LEGE nr. 21 din 18 ianuarie 1999

a) prin spalarea banilor se înțelege faptele prevăzute la art. 23, dacă au fost săvârșite prin intermediul persoanelor juridice sau fizice menționate la art. 8;

b) prin bunuri se înțelege orice categorii de valori, corporale sau necorporale, inclusiv bani, mobile sau imobile, precum și actele juridice sau documentele care atesta proprietatea acestora.

(1) De îndată ce angajatul unei persoane juridice sau persoana fizica dintre cele prevăzute la art. 8 are suspiciuni ca o operațiune care urmează să aibă loc are drept scop spalarea banilor va sesiza persoana sau persoanele desemnate conform art. 16, care, pe baza unor indicii temeinice, vor informa, la rândul lor, Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spalarii Banilor, denumit în continuare oficiul. Acesta va certifica imediat primirea informatiei.

(2) Dacă oficiul considera necesar, el poate decide, în mod justificat, suspendarea efectuării tranzacției. Decizia va fi comunicată imediat, în scris, persoanei juridice sau fizice căreia i s-a cerut efectuarea tranzacției.

(3) Pentru operațiunile de depunere sau de retragere de sume în numerar, în lei sau în valută, sume ce depășesc echivalentul în lei a 10.000 euro, personalul din structurile prevăzute la art. 8 va raporta oficiului în maximum 24 de ore de la data efectuării operațiunii. La transferul acestor sume din conturi bancare vor fi aplicate prevederile alin. (1) și (2).

(4) Dacă oficiul considera ca perioada de 24 de ore prevăzută la alin. (3) este insuficienta, el poate formula în acest interval o cerere motivată către Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiție, pentru a se prelungi perioada necesară cu maximum 3 zile lucrătoare. Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiție poate autoriza, o singură dată, motivat, prelungirea solicitată sau poate dispune încetarea suspendării efectuării tranzacției.

(5) Când cererea pentru prelungirea perioadei cu maximum 3 zile lucrătoare se dovedește a fi neîntemeiată, oficiul va răspunde civil pierderea financiară suportată de persoana fizica sau juridică în cauza.

(6) Dacă decizia de neefectuare a tranzacției nu este comunicată persoanelor juridice prevăzute la art. 8 în perioada menționată la alin. (2) și (3), acestea vor putea efectua tranzacția.

a) băncile, sucursalele băncilor străine și instituțiile de credit;

b) instituțiile financiare, cum ar fi: fonduri de investiții, societăți de investiții, societăți de administrare a investițiilor, societăți de depozitare, de custodie, societăți de valori mobiliare, fonduri de pensii și alte asemenea fonduri, care îndeplinesc următoarele operațiuni: creditarea, incluzând, printre altele, creditul de consum, creditul ipotecar, factoringul, finanțarea tranzacțiilor comerciale, inclusiv forfetarea, leasingul financiar, operațiuni de plati, emiterea și administrarea unor mijloace de plată, cărți de credit, cecuri de călătorie și altele asemenea, acordarea sau asumarea de garanții și subscrierea de angajamente, tranzacții pe cont propriu sau în contul clienților prin intermediul instrumentelor pieței monetare, cecuri, ordine de plată, certificate de depozite și altele, schimb valutar, produse financiare derivate, instrumente financiare legate de cursul valutar ori de rata dobânzilor, valori mobiliare, participarea la emiterea de acțiuni și oferirea de servicii legate de aceste emisiuni, consultanța acordată întreprinderilor în probleme de structura a capitalului, strategia industriala, consultanța și servicii în domeniul fuziunilor și achizițiilor de întreprinderi, intermedierea pe piețele interbancare, administrarea de portofolii și consultanța în acest domeniu, custodia și administrarea valorilor mobiliare;

c) societățile de asigurări și reasigurari;

d) agenții economici care desfășoară activități de jocuri de noroc ori de amanet;

e) persoanele fizice și juridice care acorda asistența de specialitate juridică, notarială, contabila, financiar-bancară;

f) orice altă persoană fizica sau juridică, prin acte și fapte săvârșite în afară sistemului financiar-bancar.

(1) Persoanele juridice menționate la art. 8 au obligația sa stabilească identitatea clienților pentru orice tranzacție a carei limita minima, în lei sau în valută, reprezintă echivalentul a 10.000 euro, indiferent dacă tranzacția are loc printr-o singura operațiune sau prin mai multe operațiuni care au legătură între ele.

(2) Când suma nu este cunoscută în momentul acceptării tranzacției, persoana fizica sau juridică, obligată sa stabilească identitatea clienților, va proceda la identificarea de îndată a acestora, atunci când este informată despre valoarea tranzacției și când a stabilit ca a fost atinsa limita minima.

(3) De îndată ce apare vreo informație ca prin tranzacție se urmărește spalarea banilor, se va proceda la identificarea clienților, chiar dacă valoarea tranzacției este mai mica decât limita minima stabilită de către oficiu.

(1) Datele de identificare a clienților vor cuprinde:

a) în cazul persoanelor fizice: datele de stare civilă menționate în documentele de identitate prevăzute de lege;

b) în cazul persoanelor juridice: datele menționate în documentele de înmatriculare prevăzute de lege, precum și dovada ca persoana fizica care conduce tranzacția reprezintă legal persoana juridică.

(2) În cazul persoanelor juridice străine, la deschiderea de conturi bancare vor fi solicitate acele documente din care să rezulte identitatea firmei, sediul, tipul de societate, locul înmatriculării, împuternicirea specială a celui care o reprezintă în tranzacție, precum și o traducere în limba română a documentelor autentificate de un notar public.

(1) Cerințele de identificare nu vor fi impuse societăților de asigurări și reasigurari menționate la art. 8, în legătură cu polițele de asigurare de viața, dacă prima de asigurare sau ratele de plată anuale sunt mai mici sau egale cu echivalentul în lei al sumei de 1.000 euro ori prima unica de asigurare plătită este, în echivalent lei, până la 2.500 euro. Dacă ratele de prima periodice sau sumele de plată anuale sunt ori urmează a fi mărite în asa fel încât să depășească limita sumei de 1.000 euro, respectiv de 2.500 euro, în echivalent lei, se va cere identificarea clienților.

(2) Cerințele de identificare nu sunt obligatorii în cazul subscrierii politelor de asigurare emise de fondurile de pensii, obținute în virtutea unui contract de muncă sau datorită profesiei asiguratului, cu condiția ca polița sa nu poată fi rascumparata înainte de scadenta și sa nu poată fi folosită ca garanție sau colateral pentru obținerea unui împrumut.

(3) Cerințele de identificare nu se impun, dacă nu s-a stabilit ca plata se va face prin debitarea unui cont deschis pe numele clientului la o banca sau la o instituție pentru economii.

(1) În fiecare caz în care identitatea este solicitată potrivit prevederilor prezentei legi, persoana juridică sau persoana fizica prevăzută la art. 8, care are obligația identificarii clientului, va păstra o copie de pe document, ca dovada de identitate, sau referințe de identitate, pentru o perioadă de 5 ani, începând cu data când se încheie relația cu clientul.

(2) Persoanele juridice și fizice prevăzute la art. 8, cărora li se aplică prevederile prezentei legi, vor păstra, într-o formă care poate fi folosită ca mijloc de proba în justiție, evidenta secundară sau operativă și înregistrări ale tuturor tranzacțiilor financiare care fac obiectul prezentei legi, pentru o perioadă de 5 ani de la executarea fiecărei tranzacții, după care vor fi predate oficiului, pentru arhiva.

(1) Persoanele juridice și fizice prevăzute la art. 8 vor întocmi raport scris pentru fiecare tranzacție care, în virtutea naturii ei sau a caracterului neobisnuit, raportat la contextul activităților obișnuite ale clientului, poate fi legată de spalarea banilor.

(2) Raportul, a cărui forma va fi stabilită de către oficiu, va fi înaintat acestuia.

(1) Persoanele juridice prevăzute la art. 8 vor desemna una sau mai multe persoane care au responsabilități în aplicarea prezentei legi, ale căror nume vor fi comunicate oficiului, împreună cu natura și cu limitele responsabilităților menționate.

(2) Fiecare persoana desemnată, conform alin. (1), de către persoanele juridice specificate la art. 8 răspunde de realizarea sarcinilor stabilite de acestea în aplicarea prezentei legi.

(1) Personalul oficiului are obligația de a nu divulga informațiile primite în timpul activității decât în cadrul unei proceduri judiciare, inclusiv după încetarea funcției, pe o durată de 5 ani.

(2) Este interzisă folosirea în scop personal de către angajații oficiului a informațiilor primite atât în timpul activității, cat și după încetarea acesteia.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) nu se aplică comunicărilor din cadrul colaborării mutuale făcute în baza tratatelor internaționale la care România este parte sau în baza reciprocității, comunicărilor făcute instituțiilor străine care au funcțiuni asemănătoare și care au obligativitatea păstrării secretului în condiții similare oficiului, dacă asemenea comunicări sunt făcute în scopul îndeplinirii atribuțiilor care rezultă din obiectul de activitate.

(1) Se înființează Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spalarii Banilor, organ de specialitate cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, cu sediul în municipiul București.

(2) Oficiul are ca obiect de activitate prevenirea și combaterea spalarii banilor, scop în care primește, analizează, prelucreaza informații și sesizează autoritățile abilitate prin lege.

(3) În vederea exercitării atribuțiilor sale, oficiul își constituie aparat propriu, la nivel central și teritorial, după caz.

(4) La nivelul județelor și al municipiului București se pot constitui structuri operative, denumite în continuare structuri, conduse de un director.

(5) Nomenclatorul de funcții, condițiile de studii și de vechime pentru încadrarea și promovarea personalului oficiului se propun de către acesta și se aproba prin hotărâre a Guvernului, avându-se în vedere salarizarea personalului din organele autorității judecătorești.

(6) Oficiul este format din câte un reprezentant al Ministerului Finanțelor, Ministerului Justiției, Ministerului de Interne, Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție, Băncii Naționale a României, Asociației Române a Băncilor și Curții de Conturi, numiți în funcții, pe o perioadă de 5 ani, prin hotărâre a Guvernului.

(7) Oficiul este condus de un președinte, cu rang de secretar de stat, numit de Guvern din rândul membrilor oficiului, care are și calitatea de ordonator principal de credite.

(8) Membrii oficiului trebuie să îndeplinească, la data numirii, următoarele condiții:

a) să fie licentiati și să aibă cel puțin 10 ani vechime într-o funcție economică sau juridică;

b) să aibă domiciliul în România;

c) să aibă numai cetățenia română;

d) să aibă exercițiul drepturilor civile și politice;

e) să se bucure de o reputație profesională și morala nestirbita.

(9) În caz de vacanta a unui post în cadrul oficiului, conducătorul autorității competente va propune Guvernului o noua persoana în termen de 30 de zile de la data vacantarii.

(10) Membrii oficiului au obligația sa comunice de îndată, în scris, președintelui oficiului apariția oricărei situații de incompatibilitate cu condițiile prevăzute la alin. (8).

(11) Funcția de membru al oficiului este incompatibilă cu orice alta funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior.

(12) În perioada ocupării funcției, membrii oficiului vor fi detasati, respectiv contractul de muncă al acestora va fi suspendat, urmând ca la încetarea mandatului sa revină la funcția de baza.

(13) Mandatul de membru al oficiului încetează în următoarele situații:

a) la expirarea termenului pentru care a fost numit;

b) prin demisie;

c) prin deces;

d) prin imposibilitatea de exercitare a mandatului pe o perioadă mai mare de 6 luni;

e) la survenirea unei incompatibilități;

f) prin revocare de către autoritatea care l-a numit.

(14) Personalul angajat în cadrul oficiului ori în structurile acestuia nu poate ocupa nici un post și nu va îndeplini vreo funcție în nici una dintre instituțiile prevăzute la art. 8 simultan cu calitatea de salariat al oficiului sau al structurilor sale.

(1) Pentru funcționarea oficiului și a structurilor acestuia, Guvernul și, după caz, autoritățile administrației publice locale vor transmite în administrarea acestora imobilele necesare - terenuri și clădiri - din domeniul public sau privat, în termen de 60 de zile de la data înregistrării cererii.

(2) Oficiul își întocmește proiectul de buget propriu, pe care îl înaintează Guvernului.

(3) Anual ori atunci când Guvernul hotărăște, oficiul prezintă rapoarte de activitate.

(4) În exercitarea atribuțiilor sale oficiul adopta decizii cu majoritate de voturi.

(1) Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5.000.000 lei la 20.000.000 lei nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 3 alin. (1), art. 4, 6, 9 și 11-16, dacă fapta nu este săvârșită în astfel de condiții încât să fie considerată, potrivit legii penale, infracțiune.

(2) Sancțiunile prevăzute la alin. (1) se aplică și persoanelor juridice.

(3) Contravențiile se constata și amenda se aplică de persoanele din cadrul oficiului anume desemnate în acest scop.

(4) Dispozițiile prezentei legi se completează, în mod corespunzător, cu prevederile Legii nr. 32/1968 pentru stabilirea și sancționarea contravențiilor, cu excepția art. 25 și 26.

(1) Constituie infracțiunea de spalare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani:

a) schimbarea sau transferul de valori, cunoscând ca acestea provin din săvârșirea unor infracțiuni: traficul de stupefiante; nerespectarea regimului armelor și munițiilor în forma agravantă; nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive; nerespectarea regimului materiilor explozive; falsificarea de monede sau de alte valori; proxenetismul; contrabanda; șantajul; lipsirea de libertate în mod ilegal; înșelăciunea în domeniul bancar, financiar sau de asigurări; bancruta frauduloasă; furtul și tăinuirea de autovehicule; nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri; traficul de animale ocrotite în țările lor; comerțul cu tesuturi și organe umane; infracțiunile săvârșite prin intermediul calculatoarelor; infracțiunile săvârșite cu cărți de credit; infracțiunile săvârșite de persoane care fac parte din asociații de infractori; nerespectarea dispozițiilor privind importul de deșeuri și de reziduuri; nerespectarea dispozițiilor privind jocurile de noroc; în scopul ascunderii sau disimularii originii ilicite a acestora, precum și în scop de tainuire sau de favorizare a persoanelor implicate în astfel de activități sau presupuse ca s-ar sustrage consecințelor juridice ale faptelor lor;

b) ascunderea sau disimularea naturii reale a provenientei, apartenentei, dispoziției, miscarii proprietății bunurilor sau a dreptului asupra acestora, cunoscând ca aceste bunuri provin din săvârșirea uneia dintre infracțiunile prevăzute la lit. a);

c) dobândirea, posesia sau utilizarea de bunuri, cunoscând ca acestea provin din săvârșirea uneia dintre infracțiunile prevăzute la lit. a).

(2) Asocierea, inițierea, aderarea sau sprijinirea sub orice formă, în scopul săvârșirii infracțiunii de spalare a banilor, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani.

(3) Tentativa se pedepsește.