NORME METODOLOGICE din 16 iulie 2009 (*actualizate*)

(1) Amânarea la plată se acordă pentru obligațiile fiscale administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală și neachitate la termen ca urmare a efectelor crizei economico-financiare, precum și pentru majorările de întârziere aferente acestora.

(2) Amânarea la plată a obligațiilor fiscale neachitate la termen se acordă la cererea contribuabililor, persoane fizice sau juridice, indiferent de forma de proprietate, modul de organizare și data înființării.

(3) Prin obligații fiscale neachitate la termen se înțelege impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat, datorate și neachitate la termenele legale de plată, precum și majorări de întârziere aferente acestora.

(4) Prin majorări de întârziere aferente acestora se înțelege obligațiile fiscale accesorii pentru care organul fiscal competent a comunicat decizii referitoare la obligațiile de plată accesorii și pentru care s-a împlinit termenul de plată conform prevederilor art. 111 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Codul de procedură fiscală.

(5) Într-un an calendaristic, amânarea la plată se poate acorda o singură dată.

(1) Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin unitățile subordonate acesteia, acordă amânarea la plată pentru perioada solicitată de contribuabil, dar care nu poate fi mai mare de 6 luni. Amânarea la plată nu poate depăși data de 20 decembrie a anului fiscal în care se acordă.

(2) Amânarea la plată se acordă pe număr de luni, iar termenul începe să curgă de la data emiterii deciziei de acordare a amânării la plată.

(1) Amânarea la plată se solicită de către contribuabili în baza unei cereri depuse la organele fiscale competente.

(2) În cazul în care contribuabilii au organizate sedii secundare plătitoare de impozit pe venitul din salarii, cererea de amânare la plată va fi depusă la organul fiscal competent în administrarea contribuabililor în structura cărora funcționează aceste sedii secundare.

(3) Concomitent cu depunerea cererii de amânare la plată, contribuabilul solicită și eliberarea certificatului de atestare fiscală care va cuprinde sumele ce vor face obiectul amânării la plată. În certificatul de atestare fiscală, eliberat în vederea acordării amânării la plată, se vor menționa creanțele fiscale principale exigibile, existente în sold în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii și neachitate la data eliberării acestuia, precum și majorările de întârziere aferente acestora.

(4) Cererea de amânare la plată trebuie să cuprindă următoarele elemente:

a) datele de identificare ale contribuabilului: denumirea/numele și prenumele acestuia, al reprezentantului fiscal/împuternicitului, domiciliul fiscal, codul de identificare fiscală, numărul de telefon/fax al acestora, adresa de e-mail, precum și numele, prenumele și calitatea celor care reprezintă contribuabilul în relațiile cu terții;

b) perioada pentru care se solicită amânarea la plată exprimată în luni;

c) suma totală pentru care se solicită amânarea la plată, defalcată pe tipuri de impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat și, separat, majorările de întârziere aferente acestora. În cazul contribuabililor care au organizate sedii secundare plătitoare de impozit pe venitul din salarii, acestea se defalcă pe fiecare sediu secundar.

(5) Contribuabilii fără domiciliu fiscal în România, care au obligații fiscale neachitate la termen, pot beneficia de amânare la plată numai dacă acestea desemnează un împuternicit potrivit art. 18 din Codul de procedură fiscală.

(6) Amânarea la plată se acordă de organele fiscale competente prin emiterea unei decizii conform modelului prezentat în anexa nr. 1.

(7) Deciziile de acordare a amânărilor la plată care privesc și obligațiile fiscale ale sediilor secundare se vor comunică, în copie, și organelor fiscale competente pentru administrarea acelor sedii secundare.

(8) Pierderea valabilității amânării la plată se constată de către organul fiscal competent prin emiterea unei decizii ale cărei model și conținut sunt prevăzute în anexa nr. 2.

(1) După depunerea de către contribuabili a cererilor de amânare la plată, organul fiscal competent verifică dacă aceștia îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

b) și-au depus toate declarațiile fiscale conform legii până la data depunerii cererii de amânare la plată. Dovada depunerii acestora va fi editată din baza de date a organului fiscal;

c) nu au înscrise fapte în cazierul fiscal pentru care va solicita compartimentului cu atribuții în eliberarea cazierului fiscal informații privind existența sau inexistența faptelor sancționate de legile fiscale, financiare, precum și cele care privesc disciplina financiară;

d) nu s-a atras răspunderea pentru contribuabilii persoane fizice, potrivit prevederilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, și/sau nu s-a atras răspunderea solidară pentru contribuabilii persoane fizice și persoane juridice, potrivit prevederilor art. 27 și 28 din Codul de procedură fiscală. În acest sens, contribuabilul va depune o declarație pe propria răspundere din care să rezulte că nu s-a atras răspunderea potrivit acestor prevederi legale.

(2) Condițiile prevăzute la alin. (1) trebuie îndeplinite la data depunerii cererii.

(3) După verificările efectuate potrivit alin. (1), organul fiscal competent, în termen de cel mult 3 zile de la data eliberării certificatului de atestare fiscală, întocmește referatul conform modelului prezentat în anexa nr. 3.

(4) Referatul va fi însoțit de documentele doveditoare îndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. (1).

(5) Pentru contribuabilii care au organizate sedii secundare plătitoare de impozit pe venitul din salarii, organul fiscal competent în administrarea sediilor secundare va aplica prevederile art. 5 și va întocmi referatul prevăzut în anexa nr. 3.

(6) Organul fiscal competent în administrarea sediului secundar va transmite referatul, împreună cu certificatul de atestare fiscală, organului fiscal competent în administrarea contribuabilului.

(7) Organul fiscal competent în administrarea contribuabilului va elibera certificatul de atestare fiscală, care va cuprinde sumele ce vor face obiectul amânării la plată atât pentru activitatea proprie, cât și pentru cele ale sediilor secundare și va întocmi un referat final, după caz.

(8) Pe baza constatărilor din referat, organul fiscal va emite decizia de acordare a amânării la plată sau, după caz, decizia de respingere.

(9) Modelul și conținutul deciziei de respingere sunt prezentate în anexa nr. 4.

(10) În situația în care organul fiscal constată neîndeplinirea unei condiții, înaintea emiterii deciziei de respingere, se va efectua audierea contribuabililor potrivit art. 9 din Codul de procedură fiscală.

(1) Atunci când se constată neconcordanțe între obligațiile fiscale cuprinse în cererea contribuabilului și cele din certificatul de atestare fiscală, organul fiscal competent va solicita, în scris, prezentarea contribuabilului la sediul său pentru clarificarea situației fiscale a acestuia. Odată cu solicitarea se va transmite contribuabilului și o copie a certificatului de atestare fiscală.

(2) După clarificarea neconcordanțelor, organul fiscal competent întocmește, în două exemplare, o notă de constatare conform modelului prevăzut în anexa nr. 5, pe baza căreia va proceda la eliberarea unui nou certificat de atestare fiscală. Această notă va fi semnată de funcționarul desemnat pentru soluționarea cererii și avizată de șeful compartimentului cu atribuții privind evidența analitică pe plătitori și de reprezentantul legal al contribuabilului. Un exemplar al acesteia va fi comunicat contribuabilului, iar altul va fi arhivat la dosarul fiscal al contribuabilului.

(3) Ca urmare a eliberării noului certificat de atestare fiscală, organul fiscal competent va proceda la emiterea deciziei de amânare la plată cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (3).

(1) Termenul general de soluționare a cererilor de amânare la plată este de maximum 15 zile de la data depunerii cererilor.

(2) În situația în care pentru soluționarea cererilor de amânare la plată este necesară clarificarea aspectelor prevăzute la art. 5, termenul general de soluționare menționat la alin. (1) se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării de prezentare a contribuabilului în vederea punerii de acord asupra diferențelor constatate și data eliberării noului certificat de atestare fiscală.

(1) În termen de 15 zile de la data comunicării deciziei de amânare la plată, contribuabilii vor constitui garanții sub forma scrisorii de garanție bancară și/sau vor oferi bunuri libere de orice sarcini în vederea instituirii măsurilor asigurătorii.

(2) Garanțiile constituite și/sau bunurile oferite în vederea instituirii măsurilor asigurătorii vor reprezenta:

a) 20% din suma amânată la plată și dobânzile datorate pe perioada amânării la plată, dacă amânarea se acordă pe o perioadă de până la 3 luni inclusiv;

b) 40% din suma amânată la plată și dobânzile datorate pe perioada amânării la plată, dacă amânarea se acordă pe o perioadă mai mare de 3 luni.

(1) În cazul în care pentru amânarea la plată contribuabilul depune o garanție sub forma unei scrisori de garanție bancară, aceasta va avea o valabilitate mai mare cu 60 de zile decât perioada de amânare la plată.

(2) În cazul în care contribuabilul oferă bunuri libere de orice sarcini, organul fiscal competent va dispune instituirea măsurilor asiguratorii. Bunurile oferite vor fi însoțite de raportul de evaluare întocmit de un expert independent, realizat conform prevederilor art. 4 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2009 pentru amânarea la plată a obligațiilor fiscale neachitate la termen ca urmare a efectelor crizei economico-financiare, denumită în continuare ordonanță de urgență. Comunicarea Comisiei privind elementele de ajutor de stat în vânzările de terenuri și clădiri de către autoritățile publice, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria C nr. 209/1997, poate fi vizualizată prin accesarea portalului Agenției Naționale de Administrare Fiscală, respectiv http://anaf.mfinante.ro

(3) În cazul în care contribuabilul oferă bunuri mobile libere de orice sarcini, organul fiscal competent poate să verifice existența faptică a acestora, eventualele sarcini înscrise în registrele de publicitate prevăzute de lege și să informeze organul de executare asupra rezultatelor constatărilor. În vederea realizării acestor verificări, organul fiscal competent va putea accesa baza de date a Arhivei Electronice de Garanții Reale Mobiliare.

(4) În cazul în care contribuabilul oferă bunuri imobile libere de orice sarcini, acesta va prezenta organului fiscal competent extras de carte funciară.

(5) Dacă pentru sumele amânate la plată sunt deja instituite sechestre și organul fiscal care le-a aplicat are prioritate în fața oricărui alt creditor, condiția prevăzută la art. 4 alin. (1) din ordonanța de urgență se consideră îndeplinită în limita valorii determinate potrivit art. 4 alin. (3) din ordonanța de urgență. În acest caz contribuabilul are obligația de a prezenta, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei de amânare la plată, raportul de evaluare pentru bunurile sechestrate, care se va întocmi conform Comunicării Comisiei privind elementele de ajutor de stat în vânzările de terenuri și clădiri de către autoritățile publice, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria C nr. 209/1997.

(6) Odată cu identificarea, organul de executare competent în a cărui rază teritorială se află bunurile proprietatea contribuabilului va proceda la indisponibilizarea lor, prevederile cap. 6 privind măsurile asiguratorii al titlului VIII din Codul de procedură fiscală aplicându-se în mod corespunzător.

(7) În cazul pierderii valabilității amânării la plată sau la data expirării perioadei de amânare la plată, organul fiscal competent va executa garanția sau, după caz, va trece la valorificarea bunului în contul obligațiilor fiscale rămase de plată sau pentru stingerea obligațiilor fiscale amânate la plată nestinse.

(8) Pe perioada amânării la plată contribuabilii sunt obligați să își achite, conform legii, obligațiile fiscale cu termene de plată începând cu data emiterii deciziei de amânare la plată. Amânarea la plată își menține valabilitatea și dacă obligațiile fiscale sunt achitate în cel mult 30 de zile de la termenul prevăzut de lege pentru plata obligației. În cazul în care termenul de 30 de zile se împlinește după data de 20 decembrie, obligațiile fiscale se plătesc până la această dată.

(9) Obligațiile fiscale prevăzute la alin. (8) pot fi stinse prin orice modalitate și în condițiile prevăzute de Codul de procedură fiscală.

a) suma obligațiilor de plată este mai mică sau egală cu suma de rambursat/restituit;

b) deconturile cu suma negativă de TVA cu opțiune de rambursare și/sau cererile de restituire au fost depuse în cadrul termenului prevăzut la alin. (8).

(10) Orice alte obligații fiscale care nu fac obiectul amânării la plată, inclusiv majorările de întârziere comunicate până la emiterea deciziei de amânare, aferente obligațiilor fiscale principale care au făcut obiectul amânării la plată, se vor stinge conform prevederilor legale în vigoare.

(11) Începând cu data emiterii deciziei de amânare la plată, pentru obligațiile fiscale care fac obiectul amânării la plată, executarea silită nu începe sau nu continuă, după caz.

a) data la care se împlinește termenul de amânare la plată;

b) data stingerii obligațiilor fiscale amânate la plată dacă acestea au fost stinse anticipat.

(12) Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii se emite la data stingerii sumelor amânate la plată, dacă acestea au fost stinse anticipat, sau în ziua imediat următoare expirării termenului de amânare la plată.

(13) Pentru dobânzile stabilite prin deciziile prevăzute la alin. (12), termenul de plată este cel prevăzut la art. 111 alin. (2) din Codul de procedură fiscală.

(1) Cererile de amânare la plată depuse și nesoluționate înainte de data intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice vor fi soluționate conform prevederilor acestora.

(2) Cererile de amânare la plată depuse și nesoluționate înainte de 30 iunie 2010 se vor soluționa conform prevederilor prezentelor norme metodologice.

(1) Pentru amânările la plată în derulare la data intrării în vigoare a Legii nr. 363/2009

a) în cazul scrisorilor de garanție bancară contribuabilul poate reduce garanția la nivelul stabilit de lege;

b) în cazul bunurilor oferite în vederea sechestrării, măsurile asigurătorii se ridică la solicitarea contribuabilului până la nivelul stabilit de lege.

(2) Pentru amânările la plată în derulare, dispozițiile art. 7 alin. (11^1) și alin. (11^2) se aplică începând cu data intrării în vigoare a legii.

(3) În aplicarea dispozițiilor alin. (2), la emiterea deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii, se va avea în vedere nivelul dobânzii prevăzut la art. 7 alin. (11^2).