Articolul 1
Senatul:
1. consideră că propunerea de directivă respectă principiul subsidiarității deoarece, prin natura lor, normele în materie de TVA pentru comerțul transfrontalier din cadrul Uniunii implică mai multe state membre, iar TVA-ul, fiind un impozit armonizat la nivelul UE, orice inițiativă de a introduce sistemul definitiv de TVA pentru livrările transfrontaliere de bunuri necesită o propunere de modificare a Directivei TVA din partea Comisiei.
De asemenea, propunerea de directivă respectă principiul proporționalității deoarece îmbunătățirile propuse pentru sistemul actual sunt direcționate către și limitate la un număr restrâns de norme în materie de TVA care s-au dovedit a fi dificil de aplicat într-un mod sistematic și uniform și care au creat probleme persoanelor impozabile;
2. apreciază demersurile Comisiei în vederea modernizării și revizuirii sistemului actual de TVA în contextul eforturilor vizând crearea unui spațiu unic european solid pentru TVA;
3. susține soluțiile rapide de îmbunătățire a sistemului actual de TVA propuse de Comisie care se referă la simplificarea prevederilor privind stocurile la dispoziția clientului și tranzacțiile în lanț, precum și la introducerea unor condiții de fond suplimentare pentru aplicarea scutirii de TVA pentru livrarea intracomunitară de bunuri, având în vedere necesitatea realizării de progrese în domenii care se confruntă în prezent cu dificultăți de aplicare, necesitatea realizării unei abordări unitare la nivel european în domenii în care statele membre aplică diferit prevederile în domeniul TVA, precum și problemele existente în prezent ca urmare a necesității respectării principiilor care decurg din jurisprudența europeană în domeniu;
4. atrage atenția că este necesară o abordare precaută în cadrul negocierilor pe marginea prevederilor propuse prin prisma efectelor asupra veniturilor bugetare, din perspectiva creșterii costurilor de conformare și a sarcinilor administrative pe care le-ar implica astfel de modificări pentru agenții economici, precum și în condițiile în care capacitatea administrativă a administrațiilor fiscale este diferită, iar implementarea unui astfel de sistem ar necesita mai multă cooperare între administrațiile fiscale.