REGULAMENT nr. 1 din 3 martie 2016

REGULAMENT Banca Na?ională a României
Published in
MONITORUL OFICIAL nr. 184 din 11 martie 2016
Entered into force
11.03.2016
Consolidated form as of
11.03.2016
Table of contents

privind activitatea de emisiune de obligațiuni ipotecare

Având în vedere dispozițiile art. 2 lit. r), ale art. 4 alin. (3), ale art. 12 alin. (2), ale art. 13 alin. (3), (6) și (7), ale art. 14 alin. (5), ale art. 15 alin. (2), ale art. 16 alin. (3), ale art. 18 alin. (5) și (6), ale art. 19 alin. (4), ale art. 20 alin. (2) lit. a), ale art. 21 alin. (3) și (6), ale art. 22 alin. (4) și ale art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2015 privind emisiunile de obligațiuni ipotecare,

în temeiul dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 304/2015 privind emisiunile de obligațiuni ipotecare, ale art. 25 alin. (2) lit. a) și ale art. 48 alin. (1) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României,

Banca Națională a României emite prezentul regulament.

Capitolul I — Dispoziții generale ↑ Contents

Articolul 1

Prezentul regulament se aplică instituțiilor de credit, persoane juridice române, încadrate în una dintre următoarele categorii: bănci, case centrale ale cooperativelor de credit și bănci de credit ipotecar și reglementează condițiile în care se desfășoară activitatea de emisiune de obligațiuni ipotecare de către acestea.

Articolul 2

(1) Termenii și expresiile utilizate în prezentul regulament au semnificațiile prevăzute la art. 2 din Legea nr. 304/2015 privind emisiunile de obligațiuni ipotecare, denumită în continuare Lege, la art. 3 din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 5/2013 privind cerințe prudențiale pentru instituțiile de credit, cu modificările și completările ulterioare, precum și în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012.

(2) În înțelesul prezentului regulament, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) emisiune de obligațiuni ipotecare - oferirea spre subscriere de obligațiuni ipotecare în cadrul unei oferte individuale sau în cadrul mai multor oferte, realizate pe parcursul a 15 luni de la data obținerii de către emitent a unei aprobări de emisiune de obligațiuni ipotecare în baza unui prospect de emisiune sau, după caz, a unui document de ofertă;

b) indicator de acoperire - indicatorul calculat potrivit prevederilor art. 38;

c) indicator de supragarantare - indicatorul calculat potrivit prevederilor art. 43;

d) creanță neperformantă - creanțele încadrate ca expuneri neperformante potrivit prevederilor pct. 38 din anexa la Ordinul Băncii Naționale a României nr. 6/2014 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea situațiilor financiare FINREP la nivel individual, conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară, aplicabile instituțiilor de credit în scopuri de supraveghere prudențială, cu modificările și completările ulterioare.

Capitolul II — Activitatea de emisiune de obligațiuni ipotecare ↑ Contents

Secțiunea 1 — Condiții pentru emiterea de obligațiuni ipotecare

Articolul 3

În vederea obținerii aprobării efectuării unei emisiuni de obligațiuni ipotecare, instituția de credit emitentă depune la Banca Națională a României - Direcția supraveghere o cerere de aprobare a emisiunii de obligațiuni ipotecare, însoțită de documentația care face dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de Lege și de prezentul regulament.

Articolul 4

(1) În vederea evaluării capacității emitentului de a asigura respectarea cerințelor prevăzute la art. 4 alin. (2) din Lege, acesta trebuie să comunice Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere, într-o manieră transparentă și pentru întreaga perioadă de derulare a emisiunii de obligațiuni ipotecare, obiectivele și strategia urmărite prin angajarea în activitatea de emisiune de obligațiuni ipotecare.

(2) Emitentul trebuie să demonstreze existența capacității de organizare corespunzătoare a activității de emisiune de obligațiuni ipotecare și modul de asigurare a integrării acestei activități în cadrul general de guvernanță internă și de control al întregii activități a emitentului.

(3) Emitentul trebuie să demonstreze că situația financiară curentă și de perspectivă este de natură să asigure, inclusiv în condiții de stres, protejarea intereselor investitorilor în obligațiuni ipotecare, precum și pe cele ale celorlalți creditori ai emitentului.

(4) În aplicarea prevederii art. 4 alin. (2) lit. b) din Lege, emitentul trebuie să respecte cerințele prevăzute la art. 26 alin. (1)-(3).

(5) În vederea protejării intereselor deținătorilor de obligațiuni ipotecare, emitentul trebuie să demonstreze că menținerea continuă a unui nivel corespunzător al portofoliului de creanțe afectat emisiunii de obligațiuni ipotecare și a calității acestuia se realizează în orice moment, inclusiv în situații de criză.

(6) În vederea protejării intereselor celorlalți creditori, emitentul trebuie să demonstreze că activul bilanțier include, în orice moment, active negrevate de sarcini la un nivel care permite menținerea accesului la sursele de finanțare necesare asigurării continuității activității sale, accesibile și diversificate în mod corespunzător, inclusiv în situații de criză.

Secțiunea a 2-a — Documente necesare pentru evaluarea cererii de aprobare a emisiunii de obligațiuni ipotecare

Articolul 5

(1) În vederea instrumentării cererii de aprobare a emisiunii de obligațiuni ipotecare, emitentul depune la Banca Națională a României - Direcția supraveghere următoarele:

a) cererea de aprobare a emisiunii de obligațiuni ipotecare, semnată de persoanele împuternicite să reprezinte instituția de credit;

b) hotărârea adunării generale extraordinare a acționarilor privind emisiunea de obligațiuni ipotecare;

c) proiectul prospectului de emisiune de obligațiuni ipotecare sau, după caz, al documentului de ofertă; în cazul depunerii unui proiect de document de ofertă se va prezenta și declarația emitentului cu privire la faptul că oferta/ofertele realizată/ realizate în cadrul emisiunii se încadrează în excepțiile de la aprobarea și publicarea unui prospect, în conformitate cu art. 24 alin. (3) din Lege;

d) raportul agentului aprobat de Banca Națională a României privind evaluarea proprie a acestuia, conform art. 22 alin. (3) din Lege, asupra emisiunii de obligațiuni ipotecare a cărei aprobare o solicită emitentul;

e) documente privind obiectivele și strategia emitentului privind emisiunea de obligațiuni ipotecare și modalitatea de realizare a integrării acestora în modelul general de business pe întreaga perioadă de derulare a emisiunii, cu evaluarea modificărilor corespunzătoare ale impactului acestei activități asupra rentabilității emitentului, structurii de finanțare și profilului de risc;

f) documente privind evaluarea mediului de afaceri, cu prezentarea tendințelor generale ale pieței;

g) descrierea emisiunii de obligațiuni ipotecare, cu prezentarea, cel puțin, a informațiilor specificate în anexele A.14.1 și A.14.2;

h) documente privind identificarea în cadrul de administrare al emitentului a acelor componente ale structurii organizatorice care sunt implicate în activitatea de emitere de obligațiuni ipotecare și descrierea sarcinilor, responsabilităților și procesului decizional la nivelul fiecăreia și a structurii organizatorice în ansamblu, inclusiv la nivelul organului de conducere și al conducerii superioare, în legătură cu această activitate, sens în care vor fi prezentate cel puțin informațiile specificate în anexa A.8;

i) descrierea elementelor cadrului aferent controlului intern, respectiv a politicilor, procedurilor, limitelor și controalelor emitentului cu relevanță pentru activitatea de emisiune de obligațiuni ipotecare, precum și prezentarea detaliată a modalităților efective în care funcția de administrare a riscurilor, funcția de conformitate și funcția de audit intern participă la această activitate;

j) descrierea elementelor cadrului de administrare a riscurilor și prezentarea modalităților efective în care funcția de administrare a riscurilor participă la asigurarea, identificarea, măsurarea sau evaluarea, monitorizarea, diminuarea și raportarea riscurilor aferente activității de emisiune de obligațiuni ipotecare, care se realizează conform precizărilor din anexa A.9.1;

k) descrierea sistemelor informatice și a politicilor și procedurilor contabile care să asigure evidențierea distinctă, în cursul normal al activității, a tuturor elementelor portofoliului de creanțe afectat garantării emisiunii de obligațiuni ipotecare, inclusiv a creanțelor atașate aferente creditelor incluse în portofoliul de creanțe, precum și separarea activelor înscrise în Registrul de evidență internă la momentul numirii administratorului de portofoliu. Sistemele informatice trebuie să asigure reflectarea în procesul de administrare a riscurilor aferente emisiunii de obligațiuni ipotecare, inclusiv în raportările prudențiale și de transparență aferente emisiunii de obligațiuni ipotecare, a oricăror modificări intervenite asupra activelor incluse în Registrul de evidență internă;

l) raportul auditorului financiar privind gradul de adecvare a structurii organizatorice, a cadrului de control intern și a sistemului informatic ale emitentului la specificul activității de emisiune de obligațiuni ipotecare; raportul privind gradul de adecvare a sistemului informatic poate să fie întocmit și de un auditor extern, specializat în auditarea sistemelor informatice, cu condiția să fie membru al unui organism profesional recunoscut la nivel internațional și să posede experiența necesară în auditarea sistemelor informatice utilizate în domeniul financiar-bancar;

m) descrierea portofoliului de creanțe și a activelor incluse în acesta, cu indicarea detaliilor referitoare la calitatea activelor, prezentate conform precizărilor din anexa A.14.3;

n) evaluarea emitentului asupra riscurilor aferente portofoliului de creanțe, cu prezentarea cel puțin a informațiilor menționate în anexa A.15;

o) procedurile pentru asigurarea administrării portofoliului de creanțe ca o masă patrimonială distinctă și a evidențierii obligațiilor de plată aferente obligațiunilor emise după deschiderea procedurii falimentului instituției de credit; în acest sens, procedurile trebuie să asigure respectarea, în caz de faliment al emitentului, a prevederilor art. 11 alin. (1) din Lege, inclusiv pentru creanțele imobiliare menționate la art. 18 alin. (3) din Lege;

p) descrierea situației sale financiare curente, potrivit precizărilor din anexa A.16.1, și a situației financiare de perspectivă, cu prezentarea cel puțin a informațiilor prevăzute în anexa A.16.2, din care să reiasă inclusiv:

(i) măsura în care activul bilanțier permite menținerea continuă a calității corespunzătoare a portofoliului de creanțe afectat emisiunii de obligațiuni ipotecare și a cerințelor de acoperire și supragarantare, inclusiv în situații de criză;

(ii) descrierea modificărilor intervenite în structura de finanțare a emitentului ca urmare a emiterii de obligațiuni ipotecare și măsura în care este asigurat în continuare accesul la surse de finanțare diversificate conform profilului de risc, precum și rezultatul testului prevăzut la art. 140 alin. (4) din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 5/2013;

q) orice alte documente pe care le consideră necesare pentru instrumentarea cererii de aprobare a unei emisiuni de obligațiuni ipotecare, inclusiv opinii ale unor consultanți externi sau specialiști în oricare dintre domeniile care fac obiectul evaluării în procedura de aprobare a activității de emisiune de obligațiuni ipotecare.

(2) Documentele depuse de emitent în susținerea cererii de aprobare a emisiunii de obligațiuni ipotecare vor fi însoțite de declarația dată în numele emitentului de către persoanele împuternicite să reprezinte instituția de credit, prin care se atestă că informațiile conținute în documentele depuse pentru susținerea cererii de aprobare a emisiunii de obligațiuni ipotecare reflectă în mod corect și complet situația emitentului la momentul depunerii cererii.

(3) Informațiile și documentele prezentate cu depășirea termenului prevăzut la art. 4 alin. (5) din Lege nu sunt luate în considerare la evaluarea cererii de aprobare și se restituie emitentului.

Articolul 6

În situația în care emisiunea de obligațiuni ipotecare se realizează în baza unui prospect de emisiune, iar aprobarea acestuia revine Autorității de Supraveghere Financiară, un exemplar al proiectului prospectului de emisiune se depune de emitent la Autoritatea de Supraveghere Financiară, în vederea exercitării competențelor sale, potrivit Legii.

Secțiunea a 3-a — Aprobarea emisiunii de obligațiuni ipotecare

Articolul 7

(1) Banca Națională a României aprobă o emisiune de obligațiuni ipotecare numai dacă în urma evaluării efectuate pe baza documentelor depuse de emitent conform art. 5 constată că sunt îndeplinite toate condițiile cerute de Lege și de prezentul regulament.

(2) Aprobarea Băncii Naționale a României are valabilitate 15 luni de la data comunicării de către Banca Națională a României a aprobării cererii de emisiune depuse de emitent. În baza aprobării de emisiune de obligațiuni ipotecare, emitentul poate realiza în decursul perioadei de valabilitate a aprobării una sau mai multe oferte de subscriere, cu asigurarea structurării portofoliului potrivit informațiilor prezentate la momentul aprobării în anexa A.9.3.

(3) Pentru efectuarea de emisiuni de obligațiuni ipotecare după data prevăzută la alin. (2), emitenții adresează Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere o nouă solicitare de aprobare a emisiunii semnată de persoanele împuternicite să reprezinte instituția de credit, însoțită de următoarea documentație:

a) în situația apariției unor modificări ale informațiilor furnizate în procedura anterioară de aprobare a emisiunii, cuprinse în documentele prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. d), e), f), h), i), j) și k), se vor prezenta modificările intervenite însoțite de o evaluare a impactului acestora asupra capacității emitentului de a respecta condițiile prevăzute la art. 4 alin. (2) din Lege, precum și de documentul sau, după caz, documentele prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. l); în caz contrar se va prezenta un document din care să rezulte că respectivele informații sunt actuale;

b) documentele prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. b), după caz, precum și la lit. c), d), g), m), n), o), p) și, după caz, la lit. q), precum și documentele prevăzute la art. 13.

Secțiunea a 4-a — Respingerea cererii de aprobare a emisiunii de obligațiuni ipotecare și retragerea aprobării pentru efectuarea unei emisiuni de obligațiuni ipotecare

Articolul 8

(1) În situația în care procedura de evaluare se încheie cu respingerea cererii de aprobare a emisiunii de obligațiuni ipotecare, calitatea de emitent încetează cu privire la respectiva emisiune de obligațiuni ipotecare de la data comunicării hotărârii de respingere, fără a produce vreun efect asupra altei emisiuni de obligațiuni ipotecare aprobate de Banca Națională a României.

(2) Hotărârea Băncii Naționale a României de respingere a cererii de aprobare a emisiunii de obligațiuni ipotecare se comunică în scris solicitantului în termen de 5 zile lucrătoare de la data adoptării sale, împreună cu motivele care au stat la baza hotărârii.

Articolul 9

(1) În aplicarea art. 7 alin. (1) din Lege, hotărârea Băncii Naționale a României de retragere a aprobării se comunică în scris emitentului în termen de 5 zile lucrătoare de la data adoptării sale, împreună cu motivele care au stat la baza hotărârii.

(2) La data comunicării retragerii aprobării în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) lit. a) din Lege încetează calitatea de emitent cu privire la respectiva emisiune de obligațiuni ipotecare, fără a produce vreun efect asupra altei emisiuni de obligațiuni ipotecare aprobate de Banca Națională a României.

(3) În aplicarea art. 4 alin. (7) din Lege, retragerea aprobării cu privire la o emisiune de obligațiuni ipotecare se comunică Autorității de Supraveghere Financiară.

Capitolul III — Dispoziții referitoare la agent ↑ Contents

Secțiunea 1 — Prevederi generale referitoare la aprobarea agentului

Articolul 10

(1) Persoanele propuse în calitate de auditor financiar trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute de lege și să nu se afle în vreo situație de incompatibilitate sau de conflict de interese prevăzută de legislația în vigoare.

(2) La evaluarea cerinței privind reputația agentului vor fi avute în vedere, în măsura în care prezintă relevanță, în sensul că pot induce dubii cu privire la îndeplinirea criteriului, cel puțin următoarele aspecte și situații:

a) existența unei condamnări pentru infracțiuni de corupție, spălare de bani, infracțiuni contra patrimoniului, abuz în serviciu, luare sau dare de mită, fals și uz de fals, deturnare de fonduri, evaziune fiscală, primire de foloase necuvenite, trafic de influență, mărturie mincinoasă, infracțiuni prevăzute de legislația specială în domeniul financiar-bancar, de legislația privind societățile comerciale, insolvența sau protecția consumatorilor ori pentru orice alte fapte relevante;

b) auditorul financiar a fost sau este cercetat penal ori judecat pentru oricare dintre infracțiunile prevăzute la lit. a);

c) investigații în curs ori derulate în trecut și/sau măsuri aplicate auditorului financiar ori impunerea unor sancțiuni administrative pentru nerespectarea prevederilor care reglementează domeniul bancar, financiar, al valorilor mobiliare, al activității de asigurare sau al piețelor de valori mobiliare ori al instrumentelor financiare și al mijloacelor de plată sau a oricărei altei legislații privind serviciile financiare;

d) investigații în curs ori derulate în trecut și/sau măsuri și sancțiuni aplicate de orice organism de reglementare ori profesional pentru nerespectarea oricăror prevederi relevante.

(3) Auditorii financiari propuși în calitate de agent trebuie să aibă experiență relevantă în domeniul auditării situațiilor financiare ale instituțiilor de credit.

Articolul 11

Se consideră că îndeplinesc condițiile de experiență și reputație auditorii financiari care au fost aprobați în calitate de auditori financiari ai unei instituții de credit cel puțin pentru ultimele 3 exerciții financiare.

Articolul 12

(1) Banca Națională a României aprobă numirea agentului propus de emitent numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) agentul propus îndeplinește cerințele de reputație și experiență și nu se află în vreo situație de incompatibilitate sau de conflict de interese prevăzută de legislația în vigoare;

b) cadrul organizatoric al agentului propus asigură îndeplinirea în mod corespunzător a tuturor obligațiilor agentului în raport cu volumul emisiunii de obligațiuni ipotecare.

(2) Cerința prevăzută la art. 21 alin. (3) din Lege referitoare la relația de afiliere între agent și emitent se evaluează pe baza declarației pe propria răspundere a emitentului.

(3) Aprobarea ca agent pentru o emisiune de obligațiuni ipotecare este condiționată întotdeauna de desemnarea unei persoane fizice ca reprezentant permanent pentru îndeplinirea atribuțiilor agentului.

(4) Banca Națională a României hotărăște cu privire la aprobarea agentului propus de emitent, în termen de 30 de zile de la data primirii informațiilor și a documentației complete în susținerea cererii de aprobare. În cazul în care sunt necesare informații sau documente suplimentare, termenul de 30 de zile începe să curgă de la data prezentării acestora, dar nu poate depăși 3 luni de la data primirii cererii.

Secțiunea a 2-a — Documente necesare pentru aprobarea agentului

Articolul 13

(1) În vederea analizei îndeplinirii condițiilor pentru aprobarea agentului, emitentul depune la Banca Națională a României - Direcția supraveghere o cerere, însoțită de următoarele documente:

a) document eliberat de Camera Auditorilor Financiari din România (C.A.F.R.) din care să rezulte că persoana propusă este membru activ al C.A.F.R.;

b) descrierea activității auditorului financiar din care să rezulte îndeplinirea cerințelor de experiență prevăzute la art. 10 alin. (3);

c) procedurile de lucru pentru prestarea serviciilor de agent care să îndeplinească condițiile prevăzute la alin. (2);

d) schema de personal pentru echipa care va asigura prestarea serviciilor de agent, cu prezentarea atribuțiilor fiecărui membru al echipei;

e) procedurile interne privind cerințele de reputație și experiență pentru membrii echipei;

f) declarația pe propria răspundere, dată de agentul propus, privind îndeplinirea cerințelor de reputație și experiență de către membrii echipei;

g) declarația pe propria răspundere a emitentului cu privire la îndeplinirea cerinței referitoare la relații de afiliere prevăzute la art. 21 alin. (3) din Lege;

h) documentul prin care se desemnează reprezentantul permanent al agentului propus;

i) declarația pe propria răspundere, dată de agentul propus de emitent, potrivit căreia acesta se obligă ca, în termen de 5 zile lucrătoare de la aprobarea emisiunii de către Banca Națională a României, să încheie o asigurare de răspundere civilă profesională cu o societate de asigurare, care să respecte cerințele prezentului regulament;

j) chestionarul al cărui model este prevăzut în anexa E, completat și semnat de agentul propus;

k) hotărârea organului competent al agentului privind desemnarea agentului;

l) cazierul judiciar al agentului propus de emitent;

m) declarația pe propria răspundere, dată de agentul propus de emitent, potrivit căreia nu se află în vreo situație de incompatibilitate sau de conflict de interese prevăzută de legislația în vigoare.

(2) Agentul propus trebuie să dispună de proceduri de lucru privind prestarea serviciilor de agent, care să prezinte, prin raportare la mijloacele și resursele de care dispune, condițiile și modalitățile efective de îndeplinire a fiecărei atribuții încredințate agentului în cadrul unei emisiuni de obligațiuni ipotecare, conform prevederilor Legii și ale prezentului regulament.

Articolul 14

(1) Agentul este obligat să dețină o asigurare de răspundere civilă profesională care să acopere riscurile profesionale decurgând din asumarea obligațiilor de prestare a serviciilor de agent. Asigurarea trebuie să acopere și riscurile activității persoanei fizice desemnate ca reprezentant permanent. Suma asigurată trebuie să fie cel puțin egală cu dublul onorariului brut anual prevăzut în contractul încheiat între emitent și agent.

(2) Polița asigurării de răspundere civilă profesională, precum și condițiile generale de asigurare se depun în copie la Banca Națională a României - Direcția supraveghere în cel mult 3 zile lucrătoare de la data încheierii contractului de asigurare.

(3) Declarația prevăzută la art. 13 alin. (1) lit. i) nu este necesară în situația în care emitentul prezintă o poliță de asigurare pentru răspundere civilă profesională încheiată pentru serviciile de agent pentru emisiunea de obligațiuni ipotecare respectivă.

Capitolul IV — Registrul de evidență internă ↑ Contents

Secțiunea 1 — Forma și conținutul

Articolul 15

(1) Registrul de evidență internă trebuie să menționeze denumirea emitentului și să poarte titlul "Registru de evidență internă".

(2) Separat de Registrul de evidență internă, emitentul poate ține mai multe subregistre, care să conțină cel puțin aceleași informații ca și Registrul de evidență internă.

(3) Oportunitatea ținerii, precum și conținutul complet al unui subregistru de evidență internă sunt stabilite de către emitent. Prevederile referitoare la Registrul de evidență internă se aplică în mod corespunzător și în ceea ce privește forma și păstrarea unui subregistru de evidență internă, garanțiile de securitate pe care trebuie să le furnizeze sistemele informatice ale emitentului, precum și orice alte obligații.

Articolul 16

(1) Registrul de evidență internă se ține în format electronic.

(2) Conținutul complet al Registrului de evidență internă se stabilește de către fiecare emitent, cu respectarea cerințelor minimale prevăzute de prezentul capitol.

Articolul 17

(1) Registrul de evidență internă cuprinde câte o secțiune special destinată înscrierilor referitoare la:

a) creanțe imobiliare;

b) alte active financiare;

c) instrumente financiare derivate.

(2) Înscrierile menționate la alin. (1) lit. a) se vor evidenția distinct, astfel:

a) creanțe imobiliare izvorâte din contracte de credit pentru investiții imobiliare acordate de emitent;

b) creanțe imobiliare preluate prin cesiune de către emitent.

Articolul 18

(1) În Registrul de evidență internă se înscriu cel puțin următoarele:

a) date de identificare ale fiecărei creanțe imobiliare, respectiv cel puțin numărul contractului de credit care a dat naștere dreptului de creanță și valoarea acesteia, conform alin. (2);

b) date de identificare ale fiecărui activ financiar care nu face parte din categoria celor prevăzute la lit. a) și valoarea nominală aferentă;

c) date despre fiecare instrument financiar derivat, respectiv contractul care l-a generat.

(2) Valoarea care se înscrie în Registrul de evidență internă pentru o creanță imobiliară este valoarea acesteia la data acordării creditului plus valoarea dobânzilor de încasat conform graficului de rambursare întocmit la aceeași dată.

(3) În aplicarea prevederilor art. 11 alin. (2) din Lege, în cazul particular al unei creanțe imobiliare garantate parțial cu ipotecă în favoarea emitentului, valoarea atribuită în Registrul de evidență internă este proporțională cu procentul de garantare în favoarea emitentului.

Articolul 19

Registrul de evidență internă trebuie să fie ținut într-o manieră care să facă posibilă în orice moment verificarea sau reproducerea sa în întregime, pe suport letric ori electronic, în formă lizibilă, fără alterarea formei sau conținutului înregistrărilor.

Secțiunea a 2-a — Completarea și păstrarea

Articolul 20

(1) Registrul de evidență internă se actualizează de către emitent, ori de câte ori este necesar, prin înscrierea fiecărei modificări sau completări a datelor cuprinse în registru.

(2) Erorile materiale, greșelile de calcul și orice alte erori pot fi corectate numai cu respectarea prevederilor prezentei secțiuni.

Articolul 21

(1) Sistemul informatic al emitentului utilizat la ținerea Registrului de evidență internă trebuie să fie conform cu nivelul tehnologic și cerințele legislației privind protecția datelor cu caracter personal.

(2) Acest sistem trebuie să asigure cel puțin următoarele garanții de securitate:

a) identificarea și autentificarea - funcțiile sistemului pot fi utilizate numai în cazul în care utilizatorul își confirmă identitatea față de sistem într-o modalitate sigură;

b) administrarea autorizațiilor - drepturile de utilizare sunt administrate în sistemul informatic;

c) verificarea autorizației - drepturile de utilizare sunt verificate de sistem;

d) acceptarea de verificare - toate accesările vor fi înregistrate într-o manieră ce permite verificarea acestor accesări (introducere, citire, copiere, modificare, ștergere, blocare de date);

e) recuperare de date - sistemele utilizate pot fi recuperate fără riscuri de securitate;

f) verificare împotriva falsificării datelor - orice falsificare a datelor stocate poate fi imediat detectată prin mecanisme tehnice de verificare;

g) fiabilitate - orice defecțiune este raportată imediat.

Articolul 22

(1) Fiecărei creanțe înscrise în Registrul de evidență internă i se alocă un cod unic de identificare. Acesta nu poate fi alocat unei alte înscrieri, chiar dacă respectiva creanță este eliminată din portofoliul de creanțe și este ștearsă din Registrul de evidență internă.

(2) Toate operațiunile asupra Registrului de evidență internă, inclusiv interogările acestuia, trebuie înregistrate în sistemele informatice ale emitentului în așa fel încât să nu poată fi modificate sau consultate fără ca identitatea utilizatorului, momentul și conținutul modificării efectuate să poată fi detectate cu precizie.

(3) Sistemele informatice ale emitentului trebuie să permită în orice moment reconstituirea tuturor operațiunilor și interogărilor Registrului de evidență internă, precum și identificarea cu precizie a conținutului inițial și a conținutului tuturor înregistrărilor modificatoare.

Articolul 23

(1) Înscrierea și ștergerea, precum și orice alte modificări în Registrul de evidență internă pot fi efectuate numai de către persoane nominalizate în acest scop de emitent, conform procedurilor interne privind desfășurarea activității de emitere de obligațiuni ipotecare.

(2) Pentru fiecare persoană nominalizată de emitent pentru operarea înscrierilor, ștergerilor sau altor modificări ale Registrului de evidență internă se stabilește cel puțin o altă persoană care verifică și validează operațiunile efectuate de prima persoană.

(3) Registrul de evidență internă va fi protejat împotriva accesului neautorizat și împotriva deteriorării sau distrugerii, conform procedurilor și proceselor interne ale emitentului de asigurare a continuității activității inclusiv în situații neprevăzute.

Articolul 24

Emitentul va arhiva Registrul de evidență internă, în condiții de siguranță, pentru cel puțin 50 de ani, protejat împotriva accesului neautorizat și împotriva deteriorării sau distrugerii din cauza factorilor externi.

Capitolul V — Cerințe privind structurarea portofoliului de creanțe ↑ Contents

Secțiunea 1 — Dispoziții generale

Articolul 25

Pentru scopurile prezentului capitol, valoarea contabilă totală a portofoliului de creanțe se obține prin însumarea valorii contabile a creanțelor imobiliare cu valoarea contabilă a activelor financiare prevăzute la art. 30.

Secțiunea a 2-a — Limite aplicabile în structurarea portofoliului de creanțe

Articolul 26

(1) În aplicarea art. 13 alin. (6) din Lege, valoarea contabilă a creanțelor imobiliare și a activelor financiare prevăzute la art. 30 afectate garantării obligațiunilor ipotecare nu poate depăși procentul din valoarea contabilă totală a activelor emitentului, stabilit conform metodologiei prevăzute în anexa D.

(2) Valoarea contabilă a creanțelor imobiliare rezidențiale incluse în portofoliul de creanțe nu trebuie să depășească 80% din valoarea contabilă a creanțelor imobiliare rezidențiale din bilanțul emitentului, eligibile pentru a fi incluse în portofoliul de creanțe.

(3) Valoarea contabilă a altor creanțe imobiliare decât cele prevăzute la alin. (2) incluse în portofoliul de creanțe nu trebuie să depășească 60% din valoarea contabilă a altor creanțe imobiliare decât cele prevăzute la alin. (2) din bilanțul emitentului, eligibile pentru a fi incluse în portofoliul de creanțe.

(4) În baza prevederilor art. 13 alin. (5) din Lege, valoarea contabilă a activelor financiare incluse în portofoliul de creanțe pentru acoperirea deficitului de lichiditate care depășește limita prevăzută la art. 30 alin. (2) nu este luată în calculul limitei pe care valoarea contabilă a portofoliului de creanțe o are în valoarea contabilă totală a activelor emitentului, determinată potrivit alin. (1).

Articolul 27

(1) În aplicarea prevederilor art. 18 alin. (5) din Lege, valoarea contabilă a creanțelor imobiliare garantate cu ipoteci asupra terenurilor fără construcții și a celor garantate cu ipoteci asupra imobilelor aflate în construcție nu trebuie să depășească 10% din totalul valorii contabile a creanțelor imobiliare incluse în portofoliul de creanțe.

(2) În sensul alin. (1), prin imobile aflate în construcție se înțelege acele clădiri în curs de execuție pentru care nu s-a încheiat procesul-verbal de recepție la terminarea lucrării.

(3) În aplicarea prevederilor art. 18 alin. (5) din Lege, valoarea contabilă a creanțelor imobiliare garantate cu ipoteci asupra terenurilor fără construcții nu trebuie să depășească 1% din totalul valorii contabile a creanțelor imobiliare incluse în portofoliul de creanțe.

Articolul 28

În aplicarea prevederilor art. 18 alin. (6) din Lege, valoarea contabilă a creanțelor imobiliare față de un singur debitor, prin ele însele sau împreună cu valoarea contabilă a creanțelor imobiliare față de persoanele afiliate acestuia, nu trebuie să depășească 5% din totalul valorii contabile a creanțelor imobiliare incluse în portofoliul de creanțe.

Articolul 29

În sensul prevederilor art. 2 lit. r) din Lege, prin valoarea de referință a proprietății se înțelege valoarea de piață a acesteia, așa cum este utilizată în contextul determinării cerințelor de capital pentru riscul de credit.

Articolul 30

(1) În aplicarea art. 12 alin. (2) din Lege, emitenții pot include într-un portofoliu de creanțe afectat garantării de obligațiuni ipotecare următoarele categorii de active financiare, în măsura în care nu înregistrează întârzieri la plată:

a) expuneri față de:

(i) Guvernul României, Banca Națională a României sau unități administrativ-teritoriale din România;

(ii) administrații centrale, bănci centrale, entități din sectorul public, administrații regionale sau autorități locale din Uniunea Europeană care se încadrează cel puțin la nivelul 2 de calitate a creditului potrivit prevederilor Regulamentului UE nr. 575/2013;

(iii) bănci de dezvoltare multilaterală și organizații internaționale, care se califică pentru o pondere de risc de 0% în conformitate cu partea a III-a titlul II cap. 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(iv) administrații centrale ale unor state terțe, bănci centrale ale unor țări terțe, bănci de dezvoltare multilaterală, organizații internaționale care se încadrează la nivelul 1 de calitate a creditului, după cum se prevede în partea a III-a titlul II cap. 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, și expuneri în înțelesul prezentului punct, care se încadrează cel puțin la nivelul 2 de calitate a creditului, după cum se prevede în partea a III-a titlul II cap. 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu condiția ca acestea din urmă să nu depășească limita prevăzută la art. 129 alin. (1) lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

b) expuneri față de instituții de credit care se încadrează la nivelul 1 de calitate a creditului, după cum se prevede în partea a III-a titlul II, cap. 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Totalul acestor expuneri nu trebuie să depășească limita prevăzută la art. 129 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Expunerile față de instituțiile din Uniunea Europeană, cu o scadență de cel mult 100 de zile, nu fac obiectul cerințelor pentru nivelul 1 de calitate a creditului, însă respectivele instituții de credit trebuie să se încadreze cel puțin la nivelul 2 de calitate a creditului, după cum se prevede în partea a III-a titlul II cap. 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(2) Valoarea contabilă a activelor prevăzute la alin. (1) nu poate depăși 20% din valoarea contabilă totală a portofoliului de creanțe.

Articolul 31

(1) În aplicarea prevederilor art. 12 și 14 din Lege, emitenții pot include în portofoliul de creanțe afectat garantării obligațiunilor ipotecare instrumente financiare derivate ce îndeplinesc următoarele condiții:

a) contrapartida emitentului să fie de acord cu introducerea în portofoliul de creanțe a instrumentului financiar derivat;

b) contrapartida la instrumentul financiar derivat trebuie să fie o instituție de credit sau o contraparte centrală, așa cum este definită în Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții;

c) în cazul în care contrapartida la instrumentul financiar derivat este o instituție de credit, aceasta trebuie să se califice cel puțin pentru nivelul 3 de calitate a creditului în conformitate cu partea a III-a titlul II cap. 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

d) setul de compensare, așa cum este definit în art. 272 alin. (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ("set de compensare"), nu include instrumente financiare derivate care nu sunt legate de portofoliul de creanțe sau de obligațiunile ipotecare.

(2) Emitentul sau portofoliul de creanțe nu furnizează garanții reale contrapartidei la instrumentul financiar derivat.

(3) Valoarea creanțelor din instrumente financiare derivate în cazul în care contrapartida este o instituție de credit este exceptată de la aplicarea limitelor prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. b).

(4) Pentru scopurile art. 14 alin. (3) din Lege, emitentul întocmește o declarație de fundamentare a modului în care se asigură de îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 14 alin. (2) prima teză din Lege, la care se atașează opinii favorabile primite din partea agentului, emise cu o frecvență semestrială, cu privire la utilizarea instrumentului financiar derivat exclusiv în scopul acoperirii neconcordanței structurilor de rată a dobânzii și de monede dintre portofoliul de creanțe și obligațiunile ipotecare emise.

Articolul 32

(1) În aplicarea art. 16 alin. (1) și (4) din Lege, completarea portofoliului de creanțe se realizează în situația prevăzută la art. 16 alin. (1) din Lege, cu îndeplinirea cumulativă a prevederilor art. 16 alin. (4) din Lege și ale art. 4 alin. (2) lit. b) din Lege, inclusiv a reglementărilor date în aplicarea acestora.

(2) Dacă prospectul de emisiune de obligațiuni ipotecare sau, după caz, documentul de ofertă conține criterii de eligibilitate mai stricte decât cele prevăzute de Lege, prevederile relevante se aplică în mod corespunzător.

Capitolul VI — Evaluarea și administrarea riscului de lichiditate ↑ Contents

Articolul 33

În aplicarea prevederilor art. 15 alin. (1) din Lege, emitentul are obligația de a asigura menținerea unui nivel de lichiditate a portofoliului de creanțe care să asigure acoperirea obligațiilor de plată aferente unei emisiuni de obligațiuni ipotecare, conform scadențelor acestora.

Articolul 34

(1) Pentru îndeplinirea cerinței prevăzute la art. 13 alin. (4) din Lege, emitentul determină pe bază zilnică, pentru următoarele 180 de zile, următorii indicatori:

a) intrările de numerar generate de elementele incluse în portofoliul de creanțe; și

b) ieșirile de numerar aferente oricăror obligații de plată asociate emisiunii de obligațiuni ipotecare.

(2) În vederea calculării indicatorului prevăzut la alin. (1) lit. a), emitentul apreciază intrările de numerar asociate unei creanțe pornind de la graficele de rambursare ale creanțelor, acolo unde este cazul, cu luarea în considerare a oricăror informații disponibile de natură să aducă atingere valorii estimate a fluxurilor de numerar.

(3) Emitentul trebuie să dispună de proceduri și politici pentru a asigura reflectarea, în cadrul procesului de estimare a intrărilor de numerar asociate creanțelor, a informațiilor disponibile de natură să aducă atingere valorii estimate a fluxurilor de numerar.

(4) În vederea calculării indicatorului prevăzut la alin. (1) lit. b), emitentul are în vedere ieșirile de numerar aferente obligațiilor de plată către deținătorii de obligațiuni ipotecare, stabilite conform prospectului sau documentului de ofertă, precum și cele aferente oricăror obligații de plată asumate prin realizarea emisiunilor de obligațiuni ipotecare și care, potrivit Legii, trebuie acoperite din portofoliul de creanțe.

(5) Fluxurile de numerar aferente instrumentelor financiare derivate incluse în portofoliul de creanțe sunt avute în vedere pentru scopurile alin. (1).

(6) În cazul particular al unei creanțe imobiliare garantate parțial cu ipotecă în favoarea emitentului, valoarea intrărilor de numerar asociate acesteia luată în calculul indicatorului prevăzut la alin. (1) lit. a) este proporțională cu procentul de garantare cu o astfel de garanție în favoarea emitentului, potrivit prevederilor art. 11 alin. (3) din Lege.

(7) Categoriile de alte active financiare care pot fi utilizate în vederea acoperirii deficitului de lichiditate sunt limitate doar la cele care îndeplinesc cumulativ următoarele două condiții:

a) activele financiare sunt eligibile pentru a fi introduse în portofoliul de creanțe, conform art. 30; și

b) la momentul includerii în portofoliul de creanțe activele financiare se califică drept eligibile pentru tranzacționare și pentru garantare în operațiunile de piață monetară ale Băncii Naționale a României conform reglementărilor în vigoare.

Articolul 35

(1) În aplicarea prevederilor art. 13 alin. (5) din Lege, activele financiare cu care este suplimentat portofoliul de creanțe în vederea acoperirii deficitului de lichiditate în conformitate cu art. 34 alin. (7), care depășesc limita prevăzută la art. 30 alin. (2), pot fi menținute temporar în portofoliu, atât timp cât este necesar pentru acoperirea deficitului de lichiditate, și nu sunt luate în calculul:

a) indicatorului de supragarantare determinat potrivit art. 43;

b) limitei pe care valoarea contabilă a portofoliului de creanțe o are în valoarea contabilă totală a activelor emitentului, determinată potrivit art. 26 alin. (1);

c) mediei ponderate a scadențelor creanțelor din portofoliul de creanțe, determinată potrivit art. 37;

d) valorii portofoliului de creanțe supuse simulărilor de criză, în conformitate cu prevederile secțiunii a 3-a din cap. VII.

(2) Emitentul are obligația de a elabora o procedură prin care să asigure respectarea cerinței prevăzute la art. 13 alin. (5) din Lege în ceea ce privește caracterul temporar al menținerii în portofoliu a activelor financiare prevăzute la alin. (1). În cadrul procedurii emitentul trebuie să includă descrierea proceselor pe care le utilizează pentru a asigura scoaterea din portofoliu a activelor respective imediat ce acestea nu mai sunt necesare acoperirii deficitului de lichiditate.

Articolul 36

Activele financiare prevăzute la art. 34 alin. (7), care depășesc limita maximă prevăzută la art. 30 alin. (2), pot fi menținute temporar în portofoliu atât timp cât este necesar pentru acoperirea deficitului de lichiditate, cu condiția ca toate celelalte limite prevăzute de art. 30 alin. (1) să fie respectate.

Articolul 37

(1) În aplicarea art. 16 alin. (3) din Lege, media ponderată a scadențelor creanțelor din portofoliul de creanțe, respectiv media ponderată a scadențelor obligațiunilor ipotecare se calculează prin împărțirea sumei valorilor actualizate ale fluxurilor de numerar asociate acestora, ponderate în funcție de scadențele aferente, la suma valorilor actualizate ale fluxurilor de numerar.

(2) Valorile actualizate ale fluxurilor de numerar asociate creanțelor din portofoliul de creanțe, respectiv ale fluxurilor de numerar asociate obligațiunilor ipotecare se calculează conform prevederilor secțiunii a 2-a din cap. VII.

(3) Fluxurile de numerar aferente instrumentelor financiare derivate incluse în portofoliul de creanțe sunt luate în calculul prevăzut la alin. (1).

Capitolul VII — Calculul indicatorului de acoperire, a indicatorului de supragarantare și derularea simulărilor de criză ↑ Contents

Secțiunea 1 — Calculul indicatorului de acoperire

Articolul 38

(1) În vederea îndeplinirii obligațiilor prevăzute la art. 8 alin. (5) din Lege, emitentul se asigură că valoarea portofoliului de creanțe, calculată potrivit art. 39, este cel puțin egală în orice moment cu valoarea obligațiunilor ipotecare, precum și a oricăror obligații care, potrivit Legii, trebuie acoperite din portofoliul de creanțe.

(2) În sensul alin. (1), emitentul calculează indicatorul de acoperire ca raport între valoarea portofoliului de creanțe și valoarea obligațiunilor ipotecare, precum și a oricăror obligații care, potrivit Legii, trebuie acoperite din portofoliul de creanțe.

Articolul 39

(1) Pentru scopurile calculării indicatorului de acoperire prevăzut la art. 38, valoarea portofoliului de creanțe se calculează prin însumarea următoarelor valori:

a) valoarea creanțelor imobiliare, determinată conform prevederilor art. 40;

b) valoarea altor active financiare incluse în portofoliul de creanțe, determinată conform prevederilor art. 41.

(2) În aplicarea alin. (1), instrumentele financiare derivate sunt luate în considerare cu valoare nulă.

Articolul 40

(1) În aplicarea art. 8 alin. (5) și art. 18 alin. (4) din Lege, cu respectarea alin. (2) și (3), creanțele imobiliare înscrise în Registrul de evidență internă se iau în calculul indicatorului de acoperire în limita:

a) valorii celei mai mici dintre valoarea contabilă a creanței, valoarea principalului drepturilor de ipotecă combinate cu orice drept de ipotecă anterior și 80% din valoarea proprietății aduse în garanție, pentru creanțele imobiliare rezidențiale garantate cu ipotecă constituită integral în favoarea emitentului;

b) valorii celei mai mici dintre valoarea contabilă a creanței, valoarea principalului drepturilor de ipotecă combinate cu orice drept de ipotecă anterior și 60% din valoarea proprietății aduse în garanție, pentru creanțe imobiliare comerciale, garantate cu ipotecă constituită integral în favoarea emitentului;

c) valorii celei mai mici dintre valoarea contabilă a creanței, valoarea principalului drepturilor de ipotecă combinate cu orice drept de ipotecă anterior și 80% din valoarea proprietății aduse în garanție corespunzătoare procentului de garantare în favoarea emitentului, pentru creanțele imobiliare rezidențiale garantate cu ipotecă constituită parțial în favoarea emitentului.

(2) Creanțele imobiliare garantate cu ipoteci asupra terenurilor fără construcții sunt luate în calcul pentru scopurile art. 39 cu valoare nulă.

(3) Creanțele neperformante sunt luate în calcul pentru scopurile art. 39 cu valoare nulă.

Articolul 41

În vederea determinării valorii prevăzute la art. 39 alin. (1) lit. b), valoarea altor active financiare incluse în portofoliul de creanțe luată în considerare pentru scopurile calculării indicatorului de acoperire este valoarea contabilă a acestora.

Articolul 42

În aplicarea prevederilor art. 38, valoarea luată în calculul indicatorului de acoperire a tuturor obligațiilor care, potrivit Legii, trebuie acoperite din portofoliul de creanțe se determină prin însumarea următoarelor elemente:

a) valoarea contabilă a obligațiilor de plată către deținătorii de obligațiuni ipotecare stabilite conform prospectului sau documentului de ofertă;

b) valoarea contabilă a oricăror obligații de plată asumate prin realizarea emisiunilor de obligațiuni ipotecare și care, potrivit Legii, trebuie acoperite din portofoliul de creanțe, cum ar fi cele prevăzute la art. 21 alin. (5), art. 40 alin. (6), art. 44 alin. (3) lit. c) din Lege.

Secțiunea a 2-a — Calculul indicatorului de supragarantare

Articolul 43

În vederea îndeplinirii obligațiilor prevăzute la art. 13 alin. (1) din Lege, emitentul se asigură că indicatorul de supragarantare calculat ca pondere a valorii actualizate a elementelor componente ale portofoliului de creanțe,

determinată potrivit art. 44, în valoarea actualizată a tuturor obligațiilor de plată asumate prin realizarea tuturor emisiunilor de obligațiuni ipotecare, determinată potrivit art. 47, este cel puțin egal cu valoarea acestuia prevăzută în prospect sau, după caz, în documentul de ofertă care atestă condițiile emisiunii, care nu poate fi mai mică de 102%.

Articolul 44

În sensul art. 43, valoarea actualizată a elementelor componente ale portofoliului de creanțe se determină prin însumarea următoarelor valori:

a) valoarea actualizată a fluxurilor de numerar aferente creanțelor imobiliare, calculată potrivit art. 45 și art. 48;

b) valoarea actualizată a fluxurilor de numerar aferente altor active financiare, calculată potrivit art. 45 și art. 48;

c) valoarea instrumentelor financiare derivate, calculată potrivit art. 46.

Articolul 45

(1) La determinarea valorii menționate la art. 44 lit. a) și b) se iau în calcul fluxurile de numerar asociate elementelor respective, determinate cu respectarea prevederilor art. 34 alin. (2) și (3).

(2) În cazul particular al unei creanțe imobiliare garantate parțial cu ipotecă în favoarea emitentului, determinarea valorii actualizate se face cu luarea în considerare a fluxurilor de numerar asociate creanței imobiliare respective, în limita procentului de garantare corespunzător respectivei creanțe prevăzut la art. 11 alin. (2) din Lege, cu luarea în considerare a prevederilor alin. (3).

(3) Creanțele neperformante sunt luate în calcul pentru scopurile art. 43 cu valoare nulă.

(4) Creanțele imobiliare garantate cu ipoteci asupra terenurilor fără construcții sunt luate în calcul pentru scopurile art. 43 cu valoare nulă.

Articolul 46

(1) La determinarea valorii menționate la art. 44 lit. c) se ia în calcul valoarea obținută prin marcarea la piață de către emitent a instrumentelor financiare derivate, potrivit art. 14 alin. (4) din Lege, așa cum aceasta este certificată de către agent în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (1) lit. g) din Lege.

(2) În cazul în care valoarea obținută prin marcarea la piață de către emitent a instrumentelor financiare derivate este negativă, reprezentând o datorie a emitentului față de contrapartida sa, această valoare majorează valoarea obligațiilor de plată aferente emisiunii.

(3) Emitentul are obligația de a documenta metodologia utilizată pentru marcarea la piață.

Articolul 47

În sensul art. 43, valoarea luată în calculul indicatorului de supragarantare a tuturor obligațiilor de plată asumate prin realizarea tuturor emisiunilor de obligațiuni ipotecare care, potrivit Legii, trebuie acoperite din portofoliul de creanțe se determină prin însumarea următoarelor elemente:

a) valoarea actualizată a fluxurilor de numerar aferente obligațiilor de plată către deținătorii de obligațiuni ipotecare stabilite conform prospectului sau documentului de ofertă;

b) valoarea actualizată a valorii contractuale a oricăror obligații de plată asumate prin realizarea emisiunilor de obligațiuni ipotecare și care, potrivit Legii, trebuie acoperite din portofoliul de creanțe, cum ar fi cele prevăzute la art. 21 alin. (5), art. 29 alin. (7), art. 40 alin. (6), art. 44 alin. (3) lit. c) din Lege.

Articolul 48

(1) În vederea determinării valorii actualizate a elementelor componente ale portofoliului de creanțe, menționate la art. 43, și a valorii actualizate a tuturor obligațiilor de plată asumate prin realizarea tuturor emisiunilor de obligațiuni ipotecare care, potrivit Legii, trebuie acoperite din portofoliul de creanțe, menționate la art. 43, fluxurile de numerar calculate potrivit art. 45 și art. 47 se actualizează folosind curbele de randament pentru ofertele swap pentru monede specifice.

(2) În cazul în care pentru o anumită monedă fie nu există lichiditate pe piață, fie curbele de randament pentru ofertele swap nu sunt relevante sau nu există, se pot folosi curbe de randament, bazate pe date obținute din partea firmelor specializate din domeniu, care trebuie prezentate în mod explicit de către emitent împreună cu justificarea pentru utilizarea acestora din urmă.

Secțiunea a 3-a — Simulări de criză

Articolul 49

(1) În aplicarea art. 13 alin. (2) și (3) din Lege, emitentul de obligațiuni ipotecare trebuie să se asigure că pe întreaga durată de viață a obligațiunilor ipotecare valoarea actualizată a portofoliului de creanțe afectat garantării nu este mai mică decât valoarea actualizată a obligațiilor de plată asumate prin realizarea emisiunii de obligațiuni ipotecare determinate în urma simulărilor de criză.

(2) În scopul prevăzut la alin. (1), portofoliul de creanțe afectat obligațiunilor ipotecare, respectiv obligațiile de plată asumate prin realizarea emisiunii de obligațiuni ipotecare trebuie supuse, cel puțin lunar, unor simulări de criză, luând în considerare cel puțin următorii factori:

a) schimbări în curbele de randament relevante pentru emisiunea de obligațiuni ipotecare, în conformitate cu prevederile subsecțiunii a 2-a;

b) schimbări în cursul de schimb aferent valutelor, în conformitate cu prevederile subsecțiunii a 3-a;

c) deteriorarea calității activelor-suport bazată pe date istorice;

d) modificări ale comportamentului de plată aferent activelor suport bazate pe date istorice cu privire la rambursările anticipate;

e) scăderea prețurilor aferente piețelor imobiliare, precum și o eventuală scădere a sumelor obținute prin executări silite, bazate pe date istorice.

(3) Pentru factorii prevăzuți la alin. (2) lit. c), d) și e), precum și pentru alți factori de risc utilizați, emitentul are obligația de a documenta modul în care aceștia sunt luați în considerare în cadrul simulărilor de criză și implicațiile lor asupra cerinței de acoperire prevăzute la alin. (1) cu luarea în considerare a prevederilor cap. IV din titlul II din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 5/2013.

(4) În cazul în care, ca urmare a efectuării simulărilor de criză, în cazul unuia sau a mai multor scenarii de criză se constată că valoarea actualizată a portofoliului de creanțe este mai mică decât valoarea actualizată a obligațiilor de plată asumate prin realizarea tuturor emisiunilor de obligațiuni ipotecare, diferența aferentă scenariului din care a rezultat cea mai mare valoare va fi compensată prin includerea în portofoliu a unor active eligibile.

Articolul 50

(1) Pentru a determina impactul modificărilor bruște ale ratelor de dobândă, curbele de randament utilizate pentru calculul valorii actualizate vor fi mutate succesiv în sens crescător și descrescător în conformitate cu prevederile alin. (2).

(2) În sensul alin. (1), impactul șocului de modificare a ratei dobânzii este de +/- 3,5 puncte procentuale.

(3) Ulterior vor fi calculate noile valori actualizate utilizând noile curbe de randament pentru toate elementele incluse în calculul valorii actualizate.

(4) Prevederile art. 51 se aplică ulterior pentru conversia în moneda națională a noilor valori actualizate aferente elementelor în valută.

Articolul 51

(1) Pentru fiecare valută se calculează poziția valutară netă ca diferență între valorile actualizate ale activelor în valută din portofoliul de creanțe și ale datoriilor în valută, utilizând noile dimensiuni ale valorilor actualizate calculate potrivit art. 50.

(2) Dacă diferența calculată la alin. (1) este pozitivă, se ia în considerare o scădere a ratelor de schimb curente, respectiv o depreciere a valutelor respective cu procentul prevăzut la alin. (4) lit. b).

(3) Dacă diferența calculată la alin. (1) este negativă, se ia în considerare o creștere a ratelor de schimb curente, respectiv o apreciere a valutelor respective cu procentul prevăzut la alin. (4) lit. a).

(4) Dimensiunea șocului static aplicabil ratelor de schimb este următoarea:

a) o creștere de 35,5% a ratelor de schimb ale monedelor aparținând statelor UE. O creștere de 40,9% pentru USD și 52,6% pentru alte valute; sau

b) o scădere cu 35,5% în ratele de schimb ale monedelor aparținând statelor UE. O scădere de 40,9% pentru USD și 52,6% pentru alte valute.

Articolul 52

Emitentul trebuie să estimeze valoarea instrumentelor financiare derivate în urma schimbărilor ratelor dobânzii și ale cursului de schimb cu dimensiuni similare celor specificate la art. 50 și 51 și să documenteze valorile obținute.

Capitolul VIII — Cerințe de raportare ↑ Contents

Secțiunea 1 — Date de referință și date de transmitere a raportărilor

Articolul 53

(1) Emitentul transmite Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere raportările prevăzute în anexa B pentru următoarele date de referință:

a) pentru raportarea trimestrială: 31 martie, 30 iunie, 30 septembrie și 31 decembrie;

b) pentru raportarea anuală: 31 decembrie.

(2) Emitentul transmite Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere raportările prevăzute în anexa B la prezentul regulament la următoarele date de transmitere:

a) raportare trimestrială: 20 de zile calendaristice de la data de referință a raportării;

b) raportare anuală: 1 martie.

(3) În cazul în care data de transmitere este o sărbătoare legală sau o zi de sâmbătă sau duminică, emitentul va transmite informațiile în următoarea zi lucrătoare.

Secțiunea a 2-a — Formatul și frecvența raportării

Articolul 54

(1) Emitentul transmite către Banca Națională a României următoarele formulare din anexa B, cu o frecvență trimestrială:

a) B.2. Informații financiare privind obligațiunile ipotecare emise;

b) B.3. Informații privind garantarea;

c) B.4. Informații privind lichiditatea;

d) B.5. Informații privind structurarea portofoliului.

(2) Emitentul transmite către Banca Națională a României, cu o frecvență anuală, formularul B.1. Informații financiare generale despre emitent cu relevanță pentru activitatea de emitere de obligațiuni ipotecare.

Articolul 55

În cadrul formularelor, cu excepția cazurilor în care se specifică altfel, valorile elementelor în valută se convertesc în moneda națională la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României în data de referință.

Articolul 56

Agentul transmite trimestrial Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere, în termen de 20 de zile calendaristice de la sfârșitul perioadei pentru care se face raportarea, rapoartele prevăzute la art. 22 alin. (1) lit. f) și i) din Lege.

Capitolul IX — Cerințe de transparență ↑ Contents

Articolul 57

(1) În aplicarea art. 36 din Lege, emitentul are obligația să întocmească și să publice pe site-ul propriu rapoartele trimestriale prevăzute în anexa C, până cel târziu în a 15-a zi a lunii următoare trimestrului pentru care sunt întocmite.

(2) Rapoartele prevăzute la alin. (1) se publică însoțite de certificarea agentului față de conținutul acestora.

(3) Emitentul are obligația de a transmite o copie a rapoartelor prevăzute la alin. (1) și a certificării prevăzute la alin. (2) și către Banca Națională a României - Direcția supraveghere, însoțită de certificarea agentului prevăzută la art. 22 alin. (1) lit. h) din Lege.

Capitolul X — Dispoziții finale ↑ Contents

Articolul 58

Anexele A-E*) fac parte integrantă din prezentul regulament.

Notă ────────── *) Anexele A-E se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 bis, care se poate achiziționa de la Centrul pentru relații cu publicul al Regiei Autonome "Monitorul Oficial", București, șos. Panduri nr. 1. ──────────

Președintele Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României, Mugur Constantin Isărescu

București, 3 martie 2016.

Nr. 1.

Anexa A-E

ANEXA 03/03/2016

Source: legislatie.just.ro (Official Gazette). The text shown is the current consolidated form (in Romanian).