Articolul UNIC
Luând în considerare Opinia nr. 4 c-19/318, adoptată de Comisia pentru afaceri europene, în ședința din 23 martie 2016, Camera Deputaților:
1. Susține mecanismul prin care, pentru acoperirea cuantumurilor suplimentare, se colectează contribuții ex-post extraordinare de la instituțiile de credit afiliate la sistemele de garantare a depozitelor participante (respectiv SGD-urile naționale), dar consideră că adoptarea parțială prin acte delegate a aplicării acestui mecanism este de natură să sporească imprevizibilitatea consecințelor unui eveniment de plată față de care s-au utilizat resursele fondului propus de Comisia Europeană.
2. Își manifestă îngrijorarea față de lacunele din analiza riscului, ce nu include într-o măsură suficientă influența legăturilor tot mai strânse dintre economia UE și piețe internaționale și regionale terțe, unele emergente; statele membre ale UE sunt expuse diferit acestor piețe externe, ceea ce impune consultarea sistematică a instituțiilor naționale responsabile, ca măsură de prudență pentru a reduce impredictibilitatea reflectării șocurilor externe asupra pieței financiare comune a UE.
3. Își exprimă rezerva cu privire la eficiența mecanismului prevăzut în cazul neaplicării de către un sistem de garantare a depozitelor participant a unei decizii adoptate în temeiul acestui regulament și consideră dreptul conferit Comitetului de rezoluție de a "adopta toate măsurile necesare" ca fiind confuz și supus arbitrariului.
4. Își manifestă preocuparea cu privire la modalitatea de elaborare și aplicare a strategiei de investiții a cuantumurilor deținute de Fondul unic de rezoluție și de Fondul de asigurare a depozitelor, caracterul prudent al acestei strategii putând fi considerat unul exclusiv declarativ; consideră ca fiind insuficient de asiguratorie în acest sens afirmația din această propunere de regulament conform căreia prudența constă fie în deținerea de obligațiuni ale statelor membre UE sau ale organizațiilor interguvernamentale, fie în active foarte lichide, cu un nivel ridicat de bonitate financiară, inclusiv în ceea ce privește reflectarea riscurilor de țară în acest portofoliu.
5. Solicită ca pregătirea și implementarea Sistemului european de garantare a depozitelor (denumit generic: "EDIS") să aibă loc în paralel cu eforturile pentru reducerea riscurilor specifice sectorului bancar și să fie intensificate eforturile pentru operaționalizarea instrumentelor deja agreate în cadrul Uniunii bancare, asigurându-se mai întâi sustenabilitatea Uniunii bancare înainte de stabilirea unor noi mecanisme.
6. Își exprimă preocuparea ca pentru statele membre UE care au scheme de garantare a depozitelor consolidate, cum este și cazul României, împărțirea riscurilor la nivelul EDIS nu constituie un avantaj și subliniază că, în acest context, este necesară evaluarea impactului în ceea ce privește percepția riscului, ca urmare a unei treceri la schema europeană care va fi mai puțin solidă.
7. Subliniază că, având în vedere fragmentarea piețelor bancare europene și discrepanțele înregistrate la nivelul Uniunii Economice și Monetare (UEM) din punct de vedere al rezilienței schemelor naționale de garantare, trebuie subliniată necesitatea revizuirii exhaustive a metodologiei de contribuții bazate pe risc.
8. Insistă asupra necesității de a se clarifica modul în care vor fi calculate contribuțiile la EDIS, astfel încât povara băncilor participante să nu crească raportat la obligațiile actuale față de schemele naționale.
9. Solicită ca în etapa de coasigurare a EDIS, când o mare parte din riscuri rămâne tot la SGD-urile naționale, profilul de risc al băncii vizate să fie calculat prin raportare la sistemul bancar național, deoarece o instituție de credit care are o pondere de risc mai ridicată în statul membru UE din care face parte ar putea avea o pondere de risc mult mai redusă raportat la nivelul european.
10. Solicită ca procesul de mutualizare a contribuțiilor de la SGD-urile naționale să fie stabilit numai după atingerea unui nivel minim uniform al resurselor acumulate, între acestea fiind în prezent discrepanțe majore.
11. Consideră ca fiind absolut necesară reglementarea explicită în cadrul regulamentului propus a unui mecanism de protejare a construcției EDIS, care să asigure evitarea acoperirii pierderilor din sistemele bancare cu risc ridicat de către cele cu risc scăzut.
12. Atrage atenția că până la realizarea unei evaluări comparabile la nivelul pieței unice a UE a riscurilor la care sunt expuse instituțiile de credit, perceperea contribuțiilor la EDIS în funcție de risc apare ca fiind nefezabilă.
13. Recomandă punerea în discuție a aspectelor referitoare la dispozițiile ce reglementează situația în care cooperarea strânsă a unui stat membru UE din afara zonei euro este suspendată sau încetează conform art. 4 al acestei propuneri de regulament, situație în care dreptul la rambursarea către SGD națională a resurselor cu care au contribuit la EDIS instituțiile de credit participante este limitat la suma care i-ar fi necesară unei SGD naționale pentru a atinge două treimi din nivelul-țintă prevăzut de prevederile directivei DGSD.
14. Își manifestă îngrijorarea cu privire la modul superficial cu care a fost tratat fenomenul de contagiune în sectorul financiar-bancar și subliniază că, din cauza complexității interacțiunilor dintre sistemele bancare europene, în cazul unui eveniment extrem sau al unei crize financiare severe într-un stat membru UE, mutualizarea riscurilor prin sistemul EDIS ar putea conduce la efecte nedorite și la nivelul celorlalte sisteme bancare din Uniune.
15. Consideră că, pentru statele membre UE care au o schemă de garantare a depozitelor solidă, cum este și cazul României, sistemul EDIS nu apare ca având o valoare adăugată suficientă, decizia de aderare la acest sistem urmând să facă obiectul unor analize mai aprofundate.
16. Subliniază că această schemă europeană de garantare a depozitelor, ce se constituie în al III-lea pilon al Uniunii bancare, se adresează statelor membre UE ce au adoptat moneda euro și este opțională pentru celelalte state membre, printre care și România; în acest sens, insistă asupra menținerii acestui caracter opțional.