Articolul UNIC
Luând în considerare Opinia nr. 4 c-19/700 adoptată de Comisia pentru afaceri europene în ședința din 20 octombrie 2015,
1. Recunoaște că provocările la nivel mondial din zona Asia-Pacific sunt ample și profunde, drept consecință, printre altele, a riscurilor induse de schimbarea raporturilor de forțe din punct de vedere geostrategic, riscurilor de securitate, riscurilor induse de diferențele de venit dintre cetățenii statelor etc.
2. Admite că schimbările rapide din Asia, diversitatea politică și economică a acestei vaste regiuni, unde coexistă regimuri democratice consolidate, cu regimuri autocratice, țări dezvoltate, cu țări în curs de dezvoltare, obligă Uniunea Europeană (UE) să își ajusteze politicile în mod constant.
Observă că discrepanțele sus-menționate se regăsesc și în Asia de Sud-Est, inclusiv între cele 10 state care compun Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN).
3. Ia act că, după aproape 50 de ani de la înființare, ASEAN a devenit o organizație cu o importantă pondere politică și economică la nivel regional, având personalitate juridică pe plan internațional după intrarea în vigoare a Cartei ASEAN la data de 1 ianuarie 2009.
4. Ia act că parteneriatul UE-ASEAN a evoluat semnificativ către o cooperare care acoperă în momentul de față o varietate de domenii politice, inclusiv provocările privind securitatea, oportunitățile privind comerțul și investițiile, schimburile universitare, cercetarea, protecția mediului și atenuarea schimbărilor climatice.
5. Admite posibilitatea ca ASEAN să contribuie la stabilizarea întregii zone Asia-Pacific, dar subliniază că acest fapt nu ar avea șanse reale de reușită în absența sprijinului unui actor internațional major, cum este UE.
Reține, totuși, că fiind structurată după modelul standard, interguvernamental, al organizațiilor internaționale, cu o politică de neamestec în afacerile interne ale membrilor săi, ASEAN se diferențiază substanțial de arhitectura UE, unde statele membre își exercită în comun tot mai multe dintre competențe.
Reține, în același timp, că, prin înseși tratatele sale constitutive, UE și-a afirmat vocația de actor global pe scena internațională, care își întemeiază acțiunile pe principiile care au inspirat crearea sa "(...) și pe care intenționează să le promoveze în lumea întreagă: democrația, statul de drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectarea demnității umane, principiile egalității și solidarității, precum și respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite și a dreptului internațional".
Semnalează că în cele mai sus precizate rezidă principala dificultate de cuplare a acțiunii UE la mecanismele ASEAN, deoarece, pe de o parte, UE nu concepe să se limiteze la cooperarea economică, ci caută întotdeauna ca ecuația dezvoltării durabile pe care o promovează să cuprindă și o anumită aliniere la valorile sale fundamentale, iar, pe de altă parte, se vede obligată să își limiteze acțiunile la cadrul interguvernamental.
Reamintește că UE este deținătoarea Premiului Nobel pentru pace din anul 2012, fiind în prezent cea mai credibilă organizație internațională în materie de promovare a păcii mondiale și a celor mai înalte standarde în materie de guvernare democratică și libertăți civile. De aceea, acest demers de a-și promova propriile valori este justificat, chiar și atunci când condiționează nivelul cooperării.
În ilustrarea condiționării nivelului de cooperare de performanțele în materie de bună guvernare a statelor ASEAN, reține că acordul de parteneriat și cooperare (APC) cu Indonezia a intrat în vigoare în 2014, negocierile cu Filipine, Singapore, Thailanda și Vietnam au fost finalizate, dar APC cu Thailanda nu va fi ratificat, atât timp cât în această țară nu există un guvern democratic; negocierile cu Malaezia și Brunei sunt în curs de desfășurare.
În același context, ia act că negocierile pentru un Acord de liber schimb (ALS) interregional între UE și ASEAN, începute în 2007, sunt în prezent blocate, Uniunea Europeană continuând negocierile cu fiecare stat membru al ASEAN; în 2014 a fost încheiat un ALS cu Singapore, negocierile cu Malaezia au fost întrerupte, în vreme ce cele cu Vietnamul continuă.
Negocierile cu Thailanda, lansate în 2013, au fost suspendate în urma loviturii de stat militare din mai 2014.
Admite că suspendarea de către UE a sancțiunilor impuse Myanmar, pentru a "premia" procesul în curs de tranziție democratică, reprezintă un bun exemplu de aplicare a principiului "mai mult pentru mai mult? în politica externă a UE.
6. Ia act că relațiile parlamentare cu țările asiatice se realizează la nivel bilateral, între delegațiile Parlamentului European și parlamentele naționale, la nivel regional, cu Adunarea interparlamentară a Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (AIPA), precum și cu Parteneriatul parlamentar Asia-Europa (ASEP), prin intermediul reuniunii Asia-Europa (ASEM); ia act că Parlamentul European participă în calitate de observator la Adunarea interparlamentară a ASEAN (AIPA) și își exprimă opțiunea pentru creșterea rolului său.
Salută abordarea Parlamentului European, care, în rezoluțiile sale, s-a axat pe probleme referitoare la drepturile omului, inclusiv condamnarea atacurilor la adresa minorităților religioase.
Salută, în mod special, implicarea susținută a Parlamentului European în sprijinul evoluțiilor democratice din Myanmar, un stat cu o situație gravă a drepturilor omului, marcată de violențele etnice, precum și intenția de a trimite o delegație de observare a alegerilor generale din 8 noiembrie 2015.
7. Consideră că amenințările de securitate, în special terorismul, radicalizarea, extremismul violent, dar și criminalitatea organizată de mare risc reprezintă provocări comune, atât pentru ASEAN, cât și pentru UE, pentru că granițele dintre amenințările interne și cele externe s-au estompat, iar securitatea a devenit indivizibilă, într-o lume globalizată.
Subliniază că structura populației din statele celor două organizații reflectă pregnant miza succesului unei "alianțe globale între civilizații", menționată și de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate.
Salută progresele realizate de Indonezia în relația sa cu Uniunea, ținând seama ca este a treia cea mai populată țară din lume și cea mai mare țară cu o populație majoritar musulmană și susține acordarea unui rol de partener-cheie pentru UE. Consideră că asigurarea unei continuități a acestor progrese poate determina o contrapondere la radicalizare și implicit, un nou echilibru în gestiunea fenomenului radicalizării în zonele cele mai dificile din Orientul Mijlociu.
Salută succesele semnificative ale cooperării UE-ASEAN din domeniul securității nontradiționale, cum sunt pirateria, supravegherea maritimă, securitatea portuară, dar, având în vedere proporțiile masive ale reducerii pirateriei ca urmare a lansării misiunii Atlanta, din Cornul Africii, semnalează că operativitatea inițierii unor misiuni asemănătoare nu este doar o performanță de natură politică sau organizatorică, ci se traduce în salvarea de vieți.
Încurajează Comisia Europeană să propună organizarea unor astfel de misiuni și în zona Asiei de Sud-Est și eventual extinderea obiectivelor la combaterea traficului de persoane, care în mările din regiune a căpătat cea mai gravă formă, aceea a sclaviei moderne.
8. Susține abordarea UE de a ridica la un nou nivel cooperarea cu ASEAN, sub forma unui parteneriat strategic, cu angajamente și priorități concrete.
Observă că UE dispune de instrumente eficiente și expertiză cu privire la ceea ce ASEAN numește "conectivitate", cu alte cuvinte, eliminarea barierelor dintre țările membre, fiind astfel cel mai potrivit partener pentru realizarea acestui obiectiv.
9. Susține necesitatea ca ordinea maritimă să fie păstrată pe baza dreptului internațional, inclusiv Convenția ONU privind dreptul mării; consideră că UE poate și trebuie să utilizeze toate instrumentele politice și diplomatice, precum și competența sa "soft power" unanim recunoscută în menținerea păcii, pentru succesul negocierilor ASEAN-China, pentru un cod de conduită.