Articolul 1
Senatul:
1. Constată:
(1) Propunerea de directivă este întemeiată pe art. 153 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și este coerentă cu acquis-ul comunitar existent (Directiva 2010/41/UE, Directiva 2006/54/C, Directiva 97/81/CE, Directiva 2010/18/UE).
(2) Propunerea de directivă respectă principiul subsidiarității, întrucât:
– obiectivul general urmărit prin prezenta directivă este reducerea inegalităților existente între statele membre în domeniul de reglementare;
– forma juridică aleasă - directiva - lasă statelor membre alegerea instrumentele necesare realizării obiectivelor;
– prezenta propunere nu reduce în niciun fel drepturile existente în prezent, ci se bazează pe acquis-ul existent al UE și urmărește extinderea sau consolidarea drepturilor părinților și ale îngrijitorilor care lucrează.
2. Apreciază: oportunitatea introducerii unor dispoziții specifice referitoare la dreptul concediului de paternitate, întrucât în prezent nu există standarde minime la nivelul UE pentru concediul de paternitate; legislația românească cuprinde deja o mare parte dintre prevederile prevăzute și nu mai necesită transpunerea acestora.
3. Recomandă:
– în contextul în care există un număr semnificativ de familii monoparentale, durata concediului pentru creșterea copilului să nu fie afectată; părintele unic să aibă dreptul la concediu integral;
– să se creeze cadrul legal care să le permită ambilor părinți să beneficieze de concediul pentru creșterea copilului, dar să fie conferită posibilitatea alegerii de comun acord și în interesul copilului cum să își repartizeze sarcinile de îngrijire a copilului pe parcursul perioadei garantată de lege fiecăruia.