ORDONANTA nr. 38 din 30 ianuarie 1998

a) certificare - procedura prin care o terta parte da o asigurare scrisă ca un produs, proces sau serviciu este conform cu condițiile specificate;

b) conformitate - îndeplinirea de către un produs, proces sau serviciu a condițiilor specificate;

c) evaluarea conformitatii - orice activitate al carei obiect este de a determina în mod direct sau indirect faptul ca sunt îndeplinite condițiile specificate;

d) certificarea conformitatii - acțiune a unei terțe părți care dovedește existenta încrederii adecvate ca un produs, proces sau serviciu corespunzător identificat este în conformitate cu un anumit standard sau cu un alt document normativ;

e) auditul calității - examinare sistematica și independenta în scopul de a determina dacă activitățile referitoare la calitate și rezultatele aferente satisfac dispozițiile prestabilite, precum și dacă aceste dispoziții sunt implementate efectiv și sunt corespunzătoare pentru realizarea obiectivelor;

f) reglementare - document care conține reguli cu caracter obligatoriu și care este adoptat de către o autoritate;

g) reglementare tehnica - reglementare care prevede condiții tehnice, fie în mod direct, fie prin referire la un standard, la o specificăție tehnica, la un cod de buna practica sau care preia integral conținutul acestora;

h) trasabilitate - capacitatea de regasire a istoricului, a utilizării sau a localizarii unei entități prin identificari înregistrate; atunci când este asociat etalonarii, termenul racordeaza echipamentele de măsurare la etaloanele naționale sau internaționale, la etaloanele primare, la constantele sau proprietățile fizice fundamentale sau la materialele de referința.

a) acreditare - procedura prin care un organism ce are o anumită autoritate recunoaște oficial faptul ca un organism sau o persoană este competența să efectueze sarcini specifice;

b) autoritate - organul de specialitate al administrației publice centrale și locale sau organismul, respectiv reprezentantul acestuia, abilitat ca, în exercițiul autorității de stat, sa ia măsuri obligatorii și sa adopte reglementări în domeniul sau de competența;

c) domeniu reglementat - domeniul în care punerea în circulație, pe piața, a produselor și serviciilor este reglementată prin legi și alte acte normative;

d) domeniu nereglementat - domeniu în care punerea în circulație, pe piața, a produselor și serviciilor nu este reglementată prin legi și alte acte normative;

e) infrastructura pentru evaluarea conformitatii - ansamblul organismelor care efectuează încercări, etalonari, certificari de produse, de sisteme ale calității, de personal, de sisteme de management al mediului, precum și inspecție;

f) bariera tehnica - bariera în calea comerțului, creata prin modificări ale specificatiilor tehnice naționale referitoare la produse sau prin măsuri cu efect echivalent;

g) organism notificat - laborator de încercări, de etalonare, organism de certificare sau organism de inspecție desemnat de către o autoritate pentru a efectua evaluarea conformitatii în domeniul reglementat;

h) Acordul european privind evaluarea conformitatii - acord care se încheie între Comunitatea Europeană și fiecare dintre țările asociate și care prevede recunoașterea reciprocă de către acestea a rezultatelor aplicării procedurilor de evaluare a conformitatii.

a) sa confere încredere în competența tehnica, imparțialitatea și integritatea organismelor și laboratoarelor care efectuează evaluarea conformitatii;

b) să contribuie la creșterea competitivitatii produselor și serviciilor, în contextul globalizarii piețelor;

c) să contribuie la promovarea principiului liberei circulatii a produselor și serviciilor;

d) sa promoveze protecția vieții, sănătății și securității persoanelor fizice, precum și a mediului înconjurător și apărarea intereselor consumatorilor.

a) transparenta și disponibilitate publică;

b) reprezentarea intereselor publice;

c) caracterul voluntar;

d) independenta față de posibila predominare a oricăror interese specifice;

e) participarea organelor de specialitate ale administrației publice;

f) tratarea impartiala a contestațiilor;

g) armonizarea cu regulile acreditării europene și internaționale;

h) accesul liber la acreditare al tuturor solicitanților, fără discriminări;

i) asigurarea confidențialității și protecția secretului comercial;

j) aplicarea standardelor naționale din seria SR EN 45000, din seria SR EN ISO 9000 și din seria SR EN ISO 14000, precum și a acelora care vor mai fi adoptate în acest domeniu;

k) caracterul fără scop lucrativ al organismului național de acreditare.

(1) Pe baza îndeplinirii criteriilor cuprinse în standardele de referința din anexa pot fi acreditate:

a) laboratoare de încercări;

b) laboratoare de etalonare;

c) organisme de certificare a produselor;

d) organisme de certificare a sistemelor calității;

e) organisme de certificare a personalului;

f) organisme de certificare a sistemelor de management al mediului;

g) organisme de inspecție.

(2) Pot fi acreditate organisme și laboratoare care desfășoară activități atât în domeniul reglementat, cat și în domeniul nereglementat.

a) elaborarea și actualizarea regulilor acreditării în funcție de evoluția practicii europene și internaționale în acest domeniu;

b) stabilirea și aplicarea criteriilor de selectare a auditorilor/experților tehnici implicați în procesul de acreditare/supraveghere și a criteriilor de monitorizare a activității acestora;

c) acreditarea organismelor și laboratoarelor menționate la art. 5 alin. (1) și eliberarea certificatului de acreditare;

d) acordarea dreptului de utilizare a marcii naționale de acreditare;

e) reprezentarea României în organizațiile de acreditare europene și internaționale;

f) dezvoltarea parteneriatului internațional în domeniul acreditării, al recunoașterii reciproce a acreditarilor și certificării conformitatii;

g) participarea la elaborarea reglementărilor privind protecția vieții, sănătății și securității persoanelor fizice, precum și a mediului înconjurător și apărarea intereselor consumatorilor;

h) participarea la nivel național, european și internațional în procesul de elaborare a standardelor din domeniul sau de activitate;

i) prestarea de servicii de instruire și transfer de cunoștințe în domeniul acreditării;

j) colectarea, prelucrarea, stocarea și diseminarea de informații privind acreditarea;

k) editarea, publicarea și difuzarea de documente privind acreditarea;

l) elaborarea și publicarea unui raport anual de activitate;

a) laboratoarele și organismele menționate la art. 5 alin. (1), care solicită acreditarea, precum și laboratoarele și organismele acreditate;

b) membrii organismului național de acreditare;

c) comitetele tehnice de acreditare și membrii acestora;

d) auditorii și experții implicați în acreditare;

a) regulile pentru acordarea, menținerea, suspendarea și retragerea certificatului de acreditare a organismelor și laboratoarelor;

b) regulile privind tratarea reclamatiilor și a contestațiilor;

c) condițiile de utilizare a marcii naționale de acreditare;

d) criteriile de selectare a auditorilor/experților implicați în acreditare;

(1) Prevederile art. 6 trebuie să fie cuprinse în statutul organismului național de acreditare.

(2) De asemenea, statutul trebuie să respecte celelalte prevederi din prezenta ordonanță, precum și orice alte dispoziții obligatorii, potrivit legilor în vigoare, și sa prevadă și următoarele:

a) Colegiul organismelor acreditate, care poate cuprinde laboratoare și organisme de certificare și de inspecție acreditate, precum și organizații fără scop lucrativ ale acestora;

b) Colegiul beneficiarilor, care poate cuprinde persoane juridice care sunt interesate sa beneficieze de serviciile organizațiilor din Colegiul organismelor acreditate sau au interes în acreditare, cum sunt agenții economici, inclusiv întreprinderi mici și mijlocii, organizații patronale, camere de comerț și industrie, organizații financiar-bancare și de asigurări, asociații profesionale, federații și confederatii sindicale, instituții de învățământ, universități, centre de transfer tehnologic, de incubare și de inovare, de dezvoltare locală și a întreprinderilor mici și mijlocii, precum și altele, inclusiv asociații fără scop lucrativ ale acestora;

c) Colegiul consumatorilor, care poate cuprinde organizații fără scop lucrativ de apărare a intereselor consumatorilor, ale persoanelor cu handicap, a drepturilor omului, din domeniul protecției mediului și altele asemenea;

(3) Ministerul Cercetării și Tehnologiei va elabora instrucțiuni privind statutul-cadru al organismului național de acreditare, precum și constituirea și înregistrarea acestuia ca asociație.

(4) Ministerul Cercetării și Tehnologiei va lua măsuri pentru stimularea atragerii de membri ai organismului național de acreditare, corespunzător principiului de la art. 4 lit. d).

(1) În domeniul reglementat, competența organismelor de certificare, a laboratoarelor de încercări și etalonare și a organismelor de inspecție este recunoscută de către autorități, pe baza unui proces de evaluare. Pe aceasta baza, organismele de certificare, de inspecție și laboratoarele de încercări și de etalonare sunt desemnate ca organisme notificate.

(2) Organismele notificate pot solicita organismului național de acreditare să fie acreditate.

(3) Autoritățile pot solicita, după caz:

a) organismelor notificate;

b) organismelor de certificare și de inspecție, precum și laboratoarelor, care desfășoară activități în domeniul reglementat,

(4) Organismul național de acreditare oferă autorităților informații și expertiza privind condițiile de notificare a organismelor, procedura de notificare și modul de fundamentare a deciziei de notificare.

(5) Organismul național de acreditare:

a) informează periodic autoritățile despre activitățile din domeniul acreditării și oferă expertiza, dacă este solicitat;

b) colaborează cu Institutul Național de Metrologie sau, după caz, cu organismul care păstrează etaloane naționale, în vederea asigurării trasabilitatii etaloanelor naționale față de cele internaționale, a transparenței și a disponibilității acestei trasabilitati.

(6) În scopul transpunerii în legislația naționala a directivelor Uniunii Europene, în cursul elaborării actelor normative privind protecția vieții, sănătății și securității persoanelor fizice, precum și a mediului înconjurător și apărarea intereselor consumatorilor, autoritățile trebuie să solicite organismului național de acreditare observații, comentarii și propuneri.

(7) Reprezentanții autorităților care participa la activitățile de acreditare au același statut cu cel al celorlalte părți interesate.

(8) Autoritățile colaborează cu organismul național de acreditare în vederea constituirii de către acesta a bazei sale de date din domeniul acreditării și certificării.

(1) Ministerul Cercetării și Tehnologiei este abilitat sa sprijine inițierea constituirii, în baza Legii nr. 21/1924, a unei asociații fără scop lucrativ, a carei denumire este Asociația de Acreditare din România, prescurtat AARO, denumita în continuare Asociația, cu sediul în municipiul București, având ca principal scop dezvoltarea acreditării și certificării conformitatii, precum și conferirea de încredere în competența tehnica, imparțialitatea și integritatea organismelor și laboratoarelor acreditate.

(2) Este recunoscută ca organism național de acreditare Asociația care:

(1) Măsurile tranzitorii pentru aplicarea prevederilor prezentei ordonanțe se stabilesc de către Ministerul Cercetării și Tehnologiei, astfel încât Asociația să fie înregistrată ca asociație de drept privat, în conformitate cu Legea nr. 21/1924, și să-și poată îndeplini atribuțiile de organism național de acreditare începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe.

(2) În scopul de a iniția constituirea Asociației, Ministerul Cercetării și Tehnologiei pune la dispoziție acesteia, în folosință, cu titlu gratuit, pe bază de contract, un spațiu cu destinația de sediu social inițial, cu mobilierul aferent, în București, str. Mendeleev nr. 21-25, sectorul 1. Contractul este valabil până la achiziționarea de către Asociație a unui alt sediu conform alin. (4) de mai jos, data la care spațiul mai sus menționat se eliberează și se restituie Ministerului Cercetării și Tehnologiei.

(3) Ministerul Cercetării și Tehnologiei suporta din bugetul propriu, cu titlu de subvenții de la bugetul de stat sau, după caz, din programul de stimulare a inovarii, menționat la art. 11, contravaloarea cheltuielilor de amenajare și întreținere, aferente spațiului pus la dispoziție Asociației, conform alin. (2), cheltuieli care se decontează pe bază de documente justificative.

(4) Ministerul Cercetării și Tehnologiei suporta în cursul anului 1998, din bugetul propriu, cu titlu de subvenții de la bugetul de stat, sau, după caz, din programul de stimulare a inovarii, menționat la art. 11, contravaloarea unui sediu în București de circa 500 mp.

(5) Ministerul Cercetării și Tehnologiei suporta din bugetul propriu, cu titlu de subvenții de la bugetul de stat, sau, după caz, din programul de stimulare a inovarii, menționat la art. 11, o sumă de 2,5 miliarde lei, pentru completarea patrimoniului inițial al Asociației.

(1) Sumele reprezentând cotizațiile pe care Asociația trebuie să le achite în calitate de membru sau afiliat al organizațiilor internaționale, europene și regionale de acreditare, se aloca prin bugetul Ministerului Cercetării și Tehnologiei.

(2) Fondurile necesare participării la lucrările organismelor europene și internaționale de acreditare pot fi alocate prin bugetul Ministerului Cercetării și Tehnologiei, la solicitarea Asociației, prin programul de stimulare a inovarii menționat la art. 11.

(1) În România organismul național de acreditare dobândește, de drept, exclusivitatea exercitării atribuțiilor prevăzute la art. 6 pct. 3 lit. a)-f) inclusiv.

(2) Organismul național de acreditare nu are dreptul sa presteze servicii de certificare și inspecție, de încercări și de etalonare, precum și de consultanța pentru obținerea sau menținerea acreditării.

(1) Ministerul Cercetării și Tehnologiei este organul de specialitate al administrației publice centrale, care are rolul și responsabilitatea de a elabora și implementa politici și programe în domeniul standardizarii, acreditării și al celorlalte infrastructuri ale calității, precum și cel sub a cărui autoritate intra, în sensul Legii nr. 21/1924, Asociația și scopul acesteia.

(2) Ministerul Cercetării și Tehnologiei acorda și retrage recunoașterea Asociației ca organism național de acreditare, în condițiile prezentei ordonanțe.

(3) Recunoașterea Asociației ca organism național de acreditare este valabilă atâta timp cat aceasta respecta prevederile prezentei ordonanțe.

(1) Certificatele de acreditare emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe rămân valabile pe durata specificată în acestea.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, contractele în curs de derulare, documentele depuse pentru acreditare, precum și arhiva de dosare și material documentar, aferente acreditării, se preiau de către Asociație de la Ministerul Cercetării și Tehnologiei, pe bază de protocol.

(1) Legislația privind acreditarea, care este specifică unor domenii de activitate, în vigoare la data publicării prezentei ordonanțe, își menține, în continuare, valabilitatea până la actualizarea ei în concordanta cu prevederile prezentei ordonanțe, dar nu mai târziu de data de 1 septembrie 1999.

(2) În termen de 180 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe, Guvernul va lua măsuri ca prevederile legale în vigoare, prin care se atribuie unor autorități din diferite domenii de activitate competența de acreditare a laboratoarelor și a organismelor de certificare și de inspecție, să fie armonizate și corelate cu prevederile prezentei ordonanțe.