Articolul 1
Senatul României:
1. Constată că principiul subsidiarității este respectat și principiul proporționalității este respectat parțial.
2. Consideră că:
a) deși propunerea permite, într-adevăr, statelor membre să prevadă reglementări suplimentare, care sunt menite a combate practicile comerciale neloiale și care depășesc standardul minim al Uniunii, însăși propunerea de directivă trebuie amendată prin introducerea în cuprinsul enumerării de la art. 3, și a altor practici comerciale neloiale. În acest context, subliniază că, în lipsa unor reglementări UE privind combaterea practicilor comerciale neloiale, dificultățile cu care se vor confrunta furnizorii (producători agricoli) vor persista, iar piața produselor alimentare va fi una fragmentată. Suplimentar, menționează că este necesară lărgirea sferei practicilor comerciale interzise prin intermediul directivei, având în vedere faptul că, așa cum a subliniat chiar Comisia în propunerea de directivă, o abordare bazată pe instrumente juridice neobligatorii riscă să nu fie eficace în ceea ce privește asigurarea condițiilor de concurență echitabile dorite. Este foarte important ca în lista practicilor neloiale interzise, cuprinse în propunerea de directivă, să fie cuprinse explicit și următoarele practici care, din experiența noastră, s-au dovedit extrem de dăunătoare pieței:
(i) nerespectarea de către cumpărător a obligației de a informa detaliat și în termeni neechivoci furnizorul cu privire la toate prevederile contractuale;
(ii) condiționarea de către cumpărător a semnării acordului comercial de achitarea unor taxe anuale și aplicarea retroactivă a acestora;
(iii) transferarea costurilor de transport și stocare a produselor către furnizori;
(iv) obligația instituită de cumpărător pentru furnizor de a livra produsele doar către platformele furnizorului;
(v) obligația instituită de cumpărător pentru furnizor de a reduce prețul pentru produsele agroalimentare dacă cumpărătorul sesizează că producătorul a redus prețul în altă rețea de distribuție conform art. 101-102 din TFUE - înțelegeri anticoncurențiale prin fixarea prețurilor;
(vi) obligația instituită de cumpărător pentru furnizor de a plăti personalul cu atribuții în amenajarea spațiilor de vânzare, manipularea sau vânzarea produselor agroalimentare;
(vii) instituirea de către cumpărător pentru furnizor a obligației de a acoperi taxele logistice și diverse comisioane prin termenii - risturnă, remiză lunară, discount pentru eficiență în achiziție, reducere ulterioară și discount flux nou, prevedere care se transpune prin procedeul de autofacturare la finele fiecărei luni;
b) este oportun pentru Comisia Europeană să analizeze poziția exprimată în cadrul prezentului document, având în vedere inclusiv faptul că o reglementare adecvată la nivelul UE a materiei ar putea crea premisele soluționării mai multor aspecte problematice care fac obiectul Cauzei 2016/2.148.