Articolul UNIC
Luând în considerare Opinia nr. 4c-19/1033, adoptată de Comisia pentru afaceri europene în ședința din 21 septembrie 2016, Camera Deputaților:
1. Subliniază că măsurile de activare, formare și dezvoltare a competențelor forței de muncă existente trebuie să fie cu prioritate vizate prin acțiuni mai ambițioase la nivelul Uniunii, înainte de a apela la forța de muncă din state terțe, pentru combaterea deficitelor structurale de competențe și a neconcordanței între calificările din anumite sectoare, care au potențialul de a limita creșterea, productivitatea și inovarea.
2. Consideră că învățarea pe tot parcursul vieții, munca la distanță și modalitățile de lucru generate de economia digitală au un potențial insuficient exploatat pentru a răspunde nevoilor forței de muncă înalt calificate a Uniunii, iar capacitatea acestora de a furniza instruire mai rapid decât învățământul tradițional și adaptat cererilor imediate ar trebui fructificată prin acțiuni mai hotărâte ale Uniunii Europene.
3. Consideră că potențialul de inițiere sau stabilire de noi afaceri, stimulat de fluxul resortisanților țărilor terțe ce ocupă locuri de muncă înalt calificate în Uniune, ar putea fi valorificat mai puternic prin elaborarea și aplicarea unor politici de sprijin și orientare antreprenorială, care să vizeze explicit această oportunitate și să contribuie astfel la crearea de locuri de muncă.
4. Atrage atenția că directiva ar trebui să prevadă proceduri administrative eficiente pentru gestiunea fluxului de date relevante pentru piața muncii și libera circulație a lucrătorilor, astfel încât funcționarea sistemului cărții albastre a Uniunii să fie consolidată prin punerea la dispoziție a unui volum cât mai mare de informații fiabile, detaliate și actualizate.
5. Își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că Uniunea nu este suficient de eficace în a păstra persoanele talentate, cu studii, pe teritoriul acesteia, în comparație cu alte economii dezvoltate, și invită Comisia Europeană să analizeze în profunzime cauzele acestei situații și să identifice măsurile necesare pentru contracararea acestui fenomen ce afectează puternic statele membre care au un nivel de dezvoltare mai redus.
6. Atrage atenția că trebuie realizată o distincție clară, cel puțin la nivelul analizei aplicării cărții albastre, între cetățenii care doresc să ocupe un loc de muncă înalt calificat pe termen limitat și cei care vor să rămână în Uniune un timp foarte îndelungat sau, practic, permanent.
7. Consideră că prin propunerea de directivă condițiile de admisie a resortisanților țărilor terțe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate devin mai flexibile pentru solicitanți, dar în același timp prezintă riscul de a spori sarcina administrativă a statului membru în cauză.
8. Consideră că este necesară introducerea unei condiții minime de educație și formare, echivalentă cu cea prevăzută de legislația națională a statului membru, în vederea accesului la învățământ superior, de la îndeplinirea căreia să se ia în considerare 3 ani de experiență profesională.
9. Își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că nu există indicii că mobilitatea mai ridicată ce s-ar obține prin propunerea de directivă va crea o diferență justificată de creșterea fluxului posesorilor cărții albastre către zonele deficitare în ocuparea forței de muncă.
10. Consideră că pentru a se evita crearea unor inegalități pe piața forței de muncă între absolvenții de învățământ superior, care au acces doar la nivel de debutant în profesie pe baza calificării, și cei cu competențe de nivel echivalent trebuie evitată dubla recunoaștere a experienței de minimum 3 ani, o dată în vederea stabilirii nivelului de calificare și, a doua oară, pentru avansare în funcție.
11. Respinge limitarea pragului salarial la 1.4 din salariul mediu, fapt care conduce la desființarea dreptului statului membru de a stabili nivelul salarial al resortisanților din state terțe în condiții de protejare a pieței forței de muncă autohtone, și consideră că, dacă se acceptă asimilarea experienței profesionale cu studiile superioare, atunci pragul salarial pentru lucrătorii înalt calificați ar trebui să fie menținut la un nivel mai mare.
12. Consideră că pragul salarial calculat la 1.4 din salariul mediu ar putea transforma statele membre cu salariu mediu scăzut într-o poartă de intrare unde să se obțină o carte albastră în condiții mai ușoare decât cele stabilite de alte state care sunt în fapt destinația finală a lucrătorilor.
13. Atrage atenția că recunoașterea diplomelor, certificatelor și calificărilor profesionale prevăzută a se realiza în conformitate cu procedurile naționale aplicabile nu conduce automat la asigurarea egalității de tratament, în cazul în care în materie de recunoaștere, pentru accesul pe piața forței de muncă, sunt aplicabile, în funcție de cetățenie, două proceduri naționale distincte, respectiv o procedură aplicabilă cetățenilor europeni și o procedură aplicabilă cetățenilor străini (resortisanților din state terțe).
14. Consideră ca fiind nejustificată permisiunea de a munci în al doilea stat membru imediat după depunerea cererii în acest sens, deoarece solicitantul cunoaște din timp faptul că va pleca în al doilea stat membru și termenul de soluționare a cererii în al doilea stat membru este suficient de scurt, anume 30 de zile; în plus, un refuz al acordării cărții albastre ar genera dificultăți juridice în ceea ce privește încetarea contractelor de muncă în cauză.
15. Consideră că, pentru a evita sporirea sarcinii administrative, nu este necesară comunicarea anuală a informațiilor referitoare la nivelul salarizării și lista profesiilor dacă nu apar modificări în sistemele naționale.