NORME din 29 aprilie 2011 (*actualizate*)

Asigurătorii care practică activitatea de asigurări de viață trebuie să constituie rezerve tehnice, inclusiv rezerve matematice, la un nivel care să le permită onorarea tuturor obligațiilor asumate prin contractele de asigurare.

Valoarea acestor rezerve tehnice se determină în conformitate cu următoarele principii:

A. Principii generale

(i) Valoarea rezervelor tehnice pentru asigurarea de viață se calculează printr-o evaluare actuarială prospectivă suficient de prudentă, luând în considerare toate obligațiile viitoare determinate de condițiile de asigurare pentru fiecare contract de asigurare existent, incluzând:

(ii) Rezerva de prime se calculează lunar prin însumarea cotelor-părți din primele brute subscrise aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încât diferența dintre volumul primelor brute subscrise și această rezervă să reflecte primele brute alocate părții din riscurile expirate la data calculării. Această rezervă se calculează separat pentru fiecare contract de asigurare.

(iii) Rezerva de daune se constituie și se actualizează lunar, în baza estimărilor pentru avizările de daune primite de asigurător, astfel încât fondul creat să fie suficient pentru acoperirea plății acestor daune. Rezerva de daune se constituie pentru daunele raportate și în curs de lichidare pentru fiecare contract de asigurare la care s-a notificat producerea evenimentului asigurat, pornindu-se de la cheltuielile previzibile care vor fi efectuate în viitor pentru lichidarea acestor daune. Asigurătorii au obligația de a întocmi și de a menține o evidență distinctă a daunelor avizate, care să permită Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor să controleze în orice moment cuantumul și modalitatea de constituire a rezervei de daune. Dacă indemnizația de asigurare se va plăti sub formă de anuități, rezerva de daune va fi calculată prin metode actuariale.

(iv) Rezerva de beneficii și risturnuri se calculează pentru contractele de asigurări de viață la care se prevede dreptul asiguratului de a participa la beneficiile obținute din fructificarea rezervei matematice, conform obligațiilor asumate. De asemenea, rezerva de beneficii și risturnuri se constituie pentru contractele de asigurări de viață la care se prevăd reduceri de primă, în cazul reînnoirii acestora, și/sau restituiri de primă, în cazul participării asiguraților la profitul asigurătorilor.

(v) Rezerva matematică se determină la valoarea netă sau prin metoda Zillmer. Orice rezervă matematică negativă va fi raportată și evidențiată ca fiind egală cu zero.

(vi) O rezervă tehnică suplimentară se calculează în cazul în care randamentul prezent sau previzibil al activelor asigurătorului care practică activitatea de asigurări de viață este insuficient pentru a-și îndeplini angajamentele luate față de asigurați în ceea ce privește rata dobânzii.

(vii) La determinarea valorii rezervelor tehnice se permite utilizarea unei metode retrospective, dacă se poate demonstra că rezervele tehnice astfel rezultate nu sunt mai mici decât cele care ar fi rezultat pe baza unui calcul prospectiv suficient de prudent sau dacă nu se poate utiliza o metodă prospectivă pentru tipul de contract în cauză.

(viii) O evaluare prudentă nu este o evaluare "conform celei mai bune estimări", dar include o marjă adecvată pentru variația adversă a factorilor cu influență relevantă.

(ix) Metoda de evaluare pentru rezervele tehnice trebuie să fie nu doar prudentă în sine, ci și să aibă în vedere metoda de evaluare pentru activele care acoperă rezervele tehnice în cauză.

(x) Rezervele tehnice se calculează separat pentru fiecare contract. Se permite totuși utilizarea de generalizări sau aproximări adecvate, dacă acestea produc aproximativ același rezultat ca și calculele individuale. Principiul calculării separate nu împiedică în niciun fel constituirea de rezerve suplimentare pentru riscuri generale care nu sunt individualizate.

(xi) Când valoarea de răscumpărare a unui contract de asigurare este garantată, valoarea rezervelor matematice pentru acel contract de asigurare va fi menținută permanent cel puțin la nivelul valorii garantate.

(xii) Rezerva de daune neavizate se constituie și se ajustează cel puțin la încheierea exercițiului financiar, dacă reglementările interne ale asigurătorului nu prevăd altfel, în baza estimărilor acestuia, a datelor statistice sau a calculelor actuariale pentru daunele întâmplate, dar neavizate.

(xiii) Rezerva pentru riscuri neexpirate se calculează pe baza estimării daunelor ce vor apărea după închiderea exercițiului financiar, în cazul în care se constată că daunele estimate în viitor depășesc rezerva de prime constituită și, drept urmare, rezerva de prime constituită nu va fi suficientă pentru acoperirea daunelor ce vor apărea în perioadele următoare.

B. Rata dobânzii utilizată se alege cu prudență, avându-se în vedere următoarele considerente:

(i) în cazul în care contractele de asigurări de viață prevăd o rată garantată a dobânzii, aceasta poate varia în funcție de moneda în care este exprimat contractul, cu condiția să nu depășească 60% din rata dobânzii pentru obligațiunile emise de statul în a cărui monedă este exprimat contractul. De asemenea, rata garantată a dobânzii va fi maximum 3,5% pentru contractele de asigurări noi încheiate, emise în lei, și maximum 2,5% pentru contractele de asigurări noi încheiate, emise într-o altă valută;

(ii) stabilirea unei rate maxime a dobânzii nu implică faptul că asigurătorul este obligat să folosească o rată atât de ridicată;

(iii) prevederile pct. (i) nu se aplică următoarelor tipuri de contracte de asigurări:

1. asigurări de viață și anuități care sunt legate de fonduri de investiții;

2. contracte de asigurări cu primă unică pentru o perioadă de până la 8 ani;

3. contracte de asigurări fără participare la beneficii și contracte de anuități fără valoare de răscumpărare.

În ultimele două cazuri, la alegerea unei rate prudente a dobânzii pot fi luate în considerare moneda în care este exprimat contractul și activele corespunzătoare deținute în acel moment și, când activele societății sunt evaluate la valoarea lor actuală, randamentul anticipat al viitoarelor active.

Rata dobânzii folosită nu poate depăși randamentul previzionat al activelor, avându-se în vedere și o deducere adecvată.

C. Elementele statistice de evaluare și de alocare a cheltuielilor vor fi selectate cu prudență, avându-se în vedere obligațiile asumate, tipul de poliță și costurile administrative și comisioanele care se estimează că vor fi plătite.

D. În cazul contractelor cu participare la rezultatul investițional, metoda de calcul al rezervelor tehnice poate lua în considerare, fie implicit, fie explicit, toate tipurile de bonusuri viitoare, în concordanță atât cu proiecțiile viitoare, cât și cu metoda actuală de distribuire a bonusurilor.

E. Evaluarea cheltuielilor viitoare se poate face implicit, de exemplu utilizând valoarea viitoare a primelor nete de taxe de gestionare. Totuși, evaluarea generală, implicită sau explicită, trebuie să fie mai mare sau egală cu o estimare prudențială a viitoarelor cheltuieli relevante.

F. Metoda de calcul al rezervelor tehnice nu va suferi modificări de la un an la altul ca urmare a unor modificări arbitrare aduse metodei sau bazelor de calcul și va fi de natură să permită recunoașterea repartizării beneficiilor în mod adecvat.

Asigurătorii care practică activitatea de asigurări de viață sunt obligați să pună la dispoziția publicului, la cerere, principiile și metodele utilizate la calculul rezervelor tehnice, inclusiv al rezervelor pentru beneficii și risturnuri.

La investirea activelor admise să acopere rezervele tehnice brute se va ține seama de tipul de activitate desfășurată de asigurător, astfel încât să se asigure randamentul, siguranța și tranzacționabilitatea investițiilor, societatea asigurând dispersia activelor respective.

Societățile de asigurare trebuie să își acopere rezervele tehnice brute cu active congruente, în conformitate cu prevederile cap. VIII.

Pentru activitățile desfășurate în statele membre, activele admise să acopere rezervele tehnice brute trebuie localizate în statele membre.

Asigurătorul care practică activitatea de asigurări de viață trebuie să își acopere rezervele tehnice brute numai cu următoarele categorii de active:

A. Investiții:

(i) titluri de stat și bonuri de tezaur emise de statele membre;

(ii) titluri emise de autorități ale administrației publice locale;

(iii) obligațiuni și alte instrumente ale pieței monetare și de capital, asimilate acestora, tranzacționate pe o piață supravegheată;

(iv) acțiuni și alte participații cu randament variabil, asimilate acestora, tranzacționate pe o piață supravegheată;

(v) unități în organisme de plasament colectiv în valori mobiliare și alte fonduri de investiții;

(vi) depozite și conturi curente la instituții de credit;

(vii) terenuri și construcții în proprietatea societăților, cu excepția terenurilor agricole și a celor extravilane;

----------

Pct. (vii) al lit. A a art. 6 a fost modificat de pct. 1 al art. I din NORMA nr. 22 din 6 noiembrie 2014 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 822 din 11 noiembrie 2014.

B. Creanțe:

(i) creanțe de la asigurați și intermediari rezultând din operațiuni de asigurare directe și acceptări în reasigurare;

(ii) partea din rezervele tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare, cu excepția contractelor cedate în reasigurare la asigurători/reasigurători care sunt licențiați ca și societăți captive și care nu dețin un rating acordat de cel puțin una dintre agențiile de rating înregistrate sau certificate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1.060/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind agențiile de rating de credit;

----------

Pct. (ii) al lit. B a art. 6 a fost modificat de pct. 2 al art. I din NORMA nr. 22 din 6 noiembrie 2014 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 822 din 11 noiembrie 2014.

(iii) dobânzi de încasat aferente activelor admise să acopere rezervele tehnice brute.

C. Altele:

(i) cheltuieli de achiziție reportate;

(ii) disponibilități în casierie.

În evaluarea activelor admise să acopere rezervele tehnice brute se vor respecta următoarele reguli:

(i) activele admise să acopere rezervele tehnice brute se evaluează la valoarea netă, respectiv fără includerea cheltuielilor de achiziție;

(ii) activele admise să acopere rezervele tehnice brute trebuie evaluate pe bază prudențială, avându-se în vedere orice nerealizări viitoare;

(iii) valoarea activelor menționate la art. 6 lit. A pct. (i)-(v) luată în calcul va fi minimul dintre valoarea înregistrată în evidențele contabile și valoarea de piață;

(iv) valoarea creanțelor admise să acopere rezervele tehnice brute trebuie calculată pe bază prudențială, avându-se în vedere orice pierderi viitoare. Creanțele de la asigurați și intermediari rezultând din operațiuni de asigurare directe și acceptări în reasigurare pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele de primă brută, până la nivelul acestora și numai în măsura în care nu sunt mai vechi de 30 de zile de la data scadentă prevăzută în contract. Termenul de 30 de zile se calculează de la prima scadență de plată prevăzută în contract. Orice amânare a datei scadenței inițiale nu va fi luată în considerare în determinarea vechimii creanțelor mai sus menționate. Pentru recuperarea eficientă a creanțelor reprezentând prime de asigurare/reasigurare, asigurătorii trebuie să stabilească măsuri potrivit cărora primele de asigurare încasate de intermediarii în asigurări să fie depuse în conturile sau la casieriile asigurătorilor în termen de maximum 15 zile de la încasarea acestora, excepție făcând agenții de asigurare subordonați, pentru care perioada maximă este de 30 de zile.

Pentru ca activele care reprezintă creanțe de la asigurați și intermediari, rezultând din operațiuni de asigurare directe și acceptări în reasigurare, precum și partea din rezervele tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare să fie luate în considerare ca active admise să acopere rezervele tehnice, societățile de asigurare vor asigura evidențe tehnice și contabile distincte, care să permită verificarea acestora, în orice moment, de către Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Orice situație în care evidențele nu permit aceste verificări sau în care sumele rezultate în urma verificărilor efectuate de Autoritatea de Supraveghere Financiară sunt diferite de cele raportate de societate va conduce la excluderea acestor active din categoria activelor admise să acopere rezervele tehnice brute. Autoritatea de Supraveghere Financiară va notifica societatea cu privire la excluderea activelor menționate în paragraful anterior;

----------

Pct. (iv) al art. 7 a fost modificat de pct. 3 al art. I din NORMA nr. 22 din 6 noiembrie 2014 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 822 din 11 noiembrie 2014.

(v) abrogat;

----------

Pct. (v) al art. 7 a fost abrogat de pct. 4 al art. I din NORMA nr. 22 din 6 noiembrie 2014 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 822 din 11 noiembrie 2014.

(vi) cheltuielile de achiziție reportate pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice brute numai în măsura în care metoda de calcul al acestora este în concordanță cu metoda de calcul al rezervelor matematice;

(vii) terenurile și construcțiile pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice brute numai în măsura în care asigurătorul face dovada proprietății acestora și sunt libere de sarcini. Actul doveditor al proprietății va fi transmis odată cu situațiile financiare aferente exercițiului financiar încheiat, urmând ca la fiecare raportare din cursul anului asigurătorul să declare pe propria răspundere dacă au intervenit sau nu modificări în ceea ce privește situația proprietății. Valoarea acestor active acceptată ca acoperire a rezervelor tehnice brute este valoarea de piață, determinată în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare în vigoare elaborate de Comitetul Internațional pentru Standarde de Evaluare (CISE);

----------

Pct. (vii) al art. 7 a fost modificat de pct. 5 al art. I din NORMA nr. 22 din 6 noiembrie 2014 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 822 din 11 noiembrie 2014.

(viii) construcțiile admise să acopere rezervele tehnice brute de reasigurare vor fi asigurate împotriva tuturor riscurilor la care sunt expuse, cel puțin la nivelul valorii luate în considerare la acoperirea rezervelor tehnice brute, în baza unei asigurări distincte încheiate cu un alt asigurător, sau vor fi autoasigurate cu condiția cedării riscului în reasigurare, în proporție de cel puțin 70%, la reasigurători externi. În situația în care riscurile aferente autoasigurării unei construcții sunt cedate în reasigurare la asigurători/reasigurători care nu dețin un rating acordat de cel puțin una dintre agențiile de rating înregistrate sau certificate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1.060/2009, valoarea maxim acceptată ca activ admis a respectivei construcții va fi 40% din valoarea sa de piață;

----------

Pct. (viii) al art. 7 a fost modificat de pct. 6 al art. I din NORMA nr. 22 din 6 noiembrie 2014 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 822 din 11 noiembrie 2014.

(ix) Pentru determinarea părții din rezerva de daune neavizate aferentă contractelor cedate în reasigurare, admisă să acopere rezervele tehnice brute, se va utiliza următoarea relație, pentru fiecare clasă de asigurare:

IBNR(cedat admis pe clasă de asigurare) = IBNR(cedat total pe clasă de asigurare) x [RNBS(cedat admis pe clasă de asigurare)/RNBS(cedat total pe clasă de asigurare)],

în care:

IBNR(cedat admis pe clasă de asigurare) - partea din rezervele de daune neavizate aferentă contractelor cedate în reasigurare, reprezentând activ admis să acopere rezervele tehnice brute, pe clasă de asigurare;

IBNR(cedat total pe clasă de asigurare) - valoarea totală a părții din rezervele de daune neavizate aferentă contractelor cedate în reasigurare, pe clasă de asigurare;

RNBS(cedat admis pe clasă de asigurare) - partea din rezervele de daune avizate aferentă contractelor cedate în reasigurare, reprezentând activ admis să acopere rezervele tehnice brute cu respectarea limitelor prevăzute în prezenta normă, pe clasă de asigurare;

RBNS(cedat total pe clasă de asigurare) - valoarea totală a părții din rezervele de daune avizate aferentă contractelor cedate în reasigurare, pe clasă de asigurare.

----------

Pct. (ix) al art. 7 a fost introdus de pct. 7 al art. I din NORMA nr. 22 din 6 noiembrie 2014 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 822 din 11 noiembrie 2014.

----------

Art. 7^1 a fost introdus de pct. 8 al art. I din NORMA nr. 22 din 6 noiembrie 2014 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 822 din 11 noiembrie 2014.

Asigurătorul care practică activitatea de asigurări de viață poate investi maximum:

1. 50% din rezervele tehnice brute în acțiuni, obligațiuni și alte instrumente ale pieței de capital tranzacționate pe o piață reglementată și supravegheată, precum și titluri de participare la organisme de plasament colectiv în valori mobiliare și alte fonduri de investiții, cu respectarea prevederilor pct. 2;

2. 5% din rezervele tehnice brute în acțiuni și alte titluri negociabile tratate ca acțiuni, obligațiuni, titluri de credit și alte instrumente ale pieței monetare sau de capital, precum și titluri de participare la organisme de plasament colectiv în valori mobiliare și alte fonduri de investiții emise de aceeași entitate;

3. 20% din rezervele tehnice brute în terenuri și construcții, cu respectarea prevederilor pct. 4 și ale art. 7 pct. (viii);

4. 10% din rezervele tehnice brute într-un teren sau o clădire ori într-un număr de terenuri sau clădiri suficient de apropiate unele de altele pentru a fi considerate efectiv ca o singură investiție;

5. 90% din rezervele tehnice brute în depozite și disponibilități la instituții de credit, dar nu mai mult de 20% din rezervele tehnice brute într-o singură instituție de credit;

6. 3% din rezervele tehnice brute în disponibilități în casierie;

7. 5% din partea din rezervele tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare la asigurători/reasigurători care nu dețin un rating acordat de cel puțin una dintre agențiile de rating înregistrate sau certificate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1.060/2009.

----------

Art. 8 a fost modificat de pct. 9 al art. I din NORMA nr. 22 din 6 noiembrie 2014 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 822 din 11 noiembrie 2014.

În cazul categoriilor de active admise să acopere rezervele tehnice brute, altele decât cele prevăzute la art. 8, pentru care nu s-au prevăzut limite maxime, la investirea acestora asigurătorul va respecta următoarele reguli:

1. activele care acoperă rezervele tehnice brute trebuie să fie diversificate și dispersate într-o astfel de manieră încât să nu existe o utilizare excesivă a unei anumite categorii de active, a unei piețe de investiții sau a unei investiții;

2. investițiile în anumite tipuri de active care prezintă un risc ridicat fie datorită naturii activului, fie datorită stării în care se află emitentul trebuie restricționate la un nivel prudențial;

3. limitările la anumite categorii de active trebuie să țină seama de tratamentul reasigurărilor în calculul rezervelor tehnice;

4. În cazul în care activele deținute reprezintă o investiție într-o filială care administrează integral sau parțial investițiile asigurătorului în numele acestuia, la aplicarea prevederilor cap. I-IV se va ține seama de activele filialei, tratamentul activelor altor filiale ale asigurătorului fiind similar.

Când beneficiile oferite de un contract de asigurare sunt direct legate de valoarea unităților într-un organism de plasament colectiv în valori mobiliare sau de valoarea activelor conținute într-un fond intern deținut de asigurătorul care practică activitatea de asigurări de viață, de regulă divizat în unități, rezervele tehnice referitoare la beneficiile în cauză trebuie reprezentate cât mai exact posibil de aceste unități sau, în cazul în care nu sunt înființate unități, de activele în cauză.

Când beneficiile oferite de un contract de asigurare sunt direct legate de un indice al acțiunilor sau de altă valoare de referință, altele decât cele menționate la art. 10, rezervele tehnice referitoare la beneficiile în cauză trebuie reprezentate cât mai exact posibil de unitățile care trebuie să reprezinte valoarea de referință sau, în cazul în care nu sunt înființate unități, de activele care prezintă garanția și tranzacționabilitatea adecvate și care corespund cât mai exact posibil celor pe care se bazează valoarea de referință specifică.

Prevederile cap. II și IV nu se aplică activelor admise să acopere rezervele tehnice brute aferente contractelor care sunt direct legate de beneficiile menționate la art. 10 și 11. Prevederile cap. I vizează rezervele tehnice, mai puțin pe cele care sunt aferente contractelor legate de fonduri de investiții.

Când beneficiile menționate la art. 10 și 11 includ o garantare a randamentului investițiilor sau alte beneficii garantate, rezervele tehnice suplimentare corespunzătoare se află sub incidența prevederilor cap. I-IV.

Rezerva pentru prime nealocate se va constitui la nivelul primelor brute subscrise, dar nealocate contului contractantului.

La stabilirea primelor brute subscrise se vor avea în vedere următoarele:

1. pentru asigurările de viață la care durata contractului de asigurare este mai mică sau egală cu un an, prima brută subscrisă reprezintă valoarea primelor brute încasate și de încasat aferente contractului de asigurare;

2. pentru asigurările de viață la care durata contractului de asigurare este mai mare de un an, prima brută subscrisă se va stabili astfel:

- pentru contractul de asigurări de viață la care se încasează primă unică, prima brută subscrisă reprezintă valoarea primei brute unice, aferentă contractului de asigurare;

- pentru contractul de asigurări de viață la care prima de asigurare datorată de asigurat se încasează în rate, prima brută subscrisă reprezintă valoarea primelor brute încasate și de încasat aferente unui an calendaristic din cadrul contractului de asigurare;

- în cazul asigurărilor de viață și anuităților care sunt legate de fonduri de investiții, prima brută subscrisă reprezintă prima brută scadentă.

- în limita a 5% din totalul valorilor mobiliare emise de aceeași entitate;

- în calculul activelor lichide obligațiunile vor fi ponderate cu un coeficient de 0,75;

- în calculul activelor lichide acțiunile vor fi ponderate cu un coeficient de 0,50;

- 0,5% din sumele asigurate, în cazul asigurărilor de deces;

- maximum dintre 0,5% din sumele asigurate și 10% din valorile de răscumpărare, în cazul asigurărilor care acoperă riscul de deces și la care este garantată o valoare de răscumpărare;

- 10% din valorile de răscumpărare, în cazul asigurărilor care nu acoperă riscul de deces și la care este garantată o valoare de răscumpărare;

- rezerva de daune netă, pentru determinarea coeficientului de lichiditate valabil până la data de 31 martie 2012;

- rezerva de daune netă, la care se adaugă 50% din partea cedată reasigurătorilor din rezerva brută de daune, pentru determinarea coeficientului de lichiditate valabil după data de 1 aprilie 2012.

-------------

Alin. (5) al art. 16 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDINUL nr. 18 din 28 decembrie 2011, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 937 din 29 decembrie 2011.

-------------

Alin. (9) al art. 16 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDINUL nr. 18 din 28 decembrie 2011, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 937 din 29 decembrie 2011.

Moneda în care se vor plăti angajamentele asigurătorului va fi determinată în conformitate cu următoarele reguli:

Prevederile cap. I-V nu se aplică activelor care nu sunt utilizate pentru acoperirea rezervelor tehnice brute. Asigurătorul care practică activitatea de asigurări de viață este liber să hotărască asupra activelor respective, mobile sau imobile, care se includ în activele sale totale.

----------

Alin. (2) al art. 19 a fost modificat de pct. 10 al art. I din NORMA nr. 22 din 6 noiembrie 2014 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 822 din 11 noiembrie 2014.

Categoriile de active menționate la cap. III sunt admise să acopere rezervele tehnice brute numai în situația în care acestea nu sunt grevate de sarcini.

Nerespectarea prevederilor prezentelor norme se sancționează în condițiile și potrivit prevederilor art. 39 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare.

Prezentele norme transpun art. 20, 22, 23, 24, 25 și 26 din Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viață.

---------