Articolul UNIC
Luând în considerare Opinia nr. 4c-19/1018, adoptată de Comisia pentru afaceri europene în ședința din 20 septembrie 2016, Camera Deputaților:
1. Susține obiectivul privind acordarea de asistență tehnică operativă și tehnică sporită statelor membre pentru gestionarea sistemelor de azil și de primire, în special în cazuri de presiune disproporționată.
2. Atrage atenția asupra potențialului conflict al prevederii conform căreia Comisia Europeană poate adopta o decizie prin intermediul unui act de punere în aplicare atunci când, în cazul unei presiuni disproporționate asupra sistemelor de azil sau de primire, un stat membru nu solicită agenției asistență operativă și tehnică sau nu acceptă o ofertă de acest tip din partea agenției sau nu ia măsuri suficiente pentru a face față presiunii sau nu respectă recomandările Comisiei Europene, afectând astfel eficacitatea sistemelor de azil și de primire într-o asemenea măsură încât s-ar pune în pericol funcționarea sistemului european comun de azil (SECA), și invită Comisia Europeană să ia masurile necesare pentru a evita materializarea acestui risc.
3. Salută intenția de a cuprinde în echipele de asistență experți cu profiluri profesionale relevante pentru domeniul protecției copilului, având în vedere creșterea numărului de copii neînsoțiți în rândul migranților și al solicitanților de azil, precum și introducerea aspectelor legate de tratarea cererilor de protecție internațională care au ca obiect copiii în cadrul activităților de formare și recomandă ca protecția drepturilor copilului să fie reflectată cât mai puternic în atribuțiile și sarcinile agenției.
4. Atrage atenția că sarcina constituirii unei capacități de colectare și analizare a informațiilor privind situația în materie de azil din Uniune și din țări terțe, în cadrul agenției propuse, trebuie să se extindă doar asupra datelor și analizelor ce prezintă valoare adăugată, comparativ cu cele din alte surse sau care sunt disponibile prin alte agenții ale Uniunii, pentru a evita creșterea nejustificată a cheltuirii banilor contribuabililor europeni.
5. Consideră că implicarea activă a agenției propuse și a experților în activitățile de examinare a cererilor de azil conduce la riscuri disproporționate în ceea ce privește securitatea datelor și interferează prea mult cu sistemele naționale în materie; propune ca o astfel de implicare să fie restrânsă la cazuri temeinic motivate și limitată la ceea ce reprezintă o valoare adăugată certă.
6. Își exprimă îngrijorarea cu privire la dreptul agenției de a demara din proprie inițiativă un exercițiu de monitorizare pentru a evalua sistemele de azil sau de primire ale unui stat membru, ori de câte ori există motive serioase de îngrijorare privind funcționarea oricărui aspect al sistemelor de azil sau de primire ale statului membru respectiv, deoarece această modalitate de exercitare a dreptului de monitorizare ar putea conduce la excese; recomandă ca agenția să justifice temeinic acțiunile de monitorizare din proprie inițiativă.
7. Atrage atenția că indicatorii, orientările și bunele practici în materie de azil depind și de cadrul național economico-social specific fiecărui stat membru și recomandă ca acestea să fie tratate cu prudență în ceea ce privește transpunerea în practica Uniunii.
8. Solicită Comisiei Europene să explice în ce anume constau standardele operaționale privind punerea în aplicare a instrumentelor legislative ale Uniunii în materie de azil, pe care noua agenție urmează să le elaboreze, și care sunt garanțiile prevăzute pentru a fi limitate doar la ceea ce este necesar, astfel încât să nu afecteze drepturile în materie, care sunt de competența statelor membre.
9. Își exprimă îngrijorarea cu privire la prevederea conform căreia agenția evaluează dacă statele membre sunt pregătite să facă față provocărilor ce ar decurge dintr-o eventuală presiune disproporționată asupra sistemelor lor de azil și de primire, având în vedere că pregătirea statelor membre în acest domeniu nu se poate rezuma la aspecte administrative, ci prezintă și conotații culturale și politice legitime, pe care agenția nu are capacitatea de a le estima.
10. Consideră că modelul prevăzut, bazat pe obligația de cooperare, ar trebui să conțină și posibilitatea neparticipării statului membru, în anumite situații în care statul membru consideră că respectarea acestei obligații ar conduce la o povară administrativă exagerată sau ar veni în contradicție cu legislația națională.
11. Salută atenția acordată protecției datelor personale și gestiunii detaliate a acestora.