Articolul UNIC
Luând în considerare Opinia nr. 4 c-19/611 adoptată de Comisia pentru afaceri europene, în ședința din 6 octombrie 2015, Camera Deputaților
1. Reține că, în baza propunerii avansate de către Comisia Europeană, statele membre au adoptat cu majoritate calificată, în cadrul Consiliului extraordinar JAI din 22 septembrie 2015, Decizia privind transferul din Italia și Grecia și, la nevoie, din alt stat membru, a 120.000 de persoane care au nevoie clară de protecție internațională și că decizia a intrat în vigoare prin publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 24 septembrie 2015.
Amintește că România a votat împotriva deciziei, alături de Slovacia, Republica Cehă și Ungaria, din considerente de principiu ce au ținut de modificarea caracterului voluntar al implicării în mecanismul de transfer, față de cele agreate anterior la nivelul Consiliului European. România și-a reafirmat solidaritatea cu statele membre cele mai afectate de fenomenul migraționist, arătând însă că abordarea în termeni de cote obligatorii nu reprezintă o modalitate eficientă pentru a răspunde crizei refugiaților care sosesc în Europa, deoarece aceasta tratează doar simptomele, și nu cauzele fenomenului. Totodată, s-a subliniat necesitatea ca transpunerea în plan concret a principiilor solidarității și responsabilității partajate la nivelul Uniunii Europene (UE) să ia în calcul realitățile specifice din fiecare stat membru.
Amintește că, la 17 septembrie 2015, subsecvent cererii președintelui său de accelerare a procedurii, Parlamentul European a adoptat rezoluția sa legislativă în procedura de consultare, fără a mai propune amendamente.
Observă rapiditatea procedurii de adoptare a propunerii Comisiei Europene, în mai puțin de o lună, și își exprimă speranța că și alte situații de urgență, în special cele de și mai mare gravitate, se vor bucura de aceeași celeritate, în conformitate cu tratatele UE.
2. Salută prevederea de monitorizare a evoluției fluxurilor migratorii în ceea ce privește toate statele membre, ca și menționarea faptului că în viitor pot fi activate măsuri similare în ceea ce privește acele state membre care ar putea să se confrunte cu o situație de urgență caracterizată de un aflux brusc de resortisanți ai unor țări terțe.
3. Subliniază relevanța mențiunii conform cărei sunt posibile măsuri viitoare în cazul în care situația din estul Ucrainei s-ar deteriora și mai mult și reamintește în acest context că, în conformitate cu datele Oficiului ONU pentru ajutor umanitar, violența din Ucraina a condus la moartea a peste 6.500 de persoane numai în anul 2014, la rănirea a 16.000 de persoane, la deplasarea internă a 1,3 milioane de persoane și la nevoia de ajutor umanitar pentru 5 milioane de persoane.
4. Admite necesitatea unei intervenții temporare în gestionarea actualei crize, dar recomandă identificarea la nivelul UE a unor soluții viabile pe termen lung, de vreme ce această criză ridică multiple dificultăți de ordin politic, economic, financiar, social, juridic, administrativ, sanitar etc.
5. Ia act de renunțarea, în textul deciziei Consiliului, la includerea cheii de repartizare obligatorie, respectiv a "sancțiunii financiare" propuse de Comisia Europeană, care viza obligarea statului membru care nu putea participa la transferul solicitanților de a contribui la bugetul UE cu o sumă echivalentă cu 0,002% din PIB.
În acest context, regretă declarațiile unor politicieni din state membre ale UE, care au sugerat reducerea fondurilor europene pentru statele membre care nu pot participa la mecanismul de relocare.
6. Amintește că cele două decizii de transfer adoptate de Consiliul UE în cursul lunii septembrie 2015 [Decizia (UE) 2015/1523 a Consiliului din 14 septembrie 2015 de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei, respectiv Decizia (UE) 2015/1601 a Consiliului din 22 septembrie 2015 de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei] depind de o cooperare administrativă sporită între statele membre - cele din prima linie (Italia și Grecia) și cele de transfer - și instituțiile și agențiile UE (Frontex, EASO, Europol), inclusiv în privința activării rapide a centrelor de acces ("hotspots").
7. Salută măsurile de verificare a resortisanților țărilor terțe care sosesc în acele două state din prima linie, inclusiv identificarea lor clară, prelevarea amprentelor și înregistrarea, alături de înregistrarea și prelucrarea inițială a cererilor lor de protecție internațională.
8. Consideră că cele două state din prima linie, care trebuie să pregătească și să organizeze operațiunile de returnare a resortisanților țărilor terțe care fie nu au solicitat protecție internațională, fie nu au drept de a rămâne pe teritoriu, ar trebui asistate de organisme special create ale UE și pentru punerea în aplicare a deciziilor de returnare.
9. Salută măsurile menite să descurajeze circulația secundară a persoanelor transferate din statul membru de transfer către alte state membre, dar, drept consecință a experienței anterioare privind lipsa de angajare a unor state membre de a pune în aplicare reglementări de aceeași natură privind returnarea, exprimă rezerve că aceste măsuri vor fi integral aplicate.