NORME METODOLOGICE din 25 septembrie 2012

(1) Conducătorilor unităților Ministerului Administrației și Internelor, denumite în continuare unități, le revine obligația organizării inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii cu respectarea prevederilor Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2.861/2009 și a prezentelor norme metodologice.

(2) Conducătorii unităților, conducătorii compartimentelor financiar-contabile și logistice din unități au următoarele obligații:

(3) În înțelesul prezentelor norme metodologice, conducători ai compartimentelor logistice din unități sunt considerați inclusiv conducătorii compartimentelor de comunicații și informatică.

(1) Unitățile au obligația să efectueze inventarierea generală a patrimoniului la începutul activității, cel puțin o dată pe an pe parcursul funcționării acestora, de regulă cu ocazia încheierii exercițiului financiar, precum și în cazul fuzionării sau încetării activității, potrivit legii.

(2) Inventarierea patrimoniului poate fi efectuată și în următoarele situații:

(3) Inventarierile menționate la alin. (2) lit. a), b) și e)-f) se execută integral, iar cele de la alin. (2) lit. c) și d) se execută integral sau parțial, după cum stabilesc organele care au dispus inventarierea.

(4) În anumite situații, altele decât cele prevăzute la alin. (1)-(3), bunurile materiale se verifică și prin sondaj, procentul de verificare urmând a se stabili de conducătorul unității sau organul de control care a dispus efectuarea inventarierii.

(1) Inventarierea anuală a elementelor patrimoniale face parte din ansamblul lucrărilor de încheiere a exercițiului financiar și se execută în perioada 1 octombrie-31 decembrie.

(2) În cazul în care în cursul anului s-a efectuat inventarierea tuturor elementelor patrimoniale dintr-o gestiune, operațiunea de inventariere poate fi asimilată inventarierii anuale, cu aprobarea ordonatorului de credite, iar în registrul-inventar se înscrie valoarea stocurilor faptice inventariate și înscrise în listele de inventariere, actualizată cu valoarea intrărilor și ieșirilor de bunuri din perioada cuprinsă între data inventarierii și data încheierii exercițiului financiar.

(3) Termenele de efectuare a inventarierii patrimoniului în unități sunt prezentate în anexă.

(4) Perioadele efectuării lucrărilor de inventariere se stabilesc astfel încât să fie posibilă înregistrarea și reflectarea rezultatelor inventarierii în situațiile financiare anuale.

(1) Pentru executarea acțiunii de inventariere, conducătorii unităților numesc comisii de inventariere la propunerea contabilului-șef/conducătorului compartimentului financiar-contabil și a adjunctului conducătorului pentru logistică/similari prin dispoziție/ordin de zi pe unitate, în care se menționează componența comisiei, numele președintelui fiecărei comisii, modul de efectuare a inventarierii, metoda de inventariere utilizată, gestiunile supuse inventarierii, data de începere și terminare a operațiunii, precum și dacă inventarierea este integrală sau parțială. De asemenea, în dispoziție/ordin de zi pe unitate se menționează obligativitatea instruirii comisiilor de inventariere cu privire la:

(2) Instructajul comisiilor de inventariere se efectuează de către contabilul-șef/conducătorul compartimentului financiar-contabil împreună cu adjunctul conducătorului pentru logistică/similari și se consemnează într-un proces-verbal semnat de toți membrii comisiilor, contabilul-șef/conducătorul compartimentului financiar-contabil și adjunctul conducătorului pentru logistică/similari. Instructajul conține în mod obligatoriu precizări referitoare la modul de evaluare a elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, în conformitate cu reglementările contabile aplicabile.

(3) Pentru inventarierea patrimoniului aflat în administrarea ordonatorului principal de credite, comisia centrală de inventariere se numește prin dispoziție a secretarului general al ministerului, la propunerea directorilor generali ai Direcției generale financiare și Direcției generale logistică, iar subcomisiile de inventariere se numesc prin dispoziții ale conducătorilor direcțiilor centrale de resortul cărora sunt elementele patrimoniale supuse inventarierii.

(4) Instructajul subcomisiilor de inventariere prevăzute la alin. (3) se efectuează de către comisia centrală de inventariere.

(5) În cazul unităților care nu dispun de structuri logistice, comisia și, după caz, subcomisiile de inventariere se numesc prin ordin/dispoziție zilnică al/a conducătorilor acestora. Subcomisiile de inventariere se compun din personal al unității și persoane desemnate de unitatea care asigură suportul logistic. Instructajul comisiilor/subcomisiilor de inventariere se efectuează de către contabilul-șef/conducătorul compartimentului financiar-contabil al unității, împreună cu adjunctul conducătorului pentru logistică/similar din cadrul unității care asigură suportul logistic.

(6) În cazul schimbării unui membru al unei comisii de inventariere din motive bine justificate, acesta se înlocuiește cu altă persoană având aceeași specialitate sau similară, prin dispoziție/ordin de zi pe unitate. Comisiile de inventariere se constituie pe compartimente/profiluri de activitate sau pe unitate când gestiunile mai multor compartimente sunt ținute de o singură persoană ori volumul materialelor ce fac obiectul inventarierii este redus.

(7) În cazul în care volumul materialelor din unitate sau dintr-un compartiment este mare, se pot constitui comisii de inventariere pe gestiuni.

(8) În cazul gestiunilor dispersate teritorial, unde, din cauza numărului insuficient de persoane care își desfășoară activitatea, nu se pot numi comisii de inventariere din rândul personalului propriu, din comisiile de inventariere pot face parte și persoane din cadrul altor structuri ale Ministerului Administrației și Internelor, numite prin dispoziție a conducătorilor acestor structuri, la solicitarea conducătorului structurii din al cărei patrimoniu fac parte gestiunile în cauză.

(1) Comisiile de inventariere sunt coordonate, acolo unde ordonatorul de credite hotărăște că este cazul, de către o comisie centrală numită prin aceeași/același dispoziție/ordin de zi pe unitate, formată din contabilul-șef/conducătorul compartimentului financiar-contabil, adjunctul conducătorului pentru logistică/similari și alți șefi de compartimente din unitate. Comisia centrală de inventariere are ca sarcină să organizeze, să îndrume, să supravegheze, să controleze modul de efectuare a operațiunilor de inventariere și să centralizeze rezultatele inventarierii într-un proces-verbal care să asigure, alături de listele de inventariere, consemnarea rezultatelor inventarierii în registrul-inventar.

(2) Constituirea comisiei centrale de inventariere este obligatorie în cazul în care există gestiuni dispersate teritorial.

(3) Instructajul comisiilor de inventariere se asigură de comisia centrală de inventariere, pe bază de proces-verbal, semnat atât de membrii comisiei centrale, cât și de toți membrii comisiilor de inventariere.

(1) Comisiile de inventariere se compun din cel puțin două persoane, din care una îndeplinește funcția de președinte al comisiei. De regulă, în comisii se numesc persoane cu pregătire de specialitate tehnică și economică, în funcție de specificul bunurilor materiale supuse inventarierii.

(2) Gestionarii sau înlocuitorii lor legali nu pot fi numiți în comisiile de inventariere. Ei sunt obligați să participe la efectuarea operațiunilor de inventariere, pentru a prezenta bunurile materiale și a da explicațiile necesare. Contabilul care ține evidența gestiunii nu poate face parte din comisia de inventariere a gestiunii respective, dar poate participa la efectuarea operațiunilor de inventariere.

(3) Pentru inventarierea lucrărilor de investiții neterminate, în componența comisiei este numit în mod obligatoriu și dirigintele de șantier.

(1) Pentru buna desfășurare a operațiunilor de inventariere, ordonatorilor de credite, șefilor de compartimente și gestionarilor le revine obligația să asigure condiții corespunzătoare de lucru comisiei de inventariere, prin:

(2) După primirea dispoziției/ordinului de zi pe unitate, președintele comisiei de inventariere preia listele de inventariere de la contabilul-șef/conducătorul compartimentului financiar-contabil semnate de către acesta spre neschimbare, după care comisia se prezintă la sediul gestiunii în vederea efectuării inventarierii faptice.

(1) Comisia de inventariere execută lucrările în plen.

(2) Principalele măsuri organizatorice care trebuie luate de către comisia de inventariere sunt următoarele:

(3) Declarația prevăzută la alin. (2) lit. a) se datează și se semnează de către gestionarul răspunzător de gestiunea bunurilor și de către comisia de inventariere. Semnarea declarației de către gestionar se face în fața comisiei de inventariere.

(4) Dacă în timpul inventarierii au loc intrări și ieșiri de bunuri în/din gestiune, aceste operațiuni se efectuează numai în prezența comisiei de inventariere, iar pe documentele de intrare-ieșire se înscrie mențiunea "primit/eliberat în timpul inventarierii".

(1) Dacă valorile materiale supuse inventarierii, gestionate de o singură persoană, sunt depozitate în locuri diferite sau când gestiunea are mai multe căi de acces, membrii comisiei care efectuează inventarierea trebuie să sigileze toate aceste locuri și căile de acces.

(2) La reluarea lucrărilor se verifică dacă sigiliul este intact, în caz contrar întocmindu-se un proces-verbal de constatare, care se semnează de comisia de inventariere și de către gestionar, luându-se măsurile corespunzătoare.

(3) Documentele întocmite de comisia de inventariere rămân în cadrul gestiunii inventariate, în fișete, casete, dulapuri, încuiate și sigilate. Sigiliul se păstrează, pe durata inventarierii, de către președintele comisiei.

(4) Pe toată durata inventarierii, programul și perioada acesteia se afișează la loc vizibil.

(1) Inventarierea anuală a disponibilităților în lei și în valută din casieria unității se efectuează în ultima zi lucrătoare a exercițiului financiar, după înregistrarea tuturor operațiunilor de încasări și plăți, confruntându-se soldurile din registrul de casă cu cele din contabilitate.

(2) Plusul de casă constatat cu ocazia inventarierii casieriei se virează la bugetul de stat.

(3) Disponibilitățile aflate în conturi la trezorerie sau la bănci se inventariază prin confruntarea soldurilor din extrasele de cont emise de acestea cu cele din contabilitate. În acest scop, se solicită unităților bancare și de trezorerie să aplice ștampila oficială pe ultimele extrase de cont cu care se închide exercițiul financiar la 31 decembrie.

(4) Formularele cu regim special se înscriu în listele de inventariere în ordinea seriilor și numerotării, pentru a se putea stabili cu ușurință integritatea acestora.

(5) Mărcile poștale, timbrele fiscale, tichetele de călătorie și altele asemenea se înscriu în listele de inventariere la valoarea nominală.

(6) Bonurile valorice de carburant auto se înscriu în listele de inventariere la valoarea nominală, corespunzător numărului carnetelor, seriilor și numerelor acestora.

(7) Odată cu inventarierea anuală a patrimoniului se inventariază și creanțele potențiale înregistrate în afara bilanțului, existente sub forma scrisorilor de garanție bancară, contractelor de asigurare tip casco și altora asemenea, bunurile materiale aparținând terților și bunurile din camera de corpuri delicte, întocmindu-se liste de inventariere separate.

(1) Creanțele și obligațiile față de terți se verifică și se confirmă pe baza extraselor de cont (cod 14-6-3) ale soldurilor debitoare și creditoare ale conturilor de debitori, clienți, furnizori și creditori care dețin ponderea în totalul soldurilor acestor conturi sau punctajelor reciproce.

(2) Atât pentru creanțele neîncasate la termen, datoriile restante, cât și pentru celelalte elemente patrimoniale de activ și de pasiv aflate la terți sau în relație cu aceștia, cu ocazia inventarierii se verifică realitatea soldurilor conturilor respective întocmindu-se cereri de confirmare care se atașează la listele respective, după primirea confirmării. Neprimirea răspunsului în termen de 5 zile de la data solicitării se consideră confirmare.

(3) Pentru creanțele și obligațiile incerte ori în litigiu se întocmesc situații analitice distincte.

(1) Stabilirea stocurilor faptice se face prin numărare, cântărire, măsurare sau cubare, după caz. Fac excepție munițiile și alte bunuri aflate în ambalaje originale, intacte, sigilate de producător, ale căror cantități se determină pe baza datelor înscrise pe ambalaje.

(2) Pentru inventarierea faptică se utilizează listele de inventariere cod 14-3-12, întocmite distinct pe activitatea curentă și cea de mobilizare, pe surse de finanțare, iar în cadrul acestora, pe gestiuni, responsabili, locuri de folosință, grupe de bunuri și conturi aferente. Listele se întocmesc într-un singur exemplar și se completează în prealabil de către compartimentul financiar-contabil cu informațiile privind gestiunea, denumirea bunurilor/codul/numărul de inventar, cantitățile scriptice și prețul/valoarea contabilă.

(3) Comisia de inventariere stabilește stocurile faptice, determină diferențele cantitative și/sau valorice și completează listele de inventariere cu datele rezultate în urma inventarierii.

(1) Pentru lichidele păstrate în vase, recipienți cu forme neregulate, la care nu se pot stabili cantitățile efective prin măsurare sau transvazare, acestea se determină în funcție de volum, densitate, compoziție, temperatură ori de alte mărimi fizice. Atunci când situația impune, operațiunile de determinare a volumului sau a cantităților se completează cu verificarea conținutului vaselor prin scoaterea de probe care se constată organoleptic, prin măsurători, probe etalon sau analize de laborator.

(2) Materialele de masă precum cimentul, oțelul beton, produsele de carieră și balastieră, materialele și produsele agricole ori alte produse, a căror inventariere prin cântărire și măsurare ar necesita cheltuieli importante sau ar conduce la degradarea acestora, se pot inventaria pe bază de calcule tehnice.

(3) Bunurile cu un grad mare de perisabilitate se inventariază cu prioritate, pentru a nu se întârzia consumul imediat al acestora.

(4) Pentru bunurile materiale de la alin. (1) și (2) se menționează în listele de inventariere modul cum s-a făcut inventarierea, precum și datele tehnice care au stat la baza calculelor.

(1) Bunurile materiale aparținând altor unități, închiriate, achiziționate în leasing, luate în custodie, comodat, primite spre prelucrare sau deținute/folosite sub alte forme, se inventariază și se înscriu în liste separate. Listele de inventariere pentru aceste bunuri trebuie să conțină informații cu privire la numărul și data actului de predare-primire și ale documentului de livrare.

(2) O copie a listelelor de inventariere cuprinzând valorile materiale aflate în custodie, primite pentru reparat sau transformat, se trimite unității care le are în proprietate ori administrare în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la terminarea inventarierii, urmând ca proprietarul/administratorul bunurilor să comunice eventualele neconcordanțe în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la primirea listelor de inventariere. Neprimirea răspunsului privind soldurile conturilor respective nu reprezintă confirmare tacită.

(1) Se întocmesc liste de inventariere separate și pentru:

(2) Bunurile materiale aflate în curs de prelucrare, transformare, reparare, precum și cele păstrate pe locuri de folosință sau pe persoane se inventariază similar gestiunilor, întocmindu-se situații desfășurătoare pe responsabili, comenzi etc., după caz.

(3) Listele de inventariere întocmite pentru bunurile din domeniul public al statului se completează cu următoarele date referitoare la bunurile inventariate:

(4) Bunurile materiale propuse pentru scoatere din funcțiune/declasare și casare se înscriu și în liste întocmite distinct, după identificarea acestora prin inventariere faptică și constatarea de către comisia de inventariere a îndeplinirii condițiilor care justifică scoaterea din funcțiune/declasarea și casarea.

(1) Mijloacele fixe și obiectele de inventar, care sunt scoase în afara unității pe o perioadă îndelungată ce se poate suprapune cu perioada inventarierii, se inventariază înaintea ieșirii din unitate, precum și anual, prin confirmări scrise din partea utilizatorilor/deținătorilor.

(2) Inventarierea bunurilor materiale distribuite individual personalului pe timpul misiunilor internaționale se realizează, în țară, de către unitatea care le deține în patrimoniu, la începerea și terminarea misiunii.

(3) În cadrul inventarierilor periodice prevăzute de legislația națională, bunurile materiale distribuite individual personalului pe timpul misiunilor internaționale se inventariază doar scriptic.

(4) Bunurile materiale aflate în folosința atașaților de afaceri interne/ofițerilor de legătură se inventariază anual pe bază de confirmări scrise din partea acestora.

(1) Bunurile materiale a căror evidență se ține și pe serii se inventariază nominal, pe fiecare serie în parte, în cadrul grupelor, sistemelor și mărcilor respective.

(2) Bunurile materiale care se dau în consum în funcție de anul de fabricație sau termenul de valabilitate (alimente, medicamente, muniții, stoc de mobilizare) se inventariază pe loturi și ani de fabricație, respectiv pe termene de păstrare și valabilitate.

(3) Bunurile materiale la care evidența se ține pe complete se înscriu ca atare în documentele de inventariere, făcându-se mențiunea că s-a verificat existența faptică integrală a componentelor constând în piese, accesorii, truse și altele asemenea, conform inventarului completului.

(1) Pe ultima filă a listei de inventariere, gestionarul trebuie să menționeze dacă toate valorile materiale și bănești din gestiune au fost inventariate și consemnate în listele de inventariere în prezența sa și dacă are obiecții. În acest caz, comisia de inventariere este obligată să analizeze obiecțiile, iar concluziile la care a ajuns se menționează în procesul-verbal de inventariere.

(2) Listele de inventariere se semnează pe fiecare filă de către membrii comisiei de inventariere și de către gestionar.

(3) În cazul gestiunilor colective, listele de inventariere se semnează de către toți gestionarii, iar în cazul predării-primirii gestiunii, acestea se semnează atât de gestionarul predător, cât și de cel primitor.

(1) Inventarierea faptică a patrimoniului unităților se consemnează în documentele de inventariere prin înscrierea în acestea a bunurilor materiale inventariate, fără spații sau ștersături, prin înscriere cu cerneală ori pix, sau cu ajutorul echipamentelor informatice. În urma verificării existenței faptice, elementele patrimoniale de natura bunurilor materiale inventariate se înscriu în formularul "Lista de inventariere" cod 14-3-12.

(2) Inventarierea elementelor patrimoniale, altele decât cele de natura bunurilor materiale, se face prin înscrierea acestora în situații analitice distincte care se totalizează în vederea justificării soldurilor conturilor sintetice în care acestea sunt reflectate și care se preiau în registrul-inventar cod 14-1-2.

(1) Mijloacele tehnice și celelalte bunuri materiale existente la stocul de mobilizare se inventariază conform prevederilor prezentelor norme și reglementărilor de linie emise de Direcția generală management operațional.

(2) Documentele din Fondul arhivistic național se inventariază numai cantitativ, conform reglementărilor și procedurilor interne.

(3) Fondurile operative, bunurile achiziționate din aceste fonduri și bunurile din camera de corpuri delicte se inventariază pe baza reglementărilor interne specifice.

(1) Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate faptic și înscrise în listele de inventariere cu cele din evidența tehnic-operativă.

(2) Înainte de efectuarea comparării se procedează la o analiză a stocurilor consemnate în documentele de evidență tehnic-operativă, în scopul punerii de acord a acestora cu stocurile și soldurile aferente din evidența contabilă analitică pentru bunurile inventariate. Erorile descoperite cu această ocazie se corectează operativ, după care se procedează la stabilirea rezultatelor inventarierii.

(1) Pentru toate plusurile, lipsurile, deprecierile de bunuri, precum și pentru pagubele determinate de expirarea termenelor de valabilitate a bunurilor sau de prescripție a creanțelor, comisia de inventariere solicită explicații scrise de la persoanele care au răspunderea gestionării acestora.

(2) Plusurile și minusurile se înregistrează în evidența contabilă și tehnic-operativă, fără a se face alte compensări decât cele conforme cu prevederile legale și cu aprobarea conducătorului unității. Bunurile constatate lipsă la inventariere se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea contabilă.

(1) Rezultatele inventarierii, consemnate în listele de inventariere și confirmate prin semnătură de contabilitate pe baza stocurilor scriptice pe fiecare gestiune în parte, se preiau în procesul-verbal de inventariere, care trebuie să conțină în mod obligatoriu următoarele elemente:

(2) Procesul-verbal de inventariere se întocmește în două exemplare, se semnează de membrii comisiei și de gestionari, se avizează de adjunctul conducătorului pentru logistică/similari, contabilul-șef/conducătorul compartimentului financiar-contabil și reprezentantul compartimentului juridic și se prezintă, în termen de 7 zile lucrătoare de la data încheierii operațiunilor de inventariere, conducătorului unității care are calitatea de ordonator de credite. Acesta aprobă procesul-verbal și dispune asupra modului de soluționare a propunerilor făcute, potrivit reglementărilor legale.

(3) Procesul-verbal de inventariere aprobat și avizat conform alin. (2), împreună cu toate actele și lucrările anexate, se predă la contabilitate pentru efectuarea înregistrărilor contabile aferente și ducerea la îndeplinire a măsurilor ce cad în sarcina acestui compartiment.

(4) Exemplarul nr. 2 al procesului-verbal de inventariere, împreună cu copiile tuturor documentelor anexate, se predă la compartimentul logistic și la compartimentul de comunicații și informatică, unde este cazul, pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor constând în:

(5) Rezultatele inventarierii trebuie înregistrate în evidența tehnico-operativă în termen de cel mult 7 zile lucrătoare de la data aprobării procesului-verbal de inventariere de către ordonatorul de credite.

(6) În cazul inventarierii patrimoniului aflat în administrarea ordonatorului principal de credite, procesul-verbal de inventariere se aprobă de secretarul general al ministerului, după avizarea prealabilă a acestuia de către directorul general al Direcției generale financiare, directorul general al Direcției generale logistice, directorul general al Direcției generale pentru comunicații și tehnologia informației, precum și de directorul general al Direcției generale juridice sau persoana desemnată de acesta.

(1) Pentru lipsuri, sustrageri și orice alte fapte ce produc pagube și care constituie infracțiuni, ordonatorul de credite este obligat să sesizeze organele de urmărire penală, în condițiile și la termenele stabilite de lege.

(2) Urmărirea și recuperarea pagubelor constatate de comisia de inventariere se fac cu respectarea prevederilor legale privind răspunderea materială a personalului.

(1) La stabilirea valorii debitului se are în vedere posibilitatea compensării lipsurilor cu eventualele plusuri constatate, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(2) Nu se admite compensarea în cazurile în care s-a făcut dovada că lipsurile constatate la inventariere provin din sustragerea sau din degradarea bunurilor respective din vina persoanelor care răspund de gestionarea acestora.

(3) Listele cu sorturile de bunuri și alte valori materiale care întrunesc condițiile de compensare datorită riscului de confuzie se aprobă anual de către ordonatorii de credite, la propunerea organelor cu atribuții logistice.

(4) Compensarea se face numai pentru cantități egale între plusurile și lipsurile constatate, astfel:

(1) Toate elementele de activ și de pasiv, inventariate și grupate după natura lor, conform posturilor din bilanțul contabil, se înregistrează anual în registrul-inventar (cod 14-1-2), care, potrivit legii, este document contabil obligatoriu.

(2) Registrul-inventar se completează la începutul activității, la sfârșitul exercițiului financiar sau cu ocazia încetării activității, fără ștersături și fără spații libere, cu cerneală ori pix, pe baza datelor cuprinse în listele de inventariere și în procesele-verbale de inventariere a elementelor patrimoniale, prin gruparea acestora pe conturi sau grupe de conturi.

(3) Registrul-inventar se completează pe baza inventarierii faptice a fiecărei poziții cuprinse în toate conturile din bilanț. În cazul în care inventarierea are loc pe parcursul anului, în registrul-inventar se înregistrează soldurile evidențiate în listele de inventariere actualizate cu valoarea intrărilor și ieșirilor până la data închiderii exercițiului.

(4) În cazul încetării activității, registrul-inventar se completează cu valoarea elementelor patrimoniale inventariate faptic la acea dată.

(5) Elementele inventariate se detaliază în registrul-inventar pe fiecare cont de activ și pasiv, pentru conturile de valori materiale fiind posibilă și defalcarea pe gestiuni.

(6) Registrul-inventar se păstrează și se arhivează la compartimentul financiar-contabil, împreună cu documentele justificative care au stat la baza întocmirii lui.

(1) Ordonatorii secundari de credite, precum și direcțiile centrale de specialitate solicită structurilor subordonate, la nevoie și în funcție de atribuțiile specifice, documentele referitoare la modul de desfășurare a activităților de inventariere a patrimoniului, de reevaluare a activelor fixe, concluziile sau rezultatele acestora, precum și orice alte situații aferente acestor activități.

(2) În raportul de analiză pe bază de bilanț, întocmit cu ocazia prezentării situațiilor financiare anuale, ordonatorii de credite includ o informare succintă privind modul de efectuare a inventarierii patrimoniului și eventualele deficiențe semnificative constatate.

(1) Cu ocazia inventarierii anuale a patrimoniului, în cazul constatării unor diferențe față de situația existentă la data ultimei inventarieri în ceea ce privește bunurile din domeniul public, unitățile în cadrul cărora se exercită calitatea de ordonator de credite inițiază și supun spre aprobare actele normative de modificare a inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Actualizarea inventarului bunurilor din domeniul public al statului și administrarea Ministerului Administrației și Internelor se efectuează de către Direcția generală logistică, cu respectarea prevederilor Legii nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările și completările ulterioare, ale Hotărârii Guvernului nr. 1.705/2006, cu modificările și completările ulterioare, și ale Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1.718/2011 pentru aprobarea Precizărilor privind întocmirea și actualizarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului.