Articolul 1
Senatul României:
1. Consideră că propunerea de Directivă respectă principiul subsidiarității, deoarece statele membre nu au reușit să ia măsuri eficace care să intervină pe partea de cerere transfrontalieră a cesionării de credite neperformante.
Prin urmare, doar crearea unui cadru la nivelul UE ar asigura condiții de intrare pe piață uniforme pentru cumpărătorii și administratorii de credite și un „pașaport“ pentru ca aceștia să își desfășoare activitățile în întreaga piață unică.
De asemenea consideră că propunerea de Directivă respectă principiul proporționalității sub aspectul formei juridice alese, dar sub aspectul conținutului este inadecvată obiectivelor pe care și le propune.
2. Constată că, în versiunea actuală, proiectul de Directivă conține prevederi care ar conduce la slăbirea cadrului legislativ național existent la acest moment pe unele dintre palierele ce se intenționează a fi reglementate.
3. Solicită:
a) restrângerea explicită a domeniului de aplicare a Directivei numai la creditele neperformante, deoarece prin uniformizarea regimului cesiunii creditelor (indiferent de calitatea acestora) și, respectiv, al administrării creditelor (indiferent de calitatea acestora) se va ajunge la cerințe mai permisive privind calitatea persoanelor care administrează creditele performante. În plus, față de cele de mai sus, nu se justifică diferența de tratament în ceea ce privește accesul la activitate atunci când cesionarii de credite aleg să își administreze direct creditele achiziționate, respectiv un regim mult mai relaxat față de cel aplicabil administratorilor de credite, păstrarea unor cerințe diferite putând avea ca efect prejudicierea debitorilor;
b) susținerea corelării cerințelor legale aplicabile cesionarilor (cu excepția creditorilor profesioniști) care administrează direct creditele achiziționate cu cele aplicabile administratorilor de credite;
c) asigurarea condițiilor care să permită cunoașterea de către creditori a informațiilor necesare determinării gradului de îndatorare a unui solicitant de credit prin impunere în sarcina creditorilor și cesionarilor (indiferent de categoria de entitate) a obligației de raportare a informațiilor privind creditele neperformante cedate către un registru unic, stabilit în acest scop la nivel european (de exemplu, la nivelul Autorității Bancare Europene), care să fie în măsură să furnizeze informații privind creditele neperformante cedate. În acest sens, proiectul de Directivă ar trebui să prevadă, de asemenea, faptul că forma și periodicitatea raportării urmează să fie stabilite prin reglementări aplicabile la nivelul Uniunii Europene, emise în acest scop.
4. Atrage atenția cu privire la crearea, prin propunerea de Directivă, a unei piețe secundare a creditelor neperformante, fără însă a fi prevăzute măsuri pentru protecția debitorilor. Propunerea are un nivel de protecție mai scăzut decât legislația națională și expune consumatorii la un posibil risc, în special prin crearea posibilității transferării transfrontaliere a creditelor.
În ceea ce privește titlul V - Executarea extrajudiciară accelerată a garanțiilor reale atrage atenția asupra faptului că sistemul propus afectează societățile comerciale prin limitarea posibilității restructurării creditului sau a acordării unei a doua șanse.