REGULAMENT din 21 iulie 2015

(1) Cererea de arbitrare, prin care reclamantul sesizează Comisia centrală de arbitraj, denumită în continuare Comisia, trebuie să cuprindă următoarele elemente:

a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice și cabinetele medicale fără personalitate juridică, denumirea și sediul acestora. De asemenea, cererea va cuprinde și codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice ori în registrul unic al cabinetelor medicale și contul bancar ale reclamantului și ale pârâtului, dacă părțile posedă ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant, precum și, dacă este cazul, adresa electronică sau coordonatele care au fost indicate în acest scop de reclamant, precum numărul de telefon, numărul de fax ori altele asemenea;

b) numele, prenumele și calitatea celui care reprezintă partea în litigiu, iar, în cazul reprezentării prin avocat, numele și prenumele acestuia și sediul profesional. Când este cazul, se va alătura cererii dovada calității de reprezentant, în forma prevăzută de lege;

c) menționarea convenției arbitrale, anexându-se copie de pe contractul în care este inserată, iar dacă a fost consemnată într-un înscris separat ori s-a încheiat un compromis, copie de pe acesta;

d) obiectul și valoarea cererii, precum și calculul prin care s-a ajuns la stabilirea acestei valori;

e) motivele de fapt și de drept, precum și probele pe care se întemeiază cererea;

f) semnătura părții sau a reprezentantului acesteia.

(2) Reclamantul va alătura cererii de arbitrare copii de pe înscrisurile de care înțelege a se folosi în proces. Copiile vor fi certificate de reclamant pentru conformitate cu originalul.

(1) În termen de cel mult 30 de zile de la primirea copiei de pe cererea de arbitrare, pârâtul va face întâmpinare cuprinzând excepțiile referitoare la cererea reclamantului, răspunsul în fapt și în drept la această cerere, probele propuse în apărare, precum și, în mod corespunzător, celelalte mențiuni prevăzute la art. 1 alin. (1) pentru cererea de arbitrare. Pârâtul va comunica reclamantului copie de pe întâmpinare și de pe înscrisurile anexate.

(2) Pârâtul va comunica Comisiei un exemplar al întâmpinării și al înscrisurilor anexate, atașând dovada de comunicare către reclamant.

(3) Excepțiile și alte mijloace de apărare, care nu au fost arătate prin întâmpinare, trebuie invocate, sub sancțiunea decăderii, cel mai târziu la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată.

(1) Îndată după expirarea termenului pentru depunerea întâmpinării, Comisia verifică stadiul pregătirii litigiului pentru dezbatere și, dacă va socoti necesar, va dispune măsurile corespunzătoare pentru completarea dosarului.

(2) După această verificare și, dacă este cazul, după completarea dosarului, Comisia fixează termen de dezbatere a litigiului și dispune citarea părților. Între data primirii citației și termenul de dezbatere trebuie să existe un interval de timp de cel puțin 15 zile, iar, în cauzele urgente, de cel puțin 5 zile.

(1) Dacă pârâtul are pretenții împotriva reclamantului, derivând din același raport juridic, el poate face cerere reconvențională.

(2) Cererea reconvențională va fi introdusă în cadrul termenului pentru depunerea întâmpinării sau cel mai târziu până la primul termen de judecată la care pârâtul a fost legal citat și trebuie să îndeplinească aceleași condiții ca și cererea principală.

(3) Cererea reconvențională se soluționează odată cu cererea principală. Dacă numai cererea principală este în stare de a fi soluționată, Comisia poate dispune judecarea separată a cererii reconvenționale. Cu toate acestea, disjungerea nu poate fi dispusă dacă judecarea ambelor cereri se impune pentru soluționarea unitară a litigiului.

(1) Comunicarea între părți sau către părți a înscrisurilor litigiului, a citațiilor, a hotărârilor arbitrale și a încheierilor de ședință se face prin scrisoare recomandată cu conținut declarat și confirmare de primire. Înștiințarea părților cu privire la alte măsuri luate de Comisie poate fi făcută și prin telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia.

(2) Înscrisurile pot fi înmânate și personal părții sau reprezentantului ei, sub semnătură, cu precizarea datei înmânării.

(3) Dovezile de comunicare se depun la dosar.

(1) Înaintea sau în cursul arbitrajului, oricare dintre părți poate cere instanței judecătorești competente să încuviințeze măsuri asigurătorii și măsuri provizorii cu privire la obiectul litigiului sau să constate anumite împrejurări de fapt. Încuviințarea acestor măsuri va fi adusă la cunoștință Comisiei de către partea care le-a cerut.

(2) În cursul arbitrajului, măsurile asigurătorii și măsurile provizorii, precum și constatarea anumitor împrejurări de fapt pot fi încuviințate și de Comisie. În caz de împotrivire, executarea acestor măsuri se dispune de către instanța judecătorească competentă, potrivit prevederilor alin. (1) teza I.

(1) Dacă ambele părți, deși legal citate, nu se prezintă la termen, Comisia va soluționa litigiul, în afară de cazul în care s-a cerut amânarea pentru motive temeinice. Aprecierea temeiniciei motivelor amânării este de competența exclusivă a Comisiei, hotărârea acesteia nefiind supusă niciunei căi de atac.

(2) Chiar dacă părțile nu solicită amânarea soluționării litigiului, Comisia poate să amâne judecarea acestuia, citând părțile, dacă apreciază că prezența lor la dezbatere este necesară, sau acordând un termen pentru ca părțile să își poată formula concluziile în scris.

(1) Orice excepție privind existența și validitatea convenției arbitrale, constituirea Comisiei, limitele însărcinării arbitrilor și desfășurarea procedurii până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată trebuie ridicată, sub sancțiunea decăderii, cel mai târziu la acest termen, dacă nu s-a stabilit un termen mai scurt.

(2) Orice cereri și orice înscrisuri ale părților vor fi depuse cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate. Dispozițiile art. 16 se aplică în mod corespunzător.

(3) Neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă nu a fost invocată de cel interesat la termenul la care s-a produs ori, dacă a lipsit la acel termen, la primul termen de judecată la care a fost prezent ori legal citat după producerea neregularității și înainte de a se pune concluzii în fond.

(1) Fiecare dintre părți are sarcina să dovedească faptele pe care își întemeiază în litigiu pretenția sau apărarea.

(2) În vederea soluționării litigiului, Comisia poate cere părților explicații scrise cu privire la obiectul cererii și faptele litigiului și poate dispune administrarea oricăror probe prevăzute de lege.

(3) Administrarea probelor se efectuează în ședința Comisiei. Dacă una dintre părți deține un mijloc de probă, Comisia poate ordona înfățișarea lui.

(4) Audierea martorilor și a experților se face fără prestare de jurământ.

(5) Aprecierea probelor se face de către arbitri, potrivit intimei lor convingeri, cu respectarea legii.

(1) Comisia poate admite, în condițiile legii, administrarea de probe, la cererea unei părți, numai dacă asemenea probe au fost solicitate prin cererea de arbitrare, prin întâmpinare sau prin cererea reconvențională. Probele care nu au fost cerute în aceste condiții nu vor mai putea fi invocate în cursul arbitrajului, în afară de cazurile în care:

a) necesitatea probei rezultă din modificarea cererii;

b) nevoia administrării probei reiese din dezbateri și partea nu o putea prevedea;

c) partea învederează Comisiei că, din motive temeinic justificate, nu a putut propune în termen probele cerute;

d) administrarea probei nu pricinuiește amânarea soluționării litigiului;

e) există acordul expres al tuturor părților.

(2) Comisia are competența exclusivă de a decide asupra utilității, pertinenței și concludenței probelor propuse de părți. Cu consultarea părților, Comisia poate fixa termene-limită pentru administrarea probelor încuviințate. După expirarea acestor termene, administrarea probei nu mai poate avea loc decât dacă Comisia apreciază că aceasta este esențială pentru soluționarea corectă a litigiului.

(1) Dezbaterile arbitrale vor fi consemnate în încheierea de ședință.

(2) Orice dispoziție a Comisiei va fi consemnată în încheierea de ședință și va fi motivată.

(3) Încheierea de ședință va cuprinde, pe lângă mențiunile prevăzute la art. 24 alin. (1) lit. a) și b), și următoarele mențiuni:

a) o scurtă descriere a desfășurării ședinței;

b) cererile și susținerile părților;

c) motivele pe care se sprijină măsurile dispuse;

d) dispozitivul;

e) semnăturile arbitrilor, cu respectarea art. 21, precum și, dacă este cazul, semnătura asistentului arbitral.

(4) Părțile au dreptul să ia cunoștință de conținutul încheierilor, precum și de actele dosarului.

(5) La cererea părților sau din oficiu, Comisia poate îndrepta sau completa încheierea de ședință printr-o altă încheiere.

(6) Părților li se comunică, la cerere, o copie de pe încheierea de ședință și de pe actele dosarului.

(1) Procedura arbitrală ia sfârșit prin pronunțarea unei hotărâri arbitrale.

(2) Dacă pârâtul recunoaște în parte pretențiile reclamantului, Comisia, la cererea acestuia din urmă, va putea da o hotărâre parțială în măsura recunoașterii. Judecata va continua cu privire la pretențiile rămase nerecunoscute, Comisia urmând a pronunța o nouă hotărâre arbitrală asupra acestora.

(1) Comisia, când consideră că toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei au fost lămurite, închide dezbaterile. După închiderea dezbaterilor, Comisia deliberează în secret asupra hotărârii pe care urmează să o pronunțe. La deliberare participă toți arbitrii în persoană.

(2) Pronunțarea hotărârii poate fi amânată cu cel mult 21 de zile.

(1) Hotărârea se ia cu majoritate de voturi.

(2) Arbitrul care a avut o altă părere va redacta și va semna opinia separată, cu arătarea considerentelor pe care aceasta se sprijină. Această regulă se aplică în mod corespunzător și în cazul în care există opinie concurentă.

(1) Hotărârea arbitrală se redactează în scris și trebuie să cuprindă:

a) componența nominală a Comisiei, numele asistentului arbitral, locul și data pronunțării hotărârii;

b) numele și prenumele părților, domiciliul sau reședința lor ori, după caz, denumirea și sediul, numele și prenumele reprezentanților părților, precum și ale celorlalte persoane care au participat la dezbaterea litigiului;

c) menționarea convenției arbitrale în temeiul căreia s-a procedat la arbitraj;

d) obiectul litigiului și susținerile pe scurt ale părților;

e) motivele de fapt și de drept ale hotărârii;

f) dispozitivul;

g) semnăturile tuturor arbitrilor, sub rezerva dispozițiilor art. 21 alin. (1), și, dacă este cazul, semnătura asistentului arbitral.

(2) Dacă unul dintre arbitri este împiedicat să semneze hotărârea, ea va fi semnată în locul său de președintele Comisiei.

(1) În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii arbitrale ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, oricare dintre părți poate cere Comisiei să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.

(2) Dacă prin hotărârea pronunțată Comisia a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere, asupra unei cereri conexe sau incidentale, oricare dintre părți poate solicita completarea ei.

(3) Cererea de lămurire sau de completare se formulează, potrivit alin. (1), respectiv alin. (2), în termen de 10 zile de la data primirii hotărârii și se soluționează de Comisie, prin hotărâre separată, cu citarea părților.

(4) Greșelile materiale din textul hotărârii arbitrale sau alte greșeli evidente care nu schimbă fondul soluției, precum și greșelile de calcul pot fi îndreptate, prin încheiere, la cererea oricăreia dintre părți, formulată în termenul prevăzut la alin. (3), sau din oficiu. Părțile vor fi citate dacă Comisia apreciază că este necesar.

(5) Hotărârea de lămurire sau de completare ori încheierea de îndreptare se pronunță de îndată și face parte integrantă din hotărârea arbitrală.

(1) Hotărârea arbitrală va fi comunicată părților în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunțării ei.

(2) La cererea oricăreia dintre părți, Comisia îi va elibera o dovadă privind comunicarea hotărârii, în condițiile alin. (1).