Articolul UNIC
Luând în considerare Opinia nr. 4 c-19/404, adoptată de Comisia pentru afaceri europene, în ședința din 12 aprilie 2016, Camera Deputaților:
1. Felicită instituțiile Uniunii Europene și statele membre care, într-o perioadă scurtă, au elaborat, au negociat și au realizat un plan comun de acțiune cu Turcia, susceptibil să contribuie decisiv la rezolvarea unei crize existențiale a Uniunii Europene.
2. Felicită Turcia pentru că a venit în întâmpinarea propunerilor Uniunii și consideră că această atitudine poate antrena progrese și în alte dosare dificile ale raporturilor Turciei cu Uniunea Europeană, în special cele legate de respectarea drepturilor omului.
3. Apreciază că măsurile adoptate sunt într-adevăr îndrăznețe, atipice pentru Uniune, ceea ce demonstrează însă, pe de o parte, nivelul de risc excepțional al crizei, iar, pe de altă parte, nivelul de succes urmărit și importanța soluțiilor cuprinse în acordul UE-Turcia.
4. Observă că, în comunicarea sa, Comisia Europeană indică închiderea rutelor utilizate de persoanele care introduc ilegal migranți și subminarea modului de acțiune al acestora, ca obiective ale planului de acțiune; consideră că acestea ar putea fi marcate ca efecte ale planului comun de acțiune și nu ca obiective, pentru că mobilizarea unor actori de proporțiile Uniunii Europene și Turciei pentru combaterea unor infracțiuni la frontiera externă a Uniunii nu ar avea sens decât dacă cei care comit infracțiunile nu sunt simpli traficanți sau contrabandiști, ci organizații puternice, cu o strategie și scopuri care depășesc aparențele.
Consideră că această interpretare poate fi susținută și de operațiunea NATO în Marea Egee, care pare supradimensionată în raport cu adversarul vizibil.
5. Recunoaște că alternativele la planul comun de acțiune, prin oferta de asistență mai mare în țările de prim azil sau prin sprijinirea dezvoltării sistemului de azil în Grecia, nu ar fi fost la fel de eficiente pentru lichidarea rețelelor de traficanți, un aspect important, dacă avem în vedere inițiativele Comisiei Europene sub titulatura "infracțiunea nu aduce profit" ("crime does not pay").
6. Salută distincția categorică între imigranții economici, care caută prosperitate, și refugiații a căror viață a fost în pericol în zonele de conflict de unde provin, reflectată în regimul substanțial diferit din plan; consideră că ar trebui de asemenea făcută distincția dintre zonele de război și zonele neadministrate, unde nu există un risc permanent și grav pentru viața locuitorilor, ci un risc discontinuu, difuz, rezultând din absența ordinii publice.
7. Observă că planul comun de acțiune se focalizează pe refugiații din Siria și consideră că această orientare este justă, în măsura în care riscurile vitale și suferințele populației din Siria sunt incomparabil mai mari decât ale imigranților proveniți din orice alte regiuni.
8. În acest sens susține abordarea Comisiei Europene potrivit căreia cetățenii sirieni care au rămas în Turcia ar trebui să aibă prioritate la relocare, deoarece ei sunt eligibili pentru protecție temporară.
9. Observă că planul comun de acțiune este destinat să ușureze, în primul rând, sarcina Greciei, ceea ce reprezintă o manifestare palpabilă a solidarității la nivel european, pe care o susține fără rezerve; semnalează că un efect nedorit va fi o creștere a traversărilor Mării Mediterane și posibil, chiar a Mării Negre, cu riscuri mai mari pentru migranți; pentru a reduce aceste riscuri consideră că, pe termen scurt, operațiunile de salvare în Marea Mediterană ar trebui să aibă loc cât mai aproape de coastele Nordului Africii, iar, pe termen mediu, ar trebui elaborat un plan de acțiune cu aceeași capacitate de rezolvare a provocărilor cu planul comun de acțiune UE-Turcia.
10. Salută faptul că acordul UE-Turcia vizează reducerea fluxului de migranți din Marea Egee, dar semnalează riscul ca migranții să se îndrepte către Marea Neagră; întrucât acordul UE-Turcia nu se referă în mod explicit la această posibilă rută, recomandă Comisiei Europene să reanalizeze efectele secundare ale acestui acord și să propună măsuri în consecință.
11. Își exprimă speranța că buna funcționare a planului comun de acțiune va inversa tendința de ascensiune a forțelor politice naționaliste, antieuropene, din mai multe state membre, care reprezintă principala amenințare la adresa Uniunii.
12. Reamintind că a susținut în toate ocaziile relocarea pe bază de voluntariat, își manifestă satisfacția că principiul voluntariatului capătă consistență la nivelul Uniunii Europene și își exprimă speranța că negocierile în curs dintre Comisia Europeană și statele membre pentru relocarea din Turcia a 54.000 de refugiați vor consacra acest principiu.
13. Estimează că sunt justificate așteptările Comisiei Europene ca, odată ce fluxurile neregulamentare din Turcia către UE vor lua sfârșit, să crească numărul de state membre care doresc să participe la mecanism.
14. În legătură cu aserțiunea din comunicare că "mecanismul de relocare 1:1 va funcționa dacă statele membre își asumă un număr suficient de angajamente de relocare", reamintește că unele state membre obișnuiau să preia refugiați aflați în taberele din Turcia, Liban sau Iordania pe baza unor criterii și decizii proprii și crede că acum, când transferul refugiaților se va face în mod legal și organizat prin noul mecanism, acest demers ar trebui să înceteze, astfel încât disponibilitatea acelor state membre de a prelua refugiați să servească succesului noului cadru al operațiunilor de relocare, în beneficiul întregii Uniuni.
15. Susține opinia Comisiei Europene potrivit căreia returnarea tuturor imigranților nou sosiți din Turcia în insulele grecești și relocarea pentru fiecare sirian readmis de către Turcia a unui alt sirian din Turcia către UE ar trebui să fie o măsură temporară și excepțională.
16. Ia act că Grecia a modificat legislația în domeniul azilului, facilitând returnarea în Turcia a migranților care nu au solicitat azil în Grecia și reținerea, în centre de detenție, a migranților care nu întrunesc condițiile pentru acordarea azilului.
17. Ia act că Turcia a modificat legislația pentru a permite înregistrarea migranților ilegali, cu statutul de "protejați temporar", a elaborat un proiect de lege care va sancționa facilitarea migrației ilegale, similar infracțiunilor de crimă organizată sau terorism, a demarat procedurile pentru încheierea unor acorduri de readmisie cu 14 dintre cele mai frecvente state de origine a migranților.
18. Ia act că întârzierea accelerării plăților prin instrumentul pentru refugiații din Turcia se datorează atât întârzierii de către partea turcă a propunerilor de proiecte, cât și întârzierii de a debloca fondurile de către Uniunea Europeană și statele membre.
19. Semnalează că una dintre interpretările posibile ale reducerii rapide și semnificative a fluxului de imigranți către insulele Greciei, care se produce deja, ar fi că de fapt imigranții nu erau alungați de împrejurări ostile, ci erau motivați de dorința de a trăi în țări civilizate, cu un standard de viață ridicat.
20. Salută instituirea conceptului unui sistem colaborativ, de evaluare rapidă, condus de UE, care va funcționa la frontierele externe ale Uniunii Europene, dar, întrucât procedurile de relocare nu exclud riscurile teroriste, consideră că acest sistem ar trebui dublat de un mecanism de securitate dedicat verificării cazurilor problematice; avertizează că în unele cazuri este imposibil de stabilit identitatea reală a imigranților, conexiunile sau scopurile lor și că acest fapt este facilitat, printre altele, și de reticențele unor imigranți de a coopera cu autoritățile statului gazdă sau ale agențiilor Uniunii Europene; avertizează că liberalizarea regimului de vize pentru Turcia ar putea să faciliteze deplasarea unor cetățeni turci, membri ai unor organizații extremiste/teroriste active în Turcia; de aceea consideră că verificările prin acest mecanism de securitate vor trebui să includă și cetățenii turci care corespund profilului respectiv.
21. Salută lansarea operațiunilor de returnare din 4 aprilie 2016, când Frontex a asistat Grecia în transportarea a 202 migranți pe trei feriboturi din insulele Lesbos și Chios în Turcia.
22. Avertizează că propunerea legislativă pregătită de către Comisia Europeană pentru sfârșitul lunii aprilie 2016, de eliminare a obligativității vizelor pentru cetățenii turci, vine în contextul votului negativ la referendumul consultativ olandez pe tema ratificării Acordului de asociere al UE cu Ucraina, ceea ce arată necesitatea unei mai bune comunicări cu cetățenii europeni în privința relațiilor cu statele din imediata vecinătate a UE.
23. Ia act de principalele critici aduse planului comun de acțiune, care ar fi predominant pragmatic, lipsit de etică și reactiv și nu ar răspunde unor obligații de natură juridică rezultate din Carta drepturilor fundamentale a UE, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și din hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului, dar consideră că niciuna dintre aceste critici nu se susține.
24. În ceea ce privește interdicția expulzării colective a străinilor prevăzută de art. 19 din Carta drepturilor fundamentale a UE și de art. 4 din Protocolul nr. 4 al Convenției Europene a Drepturilor Omului consideră că organizarea propusă de planul comun de acțiune nu are caracterul unei expulzări colective, din moment ce fiecărui imigrant i se oferă posibilitatea de a solicita protecție internațională și de a-și susține cazul în mod individual.
25. Reamintește că, în conformitate cu art. 4 din Protocolul nr. 4 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, prin expulzare colectivă se înțelege orice măsură prin care un străin, în calitate de membru al unui grup, este forțat să părăsească o țară, în afară de situația în care o astfel de măsură este luată pe baza unei examinări rezonabile și obiective a situației particulare a fiecărui membru al grupului în cauză.
26. Reamintește, în continuare, că imigranții aflați în Grecia evitau să depună cereri de azil care ar fi fost procesate în deplină legalitate, tocmai pentru că doreau să depună cererea de azil în alt stat membru, dar că, după începerea aplicării planului de acțiune, au depus masiv cereri de azil în Grecia; consideră că, prin acest act, nu se mai poate pune problema "expulzării colective".
27. În ceea ce privește imigranții nou-veniți în Grecia ia act că în comunicarea Comisiei Europene este prevăzută garanția că li se va aplica directiva privind procedurile de azil; consideră că această garanție este suficientă pentru respectarea celor mai înalte standarde privind drepturile solicitanților de azil.
28. Cu privire la creșterea capacității de procesare a cererilor de azil/protecție internațională reamintește că, în cadrul Consiliului European din 17-18 martie, Comisia Europeană a distribuit un document neoficial (non-paper) privind viziunea sa referitoare la punerea în aplicare a Declarației UE-Turcia prin sprijinirea rapidă a capacității Greciei, conținând o evaluare a necesarului de resurse umane, operaționale, precum și informații privind structura organizatorică și precondițiile juridice.
Subliniază că România a pus la dispoziția Greciei una dintre cele mai consistente oferte de sprijin.
29. Reamintește că, potrivit Agenției ONU pentru Refugiați, termenul "țară terță sigură" se aplică statelor care nu produc refugiați sau în care refugiații se pot bucura de privilegiile azilului, fără niciun pericol; în acest cadru temerile că Turcia nu ar îndeplini cu adevărat criteriile pentru a fi desemnată o țară sigură, așa cum este considerată în planul comun de acțiune, nu au temei.
30. Susține aserțiunea Comisiei Europene potrivit căreia Turcia ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a împiedica apariția de noi rute terestre și maritime pentru fluxul migrației din Turcia către UE; în primul rând, consideră că autoritățile turce ar trebui să prevină crearea unor noi rute maritime prin Marea Mediterană și Marea Neagră, mult mai periculoase pentru imigranți decât rutele terestre.
31. Consideră că primirea de către Turcia a peste două milioane de imigranți și refugiați, cu mult înainte de adoptarea planului de acțiune comun, dovedește toleranța statului turc și dorința de a acorda asistență migranților și crede că tocmai această caracteristică a determinat Uniunea Europeană să lanseze negocierile pentru planul comun de acțiune.