HOTĂRÂRE nr. 252 din 25 februarie 1967 (*republicată*)

(1) Cuantumul pensiei integrale pentru limita de vîrsta se stabilește aplicindu-se la salariul tarifar care se ia în considerare la calculul pensiei procentele prevăzute la art. 13 alin. 1 din Legea pensiilor nr. 27/1966, care constituie procentele de baza.

(2) În cazul cînd pensia calculată conform alin. 1 este mai mica decît cuantumul minim pentru transa de salariu tarifar corespunzătoare, prevăzut în tabelul de la art. 13 alin. 1 din lege, se acordă acest cuantum minim.

(3) Dacă din calcul rezultă o sumă egala sau mai mare decît cuantumul minim pentru transa de salariu tarifar, se acordă pensia rezultată din calcul.

(4) În situațiile prevăzute la art. 13 alin. 3 din legea pensiilor, la cuantumul pensiei rezultat din aplicarea procentelor de baza sau, dacă acesta este mai mic, la cuantumul minim pentru transa de salariu tarifar, se adauga suma rezultată din aplicarea procentelor de 0,5 la suta, respectiv 0,25 la suta din salariul tarifar.

(5) Procentul suplimentar de 0,5 la suta prevăzut la art. 13 alin. 4 din lege se aplică la salariul tarifar folosit ca baza de calcul a pensiei, iar suma rezultată se adauga la cuantumul minim pentru transa de salariu tarifar în situația prevăzută la alin. 2, sau la pensia rezultată din calcul în situația prevăzută la alin. 3 sau 4, după caz.

(1) Cuantumul pensiei prevăzute la art. 14 din legea pensiilor se calculează astfel:

a) se stabilește mai întîi pensia de baza, potrivit art. 13 din lege, corespunzătoare vechimii minime integrale în munca;

b) pensia astfel stabilită se împarte la 25 ani, pentru bărbați, la 20 ani, pentru femei sau la 15 ani, pentru bărbații fără capacitate vizuala, și se obține pensia corespunzătoare unui an de vechime în munca;

c) pensia pentru un an se înmulțește cu numărul anilor de vechime în munca, obținîndu-se cuantumul lunar al pensiei.

(1) Personalul navigant profesionist din aeronautica civilă, care se pensionează în condițiile prevăzute de art. 11 alin. 1 din legea pensiilor, cuprinde angajații posesori ai unor brevete sau certificate de personal navigant, care îndeplinesc următoarele funcții:

(2) Pensionarea celor prevăzuți la alin. 1 se face, la împlinirea condițiilor de vîrsta și de vechime arătate la art. 11 alin. 1 din legea pensiilor, atît la cererea unității, cît și la cererea angajatului.

(1) Pensia integrală pentru limita de vîrsta a personalului navigant profesionist din aeronautica civilă, care are o vechime, în aceasta calitate, de 25 ani, bărbații și 20 ani, femeile, calculată potrivit art. 6, se stabilește în procentele prevăzute de art. 13 alin. 1 din legea pensiilor, pentru angajații care lucrează în locuri de muncă încadrate în grupa I.

(2) Pentru fiecare an de vechime ce depășește vechimea prevăzută la alin. 1 se acordă un procent suplimentar de 0,5 la suta aplicat la salariul tarifar.

(1) Cei care au o vechime în munca de cel puțin 25 ani, bărbații și 20 ani, femeile, însă nu îndeplinesc condiția de vechime în munca în calitate de personal navigant arătată la art. 7, au dreptul, pentru fiecare an calendaristic lucrat ca personal navigant, numai la sporul de vechime și reducerea virstei de pensionare, astfel:

a) după normele prevăzute pentru angajații care lucrează în locurile de muncă încadrate în grupa I, cei care pentru un an calendaristic ar beneficia de o vechime în munca, stabilită potrivit art. 6, de 24 sau 18 luni;

b) după normele prevăzute pentru angajații care lucrează în locurile de muncă încadrate în grupa a II-a, cei care pentru un an calendaristic ar beneficia de o vechime în munca, stabilită potrivit art. 6, de 15 luni.

(2) Cei care nu au o vechime în munca de cel puțin 25 ani, bărbații și 20 ani, femeile, beneficiază, pentru fiecare an calendaristic lucrat ca personal navigant, numai de sporurile de vechime prevăzute la alin. 1 lit. a sau b, după caz.

(3) Pensia celor de la alin. 1 și 2 se stabilește în condițiile prevăzute la art. 13 din legea pensiilor pentru angajații încadrați în grupele I sau II de muncă, după caz, în raport cu timpul lucrat ca personal navigant.

(1) Personalul artistic care îndeplinește funcțiile de:

(2) Personalul artistic arătat la alin. 1 beneficiază de sporuri de vechime ce se acordă potrivit legii pensiilor angajaților care lucrează în locuri de muncă încadrate în grupa I.

(3) Cei care au o vechime totală în munca de cel puțin 25 ani, bărbații și 20 ani, femeile, însă nu îndeplinesc condiția de vechime efectivă în funcțiile arătate la alin. 1, beneficiază de sporul de vechime și de reducerea virstei de pensionare pentru anii efectiv prestati în aceste funcții, după normele prevăzute pentru angajații care lucrează în locurile de muncă încadrate în grupa I, fără ca vîrsta de pensionare să fie mai mica de 52 ani, pentru bărbați și 50 ani, pentru femei.

(4) Cei care nu au o vechime totală în munca de cel puțin 25 ani, bărbații și 20 ani, femeile, beneficiază, pentru fiecare an efectiv prestat în funcțiile de personal artistic arătate la alin. 1, numai de sporul de vechime prevăzut pentru angajații care lucrează în locurile de muncă încadrate în grupa I.

(5) Cuantumul pensiei pentru personalul artistic care a lucrat în funcțiile arătate la alin. 1 se stabilește în condițiile prevăzute la art. 13 din legea pensiilor pentru angajații încadrați în grupa I de muncă, în raport cu timpul lucrat în astfel de funcții.

(1) Personalul artistic care îndeplinește funcțiile de:

(2) Cei care nu au o vechime totală în munca de cel puțin 25 ani, bărbații și 20 ani, femeile, beneficiază, pentru fiecare an efectiv prestat în funcțiile de personal artistic prevăzute la alin. 1, numai de sporul de vechime prevăzut pentru angajații care lucrează în locurile de muncă încadrate în grupa a II-a. Pentru acești angajați, cuantumul pensiei se stabilește în condițiile art. 13 din lege, în raport cu timpul lucrat în funcțiile arătate la alin. 1.

(1) Accidentele de muncă, în sensul art. 18 din legea pensiilor, sînt cele survenite în următoarele împrejurări:

a) pentru angajați, în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu în incinta unității în care lucrează sau în incinta altei unități în care au fost trimiși sa lucreze ori în orice loc unde își îndeplinesc acele îndatoriri;

b) pentru studenți și elevi - inclusiv ucenici - în timpul și din cauza practicii profesionale;

c) pentru cei care îndeplinesc sarcini de stat sau obștești, în timpul și din cauza îndeplinirii acestor sarcini.

(2) Se considera, de asemenea, accident de muncă, în ceea ce privește pe angajat, cel survenit în următoarele împrejurări:

a) înainte de începerea sau după încetarea lucrului, dacă angajatul se afla, pentru interese legate de serviciu, în incinta unității în care lucrează sau în incinta altei unități în care a fost trimis sa lucreze ori în orice loc unde își exercită obligațiile de serviciu;

b) în timpul pauzelor care au loc în desfășurarea programului de muncă.

(3) Dispozițiile alin. 2 se aplică, în mod corespunzător, și categoriilor prevăzute la alin. 1 lit. b și c.

(4) Sarcinile de stat sau obștești sînt cele date de organele de stat sau organizațiile obștești angajaților, membrilor unor organizații obștești, cît și persoanelor care nu au nici una din aceste calități.

(5) De asemenea, se considera sarcina obsteasca și acțiunea întreprinsă de orice persoană, din proprie inițiativă, pentru prevenirea sau înlăturarea unui pericol ce ameninta orînduirea socialistă, avutul obștesc sau pentru apărarea ordinii de drept ori salvarea unei vieți omenești.

(1) Se asimilează cu accidentul de muncă, în sensul art. 18 din legea pensiilor, și cel survenit în următoarele împrejurări:

a) în timpul deplasarii de la locuinta spre locul de muncă și de la locul de muncă spre locuinta ori în timpul deplasarii periodice pentru vizitarea familiei de către angajații nelocalnici care au acest drept, dacă în toate cazurile accidentul s-a produs în perioada necesară pentru deplasare;

b) în timpul deplasarii în interes de serviciu, în aceeași sau în alta localitate;

c) în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare.

(2) Dispozițiile alin. 1 lit. a și b se aplică, în mod corespunzător, și la categoriile de persoane prevăzute la art. 17 lit. b, c și d din legea pensiilor.

(1) În vederea înscrierii la pensie de invaliditate, organele de pensii iau în considerare actele de constatare a accidentului de muncă sau a bolii profesionale, încheiate de organele prevăzute de Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 2896/1966 privind declararea, cercetarea și evidenta accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 2 din 4 ianuarie 1967.

(2) Pentru acele accidente care, potrivit legii pensiilor, se asimilează cu accidentele de muncă, dar a căror constatare nu este reglementată prin Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 2896/1966, se iau în considerare actele de constatare încheiate de conducerile unităților al căror angajat este cel accidentat, sau în care se îndeplinește practica profesională, în măsura în care accidentul nu a fost constatat de organele de urmărire penală, potrivit competentei ce revine acestora prin lege.

(1) Cuantumul pensiei de invaliditate de gradul I cauzată de accident de muncă sau boala profesională, pentru angajații, precum și pentru cei prevăzuți la art. 17 lit. b, c și d din legea pensiilor, care au avut mai înainte calitatea de angajat, se stabilește aplicindu-se la salariul tarifar care se ia în considerare la calculul pensiei procentele prevăzute în tabelele de la art. 21 alin. 1 din această lege.

(2) În cazul cînd pensia este mai mica decît cuantumul minim prevăzut în acele tabele, pentru transa de salariu corespunzătoare, se acordă cuantumul minim.

(3) Dacă din calcul rezultă o sumă egala sau mai mare decît cuantumul minim al transei de salariu, se acordă pensia rezultată din calcul.

(4) Încadrarea în grupe de muncă pentru cei a căror invaliditate a fost cauzată de un accident de muncă este determinata de condițiile de la locul de muncă prevăzut în contractul sau de muncă.

(5) În cazul invaliditatii provocate de o boala profesională, încadrarea în grupe de muncă se face ținînd seama de condițiile de la locul de muncă ce au determinat boala profesională.

(6) Pentru gradele II și III de invaliditate, cuantumul pensiei se stabilește aplicindu-se procentele de 85 la suta, respectiv 60 la suta, la pensia de gradul I, calculată potrivit prevederilor de la alin. 1-5.

(1) Cuantumul pensiei de invaliditate de gradul I cauzată de accident în afară de muncă sau boala obișnuită, pentru angajații care au vechimea în munca prevăzută la art. 23 din legea pensiilor, se stabilește aplicindu-se la salariul tarifar care se ia în considerare la calculul pensiei procentele de baza din tabelul de la art. 24 alin. 1 din aceeași lege.

(2) În cazul cînd pensia este mai mica decît cuantumul minim pentru transa de salariu tarifar corespunzătoare, prevăzut în acel tabel, se acordă cuantumul minim.

(3) Dacă din calcul rezultă o sumă egala sau mai mare decît cuantumul minim al transei de salariu tarifar, se acordă pensia rezultată din calcul.

(5) Pentru gradele II și III de invaliditate cuantumul pensiei se stabilește aplicindu-se procentele de 85 la suta, respectiv 60 la suta, la pensia de gradul I, calculată potrivit prevederilor de la alin. 1-4.

(1) Cuantumul pensiei prevăzute la art. 25 din legea pensiilor se calculează astfel:

a) se stabilește mai întîi pensia corespunzătoare gradului de invaliditate pentru vechimea minima integrală în munca prevăzută la art. 23 din lege, în raport cu vîrsta celui îndreptățit la pensie;

b) pensia astfel stabilită se împarte la numărul anilor de vechime în munca prevăzută la art. 23 din lege și se obține pensia corespunzătoare unui an de vechime în munca;

c) pensia pentru un an se înmulțește cu numărul anilor de vechime în munca, obținîndu-se cuantumul lunar al pensiei;

d) în cazurile în care art. 23 din lege cere o vechime în munca de 1 an și cei în cauza au cel puțin 6 luni calculul pensiei se face astfel cum s-a arătat la lit. a, iar pensia rezultată se împarte la 12, obținîndu-se pensia pentru o luna, care se înmulțește cu numărul lunilor de vechime în munca.

(2) Pensia de invaliditate cauzată de accident în afară de muncă sau boala obișnuită, pentru cei care nu au vechimea minima integrală, nu poate fi mai mica de:

a) dacă au avut calitatea de angajat mai înainte de efectuarea obligațiilor militare și îndeplinesc condițiile de vechime în munca prevăzute la art. 23 sau 25 din lege, pensia se va stabili potrivit prevederilor referitoare la angajați;

b) dacă nu au avut calitatea de angajat mai înainte de efectuarea obligațiilor militare, precum și în cazul cînd au avut aceasta calitate dar nu îndeplinesc condiția de vechime în munca pentru a primi pensia ca angajat, cuantumul pensiei va fi cel de la art. 22 alin. 2.

a) între 6 și 12 luni, pentru invaliditatile de gradul III;

b) între 12 și 24 luni, pentru invaliditatile de gradul I și II.

(1) Cuantumul pensiei de urmaș, cuvenit, potrivit art. 31 alin. 2 lit. b din legea pensiilor, sotiei care are între 15 și 20 ani de căsătorie cu soțul decedat, se stabilește astfel:

a) se determina pensia ce i s-ar fi cuvenit dacă ar fi avut 20 ani de căsătorie;

b) pensia rezultată se împarte la 20 și se obține pensia corespunzătoare unui an de căsătorie;

c) pensia pentru un an se înmulțește cu numărul anilor de căsătorie, obținîndu-se cuantumul lunar al pensiei; pentru determinarea anilor de căsătorie, fracțiunile de 6 luni sau mai mari se intregesc la un an.

(2) La împlinirea virstei de 55 ani sau în caz de invaliditate, pensionarei prevăzute la alin. 1 i se va acorda, la cerere, pensia întreaga de urmaș.

(1) Cuantumul lunar al ajutorului social este de:

(2) Schimbarea definitivă a domiciliului beneficiarului de ajutor social din mediul urban în mediul rural și invers, după 1 ianuarie 1967, atrage modificarea corespunzătoare a cuantumului ajutorului social.

(1) Normele privitoare la determinarea gradelor de invaliditate, precum și la revizuirea medicală a invalizilor beneficiari de ajutor social, sînt cele prevăzute pentru pensionării de invaliditate.

(2) De asemenea, beneficiarilor de ajutor social li se aplică prevederile art. 23 alin. 3 și 4 din legea pensiilor.

a) se afla în incapacitate temporară de muncă în timpul executării contractului de muncă sau după desfacerea contractului de muncă, dacă în acesta din urma situație primește ajutoare materiale prin asigurările sociale de stat;

b) se afla în concediu de studii, acordat potrivit legii;

c) se afla în concediu fără plata de cel mult 30 de zile într-un an calendaristic;

d) urmează cursuri de pregătire profesională sau politica, la care a fost trimis;

e) a fost suspendat din funcție sau a fost deținut, dacă ulterior a intervenit încetarea procesului penal, anularea sau încetarea urmăririi, fără a se constata o vina în sarcina angajatului, ori s-a pronunțat achitarea. În aceste cazuri, se considera vechime în munca timpul cuprins între data suspendării sau arestării și data reintegrarii. Dacă contractul de muncă al celui suspendat a fost desfăcut din inițiativa acestuia sau de unitate pentru motivul care a determinat suspendarea și tot astfel, în cazul deținerii, dacă contractul de muncă a fost desfăcut pentru orice motiv, se considera vechime în munca timpul cuprins între data suspendării sau arestării și data încetării procesului penal, a anulării sau încetării urmăririi ori a achitării;

f) nu a lucrat din cauza desfacerii contractului sau de muncă, dacă această măsură a fost anulată ulterior ca ilegala;

g) lipsește din țara pentru a-și urma soțul trimis în misiune permanenta în străinătate;

h) nu a lucrat în unitate, din alte cauze decît cele de mai sus, însă contractul sau de muncă era în fiinta;

i) a fost îndepărtat din serviciu pentru activitate politica democratica, pînă la 23 August 1944;

j) a întrerupt munca din cauza persecutiilor rasiale în perioada 1 ianuarie 1938 - 19 decembrie 1944 sau a continuat să fie deținut în lagar în teritoriile ocupate de fascisti și după data de 19 decembrie 1944, pînă la data eliberării;

k) a fost îndepărtat din serviciu de către autoritățile maghiare în perioada septembrie 1940 - decembrie 1945;

l) a fost privat de libertate în locuri de deținere pe baza unui act administrativ.

(1) Se considera vechime în munca și timpul cît o persoană:

a) a cotizat, indiferent în ce calitate, la fostele asigurări sociale ori la casele de pensii preluate de stat pe baza Legii nr. 10/1949 pentru organizarea Asigurărilor Sociale de Stat;

b) a îndeplinit serviciul militar în termen, a fost concentrat, mobilizat sau a fost prizonier;

c) a servit ca militar în cadrul Ministerului Apărării Naționale și Ministerului de Interne, dacă ulterior s-a angajat pe baza unui contract de muncă. În aceste situații vechimea în munca se stabilește potrivit normelor legale privind pensionarea cadrelor militare;

d) a lucrat în străinătate ca angajat, dacă la data cererii de pensie este cetățean român;

e) a lucrat ca angajat pe teritoriul Republicii Socialiste România, fiind cetățean străin;

f) a lucrat în munca de reconstrucție, după cel de-al doilea război mondial, în conformitate cu convenția de armistitiu;

g) a lucrat în calitate de brigadier voluntar pe santierele naționale;

h) a lucrat ca practicant judecătoresc, ca asistent de farmacie după efectuarea stagiului obligatoriu de practica sau ca practicant în atelierele școlilor profesionale gradul II sau ale liceelor industriale, după absolvirea acestora;

i) a lucrat în calitate de cărăuș în porturi, înscris ca muncitor permanent în registrele căpităniei porturilor pînă la 1 ianuarie 1949;

j) a lucrat în sectoare de activitate cu sisteme proprii de asigurări și pensii, vechimea recunoscîndu-se în condițiile stabilite de art. 46 din legea pensiilor;

k) a fost internată în lagare ori deținută pentru activitate politica democratica, înainte de 23 August 1944.

(2) Se considera vechime în munca și timpul cît o persoană fără capacitate vizuala a lucrat în atelierele de producție în cadrul fostelor așezăminte de binefacere.

(3) De asemenea, se considera vechime în munca timpul cît un pensionar a funcționat în calitate de profesor consultant, conferențiar consultant sau consultant științific.

(4) Se considera vechime în munca perioada cît cetățeanul român a executat o pedeapsă privată de libertate în baza unei hotărîri penale străine care nu a fost recunoscută de instanțele judecătorești române, dacă timpul înainte de condamnare se considera, potrivit legii române, vechime în munca.

a) în întreprinderea soțului, sotiei, părinților sau copiilor, cu excepția celor care dovedesc ca au cotizat în acest timp la fostele asigurări sociale pînă la 1 ianuarie 1949;

b) ca ucenic, practicant sau elev al unei școli profesionale, cu excepția celor prevăzuți la art. 30 alin. 1 lit. h și a celor care fac dovada ca în această perioadă au primit salariu ori au cotizat la fostele asigurări sociale pînă la 1 ianuarie 1949.

a) 10 ani la pensia pentru limita de vîrsta;

b) 1/2 din vechimea prevăzută la art. 23 din legea pensiilor, la pensia de invaliditate cauzată de accident în afară de muncă sau boala obișnuită, cu excepția situației cînd vechimea minima necesară este de 6 luni.

(1) Dovada vechimii în munca în vederea pensionării se face cu carnetul de muncă, întocmit și eliberat în conformitate cu dispozițiile legale sau cu o fișa de pensie întocmită de unitate, care va cuprinde datele necesare pensionării, extrase din carnetul de muncă.

(2) Dacă, din motive temeinice, nu s-au eliberat carnete de muncă precum și în cazuri de forta majoră, dovada vechimii în munca se face cu actele valabile conform dispozițiilor pentru completarea carnetului de muncă. Dovada vechimii în munca se face în același fel și de cei cărora, potrivit legii, nu li se întocmesc carnete de muncă.

(3) Pentru personalul navigant profesionist din aeronautica civilă, dovada orelor de zbor, a starturilor, a salturilor sau a receptiilor de aeronave, se face cu carnetul de zbor. Pentru perioadele anterioare datei de 11 iunie 1954, dovada se face cu adeverinte eliberate de Comandamentul aviației civile - TAROM, din subordinea Ministerului Apărării Naționale. Dacă nu se poate face aceasta dovada, pentru perioadele anterioare datei de 11 iunie 1954 se va lua în considerare, pentru un an calendaristic, o vechime în munca de 15 luni.

(4) Dovada vechimii în munca pentru perioada cît o persoană fără capacitate vizuala a lucrat în atelierele de producție din cadrul fostelor așezăminte de binefacere se face cu acte eliberate de acele instituții sau de Asociația nevazatorilor conform dispozițiilor legale.

(5) Pentru cei prevăzuți la art. 81, 82 și 87 din legea pensiilor, dovada vechimii în munca se poate face și cu actele valabile conform dispozițiilor pentru completarea carnetului de muncă.

(1) Vechimea în munca cerută pentru acordarea pensiei pentru limita de vîrsta trebuie să fie dovedită cu acte oficiale pentru cel puțin 10 ani.

(2) Vechimea în munca cerută pentru acordarea pensiei de invaliditate cauzată de accident în afară de muncă sau boala obișnuită trebuie să fie dovedită cu acte oficiale, pentru cel puțin jumătate din vechimea corespunzătoare virstei, prevăzută la art. 23 din legea pensiilor.

(3) Vechimea în munca reconstituita potrivit dispozițiilor legale pe baza declarațiilor de martori se ia în considerare în întregime, după dovedirea, cu acte oficiale, a perioadelor de vechime prevăzute la alin. 1 și 2.

(4) Vechimea în munca necesară pentru acordarea ajutorului social trebuie dovedită, în întregime, cu acte oficiale.

(5) De asemenea, cotizațiile la fostele asigurări sociale ori la casele de pensii preluate de stat în baza Legii nr. 10/1949 se dovedesc cu acte, conform dispozițiilor pentru completarea carnetului de muncă.

(1) Pentru determinarea perioadei de 5 ani lucrati consecutiv, în vederea stabilirii bazei de calcul a pensiei, potrivit art. 41 din legea pensiilor, eventualele întreruperi în munca se completează cu perioadele lucrate imediat anterior sau posterior acelor întreruperi, la alegerea angajatului.

(2) Pentru angajații care devin invalizi ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, dacă întreaga vechime în munca este mai mica de o luna, pensia se calculează pe baza salariului tarifar lunar de încadrare.

(3) La stabilirea mediei salariilor tarifare se iau în considerare, pentru timpul cît angajatul a fost în concediu de odihnă, concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă, concediu de maternitate, concediu pentru îngrijirea copilului bolnav, în carantina sau în concediu fără plata de pînă la 30 zile într-un an calendaristic, salariile tarifare de încadrare în aceste perioade.

(4) Pentru angajații trimiși să urmeze cursuri de pregătire profesională sau politica, media salariilor tarifare se stabilește pe baza salariilor tarifare lunare, avute înainte de trimitere sau a celor primite în perioada cît urmează acele cursuri, după cum este mai avantajos.

(1) Angajatul care solicită pensie sau ajutor social depune cererea la unitatea la care lucrează. Cererea de pensionare pentru limita de vîrsta poate fi depusa cu 3 luni înainte de îndeplinirea condiției de vîrsta.

(2) La cererea angajatului sau a urmașilor acestuia unitatea este obligată sa întocmească dosarul de pensie sau de ajutor social și sa-l trimită la organul de pensii în raza căruia domiciliază angajatul sau urmașii, în termen de 10 zile de la data depunerii cererii, cu excepția situațiilor în care se solicita pensie de invaliditate, cînd se procedează potrivit prevederilor art. 50 alin. 1 și 2 și art. 51 alin. 3.

(1) În cazul cînd cel care cere pensie sau ajutor social nu este în munca, acesta își întocmește personal dosarul și-l depune, împreună cu cererea, la organul de pensii în raza căruia domiciliază.

(2) Urmașii pot, de asemenea, să-și întocmească personal dosarul și sa-l depună, împreună cu cererea, la organul de pensii respectiv.

(1) La primirea dosarului de pensie sau de ajutor social, organul de pensii are obligația de a verifica dacă acesta este completat cu toate actele necesare.

(2) În cazul în care dosarul nu este complet, organul de pensii va face cunoscut, în scris, unității sau solicitantului, în termen de cel mult 10 zile de la data înregistrării dosarului, ce acte mai sînt necesare pentru completarea lui.

(3) Actele prezentate ulterior depunerii dosarului, în vederea completării acestuia, vor fi înregistrate la organul de pensii.

(4) În situația în care cel ce solicita pensie de invaliditate sau ajutor social de invaliditate nu este în munca, organul de pensii este obligat sa ceara organului medical teritorial întocmirea dosarului medical prevăzut de art. 50 alin. 1.

(1) Stabilirea pensiei și ajutorului social se face prin decizii date de către organele de pensii în termen de 15 zile de la data înregistrării sau completării dosarului cu toate actele necesare.

(2) Respingerea cererii de pensie sau de ajutor social se face, de asemenea, prin decizie data de aceleași organe.

(3) Decizia va cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au condus la admiterea sau respingerea cererii de pensie sau ajutor social, precum și termenul înăuntrul căruia poate fi introdusă contestația și organul la care se introduce aceasta.

(4) Decizia se întocmește în 3 exemplare și va fi semnată de șeful organului de pensii și de șeful biroului de pensii.

(5) Decizia va fi comunicată, în scris, de către organul de pensii, în termen de 5 zile de la data emiterii, atît celui în cauza cît și unității la care acesta lucrează.

(6) În cazul în care decizia de respingere a rămas definitivă, actele depuse se restituie solicitantului de pensie sau ajutor social.

(1) Contestația prevăzută la art. 43 alin. 2 din legea pensiilor se depune fie la organul de pensii care a emis decizia, fie la comisia de contestații.

(2) Cînd contestația a fost depusa la organul de pensii care a emis decizia, acesta este obligat ca în termen de 10 zile sa o înainteze împreună cu dosarul la comisia de contestații.

(3) În cazul cînd contestația a fost depusa direct la comisia de contestații aceasta va cere de îndată dosarul de la organul ce a emis decizia, care este obligat sa-l înainteze în termen de 10 zile.

(4) Contestațiile adresate în termen de 60 zile prevăzute la art. 43 alin. 2 din legea pensiilor, direct organelor centrale, vor fi trimise de către acestea comisiilor de contestații competente, fiind considerate ca depuse în termen.

(1) La primirea dosarului împreună cu contestația, organul de pensii județean, respectiv al municipiului București, verifica actele din dosar, întocmește un referat de prezentare a cazului și supune spre judecare contestația, împreună cu dosarul și referatul, comisiei de contestații.

(2) Comisia de contestații fixează termen de judecată și citeaza, în scris, pe cel care a făcut contestația cu cel puțin 15 zile înainte de termenul stabilit pentru judecare.

(3) Judecarea contestației se face în termen de 30 zile de la primirea dosarului, în prezenta contestatorului.

(4) În caz de neprezentare, comisia de contestații poate judeca și în lipsa.

(1) Decizia data de comisia de contestații va cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au condus la admiterea sau respingerea contestației.

(2) Decizia se întocmește în 2 exemplare și se semnează de toți membrii comisiei.

(3) Un exemplar de pe decizie se comunică celui în cauza, de către organul de pensii județean, respectiv al municipiului București, în cel mult 5 zile de la data pronunțării deciziei.

(4) Dosarul împreună cu un exemplar de pe decizie se restituie organului de pensii respectiv, în termenul stabilit în alineatul precedent.

(1) Revizuirea prevăzută la art. 44 din legea pensiilor se face de către organul a cărui decizie este supusă revizuirii, la sesizarea părților interesate și a organelor de îndrumare și control competente.

(2) Drepturile stabilite ca urmare a revizuirii deciziei de pensie sau de ajutor social curg:

a) de la data stabilirii inițiale a dreptului, în cazul în care datorită erorii săvîrșite s-au plătit sume mai mici decît cele cuvenite; sumele cuvenite se vor plati pe cel mult 3 ani în urma, socotiți de la data înregistrării sesizării la organele de pensii;

b) de la întîi a lunii următoare înregistrării sesizării la organele de pensii, în toate celelalte cazuri.

(3) Sumele plătite în plus ca urmare a unor erori de calcul se vor recupera pe o perioadă de cel mult un an, socotită de la data înregistrării sesizării la organele de pensii; cele ce sînt urmarea unor infracțiuni se vor recupera în întregime.

(4) Cînd revizuirea se face de către organul de pensii, decizia poate fi contestată în condițiile prevăzute la art. 43 alin. 2 din legea pensiilor.

(1) În vederea pensionării de invaliditate organul medical care propune pensionarea întocmește un dosar medical documentat pe care îl trimite unității la care lucrează angajatul. Dosarul medical va cuprinde în toate cazurile actele necesare stabilirii cauzei invaliditatii.

(2) Unitatea trimite dosarul medical la comisia de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă, însoțit de un extras din dosarul angajatului, care va cuprinde date privitoare la starea civilă a angajatului, pregătirea sa profesională, activitățile profesionale anterioare și vechimea în munca.

(3) Pentru cei prevăzuți la art. 43, care cer pensie de invaliditate, organul medical teritorial întocmește dosarul medical prevăzut la alin. 1, pe care îl trimite organului de pensii care solicită întocmirea lui.

(4) La primirea dosarului medical organul de pensii va proceda potrivit prevederilor alin. 2.

(1) Comisia de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă se pronunța asupra invaliditatii în termen de 15 zile de la data cînd este în posesia tuturor documentelor medicale necesare, prin decizie întocmită în 3 exemplare.

(2) Un exemplar din decizie rămîne în dosarul medical care se păstrează de către comisia de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă, al doilea se trimite în termen de 5 zile unității care a cerut expertizarea sau organului de pensii - pentru cei prevăzuți la art. 50 alin. 3, iar al treilea se preda celui expertizat, în ziua expertizarii.

(3) La primirea deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate, unitatea, în termen de 10 zile, trimite dosarul întocmit în vederea pensionării, împreună cu aceasta decizie, la organul de pensii în raza căruia domiciliază angajatul, pentru rezolvarea cererii de pensionare.

(1) Contestația prevăzută de art. 47 alin. 2 din legea pensiilor se depune la comisia de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă ce a făcut expertizarea. Aceasta are obligația de a inainta cererea, în termen de 10 zile de la data înregistrării, împreună cu dosarul medical, comisiei județene de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă, respectiv a municipiului București.

(2) Contestațiile adresate în termenul prevăzut de art. 47 alin. 2 din legea pensiilor direct organelor centrale vor fi trimise de către acestea comisiilor județene de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă competente, fiind considerate ca depuse în termen.

(3) Comisia judeteana de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă, respectiv a municipiului București, va rezolva contestația în termen de 30 zile de la primirea dosarului medical.

(1) Deciziile comisiilor de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă, necontestate în termen, precum și deciziile comisiilor județene de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă, respectiv a municipiului București, sînt definitive.

(2) Deciziile rămase definitive pot fi revizuite, în caz de erori, de către comisia a carei decizie este supusă revizuirii, la sesizarea părților interesate și a organelor de îndrumare și control competente.

(3) Drepturile stabilite ca urmare a revizuirii se acordă potrivit prevederilor art. 49 alin. 2.

(1) Decizia data de comisia de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă este valabilă pînă la întîi a lunii următoare aceleia în care este stabilit termenul de revizuire medicală, potrivit art. 51 alin. 1.

(2) La termenul de revizuire medicală pensionarul de invaliditate are obligația se să prezinte, fără a mai fi citat, la comisia de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă, în vederea revizuirii medicale.

(3) Dacă pensionarul invalid este netransportabil și justifica acest fapt prin acte medicale oficiale, el este obligat sa anunțe din timp comisia de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă pentru a fi examinat la domiciliu sau la spital.

(4) În cazul cînd pensionarul prevăzut la alin. 3 va fi încadrat într-un grad de invaliditate, pensia i se va plati în continuare de la data expirării valabilității deciziei anterioare.

(5) Dacă pensionarul invalid nu se prezintă la data stabilită pentru revizuire medicală, din motive justificate și dovedite cu acte oficiale, pensia i se va plati, în continuare, de la data expirării deciziei anterioare, în cazul cînd se prezintă în termen de 30 zile de la încetarea motivelor care au determinat neprezentarea la termen, dacă este susținut într-un grad de invaliditate.

(6) Dacă pensionarul invalid se prezintă cu întîrziere la revizuirea medicală, fără a avea motive justificate, sau dacă a depășit termenul de 30 zile prevăzut la alin. 5, pensia i se va plati cu începere din prima zi a lunii următoare aceleia în care a fost examinat, în cazul cînd va fi încadrat într-un grad de invaliditate, numai dacă s-a prezentat în cel mult 6 luni de la data stabilită pentru revizuirea medicală.

(1) Deciziile pentru stabilirea drepturilor la pensie de invaliditate sau ajutor social de invaliditate au aceeași valabilitate ca și deciziile de încadrare în grade de invaliditate, date de comisiile de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă.

(2) După expirarea termenului de valabilitate a deciziei de pensie sau ajutor social și după ce invalidul a fost revizuit de către comisia de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă, organul de pensii va da o noua decizie, în cazul cînd se schimba gradul de invaliditate ori cauza invaliditatii.

(3) Dacă se păstrează gradul și cauza invaliditatii, se va prelungi valabilitatea deciziei anterioare de pensie sau de ajutor social printr-o mențiune facuta pe aceasta decizie.

(1) În cazul în care s-au depus acte pe baza cărora se poate stabili un drept de pensie sau de ajutor social, se va proceda la stabilirea acestuia, fără a se mai aștepta să fie depuse și alte acte în completare.

(2) La prezentarea de noi acte, pensia se va recalcula și se va acorda cu începere din prima zi a lunii următoare aceleia în care au fost depuse noile acte.

(3) Dacă noile acte au fost depuse în termen de 3 luni de la data încetării plății ajutorului pentru incapacitate temporară de muncă sau a decesului susținătorului ori de la încetarea activității, diferența de pensie se va acorda cu începere de la aceste date, după caz.

(4) Data completării dosarului de pensie sau de ajutor social cu decizia de încadrare într-un grad de invaliditate nu influențează asupra datei de cînd începe plata pensiei sau ajutorului social.

(5) De asemenea, depunerea în termen de cel mult un an de la încetarea activității sau a plății ajutorului pentru incapacitate temporară de muncă a actului prin care se constata accidentul de muncă sau boala profesională, nu influențează asupra datei de cînd se plătește pensia.

(6) În cazul în care depunerea actului prin care se constata accidentul de muncă sau boala profesională se face după termenul prevăzut la alin. 5, plata drepturilor se face pe cel mult 12 luni în urma, socotite de la data înregistrării actului la organul de pensii.

(1) În cazul cînd de pe urma susținătorului decedat au rămas urmași cu drept la pensie, care au domicilii diferite, pensia va fi stabilită de către organul de pensii în raza căruia a domiciliat decedatul.

(2) Organul de pensii care are competența de a stabili pensia va emite o decizie în care vor fi trecuți toți urmașii cu drept la pensie.

(1) În cazul în care sînt mai mulți urmași cu domicilii diferite, cuantumul total al pensiei se împarte în părți egale, în raport cu numărul acestora, intocmindu-se cîte o decizie separată pentru fiecare urmaș care locuiește la alt domiciliu.

(2) În fiecare dintre aceste decizii se va menționa cuantumul total al pensiei și modul cum a fost repartizat pe urmași.

(3) Dosarul se păstrează la organul de pensii care a dat decizia de înscriere la pensie și care va pune în plata urmașii domiciliați în raza sa.

(4) Deciziile privind pe urmașii domiciliați în raza altor organe de pensii se vor trimite acestor organe, care îi vor pune în plata, începînd cu luna menționată în adresa de trimitere

(5) Pentru urmașii care locuiesc la același domiciliu se va emite cîte o decizie de pensie pentru fiecare urmaș în parte, potrivit prevederilor de la alin. 1 și 2, dacă acestea au capacitatea de exercițiu și cer aceasta.

(1) Pensia și ajutorul social, precum și alte drepturi aferente se achită pe întreaga luna în care s-a produs cauza de încetare a dreptului.

(2) În caz de deces al pensionarului sau beneficiarului de ajutor social, sumele neîncasate de cel decedat, inclusiv cele pentru luna în care a avut loc decesul, se vor achită membrilor de familie prevăzuți la art. 29 alin. 1 din legea pensiilor, iar în lipsa acestora, persoanei în grija căreia se afla pensionarul sau beneficiarul de ajutor social la data decesului.

(3) Cei care au îngrijit de pensionarul sau beneficiarul de ajutor social decedat fac dovada acestei situații cu acte sau cu declarații date pe proprie răspundere.

(1) La recalcularea pensiilor, în sensul art. 51 alin. 2 din legea pensiilor, sau la transformarea acestora, pentru pensionării care continua activitatea după 1 ianuarie 1967, se vor aplica toate prevederile noii legi, inclusiv procentele de calcul.

(2) Prin salariul avut în vedere la stabilirea inițială a pensiei, prevăzut la art. 51 alin. 3 din legea pensiilor, se înțelege salariul funcției sau funcțiilor din perioada luată în considerare la stabilirea bazei de calcul a pensiei, adus la nivelul celui în vigoare la data cererii de transformare.

(3) Pentru pensionării aflați în plata la 31 decembrie 1966, la recalcularea sau transformarea pensiei prevăzută la alin. 1 nu se acordă sporurile de vechime prevăzute la art. 6 din legea pensiilor, pentru timpul lucrat pînă la data pensionării.

(1) În caz de transformare a pensiei dintr-o categorie în alta sau de recalculare a pensiei, plata noului drept se va face din prima zi a lunii următoare introducerii cererii de transformare sau recalculare, împreună cu actele necesare.

(2) În caz de schimbare a gradului de invaliditate în condițiile art. 27 alin. 2 din legea pensiilor sau a numărului de urmași, care modifica procentul de recalculare a pensiei sau ajutorului social, după caz, noul drept se va plati:

a) din prima zi a lunii următoare aceleia în care s-a emis decizia comisiei de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă;

b) din prima zi a lunii următoare aceleia în care a intervenit schimbarea numărului de urmași.

(1) Suspendarea plății pensiei sau ajutorului social se face începînd cu luna în care a intervenit situația care determina suspendarea, dacă nu s-a efectuat plata pentru aceasta luna.

(2) În cazul cînd pensia sau ajutorul social au fost încasate, plata se suspenda începînd cu prima zi a lunii următoare aceleia în care a intervenit situația care determina suspendarea.

(1) Pensionării mentinuti sau reincadrati în munca sînt obligați sa comunice unității la care lucrează calitatea de pensionar și organul de pensii care le plătește pensia.

(2) De asemenea, pensionării au obligația ca, în termen de 15 zile de la angajare, sa comunice organului de pensii la care sînt în plata unitatea unde sînt angajați și data de la care lucrează. Pensionării care exercită o profesie sau o meserie pe cont propriu vor comunică aceasta situație organului de pensii respectiv în termen de 15 zile de la data obținerii autorizației de funcționare.

(3) Prevederile alineatului precedent se aplică și beneficiarilor de ajutor social, precum și pensionarilor urmași.

(4) Unitățile sînt obligate sa ceara celor pe care îi angajează sa menționeze dacă sînt sau nu pensionari sau beneficiari de ajutor social.

(5) Pentru cei care au calitatea de pensionari sau de beneficiari de ajutor social, unitățile vor comunică angajarea, în termen de cel mult 15 zile, organului de pensii de care aparțin cei în cauza. În același termen, unitățile sînt obligate sa comunice organelor de pensii orice schimbare intervenita în situația pensionarului angajat, care ar atrage și modificări cu privire la plata drepturilor de pensie.

(7) Unitățile care, prin nerespectarea dispozițiilor legale, privind cumulul pensiei cu salariul, determina plata unor drepturi de pensie sau ajutor social necuvenite, sînt obligate la restituirea integrală a acestora către organele de pensii.

(1) Pensionării de orice fel au drept la ajutor în caz de deces al oricărui membru de familie din cei enumerati la art. 29 alin. 1 din legea pensiilor.

(2) În caz de deces al unui pensionar, au drept la ajutor membrii de familie ai acestuia sau persoanele străine de familie care au suportat cheltuielile ocazionate de deces.

(3) Ajutorul de deces se acordă în cuantumul și în condițiile stabilite pentru angajații cu contracte de muncă pe durata nedeterminată și pentru membrii lor de familie.

(4) Pensionării care primesc pensie pentru activitate proprie se asimilează, în ceea ce privește cuantumul ajutorului de deces, cu angajații, iar membrii de familie ai acestora, inclusiv pensionării urmași, cu membrii de familie ai angajaților.

(1) Pensionării care nu sînt în munca, precum și membrii lor de familie, primesc ajutorul, în caz de deces, prin organul de pensii în raza căruia domiciliază.

(2) Pensionării care sînt în munca, precum și membrii lor de familie, primesc ajutor, în caz de deces, prin unitatea respectiva.

(1) Pe timpul cît au asigurata întreținerea în unități de ocrotire socială beneficiarii de ajutor social nu primesc acest ajutor.

(2) Pensionării de invaliditate de gradul I nu primesc indemnizația de îngrijire prevăzută de art. 26 din legea pensiilor, pe tot timpul cît sînt internati în unități de ocrotire socială.

(1) Pensionării de invaliditate de gradul III vor primi pe timpul cît sînt angajați, pe lîngă salariu, pensia de asigurări sociale în întregime și pensia suplimentară cuvenită, fără ca acestea împreună să poată depăși salariul tarifar în vigoare, corespunzător funcției avute la data pensionării de invaliditate.

(2) În cazul în care salariul tarifar împreună cu pensia de asigurări sociale și pensia suplimentară ori numai salariul tarifar depășesc salariul tarifar în vigoare, corespunzător funcției avute la data pensionării de invaliditate, pensiile se reduc începînd cu pensia de asigurări sociale sau se suspenda, după caz.

(3) Salariul tarifar în vigoare este cel din luna pentru care se face plata pensiei.

(1) În cazul în care o persoană a lucrat în mai multe sectoare cu sisteme proprii de asigurări și pensii, sectorul care îi stabilește pensia îi va stabili și plati și pensia suplimentară, luînd în considerare perioadele cît a contribuit în toate sectoarele.

(2) Pentru pensionării care continua activitatea, pensia suplimentară se va acorda sau recalcula de către sectorul care le plătește pensia.

(3) În situațiile prevăzute la alin. 1 și 2 nu se vor face decontări între sectoare.

(1) Reducerea virstei de pensionare se face, potrivit prevederilor art. 8 din legea pensiilor, pentru fiecare an lucrat efectiv în locuri de muncă încadrate în grupele I și II.

(2) Anii efectiv lucrati se stabilesc prin totalizarea lunilor cît s-a prestat munca în fiecare grupa în parte; totalul, pentru fiecare grupa de muncă, se împarte la 12, iar perioadele mai mici de 12 luni, rezultate din împărțire, se neglijează.

(3) Pentru a stabili numărul de ani cu care se reduce vîrsta de pensionare a celor care au lucrat în locuri de muncă încadrate în grupele I și II se aduna lunile cu care se reduce vîrsta, corespunzător timpului efectiv lucrat în astfel de grupe de muncă, stabilit potrivit alin. 2 și totalul se împarte la 12. În cazul cînd din împărțire rezultă fracțiuni de ani, acestea se intregesc la un an, dacă sînt de 6 luni sau mai mari și se neglijează, dacă sînt mai mici de 6 luni.

(4) Anii stabiliți potrivit alin. 3 se scad din vîrsta de 62 ani, pentru bărbați și 57 ani, pentru femei, cînd cererea de pensie este facuta de unitate, sau din vîrsta de 60 ani, pentru bărbați și 55 ani, pentru femei, cînd cererea de pensie este facuta de angajat, fără ca vîrsta de pensionare astfel redusă să poată fi mai mica de 50 ani, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 10 alin. 3, cînd aceasta vîrsta nu poate fi mai mica de 52 ani pentru bărbați.

a) pentru cei cu invaliditate cauzată de accident de muncă se va ține seama de muncă prestată, potrivit contractului de muncă, la data accidentarii;

b) pentru cei cu invaliditate cauzate de boala profesională, se va ține seama de muncă prestată care, prin condițiile în care s-a desfășurat, a determinat îmbolnăvirea profesională.

(1) Invalizii și accidentatii de război proveniți din soldati și gradati, care nu au avut calitatea de angajat înainte de a deveni invalizi, au dreptul la pensie în următoarele cuantumuri:

(2) Schimbarea definitivă a domiciliului celor prevăzuți în alin. 1, din mediul urban în mediul rural și invers, după 1 ianuarie 1967, atrage modificarea corespunzătoare a cuantumului pensiei.

(3) Invalizii și accidentatii de război proveniți din soldati și gradati, care au avut calitatea de angajat înainte de a deveni invalizi, au drept la pensie calculată conform normelor prevăzute la pensia de invaliditate cauzată de accident de muncă, în raport cu gradul de invaliditate și salariul tarifar.

(1) Invalizii și accidentatii de război proveniți din subofiteri și ofițeri au drept la pensie, calculată conform normelor prevăzute pentru pensia de invaliditate cauzată de accident de muncă, în raport cu gradul de invaliditate și solda gradului militar.

(2) Cei prevăzuți la alin. 1, care au avut calitatea de angajat înainte de a deveni invalizi, pot cere stabilirea pensiei pe baza salariului tarifar, dacă aceasta le este mai avantajos.

(1) Salariul tarifar la care se referă art. 88 și 89 va fi cel prevăzut pentru calcularea pensiilor din cadrul asigurărilor sociale de stat, în raport cu data încetării activității salariate.

(2) Solda gradului militar la care se referă art. 89 va fi aceea folosită la recalcularea pensiilor în baza Decretului nr. 292/1959.

(1) Membrii de familie care au drept la pensie de urmaș sînt cei prevăzuți la art. 29 din legea pensiilor.

(2) Pensia de urmaș se calculează din pensia de invaliditate de gradul I cauzată de accident de muncă, ce se cuvenea sau s-ar fi cuvenit susținătorului decedat.

(3) Pentru membrii de familie ai invalizilor mari mutilati decedati, pensia de urmaș se calculează din pensia de mare mutilat.

(1) Prevederile prezentei hotărîri se aplică de la data de 1 ianuarie 1967*).

(2) Pe aceeași dată se abroga Regulamentul privind condițiile de aplicare a Decretului nr. 292 din 30 iulie 1959 la pensiile I.O.V.R., aprobat prin Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 1081 din 31 iulie 1959.