HOTĂRÂRE ARBITRALĂ din 19 aprilie 2013

din data de 19 aprilie 2013 având drept obiect stabilirea modalității de repartizare în cote procentuale între organismele de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme, ADPFR și UPFR, a remunerației cuvenite producătorilor de fonograme, titulari de drepturi conexe pentru retransmiterea prin cablu a fonogramelor de comerț, a celor publicate în scop comercial și a reproducerilor acestora, datorată de către societățile de retransmitere prin cablu, precum și a comisionului de colectare datorat organismului de gestiune colectivă desemnat colector pentru drepturile producătorilor de fonograme pentru perioada 2012-2014

Dosar nr. 1/2013

Completul de arbitraj constituit din:

David Alice - președinte

Ciubotă Cătălin - arbitru

Ciuraru Remus - arbitru

Gozia Dan - arbitru

Știolică Florin - arbitru

Pe rol se află soluționarea cererii de arbitraj formulate de către Asociația pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme (ADPFR), cu sediul în București, str. Gh. Petrașcu nr. 10, bl. B7, sc. 1, ap. 39, sectorul 3, reprezentată legal de către Daniela Cristina Oprișan, în calitate de administrator general, în contradictoriu cu Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), cu sediul în București, bd. Nicolae Titulescu nr. 88B, sectorul 1, reprezentată legal prin dna Mihaela Alexandrina Scrioșteanu.

Cererea de arbitraj formulată de către ADPFR are ca temei juridic, așa cum s-a menționat în cererea de inițiere a procedurii, dispozițiile art. 131^2 alin. (3) lit. c) și art. 134 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 8/1996) și are, deci, ca obiect stabilirea modalității de repartizare în cote procentuale între organismele de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme, ADPFR și UPFR, a remunerației cuvenite producătorilor de fonograme, titulari de drepturi conexe, pentru retransmiterea prin cablu a fonogramelor de comerț, a celor publicate în scop comercial și a reproducerilor acestora, datorată de către societățile de retransmitere prin cablu, precum și a comisionului de colectare datorat organismului de gestiune colectivă desemnat colector pentru drepturile producătorilor de fonograme, pentru perioada 2012-2014.

Arbitrajul s-a desfășurat la termenele din data de 20 martie (prim termen), 25 martie, 2 aprilie, 10 aprilie, 12 aprilie.

Dezbaterile au avut loc la data de 12 aprilie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta.

Completul, având nevoie de timp pentru a delibera și a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, în temeiul art. 396 din Codul de procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 19 aprilie 2013.

Deliberările au avut loc la sediul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), cu participarea tuturor arbitrilor.

Completul arbitral, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. (7) din Legea nr. 8/1996, a solicitat motivat prelungirea termenului cu 15 zile, solicitare aprobată de către ORDA la data de 15 aprilie 2013.

Având în vedere înscrisurile administrate, dezbaterile și concluziile părților, completul de arbitri constată:

Constituirea completului de arbitraj a fost realizată cu respectarea prevederilor art. 131^1 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, părțile fiind convocate pentru tragerea la sorți în vederea desemnării arbitrilor.

Prin cererea de arbitraj întemeiată pe dispozițiile art. 131^2 alin. (3) lit. c) și art. 134 din Legea nr. 8/1996, ADPFR a solicitat stabilirea modalității de repartizare în cote procentuale între organismele de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme, ADPFR și UPFR, a remunerației cuvenite producătorilor de fonograme, titulari de drepturi conexe, pentru retransmiterea prin cablu a fonogramelor de comerț, a celor publicate în scop comercial și a reproducerilor acestora, datorată de către societățile de retransmitere prin cablu, precum și a comisionului de colectare datorat organismului de gestiune colectivă desemnat colector pentru drepturile producătorilor de fonograme, pentru perioada 2012-2014.

La data de 8 martie 2013 ADPFR a depus cerere de inițiere a procedurii de arbitraj.

La data de 20 martie 2013 ADPFR a depus cerere de arbitraj având drept obiect stabilirea modalității de repartizare în cote procentuale între organismele de gestiune colectivă a drepturilor producătorilor de fonograme, ADPFR și UPFR, a remunerației cuvenite producătorilor de fonograme, titulari de drepturi conexe, pentru retransmiterea prin cablu a fonogramelor de comerț, a celor publicate în scop comercial și a reproducerilor acestora, datorată de către societățile de retransmitere prin cablu, precum și a comisionului de colectare datorat organismului de gestiune colectivă desemnat colector pentru drepturile producătorilor de fonograme pentru perioada 2012-2014.

La același termen UPFR depune, la rândul ei, cerere de arbitraj la care, până la sfârșitul ședinței, a renunțat.

La termenul din 25 martie 2013 UPFR depune și comunică în ședință publică întâmpinare și cerere reconvențională, precum și o cerere prin care invocă excepția de nelegalitate a Deciziei ORDA nr. 91 din 27 ianuarie 2011, excepție soluționată prin încheierea ședinței din data de 2 aprilie 2013.

ADPFR, la termenul din data de 2 aprilie 2013, invocă pe cale de întâmpinare excepția inadmisibilității cererii reconvenționale formulate de către UPFR în ceea ce privește perioada solicitată de către UPFR, 2010-2011, excepție pe care completul arbitral a unit-o cu fondul cauzei.

În susținerea cererilor ambele părți au depus înscrisuri și documente în format electronic ce conțin playlisturi, repertorii ș.a.

Analizând actele și lucrările dosarului, completul arbitral constată:

Cu privire la excepția inadmisibilității invocată de ADPFR în raport cu cererea reconvențională formulată de UPFR pentru perioada 2010-2011, completul arbitral, cu opinie majoritară de 4 la 1, admite excepția inadmisibilității cererii reconvenționale pentru perioada 2010-2011, excepție invocată de către ADPFR, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 alin. (5) din Legea nr. 8/1996 "la expirarea termenului de 30 de zile prevăzut la alin. (3), oricare dintre organismele de gestiune colectivă poate solicita Oficiului Român pentru Drepturile de Autor inițierea procedurii de arbitraj efectuate de către arbitri, pentru stabilirea criteriilor privind repartizarea remunerației între categoriile de beneficiari. Procedura de arbitraj, precum și etapele ulterioare sunt cele prevăzute la art. 131^2 alin. (3)-(9)". Din prevederile acestui text de lege rezultă obligativitatea respectării de către organismul de gestiune colectivă care solicită stabilirea criteriilor privind repartizarea remunerației între categoriile de beneficiari respectării unei proceduri prealabile.

Față de cele menționate mai sus completul arbitral constată că UPFR nu a respectat procedura obligatorie impusă de legea specială mai sus arătată pentru perioada 2010-2012.

Pe de altă parte, completul arbitral consideră pe deplin admisibilă cererea reconvențională a UPFR pentru perioada 2012-2014, iar analiza acesteia se va face mai jos și în raport de susținerile ADPFR.

Pe cererea arbitrală principală completul arbitral stabilește ca modalitate de repartizare a remunerațiilor colectate pentru retransmiterea prin cablu criteriul utilizării reale a fonogramelor, proporțional cu utilizarea repertoriului gestionat de ADPFR pentru membrii săi, iar de UPFR pentru membrii săi și pentru toți producătorii de fonograme care nu sunt membri ai niciunuia dintre cele două organisme de gestiune colectivă.

Repertoriile vizează programele TV retransmise prin cablu pentru perioada 1 ianuarie 2012 - 31 decembrie 2014.

Utilizarea reală va fi determinată în raport de repertoriile utilizate în cadrul programelor TV retransmise prin cablu pentru perioada sus-menționată.

Acest criteriu este preferabil în raport de împrejurarea că, în timp, producătorii de fonograme pot adera fie la unul, fie la celălalt organism de gestiune colectivă. Dacă am accepta ideea propusă de ADPFR potrivit cu care repartizarea sumelor colectate între cele două organisme de gestiune colective ar folosi un criteriu procentual, acesta ar putea să nu reflecte realitatea dată de libertatea membrilor celor două organisme de gestiune colectivă de a-și modifica aderarea la una sau la cealaltă dintre cele două entități.

Comisionul datorat organismului de gestiune colectivă desemnat drept colector unic pe această sursă pentru perioada 2012-2014 care constituie cheltuieli de colectare se evidențiază distinct și trebuie să fie justificat prin documente privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune care este colector.

În raport cu susținerile părților completul arbitral stabilește drept plafon maxim al comisionului procentul de 6%. Completul apreciază acest plafon ca fiind unul echitabil în raport de împrejurarea că organismele de gestiune colectivă sunt asociații fără scop lucrativ, iar suma corespondentă procentului este acoperitoare față de cheltuielile efective și necesare pentru realizarea activității de colectare.

Completul are în vedere susținerea UPFR care, atât în concluziile scrise, cât și în pledoarie, a arătat că 96% din sumele colectate de la societățile de retransmitere prin cablu sunt colectate de la 6-8 furnizori. Această susținere a fost recunoscută de către ADPFR atât prin concluziile scrise, cât și prin pledoarie, cu mențiunea că acest organism de gestiune colectivă este obligat de lege să colecteze și de la alți 240 de furnizori. Or, majorarea cu 5% a comisionului de colectare în vederea măririi capacității de colectare pentru un potențial de încă 4% a sumelor ce ar trebui colectate ar fi inechitabilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

Completul arbitral

hotărăște:

Admite excepția inadmisibilității cererii reconvenționale pentru perioada 2010-2011.

Admite în parte cererea formulată de către Asociația pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme (ADPFR), cu sediul în București, str. Gh. Petrașcu nr. 10, bl. B7, sc. 1, ap. 39, sectorul 3, în contradictoriu cu Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), cu sediul în București, bd. Nicolae Titulescu nr. 88B, sectorul 1.

Admite în parte cererea reconvențională formulată de către Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) pentru perioada 2012-2014, cu sediul în București, bd. Nicolae Titulescu nr. 88B, sectorul 1, în contradictoriu cu Asociația pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme (ADPFR), cu sediul în București, str. Gh. Petrașcu nr. 10, bl. B7, sc. 1, ap. 39, sectorul 3.

Stabilește ca modalitate de repartizare a remunerațiilor colectate pentru retransmiterea prin cablu criteriul utilizării reale a fonogramelor, proporțional cu utilizarea repertoriului gestionat de ADPFR - pentru membrii săi, iar de UPFR - pentru membrii săi și pentru toți producătorii de fonograme care nu sunt membri ai niciunuia dintre cele două organisme de gestiune colectivă.

Repertoriile vizează programele TV retransmise prin cablu pentru perioada 1 ianuarie 2012 - 31 decembrie 2014.

Utilizarea reală va fi determinată în raport cu repertoriile utilizate în cadrul programelor TV retransmise prin cablu pentru perioada sus-menționată.

Stabilește comisionul datorat organismului de gestiune colectivă desemnat drept colector unic pe această sursă pentru perioada 2012-2014 ca fiind sumele ce constituie cheltuieli de colectare, care se evidențiază distinct și trebuie să fie justificat prin documente privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune care este colector.

Stabilește drept plafon maxim al acestui comision procentul de 6%.

Pronunțată astăzi, data de 19 aprilie 2013, la sediul Corpului de Arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în București.

Cu apel în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Completul de arbitri:

David Alice - președinte

Ciubotă Cătălin - arbitru

Ciuraru Remus - arbitru

Știolică Florin - arbitru

Gozia Dan - arbitru

Cu opinia separată a domnului arbitru Gozia Dan:

OPINIE SEPARATĂ

În dezacord cu soluția adoptată cu majoritate de voturi, arbitrul Gozia Dan Cristian consideră că se impune respingerea excepției invocate în ședința de arbitraj din data de 2 aprilie 2013 de către Asociația pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România (denumită în continuare ADPFR), excepție referitoare la inadmisibilitatea cererii reconvenționale formulate de Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (denumită în continuare UPFR).

Arbitrul reține următoarele:

Prin excepția invocată, ADPFR a solicitat completului de arbitri să constate inadmisibilitatea cererii reconvenționale formulate de UPFR, în raport cu solicitarea acesteia din urmă de a se stabili criterii de repartizare între cele două organisme de gestiune colectivă a remunerațiilor cuvenite producătorilor de fonograme și pentru perioada aferentă anilor 2010 și 2011. Excepția a fost unită cu fondul prin încheierea de ședință din data de 2 aprilie 2013.

În susținerea excepției, autorii acesteia arată că, în baza principiului disponibilității, ADFPR este organismul care a stabilit cadrul procesual prin cererea sa de arbitraj, că, în cauză, cererea reconvențională maschează, de fapt, o nouă cerere de arbitraj și că aceasta este inadmisibilă în raport cu neparcurgerea procedurii prealabile prevăzute de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 8/1996).

Arbitrul constată că excepția invocată este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 209 alin. (1) din Codul de procedură civilă, "Dacă pârâtul are, în legătură cu cererea reclamantului, pretenții derivând din același raport juridic sau strâns legate de aceasta, poate să formuleze cerere reconvențională".

Contrar susținerii ADFPR, arbitrul apreciază că pretențiile formulate de UPFR prin cererea reconvențională derivă din aceleași raporturi juridice din care derivă și pretențiile ADFPR, formulate prin cererea de arbitraj.

Astfel, pretențiile ambelor părți provin din raporturile reglementate de dispozițiile art. 133 din Legea nr. 8/1996, referitoare la modalitatea în care se pot stabili criteriile de repartizare a remunerației între organismele de gestiune colectivă, în cazul în care într-un domeniu de creație există mai multe astfel de organisme. De asemenea, ambele cereri se raportează la aceeași metodologie, stabilită de hotărârea arbitrală pronunțată în data 9 martie 2009, hotărâre modificată prin Decizia nr. 263A din 16 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București.

Contrar susținerii ADFPR, arbitrul constată că cererea de arbitraj care are drept obiect stabilirea criteriilor de repartizare între organismele de gestiune colectivă a remunerațiilor cuvenite membrilor acestora, fie că este formulată pe cale de cerere principală, fie că este formulată pe cale de cerere incidentală, nu este condiționată de parcurgerea unei proceduri prealabile.

În acest sens, art. 133 alin. (3) prevede că: "În cazul prevăzut la alin. (2) (cazul în care există mai multe organisme de gestiune colectivă în același domeniu de creație n.n.), dacă organismele de gestiune colectivă beneficiare nu depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor protocolul menționat (referitor la criterii de repartizare, desemnarea colectorului și modalitatea de evidențiere a comisionului de colectare n.n.), în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a metodologiilor, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor desemnează dintre acestea colectorul în domeniul titularilor de drepturi în cauză, pe baza reprezentativității, prin decizie a directorului general." În continuare, alin. (5) al aceluiași articol prevede că: "(5) La expirarea termenului de 30 de zile prevăzut la alin. (3), oricare dintre organismele de gestiune colectivă poate solicita Oficiului Român pentru Drepturile de Autor inițierea procedurii de arbitraj efectuate de către arbitri, pentru stabilirea criteriilor privind repartizarea remunerației între categoriile de beneficiari. Procedura de arbitraj, precum și etapele ulterioare sunt cele prevăzute la art. 131^2 alin. (3)-(9)."

Din interpretarea celor două texte rezultă că admisibilitatea în principiu a cererii de arbitraj nu depinde de parcurgerea unei proceduri prealabile, ci de îndeplinirea cumulativă a următoarelor două condiții: 1) arbitrajul trebuie inițiat ulterior expirării termenului de 30 de zile calculat de la intrarea în vigoare a metodologiei privind stabilirea remunerațiilor; și 2) organismele de gestiune colectivă să nu stabilească printr-un protocol, încheiat anterior inițierii arbitrajului, criteriile de repartizare, organismul colector și modalitatea de evidențiere a comisionului de colectare.

Or, arbitrul constată că, de la data intrării în vigoare a hotărârii arbitrale prin care a fost reglementată metodologia privind stabilirea remunerațiilor (3 ianuarie 2010) și până la data la care s-a depus cererea reconvențională, a trecut un interval de timp mai mare de 30 de zile, iar cele două organisme nu au stabilit, prin protocol, criteriile de repartizare, organismul colector și modalitatea de evidențiere a comisionului de colectare, conform art. 133 alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996.

Ideea potrivit căreia cererea reconvențională, fiind de fapt o cerere mascată de arbitraj, ar fi trebuit depusă la Oficiul Român pentru Drepturi de Autor, iar nu direct în arbitraj, nu poate fi primită. Aceasta reflectă un formalism excesiv și înfrânge caracterul simplificat al procedurii arbitrajului prevăzut de Legea nr. 8/1996. Rațiunea pentru care legiuitorul a reglementat această procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, a fost aceea de a eficientiza soluționarea cu celeritate a unora dintre litigiile referitoare la drepturile de autor și la drepturile conexe. Deci, admițând excepția invocată, ne-am îndepărta de scopul reglementării, prelungind, în mod inutil, durata unei proceduri arbitrale. De asemenea, o soluție de admitere a excepției contravine și dispozițiilor art. 13 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și libertăților fundamentale și este contrară și practicii Curții Europene a Drepturilor Omului.

În condițiile date, arbitrul Gozia Dan Cristian apreciază că se impune respingerea excepției invocate de ADFPR.

Pe fondul cererii reconvenționale, arbitrul reține următoarele:

Din interpretarea dispozițiilor art. 133 din Legea nr. 8/1996, rezultă că modalitățile prin care se pot stabili criteriile de repartizare a remunerației între organismele de gestiune colectivă, în cazul în care într-un domeniu de creație există mai multe astfel de organisme, sunt următoarele: 1) printr-un protocol încheiat de organismele de gestiune colectivă; și 2) prin hotărâre arbitrală.

Din probatoriul administrat în cauză, arbitrul constată că hotărârea arbitrală pronunțată în data de 9 martie 2009 a reglementat "metodologia privind stabilirea remunerațiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor și titularilor de drepturi conexe pentru retransmiterea prin cablu". Hotărârea mai sus arătată a intrat în vigoare la data de 3 ianuarie 2010, prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3. Se reține și împrejurarea că, urmare a nedepunerii în termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 133 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, a protocolului prevăzut de alin. (2) al aceluiași articol, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, prin Decizia nr. 102/2011, a desemnat drept colector al remunerațiilor datorate pentru retransmiterea prin cablu ADFPR. De asemenea, arbitrul reține că, pentru perioada cuprinsă între data de 3 ianuarie 2010 și data de 31 decembrie 2012, părțile arbitrajului nu au încheiat protocol cu privire la criteriul de repartizare a remunerațiilor mai sus arătate și la modalitatea de evidențiere a comisionului de colectare și nu a fost pronunțată o hotărâre arbitrală care să reglementeze aceste aspecte.

În condițiile date, arbitrul apreciază drept întemeiată cererea reconvențională, formulată de UPFR, care privește stabilirea modalității de repartizare între organismele de gestiune colectivă ADFPR și UPFR a remunerațiilor cuvenite producătorilor de fonograme, pentru retransmiterea prin cablu a acestor fonograme, atât pentru perioada 2012-2014, cât și pentru perioada 2010-2011. Constată că propunerea UPFR privind criteriile de repartizare a remunerațiilor aferente perioadei 2010-2011 nu a fost contestată pe fondul arbitrajului, ci doar, pe cale de excepție, ADFPR a invocat inadmisibilitatea cererii reconvenționale. În consecință, în aplicarea principiului disponibilității, pentru perioada 2010-2011, arbitrul va reglementa drept modalitate de repartizare a remunerațiilor cuvenite producătorilor de fonograme, pentru retransmiterea prin cablu a acestor fonograme, criteriul propus de UPFR. Pentru identitate de argumente, pentru perioada anului 2011, va limita comisionul de colectare la procentul de 5, conform propunerii UPFR.

Cât privește criteriul de repartizare și comisionul de colectare aferente anului 2012, arbitrul se raliază opiniei completului, întrucât această opinie este identică cu a sa. Acesta este considerentul pentru care arbitrul va admite în parte cererea reconvențională formulată de UPFR.

Se constată că, în afara soluției diferite pronunțate în legătură cu excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, în privința celorlalte probleme de fapt sau de drept soluționate de completul de arbitri opinia arbitrului Gozia Dan Cristian este identică cu a celorlalți membri ai completului.

Pentru aceste considerente, soluția propusă de arbitrul Gozia Dan Cristian este următoarea:

Respinge excepția formulată de Asociația pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România, cu sediul în București, str. Ghe. Petrașcu nr. 10, bl. 7, sc. 1, ap. 39, sectorul 3, privind inadmisibilitatea cererii reconvenționale formulate de Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, cu sediul în București, bd. Nicolae Titulescu nr. 88B, sectorul 1.

Admite în parte cererea formulată de Asociația pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România, în contradictoriu cu Uniunea Producătorilor de Fonograme din România.

Admite în parte cererea reconvențională formulată de Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, în contradictoriu cu Asociația pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România.

A. Pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2010 și 31 decembrie 2011, stabilește ca modalitate de repartizare între cele două părți ale arbitrajului a remunerațiilor colectate pentru retransmisia prin cablu a fonogramelor criteriul utilizării reale proporționale, procentuale, după cum urmează:

1) pentru anul 2010 se repartizează sumele colectate în proporție de:

- 2,74% către Asociația pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România. Sumele repartizate reprezintă remunerațiile cuvenite producătorilor de fonograme, membri ADFPR;

- 97,24% către Uniunea Producătorilor de Fonograme din România. Sumele repartizate reprezintă remunerațiile cuvenite producătorilor de fonograme membri ai UPFR și producătorilor de fonograme care nu sunt membri ai niciunui organism de gestiune colectivă;

2) pentru anul 2011 se repartizează sumele colectate în proporție de:

- 1,85% către Asociația pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România. Sumele repartizate reprezintă remunerațiile cuvenite producătorilor de fonograme, membri ADFPR;

- proporție de 98,15% către Uniunea Producătorilor de Fonograme din România. Sumele repartizate reprezintă remunerațiile cuvenite producătorilor de fonograme membri ai UPFR și producătorilor de fonograme care nu sunt membri ai niciunui organism de gestiune colectivă.

3) Limitează comisionul aferent anului 2011, datorat colectorului desemnat, la procentul de 5.

B. Pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2012 și 31 decembrie 2014, stabilește ca modalitate de repartizare a remunerațiilor colectate pentru retransmiterea prin cablu criteriul utilizării reale a fonogramelor, proporțional cu utilizarea repertoriului gestionat de ADFPR - pentru membrii săi, iar de UPFR - pentru membrii săi și pentru toți cei care nu sunt membri ai niciunuia dintre cele două organisme de gestiune colectivă. Repertoriile vizează programele de televiziune retransmise prin cablu pentru perioada 1 ianuarie 2012- 31 decembrie 2014. Utilizarea reală va fi determinată în raport cu repertoriile utilizate în cadrul programelor de televiziune retransmise prin cablu pentru perioada sus-menționată. Stabilește comisionul datorat organismului de gestiune colectivă desemnat colector pe această sursă, pentru perioada 2012-2014, ca fiind sumele ce constituie cheltuieli de colectare, care se evidențiază distinct și trebuie să fie justificate prin documente. Stabilește drept plafon maxim al acestui comision procentul de 6.

Gozia Dan Cristian,

arbitru

-----