NORME din 7 septembrie 2009 (*actualizate*)

a) desfășurarea activității în condiții de eficiență și rentabilitate;

b) controlul adecvat al riscurilor care pot afecta atingerea obiectivelor societății;

c) furnizarea unor informații corecte, relevante, complete și oportune structurilor implicate în luarea deciziilor în cadrul societăților și utilizatorilor externi ai informațiilor;

d) protejarea patrimoniului;

e) conformitatea activității societății cu reglementările legale în vigoare, politica și procedurile societății.

a) analize la nivelul conducerii administrative și al conducerii executive;

b) analize operative la nivelul compartimentelor și al structurilor teritoriale ale asigurătorilor;

c) controale faptice care au în vedere restricționarea accesului la active, cum ar fi disponibilități bănești etc.;

d) analiza încadrării în limitele impuse expunerilor la risc și urmărirea modului în care sunt soluționate situațiile de neconformitate;

e) aprobări și autorizări, în cazul operațiunilor ce depășesc anumite limite de sume, asigurându-se astfel controlul asupra realizării operațiunilor respective de către nivelul de conducere competent și stabilirea responsabilităților;

f) verificări ale tranzacțiilor efectuate la nivelul asigurătorului și efectuarea de reconcilieri, în special acolo unde există diferențe între metodologiile sau sistemele de evaluare utilizate în compartimentele responsabile cu inițierea tranzacțiilor (front office) și compartimentele responsabile cu înregistrarea și monitorizarea tranzacțiilor inițiate (back office). Rezultatele verificărilor vor fi comunicate nivelului de conducere superior competent.

a) repartizarea corespunzătoare a atribuțiilor la toate nivelurile organizatorice, asigurându-se că personalului nu îi sunt alocate responsabilități care să conducă la conflicte de interese. Domeniile care pot fi afectate de potențiale conflicte de interese trebuie să fie identificate și supuse unei monitorizări independente exercitate de persoane neimplicate direct în activitățile respective, a căror informare este efectuată pe baza unor linii de raportare stabilite în mod corespunzător;

b) adoptarea unui cod etic pentru personalul propriu, care să definească reguli comportamentale, de disciplină și situații de potențiale conflicte de interese și să prevadă acțiuni corective adecvate, în cazul în care se încalcă procedurile societății sau codul etic;

c) evitarea politicilor sau practicilor de remunerare ce pot favoriza activități ilegale, care nu respectă standardele etice sau care presupun riscuri față de interesele societății;

d) stabilirea unor canale de comunicare care să asigure un flux corespunzător de informații, la toate nivelurile, care să garanteze că personalul propriu cunoaște politicile și procedurile cu implicații asupra atribuțiilor și responsabilităților sale, că orice informații relevante ajung în timp util și să permită:

e) elaborarea de planuri alternative care să permită reluarea activității în cazul apariției unor situații neprevăzute, pentru evitarea pierderilor generate de întreruperea activității datorită unor factori externi ce nu pot fi controlați de către asigurători/reasigurători. Replicarea sistemelor critice trebuie asigurată fie prin existența unor sisteme de rezervă situate într-o altă locație aparținând asigurătorilor/reasigurătorilor, fie prin intermediul unui furnizor extern de servicii. Funcționarea planurilor alternative trebuie testată periodic prin simularea operațiunilor pe sistemele de rezervă, în scopul verificării disponibilității acestora;

f) elaborarea unor proceduri privind tehnologia de informare și comunicare, menită să asigure existența și menținerea unui sistem informatic adecvat nevoilor societății, corespunzător cu dimensiunea și activitatea societății, care să asigure:

(1) În vederea evitării disfuncționalităților în cadrul activității și a eventualelor pierderi generate de acestea, asigurătorii/reasigurătorii trebuie să controleze eficient riscurile implicate de utilizarea sistemelor informatice. În acest scop se vor efectua atât controale generale la nivelul întregului sistem informatic, cât și controale la nivelul fiecărei aplicații informatice din componența acestuia.

(2) Controalele generale se efectuează asupra infrastructurii hardware și de comunicații a sistemelor informatice, precum și asupra sistemelor de operare care asigură funcționarea acestora. Controalele au drept scop verificarea funcționării continue și corespunzătoare a acestora.

(3) Controalele generale includ și verificarea existenței și aplicării procedurilor interne de salvare și restaurare a datelor, a politicilor de efectuare a achizițiilor, a procedurilor de dezvoltare a aplicațiilor informatice, a procedurilor de administrare și întreținere, precum și a politicilor de securitate vizând accesul fizic și logic la resursele sistemului informatic.

(4) Controalele efectuate la nivelul aplicațiilor informatice presupun verificarea existenței unor proceduri de validare și control incluse în codul aplicațiilor informatice utilizate, precum și a unor proceduri/manuale de verificare a modului de procesare a tranzacțiilor și efectuării operațiunilor.

(1) Deficiențele identificate în legătură cu sistemul de control intern trebuie să fie raportate imediat nivelului de conducere competent, care trebuie să ia măsuri pentru remedierea cu promptitudine a acestora.

(2) Deficiențele majore ale sistemului de control intern trebuie să fie raportate conducerii executive a asigurătorilor/reasigurătorilor și conducerii administrative a acestora.

(3) Conducerea executivă a asigurătorilor/reasigurătorilor are responsabilitatea de a stabili un sistem de detectare a deficiențelor sistemului de control intern și de a întreprinde măsuri pentru soluționarea respectivelor deficiențe.

a) un sistem de proceduri de autorizare a operațiunilor afectate de riscuri;

b) un sistem de stabilire a limitelor expunerii la risc și de monitorizare a acestora, care să reflecte profilul de risc ales și care să fie în conformitate cu legislația și cu reglementările în vigoare; limitele stabilite la nivelul activităților și/sau compartimentelor/sediilor secundare trebuie corelate cu cele stabilite la nivel de ansamblu al asigurătorilor/reasigurătorilor;

c) un sistem de raportare a expunerilor la riscuri, precum și a altor aspecte legate de riscuri de la fiecare compartiment către nivelurile de conducere corespunzătoare;

d) criterii de recrutare și remunerare a personalului, care să stabilească standarde ridicate pentru pregătirea, experiența și integritatea acestuia;

e) un program de instruire a personalului.

(1) Identificarea și evaluarea riscurilor trebuie să se realizeze cu luarea în considerare a factorilor interni (complexitatea structurii organizatorice, natura activităților desfășurate, calitatea personalului și fluctuația acestuia) și a factorilor externi (condiții economice, schimbări legislative sau legate de mediul concurențial în sectorul de asigurări, progrese tehnologice).

(2) Procesul de evaluare a riscurilor trebuie să includă identificarea atât a riscurilor care sunt controlabile de către asigurători/reasigurători, cât și a celor necontrolabile. În cazul riscurilor controlabile, asigurătorii/reasigurătorii trebuie să stabilească dacă își asumă integral aceste riscuri sau măsura în care doresc să le reducă prin proceduri de control. În cazul riscurilor necontrolabile, asigurătorii trebuie să decidă dacă le acceptă sau dacă elimină ori reduc nivelul activităților afectate de riscurile respective.

(3) Evaluarea riscurilor trebuie efectuată și în condițiile unor scenarii alternative, inclusiv în condiții de criză.

(1) Asigurătorii/Reasigurătorii trebuie să dispună de un sistem informatic auditat în conformitate cu reglementările în vigoare privind tehnologia informației, care să certifice adecvarea acestuia la specificul și volumul activității, gradul de securitate a informației, capacitatea de a furniza raportările solicitate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, capacitatea de conectare la rețea pentru transmiterea electronică a raportărilor, capacitatea de stocare/arhivare a datelor, îndeplinirea de către sistemele informatice a criteriilor minimale prevăzute de reglementările în vigoare pentru prelucrarea automată a datelor în domeniul financiar-contabil.

(2) Auditarea sistemelor informatice conform prevederilor alin. (1) se va efectua de către un auditor financiar, altul decât cel care auditează situațiile financiare ale societății, membru activ al Camerei Auditorilor Financiari din România și care trebuie să dispună de personal specializat, cu experiență în ceea ce privește sistemele informatice.

(1) Comitetul de management al riscurilor este un comitet permanent, ale cărui funcționare și atribuții sunt reglementate de prezentele norme și de regulamentele interne ale fiecărui asigurător/reasigurător.

(2) Comitetul de management al riscurilor își poate desfășura lucrările în subcomitete, în funcție de mărimea și de complexitatea asigurătorului/reasigurătorului.

(3) Comitetul de management al riscurilor se constituie prin decizie a conducerii administrative și trebuie să cuprindă minimum 3 membri, în funcție de dimensiunea activității societății.

(1) Membrii comitetului de management al riscurilor trebuie să aibă o experiență compatibilă cu responsabilitățile lor în cadrul acestuia.

(2) Comitetul de management al riscurilor este format din membri ai conducerii executive și operative a asigurătorului/reasigurătorului.

a) să informeze conducerea administrativă asupra situației expunerilor societății la riscuri, ori de câte ori intervin schimbări semnificative în expunerea la riscuri, dar cel puțin trimestrial, informări suficient de detaliate și oportune care să permită conducerii să cunoască și să evalueze performanța în monitorizarea și controlul riscurilor, potrivit politicilor aprobate;

b) să informeze conducerea administrativă asupra problemelor și evoluțiilor semnificative care ar putea influența profilul de risc al asigurătorului/reasigurătorului;

c) să dezvolte politici și proceduri adecvate pentru identificarea, evaluarea, monitorizarea și controlul riscurilor și să stabilească limite corespunzătoare privind expunerea la riscuri, inclusiv pentru condiții de criză, în conformitate cu mărimea, complexitatea și situația financiară a asigurătorului/reasigurătorului, precum și proceduri necesare pentru aprobarea excepțiilor de la respectivele limite;

d) să aprobe metodologii și modele adecvate pentru evaluarea riscurilor și limitarea expunerilor la riscuri;

e) să aprobe angajarea asigurătorului/reasigurătorului în noi activități specifice domeniului de activitate, pe baza analizei riscurilor aferente acestora;

f) să analizeze măsura în care planurile alternative de care dispune asigurătorul/reasigurătorul corespund situațiilor neprevăzute cu care acesta s-ar putea confrunta;

g) să stabilească sisteme de raportare în cadrul societății privind aspecte legate de riscuri;

h) să stabilească competențe și responsabilități la nivel de compartimente privind administrarea și controlul expunerilor la riscuri.

a) contribuie la definirea metodologiei de măsurare a riscurilor;

b) avizează fluxurile informaționale necesare pentru asigurarea controlului operativ al expunerilor la risc și ia măsuri imediate pentru corectarea acestora;

c) întocmește rapoartele către conducerea administrativă și conducerea executivă privind evoluția riscurilor și depășirea limitelor de toleranță aprobate;

d) contribuie la efectuarea analizelor de stres.

a) poziția funcției în cadrul structurii organizatorice trebuie să fie astfel încât să garanteze independența și autonomia, pentru a nu fi compromisă obiectivitatea procesului de audit; funcția de audit intern nu depinde ierarhic de niciun responsabil din aria operativă; personalului implicat în auditul intern nu trebuie să îi fie încredințate responsabilități operative sau acesta nu trebuie să verifice activitatea desfășurată în trecut, dacă nu a trecut cel puțin un an de la schimbarea activității;

b) funcția de audit intern trebuie să aibă legături cu toate structurile de control din cadrul societății;

c) responsabilul cu funcția de audit intern este numit de conducerea administrativă. El trebuie să aibă competența profesională pentru a realiza această activitate, conform reglementărilor Camerei Auditorilor Financiari din România. Atribuțiile persoanei responsabile cu funcția de audit intern trebuie clar definite, iar responsabilitatea și modalitatea de raportare către conducerea administrativă trebuie precizate în fișa postului. Responsabilul cu funcția de audit intern este împuternicit cu autoritatea necesară pentru a garanta independența sa;

d) personalului implicat în activitatea de audit intern trebuie să i se asigure accesul la toate structurile societății și la întreaga documentație, inclusiv informații privind activitățile externalizate;

e) structura trebuie să fie corespunzătoare dimensiunii societății și obiectivelor stabilite, în ceea ce privește resursele umane și tehnologia.

a) evaluarea eficienței și a gradului de adecvare a sistemului de control intern;

b) evaluarea modului de aplicare și a eficacității procedurilor de management al riscurilor;

c) analizarea relevanței și integrității datelor furnizate de sistemele informaționale financiare și de gestiune, inclusiv sistemul informatic;

d) verificarea funcționării și eficienței fluxurilor informaționale între sectoarele activității;

e) evaluarea acurateței și credibilității înregistrărilor contabile care stau la baza întocmirii situațiilor financiare și a raportărilor contabile;

f) evaluarea modului în care se asigură protejarea elementelor patrimoniale bilanțiere și extrabilanțiere și identificarea metodelor de prevenire a fraudelor și pierderilor de orice fel;

g) evaluarea modului în care sunt respectate dispozițiile cadrului legal, cerințele codurilor etice, precum și evaluarea modului în care sunt implementate politicile și procedurile asigurătorului/reasigurătorului;

h) testarea integrității și credibilității raportărilor, inclusiv a celor destinate utilizatorilor externi;

i) eficiența controalelor efectuate asupra activităților externalizate.

a) obiectivele și sfera de cuprindere ale auditului intern;

b) poziția auditului intern în cadrul societății, competențele și responsabilitățile acestuia;

c) responsabilitățile coordonatorului activității de audit intern;

d) termenii și condițiile în care auditorii interni pot furniza servicii de consultanță sau pot îndeplini alte sarcini speciale.

(1) Auditorii interni trebuie să fie prudenți în utilizarea informațiilor colectate în exercitarea activității și să asigure protejarea acestor informații.

(2) Este interzis ca auditorii interni să utilizeze informațiile colectate pentru obținerea unor avantaje personale sau în orice mod care ar fi contrar prevederilor legale ori în detrimentul obiectivelor societății de asigurare.

(1) Asigurătorii/Reasigurătorii trebuie să dispună de politici și proceduri scrise privind administrarea activităților externalizate.

(2) Externalizarea unor activități nu trebuie să afecteze desfășurarea activității asigurătorului/reasigurătorului și nici supravegherea prudențială exercitată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(3) Conducerea asigurătorului/reasigurătorului rămâne răspunzătoare pentru toată activitatea societății, inclusiv pentru activitățile externalizate.

(4) Asigurătorul/Reasigurătorul trebuie să dispună permanent de un sistem alternativ adecvat de competențe care să permită evaluarea calității serviciilor executate de furnizorii de servicii și reluarea în orice moment a controlului direct asupra activităților externalizate, în cazul rezilierii contractelor cu furnizorii de servicii.

(5) Procedurile privind administrarea activităților externalizate vor include cel puțin următoarele informații: a) hotărârea organului competent privind aprobarea externalizării unor activități;

b) descrierea activităților, prezentarea riscurilor care derivă din externalizare;

c) procedura de selectare și evaluare a furnizorilor care preiau activitățile de la asigurători/reasigurători, cu privire la: poziția acestora pe piața în care își desfășoară activitatea, reputația, experiența în colaborarea cu sectorul asigurărilor, calitatea serviciilor prestate, organizarea activității și controlul intern, existența unui personal competent, existența unui plan alternativ de redresare a activității, asigurarea confidențialității informației, jurisdicția aplicabilă;

d) procedura de monitorizare și evaluare a modului în care furnizorii de servicii desfășoară activitățile externalizate;

e) elaborarea de planuri alternative și estimarea costurilor și a resurselor necesare în caz de încetare a prestării serviciilor de către furnizorul extern.

(1) Asigurătorii/Reasigurătorii nu pot externaliza fără notificarea prealabilă a Autorității de Supraveghere Financiară următoarele activități: activitatea de investiții, în ceea ce privește plasarea și gestionarea activelor admise să acopere rezervele tehnice brute, administrarea bazelor de date și a sistemelor informatice, administrarea portofoliului de asigurări, generare de rapoarte sau date statistice privind informațiile electronice asociate contractelor de asigurare, activitatea de constatare și lichidare a daunelor.

(2) În temeiul prezentelor norme, nu se consideră externalizare contractarea unor servicii de consultanță fără a externaliza într-un mod continuu respectiva activitate sau respectivul serviciu.

(3) În cazul în care externalizarea are loc către o societate dintr-un stat terț, este necesară aprobarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru semnarea contractului de externalizare.

(4) Notificarea va fi efectuată cu cel puțin 60 de zile anterior datei la care se intenționează încheierea contractului de externalizare, astfel încât Comisia de Supraveghere a Asigurărilor să poată evalua în ce măsură sunt respectate cerințele de natură prudențială și, dacă este cazul, să poată dispune măsurile necesare.

(5) Notificarea va fi însoțită de următoarele documente și informații:

a) hotărârea organului competent privind aprobarea externalizării activităților respective;

b) o descriere a activităților externalizate;

c) fundamentarea oportunității externalizării activităților în cauză, inclusiv din perspectiva riscurilor implicate de externalizare;

d) o prezentare a furnizorului extern, care să cuprindă cel puțin informații privind: denumirea și sfera de activitate, piața de operare și poziția de piață a acestuia, jurisdicția aplicabilă, acționariatul și, dacă este cazul, indicarea apartenenței furnizorului extern la grupul din care face parte asigurătorul și precizarea includerii sau nu a acestuia în supravegherea consolidată la nivel de grup;

e) proiectul contractului de externalizare.

(6) În cazul externalizării unei activități, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate impune anumite condiții ținând seama de factori cum ar fi: volumul și natura activității care se intenționează a fi externalizată, durata contractului, conflictele de interese ce ar putea fi generate de externalizare, poate impune anumite condiții pentru a fi cuprinse în contractul de externalizare sau se poate opune motivat operațiunii de externalizare.

(7) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor are dreptul de a se adresa în scris direct furnizorului de servicii referitor la activitatea desfășurată pentru societățile de asigurare.

(8) Ulterior externalizării unei activități, asigurătorii vor comunica Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor următoarele:

a) intenția de schimbare a furnizorului extern către care a fost externalizată activitatea, cu motivarea acestei schimbări, caz în care se aplică în mod corespunzător prevederile alin. (3);

b) intenția de reintegrare în cadrul asigurătorului a activităților supuse externalizării;

c) informații privind evoluția activității furnizorului extern și/sau capacitatea acestuia de a-și îndeplini obligațiile față de asigurător, eventuale măsuri adoptate de asigurător în aceste cazuri, inclusiv schimbarea furnizorului de servicii.

(9) În cazul prevăzut la alin. (8) lit. a), notificarea va fi efectuată cu 30 de zile anterior datei la care se intenționează încheierea noului contract de externalizare, astfel încât Comisia de Supraveghere a Asigurărilor să poată efectua evaluarea noilor circumstanțe și, dacă este cazul, să poată dispune măsurile necesare.

(10) Contractele de externalizare trebuie să fie încheiate în formă scrisă și să cuprindă în mod clar responsabilitățile fiecărei părți:

a) asigurarea respectării de către furnizorul de servicii a prevederilor legislației în vigoare și a normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

b) asigurarea furnizării de către societatea prestatoare de servicii a tuturor datelor solicitate de asigurător/reasigurător și de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor privind desfășurarea activității externalizate;

c) stabilirea obligației furnizorului de servicii de a nu subcontracta servicii fără acordul prealabil scris al asigurătorului;

d) existența prevederii referitoare la obligația furnizorului extern de a permite accesul complet la datele/informațiile sale referitoare la activitatea externalizată organelor competente ale asigurătorului în vederea verificării, auditării și inspectării activității externalizate;

e) stabilirea obligației furnizorului de a permite accesul complet la datele sale în legătură cu serviciile externalizate, funcției de audit intern din cadrul asigurătorului/reasigurătorului, respectiv de a permite, fără restricții, inspectarea și auditarea respectivelor date de către auditorul financiar al asigurătorului/reasigurătorului, precum și accesul reprezentanților Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru efectuarea în orice moment a inspecțiilor la fața locului;

f) prevederi cu privire la obligația furnizorului extern de a asigura securitatea/confidențialitatea datelor asigurătorului/ reasigurătorului, existența angajamentului acestui furnizor, precum și a măsurilor aplicabile în cazul nerespectării angajamentului;

g) prevederi că furnizorul deține planuri de intervenție adecvate pentru a face față situațiilor de urgență sau întreruperilor de activitate și testează periodic sistemele de stocare și arhivare a datelor.

(1) Asigurătorii/Reasigurătorii trebuie să ia în considerare riscurile asociate unei externalizări în lanț.

(2) Asigurătorii/Reasigurătorii pot consimți la o externalizare în lanț doar dacă subcontractorul își asumă aceleași obligații ca și cele stabilite în sarcina furnizorului extern principal, inclusiv obligațiile în relație cu Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(3) Subcontractarea este permisă doar cu acordul prealabil al asigurătorilor/reasigurătorilor și în aceleași condiții ca externalizarea către furnizorul extern principal.

(4) Asigurătorii/Reasigurătorii trebuie să ia măsurile corespunzătoare cu privire la riscurile decurgând din neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a activităților subcontractate, care are un impact semnificativ asupra capacității furnizorului extern principal de a-și respecta obligațiile asumate prin contract.

a) activitatea de audit intern;

b) organizarea și conducerea contabilității proprii, respectiv contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune adaptate la specificul activității de asigurare/reasigurare;

c) organizarea și desfășurarea activității juridice curente, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 514/2003

d) abrogată;

(1) Pentru investirea fondurilor proprii sau atrase prin activitatea desfășurată asigurătorul/reasigurătorul poate utiliza serviciile unui furnizor de servicii autorizat să desfășoare activitate de investiții, prevăzând în contract un nivel de protecție ridicat. Pentru externalizarea acestei activități este necesară notificarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în conformitate cu prevederile prezentelor norme.

(2) Conducerea asigurătorului va desemna o persoană din cadrul societății care va monitoriza evoluția portofoliului de tranzacționare externalizat, conformitatea cu cerințele privind dispersia activelor și alte limite dispuse de legislația în domeniul asigurărilor și va informa cel puțin trimestrial conducerea executivă asupra acestei evoluții.

(1) Asigurătorii/Reasigurătorii trebuie să întocmească anual un raport asupra condițiilor în care este desfășurat controlul intern. Acest raport trebuie să cuprindă cel puțin:

a) o inventariere a principalelor deficiențe identificate în cadrul sistemului de control intern și măsurile întreprinse pentru corectarea acestora;

b) o descriere a modificărilor semnificative intervenite în sistemul de control intern în perioada respectivă, în special axate pe evoluția activității și a riscurilor;

c) o descriere a condițiilor de aplicare a procedurilor de control aferente noilor activități;

d) modul de desfășurare a controlului intern în cadrul structurilor teritoriale ale asigurătorilor/reasigurătorilor din străinătate.

(2) Raportul întocmit de către asigurători/reasigurători trebuie să includă și condițiile în care se desfășoară controlul intern la nivelul entităților cuprinse în perimetrul lor de consolidare și al societăților prestatoare de servicii auxiliare sau conexe.

(1) Asigurătorii/Reasigurătorii trebuie să întocmească anual un raport privind măsurile luate pe linia managementului riscurilor la care sunt expuși aceștia și, după caz, măsurile luate de entitățile cuprinse în perimetrul lor de consolidare și societățile prestatoare de servicii auxiliare sau conexe.

(2) Raportul trebuie să fie aprobat de comitetul de management al riscului și trebuie să cuprindă cel puțin:

a) profilul de risc al societății și politica de management al riscurilor, cu specificarea toleranței asigurătorului/reasigurătorului la principalele riscuri și limitele stabilite pentru gestionarea acestora;

b) metodologia folosită în evaluarea fiecărei categorii de risc, testele de stres folosite și rezultatele acestora, frecvența și conținutul rapoartelor interne privind analiza și administrarea riscurilor;

c) detalii ale politicilor de investiții, incluzând procedurile de identificare, monitorizare și control al riscurilor, detalii referitoare la strategiile investiționale cu produse derivate sau produse cu efect similar, precum și procedurile referitoare la introducerea de noi instrumente de investiții și de monitorizare a riscurilor asociate cu utilizarea acestora;

d) informații despre managementul intern al portofoliilor de active și al obligațiilor: detalii despre administrarea activelor în corelație cu natura și scadența obligațiilor, detalii despre investițiile intragrup realizate;

e) procedurile asigurătorului/reasigurătorului pentru alegerea partenerilor, cu specificarea detaliilor procedurilor de selectare și monitorizare a administratorilor de fonduri și a societăților de servicii de investiții financiare;

f) o prezentare a modului de abordare și a politicilor asigurătorului/reasigurătorului referitoare la produsele de asigurare, procesul de subscriere, activitatea de reasigurare și solvabilitate;

g) detalii referitoare la salarizarea personalului pentru a stabili dacă compania acordă prime sau alte stimulente salariale mari care determină o mărire nejustificată a expunerii la risc a societății;

h) un plan de afaceri global al asigurătorului/reasigurătorului pentru anul următor, care cuprinde informații referitoare la noile produse lansate de societate, strategia de distribuție a produselor, procesul de subscriere și activitatea de reasigurare;

i) planurile elaborate de asigurător/reasigurător pentru împrejurări neprevăzute;

j) lista tuturor deciziilor consiliului de administrație/consiliului de supraveghere;

k) detalii referitoare la serviciile externalizate;

l) eventuale modificări în organigrama societății și în sistemul de delegare a responsabilităților față de cele comunicate anterior către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

m) planul de activitate al comitetului de management al riscului în perioada analizată.

(1) Asigurătorii trebuie să întocmească anual un raport privind programul de reasigurare utilizat pentru riscurile cedate în exercițiul financiar precedent, pe care trebuie să îl transmită Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

(2) Raportul trebuie să fie asumat de conducerea asigurătorului, reprezentată de consiliul de administrație/ supraveghere sau de directorat, care este deplin răspunzătoare de eficiența programului de reasigurare utilizat în perioada de referință a raportului.

(3) Raportul trebuie să prezinte informații referitoare la următoarele aspecte:

a) strategia aprobată de conducere în exercițiul financiar precedent și explicații cu privire la adecvarea programului de reasigurare în funcție de profilul de risc al asigurătorului, descrierea procedurilor menite să asigure prudența alegerii programului de reasigurare, evitarea concentrării riscurilor cedate pe o singură piață și unui singur reasigurător;

b) criteriile calitative și cantitative care au stat la baza selectării formelor de reasigurare și la adoptarea programului de reasigurare;

c) criteriile de selectare a reasigurătorilor, piața de operare, jurisdicția aplicabilă, indicarea apartenenței reasigurătorilor la grupul din care face parte asigurătorul, analizarea riscului de credit al acestora;

d) descrierea detaliată a programului de reasigurare cu referire la riscurile cedate, la acumularea răspunderilor asumate prin contractele de asigurare pentru fiecare clasă de asigurare, la nivelul reținerii proprii, pe total activitate și pe fiecare clasă de asigurare, a sumelor cedate în reasigurare, descrierea modului de înregistrare în evidențele tehnice și contabile a polițelor acoperite de reasigurare și de gestionare a acestora, descrierea decontărilor realizate cu reasigurătorii conform contractelor încheiate, procedurile de monitorizare a daunelor apărute și de recuperare a sumelor care sunt în sarcina reasigurătorilor;

e) menționarea departamentelor și a persoanelor care monitorizează și răspund de îndeplinirea prevederilor contractelor de reasigurare, descrierea procedurilor de evaluare periodică a performanțelor acestora și măsurile luate de conducerea societății în funcție de rezultatele evaluării;

f) descrierea rezultatelor testelor de stres sau a scenariilor derulate de societate pentru evaluarea riscurilor rezultate din contractele de reasigurare;

g) precizarea (dacă este cazul) a valorii sumelor derulate prin alte forme de acoperire a riscurilor care nu sunt aferente reasigurărilor tradiționale;

h) descrierea riscurilor de catastrofe naturale subscrise, a capacității contractului de reasigurare distinct pe fiecare clasă de asigurare, a calculului daunei maxime posibile și a modului în care a fost constituită, menținută și eventual eliberată rezerva de catastrofă pe fiecare clasă de asigurare;

i) rezultatele analizei comparative a programelor de reasigurare derulate în anul de referință al raportului și în anul anterior acestuia;

j) descrierea strategiei de reasigurare pentru anul în curs și a motivelor care au condus la menținerea unei strategii similare din anul anterior sau la o eventuală modificare a acesteia.

(1) În urma analizării raportului de reasigurare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor evaluează în ce măsură sunt respectate cerințele de natură prudențială, adecvarea programului de reasigurare la profilul de risc al asigurătorului, evitarea concentrării riscurilor, transferarea efectivă a riscurilor etc.

(2) În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor constată că strategia de reasigurare și programul utilizat nu corespund cerințelor de natură prudențială prevăzute de legislația în vigoare, poate dispune măsurile necesare modificării acestei strategii, urmând ca asigurătorul să implementeze modificările în exercițiul financiar următor celui în care transmite raportul menționat la art. 60^1 alin. (1).

(1) Raportul menționat la art. 60^1 alin. (1) trebuie transmis la sediul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în termen de 120 de zile de la încheierea exercițiului financiar, primul raport fiind emis pentru anul 2011.

(2) Prevederile art. 60^1, 60^2 și art. 60^3 alin. (1) se aplică și reasigurătorilor pentru programul de retrocesiune.