NORME TEHNICE din 24 februarie 2016

(1) În sensul prezentelor norme tehnice, depozitarea temporară semnifică depozitarea temporară a mărfurilor necomunitare sub supraveghere vamală în intervalul dintre prezentarea acestora în vamă și atribuirea unei destinații vamale pentru acestea.

(2) Magaziile și perimetrele pentru depozitare temporară sunt locuri aprobate de autoritatea vamală, destinate să primească mărfuri necomunitare care fac obiectul unei declarații sumare de depozitare temporară și cărora operatorul trebuie să le atribuie o destinație vamală.

(3) Termenul de depozitare este, potrivit art. 49 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, stabilit la 45 de zile, în cazul mărfurilor transportate pe cale maritimă, sau la 20 de zile, în cazul mărfurilor transportate pe orice altă cale decât maritimă.

(4) Cu toate acestea, autoritatea vamală poate aproba, în cazuri justificate, prelungirea acestor termene, fără a depăși nevoile reale justificate de împrejurări.

(1) O autorizație pentru o magazie sau perimetru pentru depozitare temporară poate fi solicitată de comisionarii în vamă, casele de expediții, deținătorii de antrepozit vamal, companiile de transport implicate în circulația mărfurilor necomunitare sau de orice persoană care derulează operațiuni legate de importul sau exportul mărfurilor.

(2) Autoritatea vamală autorizează depozitele aparținând operatorilor economici care îndeplinesc următoarele cerințe:

a) sunt stabiliți pe teritoriul vamal al Uniunii Europene;

b) constituie o garanție în contul biroului vamal în a cărui rază de competență teritorială își vor desfășura activitatea potrivit prevederilor art. 189-200 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92, a cărei valoare de referință corespunde cuantumului drepturilor vamale potențiale care s-ar putea naște cu privire la mărfurile depozitate de operatorul economic pe o perioadă de cel puțin o săptămână, fiind stabilită de biroul vamal împreună cu operatorul economic, luându-se în calcul taxele vamale cele mai ridicate aferente acestor mărfuri. Modul de constituire a garanției se va face în formele acceptate de către autoritatea vamală. Controlul garanției depuse la autorizare se va efectua periodic de către compartimentul de specialitate din cadrul biroului vamal, în funcție de numărul și frecvența operațiunilor de depozitare, cel puțin o dată pe an;

c) au organizate evidențe care permit autorității vamale verificarea eficientă a operațiunilor vamale, în conformitate cu prevederile alin. (3) și ale art. 5 alin. (3);

d) dispun de infrastructura informatică adecvată organizării evidențelor: calculator, imprimantă, conexiune la internet etc.;

e) au incluse în obiectul de activitate operațiuni de depozitare;

f) dispun de echipamentele necesare descărcării, încărcării, manipulării, ambalării, dezambalării și prezentării mărfurilor în vederea efectuării controlului vamal, precum și de personal specializat pentru efectuarea acestor operațiuni;

g) construcția sau perimetrul deținut îndeplinește condițiile enunțate la art. 4.

(3) Orice modificare intervenită în datele avute în vedere la acordarea autorizației va fi adusă la cunoștința biroului vamal competent, în scris, în termen de 3 zile de la producerea ei. Pe baza acestor date, atunci când este cazul, biroul vamal reverifică îndeplinirea condițiilor de autorizare și ia măsurile care se impun.

(4) Titularii autorizațiilor pentru magaziile sau perimetrele de depozitare temporară au obligația de a ține evidența mărfurilor intrate/ieșite în/din depozit/perimetru.

a) să fie localizată în raza de competență teritorială a unui birou vamal de frontieră sau de interior, pentru a permite supravegherea vamală fără a trebui să fie introduse măsuri administrative disproporționate față de nevoile economice respective;

b) construcția sau perimetrul să permită scoaterea sau introducerea de mărfuri numai prin deschideri care pot fi încuiate. În cazul în care este vorba de o construcție, aceasta trebuie să fie realizată din materiale care rezistă la tentativele de acces ilegal și oferă o protecție intruziunilor ilegale, suficient de solidă pentru a nu permite spargerea pereților, podelelor sau acoperișului fără a lăsa urme de efracție;

c) să asigure mijloace sigure de acces la mărfuri;

d) să fie dotată cu instalații adecvate pentru depozitarea, descărcarea și/sau încărcarea, examinarea și vămuirea mărfurilor și pentru examinarea vehiculelor;

e) să permită accesul autorității vamale la sediul aprobat, în orice moment, într-un timp rezonabil;

f) să existe incinte separate pentru a asigura bunurile de valoare sau cu risc ridicat de fraudă și pentru a asigura deținerea de orice mărfuri interzise sau reținute în vederea confiscării, care pot fi găsite într-un transport la sosirea la locul de depozitare;

g) să se asigure că toate mărfurile ce pot afecta siguranța și sănătatea populației sunt marcate clar și sunt separate de alte mărfuri din incinta aprobată.

(1) Autorizarea magaziei sau a perimetrului pentru depozitare temporară este condiționată de aprobarea prealabilă a evidenței operative a mărfurilor de către biroul vamal competent, care să permită supravegherea exploatării spațiilor de depozitare temporară, în special în ceea ce privește identificarea mărfurilor depozitate, statutul vamal și circulația mărfurilor.

(2) Mărfurile depozitate au statut de "mărfuri în depozit temporar" până la atribuirea unei noi destinații vamale.

(3) Evidența operativă a mărfurilor cuprinde cel puțin următoarele informații:

a) informații privind numărul și data declarației sumare de intrare, destinația vamală acordată, numărul de înregistrare din Registrul de evidență a mărfurilor la intrare;

b) denumirea comercială a mărfurilor și cantitatea acestora, pentru a permite identificarea lor;

c) numărul, felul, mărcile coletelor sau mărcile de identificare a containerelor;

d) informații care fac posibilă monitorizarea permanentă a mărfurilor, respectiv localizarea mărfurilor în cadrul magaziei de depozitare temporară;

e) informații de referință ale documentelor de transport și/sau facturile care au însoțit mărfurile la intrarea în magazie/perimetrul de depozitare;

f) informații privind dovada de origine sau proveniența mărfurilor, informații privind mărfurile cu statut comunitar depozitate;

g) informații despre mărfurile care urmează să fie supuse examinării în conformitate cu prevederile art. 187a din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar;

h) informații de referință ale documentelor de transport și/sau facturile care au însoțit mărfurile la scoaterea din magazie/perimetrul de depozitare și informații privind destinația mărfurilor.

(4) Evidența poate fi ținută manual sau prin mijloace informatice.

(5) Evidența operativă se prezintă la solicitarea biroului vamal de supraveghere. De asemenea, documentele la care se face referire în cadrul evidenței operative se păstrează împreună cu aceasta și se prezintă la orice solicitare a biroului vamal de supraveghere.

(1) Pentru mărfurile aflate în depozit temporar, garanția trebuie să corespundă unui procent de 100% din cuantumul drepturilor de import.

(2) Garanția se constituie în favoarea biroului vamal la care este depusă declarația sumară de depozitare temporară.

(1) Modelul cererii de autorizare pentru magazia sau perimetrul de depozitare temporară este prevăzut în anexa nr. 1.

(2) Cererea se completează conform instrucțiunilor de completare prevăzute în anexa nr. 2 și se depune de către solicitant la autoritatea vamală competentă, împreună cu următoarele documente necesare pentru obținerea autorizației:

a) certificatul de înregistrare a societății eliberat de Oficiul Național al Registrului Comerțului, în copie;

b) copia actului constitutiv al societății, cu modificările și completările ulterioare, după caz;

c) certificatul de atestare fiscală și cazierul fiscal, eliberate de autoritatea fiscală competentă;

d) documente care atestă îndeplinirea cerințelor prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. e) și f);

e) schița magaziei sau a perimetrului pentru care se solicită autorizarea;

f) modelul de evidențe operative, aprobat de biroul vamal de supraveghere;

g) documentul care atestă constituirea garanției prevăzute la art. 6.

(1) Cererea de autorizare pentru magazia sau perimetrul de depozitare temporară se depune la direcția regională vamală în a cărei rază de competență se află spațiul/spațiile de depozitare.

(2) În cazul în care solicitantul are mai multe spații de depozitare, aflate în competența teritorială a mai multor direcții regionale vamale, acesta depune cereri diferite la fiecare direcție regională vamală.

(1) Când nu sunt îndeplinite condițiile cerute, autoritatea vamală respinge cererea de autorizare, conform art. 6 alin. (3) din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92, și informează în mod corespunzător operatorul economic.

(2) Decizia de respingere a cererii poate fi atacată în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

(1) Autorizația pentru magazia sau perimetrul pentru depozitare temporară se emite de către direcția regională vamală în a cărei rază de competență se află spațiul de depozitare.

(2) În cazul în care un solicitant are mai multe spații de depozitare, aflate în raza de competență a mai multor direcții regionale vamale, se emit autorizații distincte de către fiecare direcție regională vamală în a cărei rază de competență teritorială se află spațiul de depozitare.

(3) Direcția regională vamală emite autorizația utilizând formularul prevăzut în anexa nr. 1 și cu respectarea instrucțiunilor de completare prevăzute în anexa nr. 2.

(4) Numărul de înregistrare al autorizației se acordă dintr-un registru special de înregistrare a magaziilor și a perimetrelor pentru depozitare temporară.

(5) Numărul de înregistrare al autorizației este compus din codul de țară urmat de codul direcției regionale vamale și seria reprezentând numărul de ordine al autorizației, de cinci caractere.

a) un exemplar este destinat solicitantului;

b) un exemplar este destinat direcției regionale vamale emitente, păstrându-se împreună cu cererea și documentele justificative pe toată perioada de valabilitate a acesteia.

(1) Autorizația pentru magazia sau perimetrul de depozitare temporară se emite într-un termen de maximum 30 de zile de la depunerea cererii sau de la primirea de către autoritatea vamală a informațiilor lipsă sau a celor suplimentare solicitate.

(2) Autorizația intră în vigoare de la data emiterii sale sau de la o altă dată ulterioară, care este înscrisă în rubrica 3a din autorizație.

(3) În cazul în care titularul autorizației dorește modificarea autorizației în situații cum ar fi, de exemplu, schimbarea denumirii societății sau a sediului social, schimbarea adresei locației/locațiilor autorizate, extinderea spațiului de depozitare sau adăugarea unei noi locații etc., este necesar să se adreseze direcției regionale vamale emitente. Solicitarea de modificare a autorizației va fi însoțită de documente justificative.

(1) Autorizarea magaziei sau a perimetrului de depozitare temporară este condiționată de aprobarea prealabilă de către biroul vamal de supraveghere a evidenței operative a mărfurilor și a locului de depozitare potrivit art. 51 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92.

(2) Evidența operativă trebuie să permită biroului vamal de supraveghere să identifice mărfurile aflate în magazia sau perimetrul de depozitare și să urmărească fluxul complet al mărfurilor de la intrare și până la acordarea unei destinații vamale. Biroul vamal de supraveghere este responsabil cu controlul și supravegherea magaziei sau a perimetrului de depozitare temporară și centralizează toate informațiile relative la operațiunile de depozitare desfășurate în baza autorizației.

(3) Biroul vamal de supraveghere este stabilit în autorizație și este cel în a cărui rază de competență teritorială se desfășoară operațiunile de depozitare.

(4) În cazul în care solicitantul are mai multe spații de depozitare, aflate în competența teritorială a mai multor birouri vamale, se desemnează câte un birou vamal de supraveghere pentru fiecare magazie sau perimetru de depozitare.

(5) Biroul vamal de supraveghere poate efectua verificări punctuale asupra operațiunilor de depozitare cum ar fi, de exemplu, controlul evidențelor, verificarea fizică a mărfurilor, inventarierea parțială sau totală a mărfurilor, prelevarea de probe.

(6) Anual, biroul vamal de supraveghere are obligația de a reverifica condițiile care au stat la baza autorizării magaziei sau a perimetrului de depozitare temporară. În cazul în care, în urma acestor verificări, biroul vamal de supraveghere constată una dintre situațiile menționate la art. 16, are obligația de a înștiința direcția regională vamală emitentă în vederea revocării/anulării autorizației.

a) revocată, când titularul autorizației nu respectă obligațiile aferente depozitării temporare în următoarele situații:

b) anulată, când titularul autorizației a comunicat cu bună știință autorității vamale date eronate, în scopul obținerii autorizației.

(1) Revocarea/Anularea autorizației se realizează în baza deciziei directorului executiv al direcției regionale vamale emitente și conține data de la care măsura intervine, precum și motivul emiterii acesteia.

(2) Decizia de revocare/anulare este comunicată de direcția regională vamală emitentă titularului și biroului vamal de supraveghere menționat în autorizație.

(3) Decizia de revocare/anulare a autorizației poate fi atacată în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.