NORME METODOLOGICE din 20 iulie 2016

(1) Materialul de înmulțire vegetativă a viței-de-vie se realizează din:

a) butuci individuali recunoscuți ca plante-mamă pentru recoltare cap clonă;

b) plante-mamă destinate pentru producerea materialului inițial pentru coarde altoi și butași portaltoi;

c) plantații-mamă destinate pentru producerea materialului bază pentru coarde altoi și butași portaltoi;

d) plantații-mamă destinate pentru producerea materialului certificat pentru coarde altoi și butași portaltoi.

(2) Definițiile tipurilor de plantații viticole care produc material de înmulțire vegetativă a viței-de-vie sunt prevăzute în anexa nr. 2 la prezentele norme metodologice.

(3) Materialul de înmulțire vegetativă a viței-de-vie se realizează prin altoire și/sau butași înrădăcinați în școli de vițe pentru material săditor certificat și/sau standard.

(4) Schema selecției clonale, condițiile referitoare la cultură, condițiile privind materialul de înmulțire și obținerea de plante din categoriile biologice prevăzute de prezentul articol, obținerea nucleului de premultiplicare, respectiv plantația de viță-de-vie din material inițial și material bază se stabilesc de către I.C.D.V.V.

(5) Schema selecției clonale se aprobă prin ordin al Autorității, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

(1) Categoriile biologice de material săditor viticol admise în România sunt următoarele:

a) materialul inițial;

b) materialul bază;

c) materialul certificat;

d) materialul standard.

(2) Definițiile acestor categorii sunt prevăzute în anexa nr. 1 la prezentele norme metodologice.

(1) Producerea materialului săditor viticol se realizează în următoarele tipuri de unități recunoscute de către Autoritate, prin Inspecția Națională pentru Calitatea Semințelor, denumită în continuare I.N.C.S.:

a) unități de selecție;

b) unități de conservare și preînmulțire;

c) unități de înmulțire;

d) unități de producție pentru vițe altoite și nealtoite.

(2) Definițiile unităților care produc material de înmulțire vegetativă a viței-de-vie sunt prevăzute în anexa nr. 2 la prezentele norme metodologice.

(3) Producerea, controlul, certificarea calității și comercializarea clonelor omologate și a materialului de înmulțire vegetativă a viței-de-vie, inițial, bază și certificat din România, definite în anexa nr. 1 la prezentele norme metodologice, se fac conform procedurii aprobate prin ordin al Autorității, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

(1) Lista soiurilor și clonelor pentru struguri de vin și a sinonimiilor acestora permise pe teritoriul național pentru a fi plantate, replantate, altoite în scopul producției de vinuri se aprobă și se actualizează prin ordin al Autorității și se notifică Comisiei Europene, prin instituțiile desemnate.

(2) Soiurile de struguri de vinificație și sinonimiile acestora care sunt admise în sistemul de etichetare a vinurilor varietale se notifică de către O.N.V.P.V. la Comisia Europeană.

(3) Soiurile și clonele de viță-de-vie nou-create vor fi introduse în Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România, care stă la baza elaborării listei soiurilor admise în cultură.

(4) Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România este elaborat pe baza metodologiei de examinare tehnică și de prezentare a noilor soiuri, în vederea înregistrării în Registrul soiurilor.

(1) Înființarea plantațiilor de viță-de-vie se face în areale viticole, numai cu soiuri/clone prevăzute în lista de soiuri și clone de struguri de vin, menționată la art. 10.

(2) Este interzisă plantarea/replantarea cu unul dintre următoarele soiuri de hibrizi producători direcți, denumiți în continuare HPD: Noah, Othello, Isabelle, Jacquez, Clinton și Herbemont.

(3) Plantarea hibrizilor interspecifici cu rezistență relativă la boli, obținuți prin încrucișări complexe între soiurile Vitis vinifera și soiuri aparținând altor specii ale genului Vitis, este permisă numai în intravilanul localităților situate în afara arealelor viticole, în scop ornamental sau pentru consumul familial, pe o suprafață de cel mult 0,1 ha de familie.

(4) Plantațiile înființate prin utilizarea unui drept de plantare din rezerva națională, precum și cele care au beneficiat de fonduri europene alocate măsurii de restructurare/reconversie sunt destinate exclusiv pentru producerea strugurilor cu denumire de origine controlată și a strugurilor cu indicație geografică.

(5) Procedura de gestionare a sistemului autorizațiilor de plantare a viței-de-vie de struguri pentru vin se aprobă prin ordin al Autorității.

(1) Defrișarea plantațiilor de viță-de-vie în suprafață mai mare de 0,1 ha se face în baza declarației de defrișare, depusă la D.A.J. și transmisă către consilierii cu atribuții de inspecție de stat pentru controlul tehnic vitivinicol din județul respectiv.

(2) Certificarea defrișării plantațiilor de viță-de-vie se face de către consilierii cu atribuții de inspecție în sectorul vitivinicol din județul respectiv, în vederea actualizării datelor din R.P.V.

(3) Persoanele fizice sau juridice care efectuează defrișarea plantațiilor în alte condiții decât cele prevăzute la alin. (1) și cele care abandonează suprafețele plantate cu viță-de-vie nu beneficiază de autorizația de replantare.

(4) Orice defrișare efectuată cu respectarea prevederilor alin. (1) generează o autorizație de replantare în suprafață echivalentă cu cea defrișată, acordată de D.A.J., în baza certificării defrișării de către consilierii cu atribuții de inspecție în sectorul vitivinicol din județul respectiv.

(1) Produsele vinicole sunt cuprinse în următoarele categorii:

a) must de struguri;

b) suc de struguri;

c) alte musturi de struguri, decât cele parțial fermentate sau a căror fermentație a fost oprită altfel decât cu adaos de alcool;

d) vinuri din struguri proaspeți, inclusiv vinurile îmbogățite sau cu adaos de alcool; musturi de struguri, altele decât cele de la poziția 2009, cu excepția celorlalte musturi de struguri de la subpozițiile 2204 30 92, 2204 30 94, 2204 30 96 și 2204 30 98, reglementate de Regulamentul (CE) nr. 1.214/2007 al Comisiei din 20 septembrie 2007 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2.658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun - cap. 20 "Preparate din legume, din fructe sau din alte părți de plante" și cap. 22 "Băuturi, lichide alcoolice și oțet";

e) oțet de vin;

f) drojdie de vin;

g) tescovină de struguri.

(2) Definițiile produselor menționate mai sus sunt cuprinse în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice.

(1) Vinul este un produs alimentar obținut exclusiv prin fermentarea alcoolică, totală sau parțială, a strugurilor proaspeți, presați ori nu, sau a mustului de struguri.

(2) În funcție de conținutul lor în zaharuri, exprimat în glucoză plus fructoză, vinurile se clasifică în conformitate cu prevederile anexei nr. 4.V la prezentele norme metodologice.

a) vin cu denumire de origine controlată, denumit în continuare vin cu D.O.C.;

b) vin cu indicație geografică, denumit în continuare vin cu I.G.;

c) vin liniștit fără D.O.C. și fără I.G., cu denumire de soi, care utilizează în vederea comercializării numele soiului/soiurilor de struguri de vinificație din care se obține, cu condiția ca acesta să fie obținut în proporție de cel puțin 85% din soiul utilizat la etichetare, denumit în continuare vin varietal;

d) vin fără D.O.C., fără I.G. și fără denumire de soi, denumit în continuare vin.

a) vin liniștit, denumit în continuare vin;

b) vin spumant de calitate;

c) vin spumant de calitate de tip aromat;

d) vin licoros;

e) vin petiant;

f) vin din struguri stafidiți;

g) vin din struguri supramaturați.

a) vin;

b) vin spumant;

c) vin perlant.

a) vinurile spumante, vinurile spumante de calitate, vinurile spumante de calitate de tip aromat și vinurile spumoase;

b) vinurile perlante și petiante;

c) vinurile licoroase;

d) vinurile obținute din struguri stafidiți și vinurile obținute din struguri supramaturați.

(1) Definiția vinurilor spumante, vinurilor spumante de calitate, vinurilor spumante de calitate de tip aromat și vinurilor spumoase este prevăzută în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice.

(2) În funcție de conținutul în zahar, vinurile prevăzute la alin. (1) pot fi:

a) brut natur; conținutul de zahăr exprimat în glucoză plus fructoză este de maximum 3 g/L; această mențiune poate fi utilizată numai pentru produsele la care nu s-a adăugat zahăr după cea de-a doua fermentație;

b) extrabrut; conținutul de zahăr este de maximum 6 g/L;

c) brut; conținutul de zahăr este de maximum 12 g/L;

d) extrasec; conținutul de zahăr este cuprins între 12,01 și maximum 17 g/L;

e) sec; conținutul de zahăr este cuprins între 17,01 și maximum 32 g/L;

f) demisec; conținutul de zahăr este cuprins între 32,01 și maximum 50 g/L;

g) dulce; conținutul de zahăr este mai mare de 50 g/L.

(3) Pentru vinurile spumante de calitate cu D.O.C. atât producerea vinului materie primă, cât și refermentarea în butelii se vor efectua în arealul delimitat.

(1) Definiția vinurilor perlante, petiante și licoroase este prevăzută în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice.

(2) Materiile prime utilizate pentru producerea vinurilor licoroase, respectiv struguri, must, must concentrat, vin, alcool de origine viticolă, trebuie să îndeplinească condițiile de calitate și de obținere precizate de reglementările în vigoare.

(1) Din categoria altor produse pe bază de must fac parte:

a) mustul de struguri;

b) mustul de struguri parțial fermentat;

c) mustul de struguri parțial fermentat extras din struguri stafidiți;

d) mustul de struguri concentrat;

e) mustul de struguri concentrat rectificat;

f) sucul de struguri;

g) sucul de struguri concentrat.

(2) Definițiile produselor menționate la alin. (1) sunt prevăzute în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice.

(1) Îmbogățirea reprezintă practica oenologică prin care se corectează conținutul de zaharuri pentru mărirea titrului alcoolic volumic natural.

(2) În anii viticoli nefavorabili se poate practica mărirea tăriei alcoolice naturale în volume a mustului de struguri și a mustului de struguri parțial fermentat destinate producerii vinurilor; anii viticoli nefavorabili sunt cei în care resursele de lumină (durata de strălucire a soarelui) și căldură (suma gradelor de temperatură) sunt insuficiente și nu permit maturarea corespunzătoare (optimă) a strugurilor.

(3) Creșterea tăriei naturale alcoolice în volume nu poate depăși următoarele limite:

a) 2,0% vol., în zona viticolă B;

b) 1,5% vol., în zona viticolă C.

(4) În anii cu condiții climatice deosebit de nefavorabile, respectiv cu deficit accentuat al resurselor de lumină și căldură și excedent pronunțat al precipitațiilor în perioada de maturare a strugurilor, Autoritatea poate solicita Comisiei Europene o creștere a limitei stabilite la alin. (3) cu 0,5% vol.

(1) Creșterea tăriei alcoolice naturale în volume, menționată la art. 30, poate fi făcută după cum urmează:

a) în cazul strugurilor proaspeți, al mustului de struguri parțial fermentat sau al vinului în fermentație, prin adaos de zaharoză, de must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat rectificat, pentru obținerea vinului fără D.O.C. și fără I.G.;

b) în cazul strugurilor proaspeți, al mustului de struguri parțial fermentat sau al vinului în fermentație, prin adaos de must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat rectificat, pentru obținerea vinurilor cu D.O.C., a vinurilor cu I.G. și a vinurilor varietale;

c) în cazul mustului de struguri, numai prin adaos de zaharoză, de must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat rectificat ori prin concentrare parțială, inclusiv osmoză inversă;

d) în cazul vinului din care se poate obține un vin fără D.O.C., fără I.G. și fără denumire de soi, procedeul se poate realiza doar prin concentrare parțială la rece.

(2) Practicile oenologice menționate la alin. (1) se exclud reciproc.

(3) Adaosul de zaharoză menționat la alin. (1) lit. a) și c) se face direct și poate fi practicat numai la producerea vinurilor seci fără D.O.C., fără I.G. și fără denumire de soi, în condițiile prevăzute de reglementările europene și normele naționale.

(4) Adaosul de must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat rectificat nu poate mări volumul inițial de struguri zdrobiți, de must de struguri, de must de struguri în fermentație sau de vin nou aflat în fermentație cu mai mult de 8% în zona viticolă B și 6,5% în zona viticolă C.

(5) În cazul în care se aplică prevederile art. 30 alin. (4), limita de creștere volumică este de 10,5% în zona viticolă B.

(6) Concentrarea mustului de struguri sau a vinurilor nu poate reduce cu mai mult de 20% volumul inițial de vin și în niciun caz nu poate să mărească cu mai mult de 2% vol. tăria naturală alcoolică în volume.

(7) Procedeele menționate anterior nu pot avea ca efect creșterea tăriei alcoolice totale în volume a produselor care au fost supuse acestei practici peste limita maximă de: 12% vol. în zona viticolă B; 12,5% vol. în zona viticolă CI; 13% vol. în zona viticolă CII.

(1) Îndulcirea este practica oenologică prin care se mărește conținutul de zaharuri al produsului vitivinicol, practică ce se efectuează cu ajutorul unuia sau mai multora dintre produsele următoare: must de struguri, must de struguri concentrat sau must de struguri concentrat rectificat.

(2) Condițiile și limitele utilizate în practica oenologică menționată la alin. (1) sunt prevăzute în anexa nr. 4.IV la prezentele norme metodologice.

(1) Acidificarea/Dezacidificarea este practica oenologică prin care se mărește/reduce aciditatea produselor vinicole.

(2) Strugurii proaspeți, mustul de struguri, mustul de struguri parțial fermentat, vinul nou în fermentație și vinul pot face obiectul:

a) unei dezacidificări, în zonele viticole B și CI;

b) unei acidificări și al unei dezacidificări, în zonele viticole CI și CII.

(3) Acidificarea produselor menționate la alin. (2), cu excepția vinului, se poate face doar până la limita maximă de 1,50 g/L exprimată în acid tartric sau 20 miliechivalenți/L.

(4) Acidificarea vinurilor se poate face doar până la limita maximă de 2,50 g/L exprimată în acid tartric sau 33,3 miliechivalenți/L.

(5) Dezacidificarea vinurilor se poate face doar până la limita maximă de 1 g/L exprimată în acid tartric sau 13,3 miliechivalenți/L.

(6) Mustul de struguri destinat concentrării poate face obiectul unei dezacidificări parțiale.

(7) Acidificarea și îmbogățirea, precum și acidificarea și dezacidificarea aceluiași produs se exclud reciproc.

(1) Cupajul reprezintă amestecul vinurilor sau al musturilor de proveniență diferită, din soiuri diferite de viță-de-vie, din ani diferiți de recoltă sau din categorii diferite de vin sau de must.

(2) Sunt considerate diferite categorii de vinuri sau musturi:

(3) Produsele prevăzute la alin. (2) pot proveni din:

a) state diferite din cadrul Uniunii Europene;

b) zone viticole diferite din cadrul Uniunii Europene.

(4) Nu este permisă cupajarea vinurilor albe cu vinurile roșii.

(5) Nu sunt considerate cupaje:

a) îmbogățirea prin adăugare de must de struguri concentrat sau must de struguri concentrat rectificat;

b) îndulcirea.

(1) Îmbogățirea, acidificarea și dezacidificarea sunt permise numai în timpul procesării strugurilor proaspeți, a mustului de struguri, a mustului de struguri parțial fermentat sau a vinului nou în fermentație sau a vinului.

(2) Îmbogățirea, acidificarea și dezacidificarea se realizează în limitele stabilite prin încadrarea arealelor în zonele viticole de proveniență a strugurilor B, CI și CII, menționate la art. 4 alin. (1) din Lege.

(3) Fiecare practică menționată la alin. (1) și (2) se notifică consilierilor cu atribuții de inspecție de stat pentru controlul tehnic vitivinicol din județul respectiv. Producătorii trebuie să înscrie în registrele prevăzute de legislația în vigoare următoarele: efectuarea îmbogățirii, a îndulcirii, stocurile de zaharoză, must de struguri concentrat sau must de struguri concentrat rectificat utilizate pentru realizarea produselor.

(4) Practicile menționate la alin. (1) trebuie înscrise în documentul de însoțire cu care circulă în vrac produsele astfel tratate.

(5) Îmbogățirea se efectuează pentru produsele provenite din recolta unui an, în aceeași campanie viticolă, astfel:

a) înainte de 1 ianuarie, în zonele viticole CI și CII;

b) înainte de 16 martie, în zona viticolă B.

(6) Celelalte practici oenologice pot fi aplicate vinurilor pe toată perioada anului viticol.

a) tăria alcoolică la 20° C - minimum 8,5% alcool dobândit în volume;

b) aciditatea totală - minimum 3,5 g/L exprimată în acid tartric sau 46,6 miliechivalenți pe litru, conform încadrării în zonele viticole ale Uniunii Europene B, CI și CII;

c) aciditatea volatilă nu poate fi mai mare de:

(1) Limitele maxime acceptate ale parametrilor fizico-chimici de bază, la momentul punerii în consum, sunt prevăzute în anexa nr. 4 IB la prezentele norme metodologice.

(2) La data punerii în consum, compoziția vinurilor trebuie să se încadreze în parametrii fizico-chimici de mai jos:

a) acid citric, 1 g/L;

b) metanol:

c) arsen, 0,2 mg/L;

d) cadmiu, 0,01 mg/L;

e) cupru, 1,0 mg/L;

f) plumb, 0,2 mg/L;

g) sodiu excedentar, 60 mg/L;

h) zinc, 5,0 mg/L;

i) bor, 80 mg/L exprimat în acid boric;

j) brom, 1,0 mg/L;

k) fluor, 1,0 mg/L și 3,0 mg/L produse din struguri recoltați în plantațiile de soiuri nobile tratate cu criolit;

l) sulfați, 1,0 g/L, cu următoarele excepții:

m) diglicozidul malvidinei pentru vinurile roșii și rose 15,0 mg/L (determinată prin metoda cantitativă oficială);

n) etilen glicol, 10,0 mg/L;

o) dietilen glicol, 10,0 mg/L;

p) propilen glicol:

q) ocratoxina A, 2 micrograme/L;

r) raport glucoza fructoza, subunitar.

(1) Vinurile care nu corespund categoriei de calitate în care au fost încadrate sunt retrase de la comercializare.

(2) Vinurile care nu întrunesc parametrii pentru consumul uman se retrag de la comercializare sau se denaturează după caz.

(3) Vinurile vrac sunt admise la comercializare numai însoțite de buletinul de analiză eliberat de laboratoarele autorizate.

(4) Controlul oficial al parametrilor fizico-chimici și caracteristicilor organoleptice ale vinurilor se realizează în laboratoare desemnate de Autoritate care îndeplinesc criteriile generale de funcționare a laboratoarelor de testare stabilite în standardul ISO/CEI 17025. Lista laboratoarelor care efectuează controlul oficial se aprobă prin ordin al Autorității, se actualizează periodic și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(5) Lista laboratoarelor menționate la alin. (4) se comunică Comisiei Europene de către Autoritate.

(1) Vinurile care nu respectă parametrii organoleptici și fizico-chimici stabiliți prin prezentele norme metodologice sunt improprii consumului uman.

(2) Vinurile improprii consumului uman pot fi destinate, după caz, distilării sau producerii oțetului.

(1) Condițiile de comercializare a strugurilor de vin, respectiv evidența producției și modul de valorificare a acesteia, se aprobă prin ordin al Autorității.

(2) Achiziționarea strugurilor de vin pentru vinificație de la producători persoane fizice și juridice, în vederea asigurării trasabilității, se face în baza carnetului de viticultor.

(3) Producătorii de vin care cumpără struguri de vin pentru vinificație au obligația de a menționa în evidențele primare cantitatea, soiul și zona de proveniență a producătorului de struguri, consemnate în carnetul de viticultor.

(1) Cu excepția vinurilor spumoase, spumante, perlante, petiante și licoroase, orice categorie de vinuri poate fi comercializată în vrac în vederea îmbutelierii.

(2) Vinurile cu D.O.C., cu I.G., varietale, spumoase, spumante, perlante, petiante și licoroase sunt puse în consum exclusiv în formă îmbuteliată.

(3) Cu excepția vinurilor de la alineatul precedent, orice altă categorie de vin poate fi pusă în consum și sub formă vrac.

(4) Vinurile cu D.O.C., cu I.G. și vinurile varietale, ambalate în sistem bag-in-box, pot fi puse în consum direct (către consumator) în recipiente de volum mai mic decât cel al recipientului în care au fost îmbuteliate, cu respectarea trasabilității.

(5) Comercializarea cu amănuntul a vinurilor vrac se face numai în spații autorizate de consilierii cu atribuții de inspecție de stat pentru controlul tehnic vitivinicol, conform criteriilor și condițiilor de comercializare aprobate prin ordin al Autorității.

(6) Pentru transportul în vrac în vederea comercializării vinului obținut de producători persoane fizice/juridice, în recipiente mai mari de 60 litri, sunt obligatorii documentele de însoțire și buletinul de analiză emis de un laborator autorizat.

(1) Producătorii și comercianții de produse vinicole în vrac sunt obligați să țină evidența acestora, conform normelor legale în vigoare. Documentele de evidență se țin în aceeași incintă cu produsele depozitate. Intrările și ieșirile de produse vinicole se operează în cel mult 24 de ore de la efectuarea lor. Stocurile trebuie să corespundă cu evidențele la zi.

(2) Producătorii și comercianții de produse vinicole în vrac au obligația de a permite organelor de control abilitate prin lege accesul în incintele unde sunt depozitate produsele, în vederea comercializării, cu scopul de a verifica realitatea constatată în teren comparativ cu situațiile declarate în documentele de evidență.

(1) Vinurile spumante de calitate cu D.O.C. pot fi păstrate în scopul vânzării sau scoase pe piață numai în recipiente de sticlă închise cu ajutorul unui dop din plută ori din alte materiale admise în comerțul internațional, fixate cu ajutorul unor legături de sârmă, acoperite, acolo unde este cazul, cu un capac și învelite în folie care acoperă dopul în totalitate, precum și o parte a gâtului buteliei sau, în cazul buteliilor cu o capacitate nominală de maximum 0,20 litri, cu un dispozitiv de închidere adecvat.

(2) Dispozitivele de închidere nu pot fi acoperite cu capsulă sau folie fabricate pe bază de plumb.

(3) Asociațiile de producători pot stabili, prin caietele de sarcini corespunzătoare D.O.C. și/sau I.G., norme de ambalare, etichetare și prezentare a vinurilor, cu respectarea prevederilor prezentei hotărâri.

(4) Dacă în caietul de sarcini al vinului cu D.O.C./I.G. se indică faptul că ambalarea vinului trebuie efectuată în cadrul ariei geografice delimitate sau într-o arie din imediata vecinătate a ariei delimitate în cauză, această cerință trebuie să fie justificată corespunzător.

(1) La etichetarea produselor vitivinicole se utilizează indicații obligatorii și indicații facultative.

(2) Produsele definite în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice puse în circulație în recipiente cu o capacitate nominală de până la 60 l se etichetează conform prevederilor prezentelor norme metodologice.

(3) Indicațiile obligatorii trebuie grupate în același câmp vizual și prezentate cu caractere clare, lizibile, de neșters și suficient de mari pentru a ieși bine în evidență de pe fondul pe care sunt imprimate și pentru a putea fi distinse clar de celelalte indicații scrise și desene.

(4) Indicațiile obligatorii sunt:

a) denumirea categoriei de produse viticole așa cum sunt definite în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice;

b) pentru vinurile cu D.O.C. sau cu I.G.:

c) tăria alcoolică dobândită;

d) țara de proveniență;

e) indicarea îmbuteliatorului sau, în cazul vinului spumant, al vinului spumos, al vinului spumant de calitate sau al vinului spumant de calitate de tip aromat, numele producătorului sau al comerciantului;

f) indicarea importatorului, în cazul vinurilor importate;

g) indicarea tipului de vin, în funcție de conținutul de zahăr în cazul vinului spumant, al vinului spumos, al vinului spumant de calitate sau al vinului spumant de calitate de tip aromat; conținutul în zahăr nu poate varia mai mult de 3 g/L față de limitele categoriei înscrise pe etichetă;

h) volumul nominal al recipientului;

i) indicarea numărului lotului care să permită identificarea datei îmbutelierii;

j) mențiunile "sulfiți" sau "dioxid de sulf", "ouă", "proteine din ouă", "produse din ouă", "lizozimă din ouă" sau "albumină din ouă", "lapte", "produse din lapte", "cazeină din lapte" sau "proteine din lapte" sau pictogramele corespunzătoare, după caz;

k) pentru vinurile spumante, spumoase, spumante de calitate, spumante de calitate de tip aromat, tipul produsului, în funcție de conținutul de zahăr; dacă produsul are un conținut de zahăr care permite încadrarea în două categorii, se va utiliza una dintre acestea, la alegere;

l) în cazul vinului spumos și al vinului perlant, indicarea metodei de producție: "obținut prin adăugare de dioxid de carbon";

m) pentru mențiunile obligatorii de mai jos, modalitatea de înscriere în etichetare se face după cum urmează:

(5) Indicațiile obligatorii vor fi menționate pe etichetă în limba română pentru produsele vinicole produse în România.

(6) Indicațiile facultative sunt:

a) anul de recoltă, cu condiția ca cel puțin 85% din cantitatea de struguri utilizată în procesul de producție să fie recoltată în anul respectiv;

b) denumirea unuia sau a mai multor soiuri de struguri de vinificație. Numele soiurilor de viță-de-vie pot fi utilizate la etichetare numai dacă:

c) mențiuni indicând conținutul de zahăr, cu excepția vinului spumant, al vinului spumos, al vinului spumant de calitate sau al vinului spumant de calitate de tip aromat;

d) în cazul vinurilor cu D.O.C. sau cu I.G., numele altei unități geografice care este mai restrânsă sau mai extinsă decât zona care determină denumirea de origine sau indicația geografică;

e) mențiunile tradiționale, în cazul vinurilor cu D.O.C. sau cu I.G.;

f) simbolul Uniunii Europene care indică D.O.C. sau I.G.;

g) mențiuni referitoare la anumite metode de producție;

h) pentru a descrie vinurile spumante cu D.O.C. sau cu I.G. a unei țări terțe sau vinurile spumante de calitate, mențiunile "fermentat în butelii de sticlă prin metoda tradițională", "metoda tradițională", "metoda clasică" sau "metoda tradițională clasică" pot fi utilizate numai cu condiția ca produsul:

i) în cazul vinurilor cu D.O.C. sau cu I.G., numele unei subunități geografice care este mai restrânsă decât zona care determină D.O.C. sau I.G.;

j) culoarea specifică;

k) mărcile comerciale;

l) distincțiile acordate, numai pentru lotul în cauză;

m) pictograme utilizate la etichetarea produselor care permit o mai bună vizibilitate a informațiilor, după modelul*):

(1) Denumirile comerciale utilizate pentru descrierea, prezentarea și publicitatea produselor vinicole nu pot conține cuvinte, părți de cuvinte, semne sau ilustrații care:

a) pot crea confuzii sau induce în eroare consumatorii, în special în ceea ce privește:

b) pot fi:

(2) Etichetarea utilizată pentru descrierea vinurilor din Uniunea Europeană sau din țări terțe nu poate conține mărci în care apar cuvinte, părți de cuvinte, semne sau ilustrații care, în cazul:

a) vinurilor, vinurilor licoroase, vinurilor petiante și al vinurilor perlante, să includă numele unui vin cu D.O.C. sau a unei D.O.C.;

b) vinurilor cu D.O.C., să conțină numele unui vin;

c) vinurilor de import, să conțină numele unui vin cu I.G. sau al unei D.O.C. utilizate în România;

d) vinurilor cu I.G., al vinurilor cu D.O.C. sau al vinurilor de import, să conțină informații false cu privire la originea geografică, soiul de viță, anul de recoltare ori referiri la o calitate superioară;

e) vinurilor, al vinurilor licoroase, vinurilor petiante și al vinurilor perlante, să conțină indicații cu privire la o origine geografică, un soi de viță, un an excepțional de producție sau o altă mențiune care să se refere la o calitate superioară;

f) vinurilor de import, să creeze confuzii printr-o ilustrație utilizată pentru caracterizarea unui vin, a unui vin licoros, a unui vin petiant, a unui vin perlant, a unui vin cu D.O.C. sau a unui vin de import descris cu ajutorul unei I.G.

(3) Ținând cont de protecția acordată denumirilor de origine și indicațiilor geografice, atunci când denumirea unui soi de struguri de vinificație conține sau constă într-o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată, denumirea respectivă nu se utilizează în sistemul de etichetare.

(4) La etichetarea vinurilor este interzisă utilizarea unei mărci sau denumiri care conține o parte sau în întregime numele denumirii, subdenumirii de origine controlată și indicației geografice.

(5) La etichetarea vinurilor cu I.G. este interzisă utilizarea unei mărci care conține o parte sau în întregime denumirea sau subdenumirea de origine controlată ori a soiului din care este obținut vinul.

(6) Este interzisă inscripționarea sau aplicarea la etichetare de medalii și distincții ale concursurilor naționale și internaționale pentru loturi de vin care nu au fost medaliate sau nu au primit distincții.

a) la etichetare, mențiunile "vin spumos" și "vin perlant" se completează cu mențiunile "obținut prin adaos de dioxid de carbon" sau "obținut prin adaos de anhidridă carbonică", scrise cu caractere de același tip și de aceeași dimensiune, cu excepția cazului în care limba utilizată indică faptul că există adaos de dioxid de carbon;

b) mențiunile "obținut prin adaos de dioxid de carbon" sau "obținut prin adaos de anhidridă carbonică" se adaugă chiar și în cazul în care vinul materie primă este constituit din vin varietal;

c) pentru vinurile spumante cu D.O.C. de tip aromat, descrierea de pe etichetă indică numele soiului de viță din care provin strugurii sau menționează "obținut din struguri de varietăți aromatice".

(1) Indicațiile obligatorii utilizate la etichetarea vinurilor provenind din țări terțe sunt:

(2) Pe eticheta vinurilor de import, indicațiile facultative pot fi înscrise în limba română.

(1) Indicațiile obligatorii menționate pe etichetă sunt exprimate obligatoriu în una sau mai multe limbi oficiale ale Uniunii Europene, din care una este limba română, astfel încât consumatorul final să poată înțelege cu ușurință fiecare informație.

(2) Pentru produsele provenind din Uniunea Europeană și destinate exportului, informațiile obligatorii exprimate într-o limbă oficială a Uniunii Europene pot fi traduse într-o altă limbă.

(3) În cazul produselor provenind din țări terțe este permisă utilizarea unei limbi oficiale a țării terțe în care a fost obținut produsul, cu condiția ca informațiile obligatorii să fie exprimate într-o limbă oficială a Uniunii Europene.

(1) Campania vitivinicolă începe la data de 1 august a fiecărui an și se termină la data de 31 iulie a anului următor.

(2) Persoanele fizice și persoanele juridice care produc, depozitează, achiziționează și comercializează produse vitivinicole au obligația, după caz, de a întocmi și de a depune declarațiile de stocuri, de recoltă și de producție și de a completa operativ registrele de evidență obligatorii ale produselor vitivinicole, aprobate prin ordin al Autorității.

(3) Declarațiile prevăzute la alin. (2) se depun și se înregistrează la D.A.J. în trei exemplare, dintre care:

(4) Sunt scutite de întocmirea și depunerea declarațiilor de recoltă persoanele fizice și juridice care utilizează producția de struguri pentru consum propriu.

(5) Comercianții care dețin o cantitate de până la 2.000 litri de vin nu au obligația întocmirii și depunerii declarației de stocuri.

(6) Pentru produsele vitivinicole provenite, în vrac, din import și comerțul intracomunitar, sistemul de evidență, de verificare a conformității și a trasabilității acestora se aprobă prin ordin al Autorității, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

(1) Declarațiile de recoltă și de producție se completează și se depun până la data de 10 decembrie a fiecărui an, pentru producția anului în curs.

(2) Sunt scutiți de obligația prevăzută la alin. (1) producătorii care obțin o cantitate de până la 10 hl de vin, destinat consumului propriu.

(1) Producerea vinurilor cu D.O.C., a vinurilor cu I.G. și a vinurilor varietale se face în baza autorizației de producător de struguri destinați obținerii acestora.

(2) Comercializarea vinurilor cu D.O.C. și/sau I.G. și a vinurilor varietale se face în baza certificatului de atestare a dreptului de comercializare, eliberat de către O.N.V.P.V. la solicitarea producătorilor, pentru loturile de vin aprobate în cadrul comisiilor de degustare.

(1) Prezentele norme metodologice reglementează procedura preliminară națională în ceea ce privește înregistrarea cererilor de acordare a protecției I.G. și D.O.C. la nivelul Uniunii Europene, precum și protecția D.O.C. la nivel național, în concordanță cu prevederile art. 96 din Regulamentul (UE) nr. 1.308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1.037/2001 și (CE) nr. 1.234/2007 ale Consiliului.

(2) O D.O.C. protejată și o I.G. protejată pot fi utilizate de orice operator/agent economic care comercializează un vin produs în conformitate cu caietul de sarcini corespunzător.

(3) Caietul de sarcini permite părților interesate să verifice respectarea condițiilor relevante de producție asociate denumirii de origine protejate sau indicației geografice protejate.

(4) O D.O.C. protejată și o I.G. protejată, precum și vinul care utilizează denumirea controlată în conformitate cu caietul de sarcini sunt protejate împotriva:

a) oricărei utilizări comerciale directe sau indirecte a denumirii controlate respective:

b) utilizării abuzive, imitării sau evocării, chiar dacă originea adevărată a produsului sau a serviciului este indicată sau dacă denumirea controlată este tradusă, transcrisă sau transliterată ori este însoțită de expresii, precum "stil", "tip", "metodă", "manieră", "imitație", "gust", "similar" sau altele asemănătoare;

c) oricărei indicații false sau înșelătoare privind proveniența, originea, natura sau calitățile esențiale ale produsului, care figurează pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialul publicitar sau în documentele referitoare la produsul vinicol respectiv, precum și împotriva ambalării produsului într-un recipient de natură să creeze o impresie greșită cu privire la originea acestuia;

d) oricărei altei practici de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului.

(5) D.O.C. și I.G. nu devin generice în Uniunea Europeană în sensul alin. (4).

(6) O denumire care a devenit generică nu este protejată ca D.O.C. sau ca I.G. O "denumire devenită generică" înseamnă denumirea unui vin care, deși se raportează la locul sau regiunea unde acest produs a fost inițial obținut sau comercializat, a devenit denumirea comună a unui vin în cadrul Uniunii Europene.

(1) Cererile de protecție privind noi D.O.C. sau I.G., precum și mențiuni tradiționale pentru vinuri fac obiectul unei proceduri preliminare la nivel național.

(2) Denumirea care trebuie protejată se înregistrează numai în limba utilizată pentru a descrie produsul în cauză din aria geografică delimitată, cu ortografia originală.

(3) O cerere este admisibilă atunci când documentul unic, rezumat al caietului de sarcini, este completat în mod corespunzător și sunt furnizate documentele justificative prevăzute de legislația în vigoare.

(4) În cazul cererilor care acoperă diferite categorii de produse vitivinicole, detaliile care confirmă legătura dintre aria geografică și produs se dovedesc pentru fiecare dintre produsele vitivinicole în cauză.

(5) Caietul de sarcini al produsului conține informații care confirmă legătura dintre aria geografică și produs, precizând:

a) detaliile ariei geografice, în special, factorul natural și cel uman relevanți pentru legătură;

b) detaliile cu privire la calitatea sau caracteristicile produsului care pot fi puse, în esență sau exclusiv, pe seama mediului geografic;

c) o descriere a interacțiunii cauzale dintre detaliile menționate la lit. a) și b);

a) detaliile ariei geografice relevante pentru legătură;

b) detaliile privind calitatea, prestigiul sau alte caracteristici specifice ale produsului care pot fi puse pe seama originii sale geografice;

c) o descriere a interacțiunii cauzale dintre detaliile menționate la lit. a) și b).

(6) Caietul de sarcini al vinului cu I.G. stabilește dacă acesta se bazează pe o anumită calitate, un anumit prestigiu sau pe alte caracteristici legate de originea sa geografică.

(7) Procedura preliminară de înregistrare a cererilor de protecție a noilor D.O.C., a I.G. și a mențiunilor tradiționale la nivel național, precum și procedura de modificare a condițiilor specifice ale produselor vitivinicole obținute într-o D.O.C. sau o I.G. se aprobă prin ordin al Autorității, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

(8) În cazul în care, examinându-se cererea, se consideră că D.O.C. sau I.G. nu îndeplinește condițiile relevante și legislația privind protecția, atunci cererea se respinge.

(9) În cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute pentru protecție, se aplică procedura preliminară națională care asigură publicarea adecvată a caietului de sarcini al produsului cel puțin pe internet și se înaintează cererea de protecție la Comisia Europeană.

(1) Data depunerii unei cereri de protecție a unei D.O.C. sau a unei I.G. la Comisia Europeană este data primirii acesteia de către forul menționat și este adusă la cunoștința publicului.

(2) O.N.V.P.V. gestionează înregistrarea cererilor în vederea obținerii protecției unei D.O.C. și/sau I.G., în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 607/2009 al Comisiei din 14 iulie 2009 de stabilire a unor norme de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 479/2008 al Consiliului în ceea ce privește denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate, mențiunile tradiționale, etichetarea și prezentarea anumitor produse vitivinicole.

(1) O denumire pentru care se depune o cerere și care este omonimă sau parțial omonimă cu o denumire deja înregistrată se înregistrează ținându-se seama în mod corespunzător de utilizările locale și tradiționale, precum și de orice risc de creare a unei confuzii.

(2) O denumire omonimă care lasă consumatorilor impresia greșită că produsele sunt originare dintr-un alt teritoriu nu se înregistrează, chiar dacă aceasta este exactă în ceea ce privește teritoriul, regiunea sau localitatea din care produsele respective sunt originare.

(3) O denumire omonimă înregistrată poate fi utilizată doar în cazul în care denumirea omonimă înregistrată ulterior este practic suficient de diferită de cea deja înregistrată, ținând seama de necesitatea de a asigura un tratament echitabil pentru producătorii respectivi și de necesitatea de a nu induce în eroare consumatorul.

(1) Un solicitant care satisface condițiile prevăzute de legislația privind protecția poate solicita aprobarea unei modificări a caietului de sarcini al unei D.O.C. sau al unei I.G., în special pentru a lua în considerare evoluțiile cunoștințelor științifice și tehnice sau pentru o nouă delimitare a ariei geografice.

(2) Cererile descriu și motivează modificările solicitate.

(1) O cerere de aprobare a modificării caietului de sarcini pentru producerea vinurilor cu D.O.C. și I.G. este admisibilă dacă informațiile solicitate, însoțite de cererea completată în mod corespunzător, au fost comunicate Comisiei Europene.

(2) Modificarea caietului de sarcini este considerată a fi minoră în cazul în care:

a) nu vizează caracteristicile esențiale ale produsului;

b) nu afectează legătura cu aria geografică;

c) nu implică modificarea denumirii produsului sau a oricărei părți a acesteia;

d) nu afectează aria geografică delimitată;

e) nu atrage după sine alte restricții asupra comercializării produsului.

(3) Modificarea caietului de sarcini este considerată a fi majoră, în cazul în care:

a) are loc introducerea de noi soiuri în arealul delimitat al D.O.C. și/sau I.G.;

b) are loc o nouă delimitare a ariei geografice.

(4) Cererea de modificare a caietului de sarcini este în mod obligatoriu însoțită de cazierul vinicol al produsului realizat pe minimum 3 ani, care să justifice clar și fără echivoc modificarea caietului de sarcini în ceea ce privește legătura dintre caracteristicile produsului și mediul geografic; cazierul vinicol reprezintă banca de date analitice privind caracteristicile fizico-chimice ale vinurilor din România, determinate în conformitate cu metodele de referință ale Uniunii Europene, utilizat pentru evaluarea calității vinurilor, în funcție de anul de recoltă și arealul viticol.

(5) Atunci când cererea de aprobare a modificărilor aduse caietului de sarcini al produsului este prezentată de un solicitant, altul decât solicitantul inițial, Comisia Europeană transmite cererea solicitantului inițial.

(1) Înregistrarea unei mărci pentru vinuri care conține sau constă într-o D.O.C. protejată sau o I.G. protejată care nu respectă specificațiile produsului în cauză sau a cărei utilizare face obiectul prevederilor art. 59 alin. (2) și care se referă la un produs aparținând uneia dintre categoriile prevăzute în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice este:

a) refuzată, dacă cererea de înregistrare a mărcii este înaintată după data de prezentare la Comisia Europeană a cererii de protecție privind D.O.C. sau I.G. și, prin urmare, denumirea de origine sau indicația geografică este protejată; sau

b) anulată.

(2) O marcă, dintre cele menționate la alin. (1) pentru care a fost depusă o cerere, care a fost înregistrată sau care este consacrată prin utilizare de bună-credință, dacă această posibilitate este prevăzută de dreptul în domeniu, pe teritoriul Uniunii Europene, fie anterior datei obținerii protecției D.O.C. sau a I.G. în țara de origine, fie anterior datei de 1 ianuarie 1996, poate fi utilizată în continuare și poate fi reînnoită în pofida protecției D.O.C. sau a I.G., cu condiția să nu existe motive de anulare sau revocare a mărcii, prevăzute de Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci sau de Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene. În astfel de cazuri este permisă utilizarea D.O.C. sau a I.G. alături de mărcile relevante.

(1) O mențiune tradițională protejată poate fi utilizată numai în cazul unui produs care a fost produs în conformitate cu definiția acesteia.

(2) O mențiune tradițională pentru care a fost prezentată o cerere de protecție completată corespunzător, pentru care au fost furnizate documentele necesare, care este considerată admisibilă la nivelul Comisiei Europene, fiind adoptată o decizie de recunoaștere a acesteia pe baza informațiilor comunicate acesteia, este inclusă în baza de date electronică a Comisiei Europene, denumită "E-Bacchus".

(3) Mențiunile tradiționale înscrise în baza electronică de date a Uniunii Europene denumită "E-Bacchus" sunt protejate numai în limba și pentru categoriile de produse vitivinicole indicate în cerere împotriva:

a) utilizării abuzive, chiar dacă mențiunea protejată este însoțită de un termen precum "stil", "tip", "metodă", "manieră", "imitație", "gust", "similar" sau termeni asemănători;

b) oricărei altei indicații false sau înșelătoare cu privire la natura, caracteristicile sau calitățile esențiale ale produsului, care figurează pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialul publicitar sau în documentele aferente produsului în cauză;

c) oricăror altor practici care pot induce în eroare consumatorii, în special pentru a crea impresia că vinul îndeplinește condițiile mențiunii tradiționale protejate.

(4) Mențiunile tradiționale înscrise în baza electronică de date "E-Bacchus" sunt aduse la cunoștința publicului.

(5) Atunci când o mențiune tradițională este protejată în baza legislației privind protecția mențiunilor tradiționale, înregistrarea unei mărci comerciale a cărei utilizare ar încălca dispozițiile alin. (3) se evaluează în conformitate cu Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului sau cu Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului. Mărcile comerciale înregistrate cu încălcarea primului paragraf se declară nule la cerere, în conformitate cu procedurile aplicabile prevăzute de Directiva 2008/95/CE sau de Regulamentul (CE) nr. 207/2009.

(1) O mențiune pentru care s-a depus o cerere și care este integral sau parțial omonimă cu o mențiune tradițională deja protejată trebuie protejată ținându-se seama în mod corespunzător de utilizările locale și tradiționale și de riscul de confuzie.

(2) Mențiunea omonimă care induce în eroare consumatorii în ceea ce privește natura, calitatea sau adevărata origine a produselor nu se înregistrează, chiar dacă mențiunea respectivă este exactă.

(3) Utilizarea unei mențiuni protejate omonime nu este permisă decât dacă mențiunea omonimă protejată ulterior este în practică, suficient de diferită de mențiunea tradițională înregistrată în baza electronică de date "E-Bacchus", având în vedere necesitatea de a trata în mod echitabil producătorii în cauză și de a nu induce în eroare consumatorii.

(1) Depunerea unei cereri de anulare a unei mențiuni tradiționale se poate face de către o persoană fizică sau juridică care poate justifica un interes legitim și poate comunica o cerere de anulare justificată, în mod corespunzător.

(2) Mențiunile tradiționale nu pot deveni generice în cadrul Uniunii Europene.