NORME METODOLOGICE din 23 septembrie 2009

(1) Agenția întocmește planul național anual de testare, pe baza datelor primite de la federațiile sportive naționale, în condițiile art. 63 din Legea nr. 227/2006, republicată, ținând cont de riscul de dopaj pentru fiecare disciplină sportivă și de numărul total de sportivi legitimați.

(2) Testările în afara competiției, fără aviz prealabil, au prioritate și trebuie să reprezinte minimum 45% din totalul testelor efectuate.

(3) Agenția evaluează riscul de dopaj pentru fiecare disciplină sportivă pe baza:

a) cerințelor fizice ale disciplinei sportive și efectului posibil de îmbunătățire a performanței pe care l-ar putea produce utilizarea dopajului;

b) statisticilor disponibile referitoare la testările doping anterioare;

c) rezultatelor cercetărilor asupra incidenței substanțelor dopante în sport;

d) istoricului dopajului în disciplina sportivă respectivă;

e) perioadelor de antrenament și calendarului competițional intern și internațional;

f) informațiilor primite de la terțe persoane, însușite de către aceasta, sub semnătură.

(1) Planificarea testărilor doping constă în distribuirea eficientă a testelor doping, pe parcursul unui an calendaristic, atât în competiție, cât și în afara competiției, pentru sportivii de nivel național și internațional participanți la competiții și/sau manifestări sportive naționale și internaționale.

(2) Perioada manifestării sportive reprezintă timpul dintre începutul și sfârșitul unei manifestări sportive, stabilit de organismul care conduce manifestarea.

(3) Lotul de testare înregistrat și lotul de testare țintă ale Agenției se revizuiesc și se actualizează periodic, în scopul evidențierii modificărilor survenite sub aspectul includerii sau excluderii din lot a sportivilor.

(1) Categoriile de sportivi incluși în lotul de testare înregistrat sunt:

a) sportivi de nivel internațional și sportivi componenți ai loturilor olimpice și paralimpice;

b) sportivi de nivel național - seniori, tineret, cadeți, juniori - selectați pe baza locului ocupat în clasamentele anuale ale federațiilor sportive naționale de specialitate.

(2) Includerea sportivilor în lotul de testare țintă al Agenției se face pe baza criteriilor specifice prevăzute la art. 10 alin. (2).

(3) În cazul sporturilor de echipă, în lotul de testare înregistrat sau lotul de testare țintă pot fi incluși unul sau mai mulți sportivi ai unei echipe ori întreaga echipă.

(1) Agenția asigură formarea ofițerilor de control doping în cadrul cursului de formare profesională și perfecționare care include:

a) pregătirea teoretică aprofundată privind diferite tipuri de activități operaționale ale controlului doping;

b) pregătirea practică privind executarea corespunzătoare a recoltării complete a probei, ce include observarea tuturor activităților de testare doping la fața locului, și efectuarea satisfăcătoare a unei ședințe de recoltare a probei la fața locului, sub supravegherea unui ofițer de control doping cu experiență sau a unei persoane din cadrul Direcției testare și programe social-educative din cadrul Agenției.

(2) La absolvirea cursului de formare profesională și perfecționare, ofițerii de control doping, în urma obținerii notei minime 7 la examenul final, primesc un certificat recunoscut potrivit prevederilor legale.

(3) Legitimația ofițerilor de control doping se eliberează de către Agenție, iar vizarea anuală a acesteia se face în urma unei examinări desfășurate în acest scop.

(1) Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un ofițer de control doping în vederea selectării de către Agenție pentru efectuarea testărilor doping sunt:

a) perfecționarea continuă în vederea cunoașterii legislației în vigoare;

b) să nu se afle în conflict de interese;

c) să aibă calificările adecvate și îndemânarea practică pentru a recolta sânge venos atunci când se dorește recoltarea de probe de sânge.

(2) Ofițerul de control doping se află în conflict de interese dacă are legături de rudenie sau dacă este implicat în viața personală a sportivului testat și/sau a membrilor personalului asistent al acestuia ori dacă are raporturi contractuale cu structurile sportive de specialitate.

(3) Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească personalul din cadrul Agenției împuternicit de către președintele acesteia pentru a efectua testări doping sunt:

a) să nu răspundă de disciplina sportivă la care se face testarea doping;

b) să nu aibă legături de rudenie sau să nu fie implicat în viața personală a sportivului testat și/sau a membrilor personalului asistent al acestuia.

a) să respecte dispozițiile prevăzute în prezentele norme metodologice;

b) să se legitimeze față de sportiv, folosind legitimația oficială de identificare, vizată la zi, prevăzută cu fotografie, precum și delegația, eliberate de Agenție;

c) să țină permanent sportivul sub observație, din momentul înmânării invitației și până la finalizarea ședinței de recoltare a probei biologice;

d) să verifice și să confirme identitatea sportivului pe baza actelor prevăzute la art. 23. Orice neconcordanță în confirmarea identității sportivului este consemnată în formularul suplimentar de raport - comentarii și raportată Agenției, care inițiază cercetări privind o posibilă încălcare a reglementărilor antidoping.

(1) Agenția verifică modul în care ofițerii de control doping gestionează ședința de recoltare a probelor, prin supervizarea acțiunilor de testare doping.

(2) Acțiunile de supervizare se stabilesc în funcție de importanța testării doping, de gradul de dificultate al acțiunii de testare, respectiv de numărul de probe ce urmează a fi recoltate sau în funcție de riscul de dopaj în disciplina sportivă căreia aparțin sportivii testați.

(3) Acțiunile de supervizare se desfășoară fără înștiințarea prealabilă a ofițerilor de control doping.

(4) Pentru fiecare acțiune de supervizare se întocmește un raport de supervizare.

(1) Sportivii sunt selecționați pentru testarea doping astfel:

a) în competiție - prin selecție aleatorie, selecție ierarhizată și țintă;

b) în afara competiției - prin selecție aleatorie și țintă.

(2) Criteriile specifice pe baza cărora sportivii sunt selecționați pentru testarea-țintă sunt:

a) parametri biologici anormali;

b) accidentări repetate;

c) retragerea sau absența de la competiția unde era planificată participarea;

d) retragerea din viața sportivă;

e) sportivii care se află în perioada de suspendare ca urmare a încălcării reglementărilor antidoping;

f) desfășurarea activității sub îndrumarea ori controlul unui membru al personalului asistent al sportivului, implicat în cazuri de încălcări ale reglementărilor antidoping;

g) revenirea în viața sportivă după retragere;

h) comportament și/sau constituție care indică utilizarea de substanțe și/sau metode interzise;

i) îmbunătățirea neașteptată a performanțelor;

j) schimbarea bruscă a adresei sportivului într-o localitate îndepărtată, greu accesibilă;

k) istoricul performanțelor obținute;

l) detalii despre controalele doping anterioare;

m) reintegrarea în activitatea sportivă după o perioadă de suspendare;

n) existența unor informații sigure cu privire la utilizarea de substanțe interzise și/sau metode interzise, provenite de la o terță parte, însușite de către aceasta, sub semnătură;

o) nerespectări repetate ale obligației de a furniza informații privind localizarea;

p) vârsta sportivului;

q) stimulente financiare.

(1) În competiție și în afara competiției, la sporturile individuale, cluburile sportive pot solicita control doping numai pentru sportivii proprii.

(2) În competiție, la sporturile pe echipe, selecția jucătorilor pentru controlul doping se face prin tragere la sorți în mod egal pentru ambele echipe.

(3) În afara competiției, la sporturile de echipă, selecția sportivilor pentru controlul doping se face prin selecție aleatorie sau țintă.

(1) Observatorul federal are obligația să prezinte la ședința tehnică lista cu jucătorii celor două echipe, inclusiv rezervele, și numărul corespunzător de pe tricou.

(2) Ofițerii de control doping au dreptul să participe la ședința tehnică, iar organizatorii sau reprezentanții structurilor sportive au obligația să permită accesul acestora la ședințele tehnice.

(1) Tragerea la sorți are loc în pauza meciului pentru jocurile cu două reprize. În cazul jocurilor cu mai multe reprize, tragerea la sorți are loc în ultima pauză.

(2) Tragerea la sorți se efectuează în prezența observatorului federal al meciului respectiv și a reprezentanților desemnați de către fiecare echipă.

(3) Tragerea la sorți se face de către reprezentanții celor două echipe, care extrag un număr egal de bilete sigilate, corespunzătoare echipei adverse. Totodată, sunt extrase cel puțin câte două bilete de rezervă pentru fiecare echipă, care vor fi marcate cu litera "R" și cu numărul de ordine.

(4) În situația în care, după tragerea la sorți, un jucător suferă o accidentare gravă care necesită spitalizare, jucătorul de rezervă selecționat primul prin extragere este chemat la controlul doping. Dacă acesta nu se poate prezenta la controlul doping, este chemat la controlul doping cel de-al doilea jucător de rezervă stabilit la tragerea la sorți potrivit prevederilor alin. (3).

(5) Biletele sigilate extrase sunt semnate de reprezentanții celor două echipe și de observatorul federal și sunt păstrate în plic sigilat de către ofițerul de control doping. Plicul și biletele extrase se desigilează după încheierea meciului, fie în prezența doar a observatorului federal, fie în prezența reprezentanților celor două echipe și a observatorului federal, pentru a fi cunoscute numele jucătorilor selecționați pentru controlul doping.

(1) Modalitatea de extragere rămâne la latitudinea Agenției, care are dreptul să decidă ca tragerea la sorți să se facă în funcție de posturile ocupate de jucători în echipă, pentru creșterea eficienței controlului doping, având în vedere efectele substanțelor și/sau metodelor interzise asupra diferitelor calități motrice.

(2) Dacă un jucător este eliminat în timpul meciului, acesta trebuie să rămână disponibil în eventualitatea în care a fost tras la sorți sau a fost nominalizat de Agenție.

(1) Agenția are dreptul să nominalizeze la finalul competiției și alți sportivi pentru controlul doping, în afara celor selecționați, potrivit prevederilor legale.

(2) Agenția poate selecționa pentru testarea doping și sportivi care nu sunt incluși în lotul de testare înregistrat.

(1) Sportivul este primul înștiințat că a fost selecționat pentru testarea doping, pe bază de invitație scrisă înmânată direct de ofițerul de control doping sau de însoțitor, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 1.

(2) Ofițerul de control doping sau însoțitorul informează sportivul despre:

a) autoritatea care a comandat testarea doping;

b) tipul probei recoltate;

c) drepturile sportivului;

d) obligațiile sportivului;

e) locul în care se află stația de control doping;

f) faptul că trebuie să evite hidratarea excesivă, consumul de lichide sau alimente înaintea emiterii probei făcându-se pe propria răspundere.

a) de a avea un reprezentant și, dacă este cazul, un interpret;

b) de a solicita informații suplimentare cu privire la procesul de recoltare a probei;

c) de a solicita efectuarea de modificări corespunzătoare în procedura de recoltare a probei și ale echipamentului, în cazul sportivilor cu handicap.

a) să se legitimeze;

b) să rămână permanent sub observația ofițerului de control doping sau a însoțitorului din momentul înmânării invitației și până la finalizarea ședinței de recoltare;

c) să respecte procedura de recoltare a probei și să răspundă de eventualele încălcări ale reglementărilor antidoping, potrivit prevederilor legale;

d) să se prezinte la testarea doping imediat după semnarea invitației, cu excepția cazului în care există motive întemeiate de amânare a prezentării la stația de control doping.

(1) Sportivul, după luarea la cunoștință și semnarea invitației pentru testarea doping, pentru motive întemeiate, poate solicita ofițerului de control doping amânarea prezentării la stația de control doping și/sau părăsirea temporară a acesteia.

(2) Pentru testarea doping în competiție, motivele pentru care se poate amâna prezentarea sportivului la stația de control doping și/sau se poate părăsi stația de control doping de către acesta sunt:

a) participarea la ceremonia de premiere;

b) participarea la evenimente legate de mass-media;

c) participarea la alte competiții;

d) realizarea unor exerciții de relaxare;

e) administrarea unui tratament medical necesar și care nu poate fi amânat;

f) intrarea în posesia unuia dintre documentele prevăzute la art. 23 alin. (1).

(3) Pentru testarea în afara competiției, motivele pentru care se poate amâna prezentarea sportivului la stația de control doping și/sau se poate părăsi stația de control doping de către acesta sunt:

a) încheierea unei ședințe de antrenament în desfășurare;

b) administrarea unui tratament medical necesar și care nu poate fi amânat;

c) intrarea în posesia unuia dintre documentele prevăzute la art. 23 alin. (1);

d) orice alte circumstanțe excepționale care pot fi temeinic justificate.

(4) Ofițerul de control doping consemnează în formularul suplimentar de raport - comentarii motivele amânării prezentării sportivului la stația de control doping și/sau motivele părăsirii de către sportiv a stației de control doping, iar Agenția poate iniția cercetări privind o posibilă încălcare a reglementărilor antidoping.

(5) Ora la care sportivul a părăsit stația de control doping, precum și ora la care acesta a revenit în stația de control doping se consemnează de către ofițerul de control doping în registrul stației de control doping.

(1) Sportivul semnează invitația, la cererea ofițerului de control doping sau a însoțitorului, confirmând în acest fel acceptarea prezentării la testul doping.

(2) În situația în care sportivul refuză să semneze invitația prevăzută la alin. (1), este informat de ofițerul de control doping sau de însoțitor cu privire la posibilele consecințe ale refuzului. Ofițerul de control doping consemnează refuzul în formularul suplimentar de raport - comentarii, iar Agenția inițiază cercetări privind o posibilă încălcare a reglementărilor antidoping.

(1) În situația în care sportivul lipsește de la locul și în intervalul de timp comunicate, ofițerul de control doping completează un raport de testare nereușită.

(2) Agenția depune eforturi rezonabile pentru localizarea și înștiințarea sportivilor cu privire la efectuarea controlului doping, având dreptul să decidă transformarea unei testări fără aviz prealabil în una cu aviz prealabil. Acest fapt se înregistrează în formularul suplimentar de raport - comentarii.

(1) Stabilirea identității unui sportiv selectat pentru testarea doping se face pe baza unuia dintre următoarele documente:

a) legitimație de sportiv;

b) carte de identitate;

c) pașaport;

d) permis de conducere;

e) carnet de student;

f) orice alt document oficial prevăzut cu fotografia și numele sportivului.

(2) În lipsa unui document de identitate sportivul va fi recunoscut de reprezentant, iar ofițerul de control doping va consemna această situație în formularul suplimentar de raport - comentarii.

(1) Cerințele necesare amenajării stației de control doping sunt următoarele:

a) stația de control doping trebuie să fie situată lângă zona de antrenament sau de concurs și să fie clar semnalizată, iar traseul până la stație să fie prevăzut cu semne indicatoare;

b) stația de control doping este formată din 3 zone delimitate distinct: zona de așteptare, zona de lucru și zona de recoltare;

c) zona de așteptare este o cameră echipată cu scaune;

d) zona de lucru este o cameră unde se desfășoară ședința de recoltare a probelor, prevăzută cu: un frigider pentru păstrarea probelor biologice, o masă, scaune, precum și mobilier adecvat recoltării de probe de sânge, în situația în care sunt recoltate astfel de probe;

e) zona de recoltare reprezintă un cabinet special amenajat cu două toalete separate și o chiuvetă, echipat cu materiale de igienizare care vor fi păstrate în anticamera toaletei.

(2) În stația de control doping, sportivul poate consuma doar băuturile ce îi sunt puse la dispoziție, respectiv băuturi nealcoolice, în ambalaje sigilate originale, exclusiv cele din carton.

(3) Dacă un sportiv decide să consume băuturi și/sau alimente aduse din afara stației, o va face pe propriul risc. Ofițerul de control doping trebuie să îl informeze că o face pe riscul său și consemnează această situație în formularul suplimentar de raport - comentarii, semnat și de sportiv.

a) un reprezentant al sportivului și/sau un interpret, care asistă la ședința de recoltare a probei, cu excepția momentului în care sportivului îi este recoltată proba de urină sau de sânge, când este însoțit numai de ofițerul de control doping;

b) în cazul unui sportiv minor, un reprezentant care să îl observe pe ofițerul de control doping atunci când sportivul emite proba de urină, dar fără ca acest reprezentant să observe în mod direct emiterea probei, în afara cazului în care sportivul minor solicită acest lucru; dacă sportivul minor renunță la dreptul de a avea un reprezentant pe parcursul ședinței de recoltare a probei, acest fapt va fi consemnat în formularul suplimentar de raport - comentarii;

c) în cazul unui sportiv cu handicap, un reprezentant al acestuia, care asistă la ședința de recoltare a probei;

d) un observator din partea Agenției, după caz;

e) un observator din partea Agenției Mondiale Anti-Doping, inclus în programul observatorilor independenți, precum și a altor organizații internaționale antidoping, după caz.

(1) În timpul desfășurării controlului doping se utilizează numai echipamente de recoltare a probei recunoscute de către Agenția Mondială Anti-Doping.

(2) Documentele oficiale pe care le folosește ofițerul de control doping sunt următoarele:

a) procesul-verbal de predare-primire a truselor, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 2;

b) delegația emisă de Agenție, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 3;

c) invitația pentru testul doping;

d) formularul de control doping, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 4;

e) formularul suplimentar de raport - comentarii, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 5;

f) formularul suplimentar de raport - declarație referitoare la medicamente, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 6;

g) formularul de transport și predare a probelor doping, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 7;

h) registrul stației de control doping, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 8;

i) raport de testare nereușită, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 9.

a) că nu sunt compromise sănătatea și siguranța sportivului și ale personalului de recoltare a probei;

b) îndeplinirea cerințelor Standardului internațional pentru testare al Agenției Mondiale Anti-Doping în ceea ce privește calitatea și cantitatea probei;

c) identificarea corectă și cu precizie a probei;

d) sigilarea în siguranță a probei;

e) că proba nu a fost substituită sau falsificată.

(1) Ofițerul de control doping instruiește sportivul în vederea alegerii paharului de recoltare a probei biologice și a trusei cu cele două recipiente, A și B.

(2) Dacă sportivul nu este mulțumit de echipamentul ales, el poate alege un altul. Dacă sportivul nu este mulțumit de niciun echipament disponibil pentru a fi ales, ofițerul de control doping înregistrează acest fapt în formularul suplimentar de raport - comentarii.

(3) Dacă ofițerul de control doping nu este de acord cu opinia sportivului conform căreia toate echipamentele disponibile sunt nesatisfăcătoare, îi aduce la cunoștință sportivului că ședința de recoltare a probei trebuie continuată și consemnează această situație în formularul suplimentar de raport - comentarii.

(4) Dacă ofițerul de control doping este de acord cu motivele prezentate de sportiv referitoare la faptul că toate echipamentele disponibile pentru recoltare sunt nesatisfăcătoare, trebuie să oprească ședința de recoltare a probei de urină a sportivului și să înregistreze acest lucru în formularul suplimentar de raport - comentarii.

(5) Ofițerul de control doping informează sportivul că hidratarea excesivă nu este recomandată, în scopul de a evita emiterea unei probe care să nu îndeplinească cerințele referitoare la densitatea specifică.

(1) Ofițerul de control doping care este martor la emiterea probei trebuie să fie de același sex cu sportivul.

(2) Ofițerul de control doping se asigură că are suficientă vizibilitate în zona de emitere a probei; în caz contrar, solicită sportivului să îndepărteze îmbrăcămintea care împiedică vizibilitatea clară a emiterii probei.

(1) Ofițerul de control doping verifică în fața sportivului dacă proba de urină emisă îndeplinește cerințele Standardului internațional pentru testare în ceea ce privește cantitatea și calitatea.

(2) Ofițerul de control doping solicită sportivului să își aleagă o trusă de recoltare și să verifice corespondența codului pe toate componentele acesteia.

(3) Ofițerul de control doping îndrumă sportivul să repartizeze proba de urină astfel: o cantitate de minimum 30 ml în recipientul B și minimum 60 ml în recipientul A.

(4) Ofițerul de control doping trebuie să se asigure că o cantitate mică de urină a rămas în paharul de recoltare pentru măsurarea densității specifice.

(5) Sportivul sigilează recipientele sub îndrumarea ofițerului de control doping și verifică dacă acestea au fost sigilate corespunzător.

(1) Dacă proba de urină emisă nu îndeplinește cerințele referitoare la densitatea specifică, ofițerul de control doping informează sportivul că este necesar să emită o nouă probă de urină, care reprezintă proba suplimentară, utilizându-se un nou echipament.

(2) Procedura de recoltare a probei suplimentare se desfășoară potrivit prevederilor art. 34-37.

(3) Ofițerul de control doping va continua recoltarea probelor suplimentare până când sportivul emite o probă care îndeplinește cerințele referitoare la densitatea specifică sau până când ofițerul de control doping stabilește că din motive obiective ședința de recoltare a probelor nu mai poate continua, consemnând aceste motive în formularul suplimentar de raport - comentarii.

(4) Ofițerul de control doping înregistrează în formularul de transport și predare a probelor doping că toate probele aparțin unui singur sportiv, precum și ordinea în care au fost emise.

(5) Ofițerul de control doping predă laboratorului de control doping toate probele care au fost recoltate, indiferent dacă ele îndeplinesc sau nu cerințele referitoare la densitatea specifică necesară pentru analiză.

(6) Laboratorul de control doping, în colaborare cu Agenția vor stabili care dintre probele aceluiași sportiv vor fi analizate.

(1) În situația în care cantitatea de urină este insuficientă, sportivul este instruit de ofițerul de control doping să aleagă echipamentul utilizat în sigilarea probei parțiale, să îl deschidă, să toarne proba insuficientă în recipientul A și să îl sigileze. Ofițerul de control doping instruiește sportivul să verifice dacă recipientul a fost sigilat corespunzător și înregistrează în formularul de control doping volumul probei, ora sigilării acesteia, inițialele ofițerului de control doping și ale sportivului, precum și codul numeric al echipamentului utilizat în sigilarea probei parțiale.

(2) Ofițerul de control doping informează sportivul că trebuie să emită o probă suplimentară.

(3) Sportivul verifică înregistrarea corectă a codurilor numerice ale recipientului A și echipamentului utilizat în sigilarea probei parțiale.

(4) Sportivul are responsabilitatea să dețină controlul asupra probei parțiale sigilate până în momentul în care acesta este pregătit să emită o probă suplimentară.

(5) Din momentul în care proba parțială a fost sigilată și până când sportivul este pregătit să emită proba suplimentară, acesta trebuie să rămână sub supraveghere permanentă și să i se ofere posibilitatea de a se hidrata.

(1) Procedura de recoltare a probei suplimentare se desfășoară în conformitate cu prevederile art. 34-37. Ofițerul de control doping instruiește sportivul în vederea alegerii paharului de recoltare a probei suplimentare.

(2) După emiterea probei suplimentare ofițerul de control doping verifică, împreună cu sportivul, integritatea sigiliului recipientului probei parțiale.

(3) Orice nereguli referitoare la integritatea sigiliului sunt înregistrate de către ofițerul de control doping în formularul suplimentar de raport - comentarii, iar Agenția inițiază cercetări privind o posibilă încălcare a reglementărilor antidoping.

(1) La sfârșitul ședinței de recoltare a probei sportivul și/sau reprezentantul său, precum și ofițerul de control doping semnează formularul de control doping.

(2) Dacă sportivul refuză să semneze, ofițerul de control doping completează formularul suplimentar de raport - comentarii.

(3) Ofițerul de control doping trebuie să îi pună la dispoziție sportivului o copie a formularului de control doping.

(4) Ofițerul de control doping repartizează formularele prevăzute la art. 29 alin. (2) lit. c)-i) în plicuri separate pe care le sigilează și le predă Agenției, laboratorului de control doping și solicitantului controlului doping.

a) nu sunt afectate sănătatea și siguranța sportivului și ale personalului de recoltare a probei;

b) proba va avea calitatea și cantitatea care să respecte cerințele analitice;

c) proba va fi identificată corect și cu precizie;

d) proba va fi sigilată fără a-i fi periclitată siguranța;

e) proba nu a fost substituită, contaminată sau falsificată în orice fel.

(1) Ofițerul de control doping informează sportivul asupra procedurii de recoltare a probei de sânge, inclusiv asupra oricăror modificări ce pot interveni în cazul sportivilor cu handicap.

(2) Ofițerul de control doping trebuie să se asigure că sportivului îi sunt oferite condiții confortabile pentru a sta într-o poziție relaxată timp de cel puțin 10 minute înainte de recoltarea probei.

(3) Dispozițiile art. 34 se aplică în mod corespunzător.

(1) După ce echipamentul pentru recoltarea probei de sânge a fost selectat, ofițerul de control doping și sportivul trebuie să verifice dacă toate codurile numerice coincid și dacă acest cod numeric este înregistrat corect de către ofițerul de control doping.

(2) Dacă sportivul sau ofițerul de control doping constată existența unei neconcordanțe referitoare la codurile numerice, ofițerul de control doping îndrumă sportivul să aleagă alt echipament și înregistrează acest fapt în formularul suplimentar de raport - comentarii.

(1) Cantitatea de sânge prelevată trebuie să fie suficientă pentru a îndeplini cerințele analitice, astfel încât analizele să poată fi realizate după cum urmează:

a) pentru analiza completă a sângelui se recoltează câte 3 ml de sânge în eprubetele A și B;

b) pentru analiza serului se recoltează câte 5 ml de sânge în eprubetele A și B.

(2) În situația în care cantitatea de sânge care poate fi prelevată de la sportiv din prima încercare este insuficientă, oficialul care recoltează proba de sânge va efectua o nouă încercare. Numărul maxim de încercări este 3.

(3) Dacă toate încercările eșuează, oficialul care recoltează proba de sânge informează ofițerul de control doping. Ofițerul de control doping trebuie să încheie recoltarea probei de sânge și să consemneze motivele pentru care a încheiat recoltarea în formularul suplimentar de raport - comentarii.

(4) Oficialul care recoltează proba de sânge trebuie să curețe pielea sportivului cu un tampon cu alcool, într-o zonă care să nu îi afecteze performanța, și, dacă este necesar, să aplice un garou.

(5) Oficialul care recoltează proba de sânge trebuie să recolteze proba de sânge dintr-o venă superficială.

(6) Oficialul care recoltează proba de sânge va aplica un pansament pe zona/zonele afectată/afectate.

(7) Oficialul care recoltează proba de sânge trebuie să îndepărteze echipamentul folosit la recoltare și care nu mai este necesar pentru finalizarea ședinței de recoltare a probei.

(8) Gestionarea deșeurilor periculoase rezultate după finalizarea ședinței de recoltare a probei de sânge este efectuată în conformitate cu Normele tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale, aprobate prin Ordinul ministrului sănătății și familiei nr. 219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale și a metodologiei de culegere a datelor pentru baza națională de date privind deșeurile rezultate din activitățile medicale, cu modificările și completările ulterioare.

(9) Recoltarea probelor de sânge se efectuează în condițiile respectării precauțiilor universale de evitare a îmbolnăvirii persoanelor care vin în contact cu sângele sau cu alte fluide biologice ale pacienților, prevăzute în anexa nr. IV la Ordinul ministrului sănătății publice nr. 916/2006 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire și control al infecțiilor nosocomiale în unitățile sanitare.

(1) Ofițerul de control doping are obligația de a depozita probele în genți frigorifice și de a le transporta în cel mai scurt timp posibil la Agenție.

(2) Transportul se încheie cu predarea probelor la laboratorul de control doping în baza formularului de transport și predare a probelor doping.

(3) Formularul de control doping care însoțește probele la laborator nu conține datele de identificare ale sportivului.

(4) Agenția coordonează și răspunde de transportul probelor la laborator.

(5) Dacă primirea probelor cu documentația aferentă sau a documentației referitoare la recoltarea probelor nu este confirmată la destinație sau dacă integritatea ori identitatea probei ar fi putut fi compromisă în timpul transportului, lanțul de custodie va fi verificat de către Agenție. În această situație, Agenția va hotărî dacă proba respectivă va fi invalidată.

(1) Orice abatere de la procedura normală de recoltare a probei biologice și care poate determina o încălcare a reglementărilor antidoping este consemnată de către ofițerul de control doping în formularul suplimentar de raport - comentarii, iar Agenția inițiază cercetări privind o posibilă încălcare a reglementărilor antidoping.

(2) Rezultatul respectivei cercetări se comunică sportivului, federației sportive naționale responsabile, Ministerului Tineretului și Sportului, Comitetului Olimpic și Sportiv Român, clubului sportiv la care sportivul este legitimat, federației internaționale responsabile și Agenției Mondiale Anti-Doping.

(1) În cazul sportivilor cu handicap, Agenția acceptă modificările necesare în procedura de recoltare a probei și ale echipamentului, în limita posibilităților. Toate modificările procedurii standard de recoltare a probei pentru sportivii cu handicap sunt înregistrate în formularul suplimentar de raport - comentarii de către ofițerul de control doping și raportate Agenției.

(2) Ofițerul de control doping are responsabilitatea delegată de către Agenție de a autoriza modificări de procedură atât timp cât acestea nu vor compromite identitatea, securitatea și integritatea probei.

(3) Sportivii cu handicap fizic, senzorial și intelectual au dreptul de a fi asistați de către reprezentanți.

(4) Când tipul de handicap impune utilizarea permanentă a unor recipiente de recoltare a urinei sau sonde de urină, înainte de a emite proba pentru testul doping sportivului i se solicită să elimine mai întâi urina existentă în asemenea sisteme.

(1) Agenția înștiințează, personal sau prin intermediul federațiilor sportive naționale de specialitate, fiecare sportiv din lotul de testare înregistrat și din lotul de testare țintă asupra următoarelor aspecte:

a) includerea în lotul de testare înregistrat sau în lotul de testare țintă;

b) obligația de a furniza trimestrial informații corecte și complete privind localizarea sa, conform formularului trimestrial pentru localizarea sportivului, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 10;

c) disponibilitatea pentru testare doping oriunde și oricând;

d) consecințele care decurg din nerespectarea acestor obligații.

(2) Informațiile privind localizarea trebuie furnizate cu o săptămână înainte de începerea unui nou trimestru și includ, pentru fiecare zi din trimestru, o perioadă specifică de 60 de minute între orele 6,00 și 23,00, în care sportivul este disponibil pentru a fi testat doping la o locație anume.

(1) Sportivul poate să își actualizeze informațiile furnizate în formularul trimestrial pentru localizare.

(2) Dacă sportivul realizează o actualizare, dar informațiile actualizate sunt incomplete sau incorecte pentru a permite Agenției să localizeze sportivul, atunci Agenția inițiază verificări privind o posibilă încălcare referitoare la nerespectarea obligației de a furniza informații privind localizarea.

(3) Informațiile privind localizarea, precum și informațiile actualizate se comunică Agenției prin înmânare directă, poștă, fax, e-mail sau prin Sistemul de management și administrare anti-doping (ADAMS).

(4) În cazul sportivilor cu risc crescut la dopaj, Agenția poate extinde perioada de 60 de minute la o perioadă mai mare, care nu poate depăși însă 180 de minute.

(1) Sportivul este responsabil de comunicarea la timp a informațiilor privind localizarea, precum și de acuratețea și corectitudinea acestora, astfel încât să permită Agenției să îl localizeze pentru testare doping în orice zi din trimestru.

(2) Sportivul poate delega obligația furnizării informațiilor privind localizarea unei terțe persoane, acesta fiind singurul responsabil de comunicarea la timp, precum și de acuratețea și corectitudinea acestora.

(1) Nerespectarea obligației de a furniza informații privind localizarea sau testul neefectuat constituie încălcări ale obligațiilor privind localizarea.

(2) Necomunicarea în termen a informațiilor privind localizarea sau comunicarea de informații incorecte constituie încălcări ale obligației de a furniza informații privind localizarea.

(1) Dacă un sportiv nu este disponibil pentru testare la locația indicată pentru perioada de 60 de minute și nu și-a actualizat, înainte de această perioadă, informațiile privind localizarea, va înregistra un test neefectuat.

(2) Dacă sportivul lipsește de la locația indicată pe parcursul celor 60 de minute, ofițerul de control doping are obligația de a completa un raport de testare nereușită, pe care îl înaintează Agenției.

(3) Dacă sportivul nu este disponibil pentru testare la începutul perioadei de 60 de minute, dar devine disponibil ulterior pe parcursul perioadei de 60 de minute, ofițerul de control doping va recolta proba și va consemna detalii complete despre întârzierea sportivului în formularul suplimentar de raport - comentarii.

(4) Dacă este localizat pentru testare, sportivul are obligația de a rămâne împreună cu ofițerul de control doping până la încheierea ședinței de recoltare a probei, chiar dacă aceasta durează mai mult decât perioada de 60 de minute specificată.

(5) Dacă un sportiv nu este disponibil pentru testare la locația specificată în perioada de 60 de minute, sportivul poate înregistra un test neefectuat chiar dacă este localizat mai târziu în acea zi și probele sunt recoltate cu succes de la acesta.

(1) Încălcarea de 3 ori, într-o perioadă de 18 luni, de către un sportiv din lotul de testare înregistrat sau din lotul de testare țintă a reglementărilor referitoare la disponibilitatea acestuia pentru testarea doping în afara competiției, inclusiv nerespectarea de către acesta a obligației de a furniza informații privind localizarea sa, precum și a reglementărilor privind testele neefectuate, precum și orice combinație de 3 asemenea încălcări într-o perioadă de 18 luni constituie încălcare a reglementărilor antidoping conform art. 2 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 227/2006, republicată, și se sancționează conform legii.

(2) Perioada de 18 luni prevăzută la alin. (1) curge de la data la care sportivul comite o primă încălcare referitoare la informațiile privind localizarea.

(3) Dacă un sportiv a comis o încălcare referitoare la informațiile privind localizarea, fără a mai comite alte două asemenea încălcări în perioada de 18 luni de la comiterea primei încălcări, la finalul celor 18 luni aceasta nu se mai ia în considerare.

(4) Dacă un sportiv comite două încălcări referitoare la informațiile privind localizarea, fără a mai comite o a treia asemenea încălcare în perioada de 18 luni de la comiterea primei încălcări, atunci prima încălcare nu se mai ia în considerare și o nouă perioadă de 18 luni începe să curgă de la data comiterii celei de-a doua încălcări.

(1) Un sportiv care a fost inclus în lotul de testare înregistrat sau în lotul de testare țintă ale Agenției are obligația de a respecta cerințele referitoare la informațiile privind localizarea până în momentul în care:

a) fie acesta este înștiințat în scris de către Agenție că nu mai face parte din lotul său de testare înregistrat sau din lotul său de testare țintă;

b) fie acesta se retrage din activitatea sportivă și înștiințează în scris în acest sens federația națională responsabilă și Agenția.

(2) În situația în care în perioada de 18 luni de la comiterea încălcării referitoare la informațiile privind localizarea sportivul se retrage din activitatea sportivă, perioada de 18 luni se suspendă în mod corespunzător.

(3) În situația în care ulterior sportivul solicită reintegrarea în activitatea sportivă, perioada de 18 luni va curge în continuare de la data reintegrării.

(1) Pentru sportivii unei echipe incluse în lotul de testare înregistrat sau în lotul de testare țintă, informațiile privind localizarea sportivilor se transmit colectiv, ca informații despre activitățile colective ale echipei.

(2) Pentru perioadele de timp în care sportivii nu sunt cu echipa, aceștia au obligația de a transmite individual informații privind localizarea.

(1) Sportivul care devine membru al unei echipe incluse în lotul de testare înregistrat sau în lotul de testare țintă are obligația de a furniza informații privind localizarea, în conformitate cu prevederile art. 66.

(2) Sportivul căruia îi încetează calitatea de membru al unei echipe are obligația de a furniza în continuare informații privind localizarea.

(3) Dacă un sportiv este implicat în activitățile sportive ale mai multor echipe într-o perioadă dată, informațiile privind localizarea să se transmit, pentru fiecare echipă, cu respectarea art. 66.

a) dacă sportivul a fost înștiințat corespunzător, conform art. 59 alin. (1);

b) dacă sportivul a furnizat informații corecte și complete privind localizarea sa, conform formularului de localizare a sportivului;

c) dacă sportivul a fost înștiințat despre o încălcare anterioară a obligației de a transmite informațiile privind localizarea, în situația în care acesta a mai înregistrat o asemenea încălcare.

(1) În urma verificărilor prevăzute la art. 69, Agenția transmite sportivului, în termen de 14 zile de la constatarea nerespectării obligației de a furniza informații privind localizarea, o înștiințare în acest sens, solicitând un răspuns din partea sportivului în termen de 14 zile de la primirea înștiințării.

(2) În înștiințare Agenția comunică sportivului:

a) faptul că are dreptul de a aduce argumente în susținerea nevinovăției sale cu privire la posibila nerespectare a obligației de a furniza informații privind localizarea;

b) care sunt consecințele nerespectării dispozițiilor referitoare la furnizarea informațiilor privind localizarea;

c) dacă acesta a mai înregistrat o încălcare referitoare la nerespectarea obligației privind localizarea în ultimele 18 luni.

(1) După primirea răspunsului sportivului conform art. 70 alin. (1), Agenția reevaluează dacă această nerespectare a obligațiilor privind localizarea constituie o încălcare a obligației de a furniza informații privind localizarea și informează sportivul, în termen de cel mult 14 zile de la primirea răspunsului acestuia, dacă menține sau nu această încălcare.

(2) Dacă sportivul nu comunică răspunsul său în termenul prevăzut la art. 70 alin. (1) sau dacă Agenția menține încălcarea referitoare la nerespectarea obligației de a furniza informații privind localizarea, aceasta înștiințează sportivul că a înregistrat o astfel de încălcare și că are dreptul de a solicita o cercetare administrativă, în termen de 14 zile de la primirea înștiințării.

(3) Cercetarea administrativă se efectuează în termen de 14 zile de la primirea solicitării sportivului conform alin. (2) și va fi condusă de un reprezentant desemnat de Agenție, neimplicat în verificările anterioare. La cercetarea administrativă poate participa și un reprezentant al federației sportive naționale la care sportivul este legitimat. Cercetarea administrativă se va baza doar pe documentele existente, iar decizia va fi comunicată sportivului în termen de cel mult 7 zile.

(4) Dacă în urma cercetării prevăzute la alin. (3) sunt infirmate verificările prevăzute la art. 69, atunci sportivul nu va înregistra o încălcare referitoare la nerespectarea obligației privind localizarea.

(5) Dacă sportivul nu solicită o cercetare administrativă în termenul prevăzut la alin. (2) sau dacă cercetarea administrativă confirmă rezultatul verificărilor prevăzute la art. 69, atunci Agenția constată că a avut loc o încălcare cu privire la nerespectarea obligației de a furniza informații privind localizarea și va înștiința în acest sens sportivul.

(6) În înștiințarea prevăzută la alin. (5), sportivului i se comunică totodată dacă a mai înregistrat alte încălcări referitoare la nerespectarea obligației privind localizarea în ultimele 18 luni.

a) dacă sportivul a fost înștiințat corespunzător, conform art. 59 alin. (1);

b) dacă ofițerul de control doping a făcut toate demersurile necesare pentru localizarea sportivului în acea perioadă de 60 de minute, fără să îi dea acestuia un aviz prealabil;

c) dacă sportivul a fost înștiințat despre o încălcare anterioară a obligației privind localizarea, în situația în care acesta a mai înregistrat o asemenea încălcare.

(1) În urma verificărilor prevăzute la art. 72, Agenția transmite sportivului, în termen de 14 zile de la încercarea eșuată de recoltare a probelor, o înștiințare în acest sens, solicitând un răspuns din partea sportivului în termen de 14 zile de la primirea înștiințării.

(2) În înștiințare Agenția comunică sportivului:

a) faptul că are dreptul de a aduce argumente în susținerea nevinovăției sale cu privire la posibilul test neefectuat;

b) care sunt consecințele înregistrării unui test neefectuat;

c) dacă acesta a mai înregistrat o încălcare referitoare la nerespectarea obligației privind localizarea în ultimele 18 luni.

(1) După primirea răspunsului sportivului conform art. 73 alin. (1), Agenția reevaluează dacă această nerespectare a obligațiilor privind localizarea constituie un test neefectuat și informează sportivul, în termen de cel mult 14 zile de la primirea răspunsului acestuia, dacă menține sau nu că sportivul a înregistrat un test neefectuat.

(2) Dacă sportivul nu comunică răspunsul său în termenul prevăzut la art. 73 alin. (1) sau dacă Agenția menține că a avut loc un test neefectuat, aceasta înștiințează sportivul că a înregistrat o astfel de încălcare și că are dreptul de a solicita o cercetare administrativă, în termen de 14 zile de la primirea înștiințării.

(3) Cercetarea administrativă se efectuează în termen de 14 zile de la primirea solicitării sportivului conform alin. (2) și va fi condusă de un reprezentant desemnat de Agenție, neimplicat în verificările anterioare. La cercetarea administrativă poate participa și un reprezentant al federației sportive naționale, la care sportivul este legitimat. Cercetarea administrativă se va baza doar pe documentele existente, iar decizia va fi comunicată sportivului în termen de cel mult 7 zile.

(4) Dacă în urma cercetării prevăzute la alin. (3) sunt infirmate verificările prevăzute la art. 72, atunci testarea nereușită nu constituie test neefectuat.

(5) Dacă sportivul nu solicită o cercetare administrativă în termenul prevăzut la alin. (2) sau dacă cercetarea administrativă confirmă rezultatul verificărilor prevăzute la art. 72, atunci Agenția înștiințează sportivul că a înregistrat un test neefectuat.

(6) În înștiințarea prevăzută la alin. (5), sportivului i se comunică totodată dacă a mai înregistrat alte încălcări referitoare la nerespectarea obligației privind localizarea în ultimele 18 luni.