LEGE nr. 311 din 4 decembrie 2015

(1) Prezentul titlu reglementează înființarea și funcționarea schemelor de garantare a depozitelor ca scheme oficial recunoscute pe teritoriul României pentru scopul garantării depozitelor.

(2) Recunoașterea oficială a schemelor de garantare a depozitelor se realizează prin lege sau poate fi acordată de Banca Națională a României în calitate de autoritate desemnată, cu respectarea cerințelor impuse de prezentul titlu.

(3) Banca Națională a României este autoritatea desemnată pe teritoriul României și autoritatea administrativă competentă cu încadrarea depozitelor ca indisponibile potrivit art. 3 alin. (6) lit. a).

(4) Garantarea depozitelor plasate la instituțiile de credit cu sediul în alte state membre, care operează în România, are regimul prevăzut de legislația aplicabilă din statul membru de origine al instituției de credit.

(1) Prezentul titlu se aplică schemelor de garantare a depozitelor oficial recunoscute pe teritoriul României și instituțiilor de credit participante la acestea.

(2) Dispozițiile art. 11 alin. (1) și ale art. 82 se aplică în mod corespunzător și schemelor contractuale de garantare și sistemelor instituționale de protecție care nu beneficiază de recunoaștere oficială în conformitate cu art. 1 alin. (2).

(3) Dispozițiile art. 54 și 56 se aplică instituțiilor de credit, în mod corespunzător, inclusiv în situația în care acestea participă și la scheme contractuale de garantare ori sisteme instituționale de protecție care nu beneficiază de recunoaștere oficială în conformitate cu art. 1 alin. (2).

(1) În înțelesul prezentului titlu, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

(2) În sensul prezentului titlu, termenii și expresiile: instituție de credit, stat membru de origine, stat membru gazdă, autoritate competentă și sucursală au înțelesul prevăzut la art. 4 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(3) Termenii și expresiile utilizate în cuprinsul prezentului titlu, a căror definiție nu este prevăzută la alin. (1) și (2), au semnificația prevăzută la art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, la art. 4 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și în legislația privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții.

(4) Garanțiile prevăzute la alin. (1) lit. b) trebuie să respecte următoarele condiții:

(5) Nu intră în categoria depozitelor definite la alin. (1) lit. h) soldurile creditoare în cazul cărora:

(6) Situațiile la care face trimitere alin. (1) lit. k) sunt următoarele:

(1) Pentru scopul garantării depozitelor, în România funcționează Fondul de garantare a depozitelor bancare, ca schemă statutară de garantare a depozitelor înființată prin Ordonanța Guvernului nr. 39/1996 privind înființarea și funcționarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, republicată, cu modificările și completările ulterioare, oficial recunoscută pe teritoriul României, a cărei funcționare este reglementată prin titlul II al prezentei legi. Fără a aduce atingere prevederilor titlului II, dispozițiile prezentului titlu sunt aplicabile în mod corespunzător Fondului de garantare a depozitelor bancare, cu excepția art. 33, art. 35 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (3), art. 36, art. 37 alin. (1) și art. 38 alin. (2), art. 42 alin. (5) și art. 82.

(2) Pe teritoriul României pot fi recunoscute oficial scheme contractuale de garantare și sisteme instituționale de protecție. Schemele contractuale de garantare a depozitelor și sistemele instituționale de protecție recunoscute oficial sunt persoane juridice care nu pot desfășura alte activități decât cea de garantare a depozitelor potrivit prezentului titlu și, respectiv, activități specifice sistemelor instituționale de protecție, potrivit Regulamentului (UE) nr. 575/2013.

(3) Recunoașterea oficială a schemelor contractuale de garantare și a sistemelor instituționale de protecție este în competența Băncii Naționale a României în calitate de autoritate desemnată.

(4) Banca Națională a României recunoaște oficial o schemă contractuală de garantare doar dacă schema îndeplinește condițiile stabilite pentru a putea asigura desfășurarea activității cu respectarea cerințelor prevăzute de prezentul titlu și reglementările date în aplicarea acestuia.

(5) Banca Națională a României recunoaște oficial un sistem instituțional de protecție doar dacă este încredințată că sistemul poate asigura desfășurarea activității cu respectarea criteriilor prevăzute la art. 113 alin. (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și a cerințelor prevăzute de prezentul titlu și reglementările date în aplicarea acestuia. În scopul recunoașterii oficiale a unui sistem instituțional de protecție, Banca Națională a României asigură colaborarea funcției de supraveghere prudențială a instituțiilor de credit, în calitate de autoritate competentă, cu cea de supraveghere a schemei de garantare a depozitelor, în calitate de autoritate desemnată.

(6) În situația în care schema nu mai îndeplinește condițiile stabilite pentru a putea asigura desfășurarea activității cu respectarea cerințelor prevăzute de prezentul titlu și de reglementările date în aplicarea acestuia, inclusiv în situația în care dimensiunea și structura acesteia nu mai pot asigura funcționarea adecvată, Banca Națională a României poate dispune retragerea recunoașterii oficiale acordate schemei contractuale de garantare ori sistemului instituțional de protecție.

(7) Banca Națională a României publică pe site-ul său oficial lista schemelor de garantare a depozitelor oficial recunoscute pe teritoriul României.

(1) În scopul obținerii recunoașterii oficiale, schemele contractuale de garantare și sistemele instituționale de protecție trebuie să depună la Banca Națională a României o cerere de recunoaștere oficială, împreună cu documentația necesară.

(2) Banca Națională a României stabilește prin reglementări documentația care trebuie să însoțească o cerere de recunoaștere oficială în calitate de schemă de garantare a depozitelor.

(1) Banca Națională a României hotărăște cu privire la o cerere de recunoaștere oficială a unei scheme contractuale de garantare ori a unui sistem instituțional de protecție în termen de 3 luni de la data primirii cererii de recunoaștere însoțite de documentația stabilită conform art. 5.

(2) În termen de 5 zile lucrătoare de la primirea cererii, Banca Națională a României comunică titularului, dacă este cazul, documentele prevăzute la art. 5 care nu au fost prezentate conform alin. (1), în vederea depunerii acestora. Titularul cererii are la dispoziție un termen de 3 luni de la data primirii comunicării Băncii Naționale a României pentru completarea documentației potrivit art. 5.

(3) Banca Națională a României poate solicita în scris, pe parcursul termenului prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de trecerea unei perioade de 45 de zile de la primirea cererii de recunoaștere care îndeplinește cerința prevăzută la alin. (1), orice informații sau documente suplimentare, dacă cele prezentate nu sunt suficiente ori relevante pentru realizarea evaluării sau dacă documentația prezintă alte deficiențe.

(4) Titularul cererii are la dispoziție un termen de o lună de la data comunicării solicitării formulate potrivit alin. (3), pentru prezentarea informațiilor și/sau a documentelor solicitate, respectiv pentru remedierea deficiențelor constatate, perioadă pe parcursul căreia termenul de 3 luni prevăzut la alin. (1) se suspendă. Titularul poate furniza din proprie inițiativă orice alte informații și/sau documente considerate relevante, însă acestea trebuie să fie prezentate cel târziu cu 30 de zile anterior datei expirării termenului în care Banca Națională a României trebuie să se pronunțe asupra cererii de recunoaștere.

(5) Informațiile și documentele prezentate cu depășirea termenelor prevăzute pentru depunerea acestora nu sunt luate în considerare la evaluarea cererii de recunoaștere și se restituie titularului cererii.

(6) În termenul prevăzut la alin. (1), Banca Națională a României comunică în scris titularului cererii hotărârea sa, indicând și motivele care au stat la baza acesteia în cazul respingerii cererii de recunoaștere.

(1) Fuziunea unei scheme de garantare a depozitelor din România cu o schemă de garantare a depozitelor din alt stat membru, având ca rezultat înființarea unei scheme care funcționează pe teritoriul României, precum și funcționarea pe teritoriul României a unor scheme de garantare a depozitelor care operează și în alte state membre fac obiectul aprobării prealabile a Băncii Naționale a României în calitate de autoritate desemnată.

(2) Aprobarea prevăzută la alin. (1) se face pe baza dovedirii respectării de către schema de garantare a depozitelor care va funcționa pe teritoriul României a cerințelor prezentului titlu și a reglementărilor date în aplicarea acestuia.

(3) Ulterior aprobării de către Banca Națională a României, schema de garantare a depozitelor care operează și în alte state membre desfășoară activitate pe teritoriul României potrivit dispozițiilor prezentului titlu și reglementărilor date în aplicarea acestuia.

(1) În exercitarea competențelor de supraveghere a schemei de garantare a depozitelor administrate de entități private, Banca Națională a României poate efectua verificări la fața locului și poate solicita schemei de garantare a depozitelor și instituțiilor de credit participante la acestea informații și date necesare verificării respectării de către acestea a cerințelor prezentului titlu.

(2) Verificările la fața locului se efectuează de către personalul Băncii Naționale a României împuternicit în acest sens.

(3) Schemele de garantare a depozitelor sunt obligate să permită personalului Băncii Naționale a României să efectueze verificarea, să le examineze sistemele de colectare a informațiilor necesare determinării compensațiilor, evidențele, conturile și operațiunile și să furnizeze toate documentele și informațiile legate de desfășurarea activității, după cum sunt solicitate de către acesta.

(4) Schemele de garantare a depozitelor furnizează Băncii Naționale a României orice informație solicitată de aceasta, necesară pentru evaluarea conformării lor la cerințele prevăzute de prezentul titlu și de reglementările emise în aplicarea acestuia. Mecanismele de control intern și procedurile contabile și administrative ale schemelor de garantare a depozitelor trebuie să permită verificarea în orice moment a conformării la aceste cerințe.

(5) Schemele de garantare a depozitelor sunt obligate să raporteze Băncii Naționale a României datele și informațiile necesare pentru evaluarea respectării dispozițiilor cuprinse în prezentul titlu și în reglementările emise în aplicarea acestuia.

(6) Banca Națională a României stabilește prin reglementări termenele și formatul de raportare a datelor și informațiilor prevăzute la alin. (5).

(7) Banca Națională a României poate dispune măsuri față de schemele de garantare a depozitelor pentru îmbunătățirea cadrului de administrare, a proceselor interne de identificare, administrare și monitorizare a riscurilor și a mecanismelor de control intern și pentru asigurarea unei organizări adecvate a activității desfășurate. Schemele de garantare a depozitelor trebuie să comunice Băncii Naționale a României acțiunile întreprinse pentru conformarea la măsurile dispuse, în termenele stabilite de aceasta.

(8) În exercitarea competențelor prevăzute la art. 1 alin. (3), Banca Națională a României asigură cooperarea funcțiilor de supraveghere prudențială, supraveghere a schemelor de garantare a depozitelor, rezoluție a instituțiilor de credit și cea privind încadrarea depozitelor ca indisponibile și cooperează cu alte autorități din România și alte autorități competente și autorități de rezoluție din alte state, precum și cu autorități desemnate și autorități administrative competente cu încadrarea depozitelor ca indisponibile din alte state.

(9) Pentru scopul supravegherii schemelor de garantare a depozitelor transfrontaliere prevăzute la art. 8, Banca Națională a României, în calitate de autoritate desemnată, depune diligențe pentru încheierea de acorduri de cooperare cu autoritățile desemnate din celelalte state membre în care instituțiile de credit participante la schemă sunt autorizate, în care va fi detaliată modalitatea de realizare a supravegherii schemelor de garantare a depozitelor prin intermediul reprezentanților autorităților desemnate din statele membre în cauză.

(1) Resursele financiare disponibile ale schemelor de garantare a depozitelor trebuie să fie proporționale cu obligațiile lor potențiale.

(2) Pentru determinarea acestor obligații, schemele de garantare a depozitelor trebuie să dispună de sisteme adecvate, inclusiv informatice.

(1) Resursele financiare ale unei scheme de garantare a depozitelor se constituie din:

(2) Schemele de garantare a depozitelor trebuie să dispună de mecanisme de finanțare alternative adecvate, care să le permită să obțină, într-un termen scurt, finanțarea necesară îndeplinirii obligațiilor ce le revin potrivit prezentului titlu.

(1) Fiecare instituție de credit participantă la schema de garantare a depozitelor plătește acesteia o contribuție anuală a cărei valoare se obține prin aplicarea cotei procentuale stabilite de către schema de garantare a depozitelor, cu aprobarea Băncii Naționale a României, asupra bazei de calcul reprezentând echivalentul în lei al soldului depozitelor acoperite de respectiva schemă de garantare a depozitelor aflate în evidența instituției de credit participante, determinat la data de 31 decembrie a anului precedent anului de plată a contribuției. În cazul organizațiilor cooperatiste de credit, soldul depozitelor acoperite se calculează pe baza situației agregate a soldurilor reprezentând depozitele acoperite aflate în evidența casei centrale și a cooperativelor de credit afiliate la aceasta. Pentru scopul aprobării cotei procentuale stabilite de către schema de garantare a depozitelor, Banca Națională a României asigură colaborarea funcției de supraveghere prudențială a instituțiilor de credit, în calitate de autoritate competentă, cu cea de supraveghere a schemei de garantare a depozitelor, în calitate de autoritate desemnată.

(2) Instituțiile de credit plătesc contribuțiile la schema de garantare a depozitelor în moneda națională - leu.

(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2016, contribuțiile anuale și extraordinare datorate unei scheme de garantare a depozitelor se determină pe baza volumului depozitelor acoperite în funcție de gradul de risc asociat fiecărei instituții de credit participante.

(2) Pentru scopul prevăzut la alin. (1), schemele de garantare a depozitelor utilizează propriile metode pentru determinarea contribuțiilor în funcție de riscul asumat de fiecare instituție de credit participantă, luând în considerare în mod corespunzător ghidurile în domeniu emise de Autoritatea Bancară Europeană.

(3) Contribuțiile determinate potrivit metodelor prevăzute la alin. (2) trebuie să reflecte riscul asumat de fiecare instituție de credit participantă, ținând cont, în mod corespunzător, de profilul de risc al diferitelor modele de afaceri.

(4) Metodele prevăzute la alin. (2) pot, de asemenea, să ia în considerare nivelul, structura și calitatea activelor bilanțiere ale fiecărei instituții de credit, precum și alți indicatori de risc, cum ar fi adecvarea capitalului și lichiditatea.

(5) Fiecare metodă utilizată de schemele de garantare a depozitelor este supusă aprobării Băncii Naționale a României potrivit procedurii stabilite de Banca Națională a României prin reglementări. Pentru scopul aprobării metodelor de determinare a contribuțiilor în funcție de riscuri, Banca Națională a României asigură colaborarea funcției de supraveghere prudențială a instituțiilor de credit, în calitate de autoritate competentă, cu cea de supraveghere a schemelor de garantare a depozitelor, în calitate de autoritate desemnată, și informează Autoritatea Bancară Europeană cu privire la metodele aprobate.

(1) Plata contribuțiilor anuale la schema de garantare a depozitelor poate fi suspendată numai cu acordul Băncii Naționale a României, urmând a fi reluată atunci când nivelul resurselor financiare disponibile scade sub nivelul-țintă, cel puțin până la restabilirea acestuia. Cu acordul Băncii Naționale a României sau din dispoziția acesteia, plata contribuțiilor este reluată anterior acestui moment.

(2) În cazul în care nivelul resurselor financiare disponibile scade la o valoare mai mică de două treimi din nivelul-țintă, schema de garantare a depozitelor stabilește contribuția anuală la un nivel care să permită restabilirea nivelului-țintă în termen de 6 ani.

(3) În îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), Banca Națională a României asigură colaborarea funcției de supraveghere prudențială a instituțiilor de credit, în calitate de autoritate competentă, cu cea de supraveghere a schemelor de garantare a depozitelor, în calitate de autoritate desemnată.

(1) Cu aprobarea Băncii Naționale a României în calitate de autoritate desemnată, schemele de garantare a depozitelor pot stabili că o parte din contribuția anuală a fiecărei instituții de credit participante poate fi sub formă de angajamente de plată, în sensul art. 3 alin. (1) lit. b), date în favoarea schemei de garantare a depozitelor. Proporția angajamentelor de plată nu poate depăși 30% din totalul resurselor financiare disponibile ale respectivei scheme de garantare a depozitelor.

(2) Pentru scopul prevăzut la alin. (1), schemele de garantare iau în considerare ghidurile în domeniu emise de Autoritatea Bancară Europeană.

(1) În cazul în care resursele financiare disponibile ale unei scheme de garantare a depozitelor sunt insuficiente pentru a asigura plata compensațiilor către deponenți în situația în care depozitele devin indisponibile, fiecare instituție de credit participantă plătește schemei de garantare a depozitelor contribuții extraordinare, al căror nivel, stabilit de schema de garantare a depozitelor cu aprobarea Băncii Naționale a României, nu poate depăși pe an calendaristic 0,5% din volumul depozitelor acoperite ale respectivei instituții de credit determinat la data de 31 decembrie a anului precedent.

(2) Prin excepție de la dispozițiile alin. (1), cu acordul Băncii Naționale a României, schema de garantare a depozitelor poate solicita instituțiilor de credit participante, în situații excepționale, contribuții extraordinare peste nivelul maxim prevăzut la alin. (1).

(3) În îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), Banca Națională a României asigură colaborarea funcției de supraveghere prudențială a instituțiilor de credit, în calitate de autoritate competentă, cu cea de supraveghere a schemelor de garantare a depozitelor, în calitate de autoritate desemnată.

(1) La solicitarea unei instituții de credit, Banca Națională a României în calitate de autoritate competentă poate amâna, integral sau parțial, pentru cel mult 6 luni, obligația acesteia de a plăti contribuția extraordinară prevăzută la art. 20 în cazul în care plata respectivă ar periclita indicatorii de lichiditate sau solvabilitate ai instituției de credit în cauză.

(2) La cererea instituției de credit, o nouă amânare poate fi acordată de Banca Națională a României în situația în care riscul prevăzut la alin. (1) se menține.

(3) Instituția de credit are obligația să achite contribuțiile amânate în temeiul alin. (1) și (2) imediat ce plata nu mai periclitează lichiditatea și solvabilitatea acesteia.

(1) În scopul aplicării art. 14, 15 și 20, Banca Națională a României emite reglementări.

(2) Contribuțiile plătite schemelor de garantare a depozitelor de către instituțiile de credit sunt recunoscute drept cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal.

(1) Dacă o instituție de credit încetează să mai participe la o schemă de garantare a depozitelor pentru a participa, cu respectarea dispozițiilor art. 44 alin. (1), la o altă schemă de garantare a depozitelor, schema de garantare a depozitelor la care instituția de credit își încetează participarea este obligată să transfere schemei de garantare a depozitelor la care se inițiază participarea contribuțiile plătite de instituția de credit în ultimele 12 luni care precedă încetarea participării, cu excepția contribuțiilor extraordinare prevăzute la art. 20, în termen de 15 zile calendaristice de la primirea informațiilor prevăzute la alin. (3). Această dispoziție nu se aplică dacă instituția de credit a fost exclusă de la o schemă de garantare a depozitelor în temeiul art. 85 alin. (3).

(2) Dacă o parte din activitățile unei instituții de credit face obiectul transferului către o altă entitate și, în urma acestui transfer, o altă schemă de garantare a depozitelor preia responsabilitatea garantării depozitelor aferente activităților respective, schema de garantare a depozitelor la care instituția de credit a plătit contribuții anterior transferului transferă în termen de 15 zile calendaristice de la primirea informațiilor prevăzute la alin. (3), proporțional cu cuantumul depozitelor acoperite transferate, cota-parte din contribuțiile plătite de instituția de credit respectivă în cele 12 luni care precedă transferul, cu excepția contribuțiilor extraordinare prevăzute la art. 20, către schema de garantare a depozitelor care preia responsabilitatea garantării depozitelor.

(3) Instituțiile de credit aflate în situațiile prevăzute la alin. (1) ori, după caz, la alin. (2) sunt responsabile cu punerea la dispoziția celor două scheme de garantare a depozitelor implicate a informațiilor necesare pentru determinarea cuantumului depozitelor acoperite transferate și a contribuțiilor necesar a fi transferate schemei de garantare a depozitelor potrivit prezentului articol.

(4) Resursele disponibile ale unei scheme de garantare a depozitelor căreia i s-a retras recunoașterea oficială la cerere sau ca sancțiune, potrivit prezentului titlu, se transferă schemelor de garantare a depozitelor care preiau responsabilitatea garantării depozitelor, proporțional cu cuantumul depozitelor acoperite a căror responsabilitate a garantării o preia fiecare dintre schemele de garantare a depozitelor.

(5) În scopul aplicării prezentului articol, schemele de garantare a depozitelor procedează în conformitate cu acordurile de cooperare încheiate potrivit art. 76 alin. (1).

(1) Resursele financiare ale schemei de garantare a depozitelor se utilizează și pentru finanțarea rezoluției instituțiilor de credit participante la schema de garantare a depozitelor în cauză, cu respectarea legislației privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții.

(2) Schema de garantare a depozitelor este răspunzătoare în cadrul rezoluției unei instituții de credit pentru suma stabilită, după consultarea acesteia, de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție.

(3) În situația în care depozite eligibile constituite la o instituție de credit aflată în rezoluție sunt transferate către o altă entitate în contextul aplicării instrumentului de vânzare a afacerii sau a instrumentului instituției-punte potrivit legislației privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, deponenții nu au dreptul la compensații potrivit prezentului titlu pentru partea din depozitele constituite la instituția de credit aflată în rezoluție care nu este transferată, în situația în care fondurile transferate sunt cel puțin egale cu plafonul de acoperire prevăzut la art. 61 alin. (3) și, respectiv, art. 62. În situația în care depozitele eligibile constituite la o instituție de credit aflată în rezoluție au o valoare cel puțin egală cu plafonul de acoperire, iar fondurile transferate sunt mai mici decât plafonul de acoperire, deponenții au dreptul la compensații reprezentând diferența dintre plafonul de acoperire și suma transferată.

(1) O schemă de garantare a depozitelor poate acorda împrumuturi altei scheme de garantare a depozitelor numai dacă schema de garantare a depozitelor solicitantă îndeplinește următoarele condiții cumulative:

(2) Acordarea împrumutului potrivit alin. (1) este supusă aprobării prealabile a Băncii Naționale a României. Pentru scopul îndeplinirii competențelor prevăzute în prezentul alineat, Banca Națională a României asigură colaborarea funcției de supraveghere prudențială a instituțiilor de credit, în calitate de autoritate competentă, cu cea de supraveghere a schemei de garantare a depozitelor, în calitate de autoritate desemnată.

(3) Banca Națională a României respinge solicitarea prevăzută la alin. (2) în situația în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (1), precum și atunci când consideră că nivelul resurselor disponibile ale schemei împrumutătoare nu este adecvat pentru îndeplinirea obligațiilor potențiale ale acesteia.

(1) Sumele aferente rambursării oricăror împrumuturi contractate de schema de garantare a depozitelor pentru scopurile prevăzute la art. 25 și 26 și acoperirii costurilor asociate acestora vor fi suportate din resursele financiare ale acesteia constituite potrivit art. 11-24.

(2) În situația în care schema de garantare a depozitelor a contractat un împrumut în temeiul art. 27, contribuțiile pe care le percepe de la instituțiile de credit participante trebuie stabilite la un nivel suficient pentru a asigura rambursarea sumei împrumutate și acoperirea costurilor asociate și pentru a restabili nivelul-țintă cât mai curând posibil.

(1) Schemele de garantare a depozitelor au obligația să investească resursele financiare disponibile într-o manieră suficient de diversificată și care să asigure un grad scăzut de risc.

(2) Schemele de garantare a depozitelor sub forma sistemelor instituționale de protecție asigură evidențierea în contabilitate a operațiunilor legate de constituirea, investirea și utilizarea resurselor financiare, distinct față de cea a altor activități pe care le desfășoară.

(1) Administrarea schemei de garantare a depozitelor se realizează de către persoane juridice constituite sub formă de societăți pe acțiuni în conformitate cu Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Societățile prevăzute la alin. (1) au obiect exclusiv de activitate administrarea unei scheme de garantare a depozitelor și sunt administrate în sistem dualist.

(3) Acționarii societăților prevăzute la alin. (1) nu pot fi decât instituții de credit autorizate în România sau într-un alt stat membru.

(4) Membrii consiliului de supraveghere și ai directoratului societăților care administrează schema de garantare a depozitelor trebuie să fie persoane fizice.

(5) Mandatul membrilor consiliului de supraveghere și al membrilor directoratului societăților care administrează o schemă de garantare a depozitelor este de 3 ani și poate fi reînnoit.

(1) Membrii consiliului de supraveghere și membrii directoratului societăților care administrează o schemă de garantare a depozitelor trebuie:

(2) Membrii consiliului de supraveghere și membrii directoratului societăților care administrează o schemă de garantare a depozitelor nu trebuie:

(3) Membrii consiliului de supraveghere și membrii directoratului societăților care administrează o schemă de garantare a depozitelor nu pot participa la luarea deciziilor privind o instituție de credit în cadrul căreia o persoană cu care aceștia se află în una dintre relațiile enumerate la alin. (2) lit. a) deține una dintre calitățile prevăzute la art. 108 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.

(4) Membrii consiliului de supraveghere și membrii directoratului societăților care administrează o schemă de garantare a depozitelor trebuie să fie aprobați de Banca Națională a României, în calitate de autoritate desemnată, înainte de începerea exercitării responsabilităților.

(1) Schemele de garantare a depozitelor trebuie să dispună de practici de guvernanță solide și transparente, care să aibă în vedere cel puțin următoarele principii:

(2) Îndeplinirea cerințelor de cunoștințe și experiență profesională, prevăzute la alin. (1) lit. b), presupune demonstrarea cunoștințelor teoretice și practice adecvate cu privire la activitățile ce urmează a fi desfășurate de schema de garantare a depozitelor, potrivit criteriilor stabilite în reglementările emise de Banca Națională a României.

(3) Pentru scopul prevăzut la art. 34 alin. (4), Banca Națională a României are autoritatea de a analiza în ce măsură sunt respectate condițiile minime prevăzute în prezentul titlu și reglementările date în aplicarea acestuia, de a evalua toate circumstanțele și informațiile legate de activitatea, reputația, integritatea morală și de experiența persoanelor desemnate în calitate de membri ai consiliului de supraveghere și membri ai directoratului societăților care administrează o schemă de garantare a depozitelor și de a decide dacă, atât la nivel individual, cât și la nivel colectiv, cerințele prevăzute sunt îndeplinite.

(1) Organizarea și conducerea contabilității schemelor de garantare a depozitelor se realizează potrivit prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Situațiile financiare anuale ale schemelor de garantare a depozitelor sunt supuse auditului statutar efectuat de o firmă de audit, persoană juridică autorizată de Camera Auditorilor Financiari din România.

(3) Firma de audit care auditează situațiile financiare ale schemelor de garantare a depozitelor trebuie să îndeplinească cerințele și obligațiile ce îi revin potrivit art. 152-158 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător.

(1) Schemele de garantare a depozitelor elaborează un raport anual de activitate, care împreună cu situațiile financiare anuale și raportul de audit vor fi publicate pe site-ul oficial al schemei de garantare a depozitelor, în termen de 150 de zile de la încheierea exercițiului financiar.

(2) Schema de garantare a depozitelor transmite Băncii Naționale a României raportul anual de activitate și raportul de audit în termenul prevăzut la alin. (1).

(1) Schemele de garantare a depozitelor asigură confidențialitatea și protecția datelor aferente deponenților și instituțiilor de credit participante, informațiile obținute putând fi utilizate exclusiv pentru îndeplinirea atribuțiilor lor.

(2) Schemele de garantare a depozitelor asigură prelucrarea datelor prevăzute la alin. (1) în conformitate cu Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Atunci când fac schimb de informații cu Autoritatea Bancară Europeană, schemele de garantare a depozitelor sunt supuse obligațiilor privind secretul profesional în conformitate cu art. 70 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei.

(1) Schemele de garantare a depozitelor sunt obligate să dispună de sisteme care să le permită colectarea informațiilor necesare determinării compensațiilor, verificarea și valorificarea lor pentru îndeplinirea obligațiilor acestora în termenele aplicabile potrivit prezentului titlu.

(2) Schemele de garantare a depozitelor efectuează periodic simulări de criză cu privire la capacitatea propriilor sisteme de a asigura îndeplinirea obiectivelor prevăzute la alin. (1).

(3) Aceste simulări trebuie efectuate cel puțin o dată la 3 ani sau mai frecvent atunci când schemele de garantare a depozitelor consideră necesar sau când Banca Națională a României, în calitate de autoritate desemnată, solicită acest lucru.

(4) Schemele de garantare a depozitelor ce funcționează la data intrării în vigoare a prezentului titlu efectuează prima simulare cel târziu până la data de 3 iulie 2017.

(5) Schemele de garantare a depozitelor transmit Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate desemnată, concluziile simulărilor efectuate la termenele și în forma solicitată potrivit reglementărilor date în aplicarea prezentului titlu.

(1) Instituțiile de credit autorizate de Banca Națională a României sunt obligate să participe la o schemă de garantare a depozitelor oficial recunoscută pe teritoriul României, inclusiv pentru depozitele atrase de sucursalele acestora din străinătate.

(2) În cazul organizațiilor cooperatiste de credit, casa centrală participă la schema de garantare a depozitelor, inclusiv pentru depozitele atrase de cooperativele de credit afiliate la aceasta.

(3) Prin excepție de la dispozițiile alin. (1), instituțiile de credit persoane juridice române nu participă la schemele de garantare a depozitelor prevăzute la alin. (1) pentru depozitele atrase de sucursalele lor din state terțe care impun obligația participării la o schemă de garantare a depozitelor din respectivul stat terț.

(1) Instituțiile de credit participante la schema de garantare a depozitelor sunt obligate să dispună de sisteme adecvate, inclusiv informatice, care să asigure existența în permanență a unei evidențe complete și exacte cuprinzând datele referitoare la deponenții garantați, depozitele eligibile ale acestora, inclusiv informații privind suma agregată a depozitelor eligibile ale fiecărui deponent, creanțele exigibile ale instituției de credit față de aceștia, precum și orice alte informații necesare determinării valorii compensației datorate fiecărui deponent garantat și întocmirii listei compensațiilor de plătit.

(2) Instituțiile de credit au obligația de a marca depozitele eligibile, precum și depozitele în cazul cărora nu a avut loc nicio tranzacție în ultimele 24 de luni, într-un mod care să permită identificarea lor imediată ca atare.

(1) În termen de 3 zile lucrătoare de la sfârșitul fiecărui semestru, instituțiile de credit participante raportează schemei de garantare a depozitelor la care participă informațiile prevăzute la art. 46 alin. (1), pe formatul stabilit de schema de garantare a depozitelor.

(2) Suplimentar față de raportările prevăzute la alin. (1), instituțiile de credit participante transmit schemei de garantare a depozitelor, în termen de 3 zile lucrătoare de la solicitarea acesteia, informațiile prevăzute la art. 46 alin. (1).

(1) Instituțiile de credit autorizate de Banca Națională a României sunt obligate să pună la dispoziția deponenților existenți și potențiali informații necesare pentru identificarea schemei de garantare a depozitelor la care participă instituția respectivă și sucursalele sale și despre categoriile de depozite excluse de la protecția schemei de garantare a depozitelor.

(2) Înainte de încheierea unui contract de depozit, instituțiile de credit furnizează deponenților informațiile prevăzute la alin. (1) și păstrează dovada informării respective timp de 5 ani de la data încetării respectivului contract. Pentru scopul îndeplinirii obligațiilor menționate în prezentul articol, instituțiile de credit utilizează formularul prevăzut în anexa nr. 2.

(1) Instituțiile de credit au obligația de a confirma deponenților încadrarea depozitelor acestora în categoria depozitelor eligibile în fiecare extras de cont, care trebuie să includă și o trimitere la formularul din anexa nr. 2. Formularul din anexa nr. 2 se comunică deponenților cel puțin anual.

(2) Pentru scopul informării deponenților instituțiilor de credit participante, schemele de garantare a depozitelor sunt obligate să publice pe site-ul lor oficial informațiile necesare deponenților, inclusiv cele referitoare la dispozițiile legale aplicabile funcționării schemelor de garantare a depozitelor și condițiile de garantare a depozitelor, astfel cum acestea sunt prevăzute de prezentul titlu.

(3) Instituțiile de credit pun la dispoziția deponenților informațiile prevăzute la alin. (1) și (2) în limba convenită la deschiderea contului ori, în situația în care nu s-a convenit, în limba/limbile oficială/oficiale a/ale statului membru în care este înființată sucursala.

(4) Informațiile prevăzute la alin. (2) și art. 49 alin. (1) trebuie să fie disponibile la toate sediile unei instituții de credit, iar prezentarea acestora trebuie să fie formulată clar, fluent și ușor de înțeles, fără pasaje echivoce, potrivit normelor elaborate de schemele de garantare a depozitelor.

(1) Instituțiile de credit au obligația ca, în situația fuziunii, a conversiei unor filiale în sucursale ori a altor operațiuni cu efect similar, să notifice deponenții despre intenție cu cel puțin o lună înainte ca operațiunea să producă efecte juridice, cu excepția cazului în care Banca Națională a României în calitate de autoritate competentă permite un termen mai scurt, din motive legate de secretul comercial sau de stabilitatea financiară.

(2) Deponenții ale căror depozite eligibile, în urma unor operațiuni de tipul celor prevăzute la alin. (1), ar urma să depășească prin cumulare nivelul plafonului de acoperire prevăzut la art. 61 alin. (3) sau, după caz, la art. 62 au la dispoziție un termen de 3 luni de la notificarea fuziunii sau conversiei sau a unor operațiuni cu efect similar pentru a-și retrage sau transfera la o altă instituție de credit, fără niciun fel de penalități, acele sume din depozitele eligibile, inclusiv toate dobânzile și beneficiile acumulate aferente acestora, care depășesc plafonul de acoperire.

(1) Constatarea faptelor prevăzute la art. 82, 83 și 85 se face de către personalul Băncii Naționale a României împuternicit în acest sens, pe baza raportărilor făcute de instituția de credit ori de schema de garantare a depozitelor, potrivit legii sau la solicitarea expresă a Băncii Naționale a României, ori în cursul verificărilor desfășurate la sediile acestora.

(2) Actele cu privire la o instituție de credit sau o schemă de garantare a depozitelor, prin care sunt dispuse măsuri și/sau sunt aplicate sancțiuni potrivit prezentului titlu, se emit de către guvernatorul, prim-viceguvernatorul sau viceguvernatorii Băncii Naționale a României, cu excepția sancțiunii de retragere a aprobării acordate persoanelor prevăzute la art. 108 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, potrivit art. 85 alin. (2) lit. d), precum și a retragerii recunoașterii oficiale a unei scheme de garantare a depozitelor, a căror aplicare este de competența consiliului de administrație.

(1) Actele adoptate de Banca Națională a României conform dispozițiilor prezentului titlu și ale reglementărilor emise în aplicarea acestuia, cu privire la o instituție de credit sau o schemă de garantare a depozitelor, inclusiv cele cu privire la persoanele prevăzute la art. 108 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, pot fi contestate, în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României, care se pronunță prin hotărâre motivată în termen de 30 de zile de la data sesizării.

(2) Hotărârea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României poate fi atacată la Înalta Curte de Casație și Justiție, în termen de 15 zile de la comunicare.

(3) Banca Națională a României este singura autoritate în măsură să se pronunțe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor și analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale.

(4) În cazul contestării în instanță a actelor Băncii Naționale a României, instanța judecătorească se pronunță asupra legalității acestor acte.

(1) Dispozițiile art. 79 se aplică în mod corespunzător și în cazul în care Banca Națională a României nu se pronunță, în termenele prevăzute de lege, cu privire la o cerere formulată în conformitate cu prezentul titlu care cuprinde toate datele și informațiile cerute potrivit prevederilor legale în vigoare.

(2) Până la adoptarea unei hotărâri de către Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României, potrivit art. 79 alin. (1), și, după caz, până la pronunțarea unei hotărâri definitive de către instanța judecătorească, potrivit art. 79 alin. (2), executarea actelor emise de Banca Națională a României nu se suspendă.

(1) Măsurile prevăzute la art. 82 alin. (1) și art. 84 pot fi aplicate concomitent cu dispunerea de sancțiuni sau independent de aceasta.

(2) Aplicarea măsurilor și sancțiunilor prevăzute la art. 82, 84 și 85 se prescrie în termen de un an de la data constatării faptei, dar nu mai mult de 3 ani de la data săvârșirii faptei.

(3) Sancțiunile prevăzute la art. 82 alin. (4) lit. a), b), c) și d) și la art. 85 alin. (2) se aplică și persoanelor cărora le poate fi imputată fapta, întrucât aceasta nu s-ar fi produs dacă persoanele respective și-ar fi exercitat în mod corespunzător responsabilitățile care decurg din îndatoririle funcției lor.

(4) Pentru aplicarea art. 82 și 84, Banca Națională a României asigură colaborarea funcției de supraveghere prudențială a instituțiilor de credit, în calitate de autoritate competentă, cu cea de supraveghere a schemei de garantare a depozitelor, în calitate de autoritate desemnată.

(1) Dacă o schemă de garantare a depozitelor supravegheată de Banca Națională a României nu se conformează obligațiilor ce îi revin potrivit dispozițiilor prezentului titlu și reglementărilor date în aplicarea acestuia ori măsurilor dispuse potrivit art. 10 alin. (7), Banca Națională a României are competența să dispună măsura restricționării acceptării de noi instituții de credit participante.

(2) Banca Națională a României are competența să aplice sancțiuni în cazurile în care constată că o schemă de garantare a depozitelor supravegheată de Banca Națională a României se face vinovată de următoarele fapte:

(3) Persoanele care asigură conducerea și/sau administrarea schemei contractuale de garantare ori sistemului instituțional de protecție care nu beneficiază de recunoaștere oficială sunt responsabile pentru ducerea la îndeplinire de către schema contractuală de garantare ori de către sistemul instituțional de protecție a tuturor cerințelor aplicabile prevăzute de prezentul titlu și de reglementările emise în aplicarea acestuia, conform competențelor și atribuțiilor lor prevăzute de legislația aplicabilă și de reglementările interne ale acestora. În acest sens, pentru nerespectarea prevederilor art. 11 alin. (1), art. 23 alin. (4) ori a obligațiilor de raportare stabilite în reglementările emise de Banca Națională a României potrivit art. 89, se pot aplica sancțiuni schemei contractuale de garantare ori sistemului instituțional de protecție care nu beneficiază de recunoaștere oficială și/sau persoanelor fizice care asigură conducerea și/sau administrarea acestora, cărora le poate fi imputată fapta, întrucât aceasta nu s-ar fi produs dacă persoanele respective și-ar fi exercitat în mod corespunzător competențele și atribuțiile decurgând din funcțiile încredințate.

(4) În cazurile prevăzute la alin. (2) și (3), Banca Națională a României are competență să aplice următoarele sancțiuni:

(5) Schema de garantare a depozitelor căreia i s-a retras recunoașterea rămâne responsabilă pentru plata compensațiilor aferente depozitelor constituite la instituțiile de credit participante la aceasta până la data la care ele devin participante la altă schemă de garantare a depozitelor.

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, după consultarea schemei de garantare a depozitelor, are competența să aplice sancțiuni în cazurile în care constată că o instituție de credit autorizată de Banca Națională a României se face vinovată de următoarele fapte:

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1), Banca Națională a României are competență să aplice următoarele sancțiuni:

(3) În cazul în care măsurile/sancțiunile impuse în temeiul alin. (2) nu conduc la asigurarea respectării obligațiilor de către instituția de credit, cu acordul expres al Băncii Naționale a României, schema de garantare a depozitelor notifică intenția sa de a exclude instituția de credit din schema de garantare a depozitelor, cu cel puțin o lună înainte de excludere. Depozitele plasate la instituția de credit anterior expirării perioadei în cauză continuă să fie acoperite în întregime de schema de garantare a depozitelor. În cazul în care, la data expirării acestei perioade, instituția de credit nu și-a respectat obligațiile, schema de garantare a depozitelor exclude respectiva instituție de credit. Pentru scopul prezentului alineat, Banca Națională a României asigură colaborarea funcției de supraveghere prudențială a instituțiilor de credit, în calitate de autoritate competentă, cu cea de supraveghere a schemei de garantare a depozitelor, în calitate de autoritate desemnată.

(4) Depozitele deținute la data la care instituția de credit este exclusă de la participarea la schema de garantare a depozitelor continuă să fie garantate, potrivit prezentului titlu, de respectiva schemă de garantare a depozitelor până la momentul în care aceasta devine membră a altei scheme de garantare a depozitelor.

(5) În cazul în care o schemă de garantare a depozitelor dintr-un stat terț, la care participă o sucursală a unei instituții de credit persoană juridică română, în condițiile art. 44 alin. (3), notifică Banca Națională a României cu privire la neîndeplinirea obligațiilor ce revin sucursalei în cauză, în calitatea acesteia de participant la respectiva schemă de garantare a depozitelor, Banca Națională a României are competența să aplice instituției de credit măsurile și/sau sancțiunile prevăzute la alin. (2) și art. 84, cooperând în acest sens cu respectiva schemă de garantare.

(6) Instituția de credit căreia i s-au aplicat măsurile și/sau sancțiunile prevăzute la art. 84 și în prezentul articol nu este exceptată de la plata obligațiilor corespunzătoare în exercițiul financiar în cursul căruia i s-au aplicat aceste sancțiuni, în situația excluderii aceasta fiind obligată la plata contribuțiilor proporțional perioadei în care a deținut calitatea de participant la respectiva schemă de garantare a depozitelor.

(1) Fondul de garantare a depozitelor bancare, constituit în baza Ordonanței Guvernului nr. 39/1996 privind înființarea și funcționarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, republicată, cu modificările și completările ulterioare, este schemă statutară de garantare a depozitelor oficial recunoscută pe teritoriul României și are calitatea de persoană juridică de interes public în sensul Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Organizarea și funcționarea Fondului de garantare a depozitelor bancare, denumit în continuare Fondul, se stabilesc prin statut propriu elaborat cu respectarea dispozițiilor prezentului titlu și aprobat de Banca Națională a României, la propunerea Consiliului de supraveghere al Fondului.

(3) Sediul Fondului este în municipiul București.

(1) Fondul, în calitate de schemă statutară de garantare a depozitelor oficial recunoscută pe teritoriul României, are ca scop principal garantarea depozitelor, activitate care se realizează în conformitate cu dispozițiile prezentei legi.

(2) Fondul desfășoară activitate de administrator al fondului de rezoluție bancară, cu respectarea legislației privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și a prezentului titlu.

(3) Fondul poate desfășura și activități în calitate de:

(1) În înțelesul prezentului titlu, termenii și expresiile angajamente de plată, compensație, deponent, deponent garantat, depozit, depozit acoperit, depozit indisponibil, nivel-țintă, resurse financiare disponibile și schemă de garantare a depozitelor au semnificația prevăzută la art. 3 alin. (1).

(2) În sensul prezentului titlu, termenii și expresiile instituție de credit, stat membru de origine, stat membru gazdă, autoritate competentă și sucursală au înțelesul prevăzut la art. 4 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(3) Termenii și expresiile utilizate în cuprinsul prezentului titlu, a căror definiție nu este prevăzută la alin. (1) și (2), au semnificația prevăzută la art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, art. 4 alin. (1)Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și în legislația privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții.

(4) Împrumuturile cu caracter preventiv reprezintă împrumuturi care pot fi contractate de Fond, anterior producerii vreuneia dintre situațiile care impun folosirea acestor resurse, în scopul întăririi capacității schemei de a asigura un nivel adecvat de resurse financiare pentru acoperirea plății compensațiilor ori pentru finanțarea, potrivit obligațiilor schemei de garantare a depozitelor, a măsurilor de rezoluție a instituțiilor de credit participante potrivit legislației privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții.

(1) În scopul aplicării dispozițiilor art. 13, Fondul, cu aprobarea Băncii Naționale a României, stabilește anual:

(2) Determinarea contribuțiilor anuale în funcție de profilul de risc al instituțiilor de credit participante la Fond se face potrivit regulamentului emis de Fond în aplicarea prezentului titlu, cu respectarea dispozițiilor art. 98 alin. (2) lit. w).

(1) Fondul comunică fiecărei instituții de credit participante, până cel târziu la sfârșitul lunii mai a anului de plată, gradul de risc asociat, determinat cu respectarea dispozițiilor art. 15 și valoarea contribuției anuale datorate.

(2) Contribuția anuală a fiecărei instituții de credit se determină pe baza informațiilor transmise de către aceasta Fondului prin intermediul formularului ale cărui format și dată de raportare se stabilesc de către Fond prin regulament dat în aplicarea prezentului titlu.

(3) Fiecare instituție de credit participantă este obligată să plătească, până cel târziu la data de 31 iulie a anului de plată, contribuția anuală corespunzătoare comunicată de Fond. În situația în care plata contribuției anuale nu se efectuează în termenul stabilit, la cererea Fondului, Banca Națională a României va debita contul curent al instituției de credit în cauză cu sumele datorate.

(1) La solicitarea Fondului, Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României poate aproba plata de contribuții extraordinare de către instituțiile de credit participante, dacă este necesară refacerea ori, după caz, suplimentarea resurselor Fondului în vederea asigurării premiselor îndeplinirii de către acesta a obligațiilor ce îi revin în calitate de schemă de garantare a depozitelor, potrivit legii. Fără a aduce atingere dispozițiilor art. 21, în situația în care instituțiile de credit participante nu efectuează plata contribuției extraordinare în termenul comunicat de Fond, la cererea acestuia, Banca Națională a României va debita contul curent al instituției de credit în cauză cu sumele datorate.

(2) Determinarea contribuțiilor extraordinare ale instituțiilor de credit participante se face potrivit regulamentului emis de Fond în aplicarea prezentului titlu, cu respectarea dispozițiilor art. 15 și 20 și a dispozițiilor art. 98 alin. (2) lit. w).

(1) Fondul poate solicita Guvernului să garanteze împrumuturile sale, contractate potrivit art. 114 lit. b), acesta trebuind să ia o decizie în această privință în termen de 5 zile de la data primirii cererii. Garanția astfel acordată de Guvernul României, prin Ministerul Finanțelor, este exceptată de la prevederile art. 4 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 109/2008, cu modificările și completările ulterioare, și acoperă în procent de 100% valoarea împrumutului/împrumuturilor, inclusiv dobânzile și comisioanele aferente.

(2) În situații excepționale în care resursele financiare disponibile ale Fondului, în calitate de schemă de garantare a depozitelor, sunt insuficiente pentru acoperirea plății compensațiilor ori pentru finanțarea, potrivit obligațiilor schemei de garantare a depozitelor, a măsurilor de rezoluție a instituțiilor de credit participante potrivit legislației privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, precum și în situația în care resursele fondului de rezoluție bancară administrat de Fond sunt insuficiente pentru finanțarea măsurilor de rezoluție a instituțiilor de credit potrivit legislației privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, Guvernul, prin Ministerul Finanțelor, la solicitarea Fondului, pune la dispoziția acestuia sumele necesare, sub formă de împrumut, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data solicitării.

(3) Sursa fondurilor pentru împrumutul prevăzut la alin. (2) este reprezentată de vărsămintele din privatizare în lei și valută înregistrate în contul Trezoreriei Statului.

(4) În situația în care valoarea împrumutului ce urmează a fi solicitat depășește suma disponibilităților din vărsăminte din privatizare în lei înregistrate în contul curent general al Trezoreriei Statului, Fondul poate solicita în completare un împrumut în valută din vărsăminte din privatizare în valută. La stabilirea sumei împrumutului solicitat se va lua în considerare și riscul valutar.

(5) Guvernul, prin Ministerul Finanțelor, pune la dispoziția Fondului împrumutul solicitat pe bază de convenție încheiată între părți, în care se precizează valoarea împrumutului și condițiile generale de acordare/rambursare a acestuia.

(6) Dacă vărsămintele din privatizare sunt insuficiente, Ministerul Finanțelor poate lansa împrumuturi de stat, prin derogare de la prevederile art. 4 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 64/2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 109/2008, cu modificările și completările ulterioare. Condițiile financiare ale subîmprumutului, potrivit definiției prevăzute la art. 2 lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 64/2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 109/2008, cu modificările și completările ulterioare, acordat de Ministerul Finanțelor Fondului vor fi stabilite prin convenție încheiată între cele două părți. Sumele necesare vor fi puse la dispoziția Fondului în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la solicitarea lor de către acesta.

(7) Ministerul Finanțelor va vira sumele puse la dispoziția Fondului ca împrumut/subîmprumut în conturile acestuia deschise în evidențele Băncii Naționale a României.

(1) Fondul are obligația de a lua toate măsurile necesare punerii la dispoziția deponenților garantați a sumelor reprezentând compensații cuvenite, conform dispozițiilor art. 65.

(2) Pentru îndeplinirea obligației prevăzute la alin. (1), în termen de cel mult două zile lucrătoare de la data la care depozitele devin indisponibile, Fondul stabilește data începerii plăților, precum și modalitățile de plată a compensațiilor și asigură publicarea informațiilor necesare pentru intrarea în posesia compensațiilor, potrivit art. 66.

(3) Informațiile publicate de Fond, potrivit alin. (2), trebuie să includă cel puțin următoarele elemente:

(4) Instituția de credit ale cărei depozite au devenit indisponibile are obligația de a publica, în termen de o zi lucrătoare de la primirea acestora, informațiile prevăzute la alin. (3) la sediile tuturor unităților sale teritoriale. Publicarea informațiilor se realizează în condițiile prevăzute la art. 73 și 74.

(1) În vederea mandatării pentru efectuarea plății compensațiilor, Fondul selectează una sau mai multe instituții de credit, pe baza unor criterii stabilite prin reglementările emise de acesta.

(2) Până la sfârșitul lunii februarie a fiecărui an, Consiliul de supraveghere al Fondului stabilește pentru perioada următoarelor 12 luni, cu aprobarea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României, instituțiile de credit selectate pentru a fi mandatate în cazul în care, în eventualitatea apariției situațiilor prevăzute la art. 3 alin. (6), Fondul stabilește efectuarea plăților de compensații prin instituții de credit.

(1) Fondul asigură plata compensațiilor către deponenții de la sucursalele înființate în România de instituțiile de credit cu sediul în alt stat membru, în numele schemei de garantare a depozitelor din statul membru de origine, în conformitate cu instrucțiunile primite din partea schemei de garantare a depozitelor din statul membru de origine, după ce îi este pusă la dispoziție finanțarea necesară. Fondul transmite schemei de garantare a depozitelor din statul membru de origine solicitarea de plată a contravalorii cheltuielilor efectuate de acesta în legătură cu plata compensațiilor.

(2) Fondul nu este în niciun fel responsabil pentru actele îndeplinite în conformitate cu instrucțiunile din partea schemei de garantare a depozitelor din statul membru de origine.

(3) Prin derogare de la prevederile art. 61 alin. (4), Fondul realizează plata compensațiilor, potrivit obligației prevăzute la alin. (1), în moneda în care a fost acordată finanțarea de către schema de garantare a depozitelor din statul membru de origine.