Articolul I
Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 156/2000 privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 384/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 24 aprilie 2001, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:
1. Articolul 1 se modifică și va avea următorul cuprins:
Articolul 1
Cetățenii români cu domiciliul în România, denumiți în continuare cetățeni români, care lucrează în străinătate, beneficiază de protecție în condițiile stabilite de Legea nr. 156/2000 privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate, republicată, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare lege, și de acordurile, înțelegerile, tratatele sau convențiile încheiate de Guvernul României, prin autoritățile competente, cu autoritățile publice similare din alte state.
2. La articolul 2, litera c) se modifică și va avea următorul cuprins:
c) controlul activității de plasare a forței de muncă în străinătate
3. Articolul 2^1 se abrogă.
4. După articolul 2^1 se introduce un nou capitol, capitolul I^1 „Înregistrarea agenților de plasare a forței de muncă“, alcătuit din articolele 2^2 și 2^3, cu următorul cuprins:
Capitolul I^1 — Înregistrarea agenților de plasare a forței de muncă ↑ Contents
Articolul 2^2
(1) Pentru desfășurarea activității de mediere pe teritoriul României, în vederea angajării cetățenilor români în străinătate, agenții de plasare a forței de muncă, prevăzuți la art. 1^2 lit. b) din lege, au obligația de a se înregistra la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială își au sediul social și de a notifica înființarea de sucursale, puncte de lucru ori alte sedii secundare inspectoratului teritorial de muncă unde sunt înregistrați și inspectoratului teritorial de muncă în a cărui rază teritorială funcționează respectivele sedii secundare, cu 5 zile lucrătoare anterior începerii prestării activității de plasare în acele locații.
(2) Înregistrarea, respectiv notificarea prevăzută la alin. (1) se realizează prin depunerea sau transmiterea, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin poșta electronică, la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială agenții de plasare a forței de muncă își au sediul, respectiv la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială funcționează sediile secundare, a documentelor prevăzute la art. 8^1 din lege, a formularului prevăzut în anexa nr. 3, precum și a următoarelor documente:
a) certificatul de înregistrare emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului, în copie;
b) certificatul constatator emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului din care să rezulte faptul că nu se află în procedura de faliment sau dizolvare, în copie;
c) documentul de identitate al reprezentantului legal, în copie;
d) acte doveditoare sau declarație pe propria răspundere a reprezentantului legal al agentului de plasare, sub sancțiunea falsului în declarații, astfel cum este acesta prevăzut la art. 326 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare, din care să rezulte că acesta nu a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni contra libertății persoanei, infracțiuni privind traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile sau înșelăciune, prevăzute de Codul penal, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția situației în care a intervenit reabilitarea.
(3) Condiția prevăzută la art. 8 alin. (1) lit. d) din lege se consideră îndeplinită dacă agentul de plasare are încadrată cel puțin o persoană care este titulară a unei calificări profesionale în domeniul resurselor umane și care a desfășurat activitatea de recrutare personal în vederea angajării, pe teritoriul României sau în străinătate.
Articolul 2^3
(1) Furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă, prevăzuți la art. 1^2 lit. e) din lege, pot desfășura pe teritoriul României activitatea de plasare a forței de muncă în străinătate cu respectarea tuturor condițiilor stabilite de lege.
(2) Pentru desfășurarea activității de plasare în condițiile prevăzute la art. 8^2 alin. (1) din lege, furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă au obligația de a notifica inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială au înregistrat sediul permanent pe teritoriul României, cu 5 zile lucrătoare anterior începerii prestării serviciilor de plasare.
(3) Notificarea prevăzută la alin. (2) se realizează, prin depunerea sau transmiterea prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin poșta electronică, la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială furnizorul de servicii de plasare a forței de muncă are înregistrat sediul permanent, a formularului prevăzut în anexa nr. 4, precum și a următoarelor documente:
a) documentul care atestă autorizarea sau înregistrarea furnizorului ca agent de plasare a forței de muncă, eliberat de autoritatea competentă din statul membru de stabilire, în copie certificată pentru conformitate cu originalul;
b) documente justificative din care să rezulte calitatea reprezentantului furnizorului de servicii de plasare a forței de muncă constituit pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European de a desfășura activitatea de plasare pe teritoriul României în numele și pentru acesta, în copie certificată pentru conformitate cu originalul;
c) certificatul constatator emis de autoritățile competente din statul de stabilire a furnizorului de servicii de plasare a forței de muncă din care să rezulte faptul că acesta nu se află în procedura de insolvență, faliment sau dizolvare, în copie certificată pentru conformitate cu originalul;
d) certificatul de înregistrare fiscală a sediului permanent pe teritoriul României a furnizorului de servicii de plasare a forței de muncă, în copie certificată pentru conformitate cu originalul;
e) documentul care atestă dreptul furnizorului de servicii de plasare a forței de muncă de folosință a spațiului în care se desfășoară activitatea de plasare, întocmit și înregistrat în condițiile legii, în copie certificată pentru conformitate cu originalul;
f) documentul de identitate al reprezentantului legal și al reprezentantului furnizorului de servicii de plasare a forței de muncă pe teritoriul României, în copie;
g) contractele de oferte ferme de locuri de muncă în străinătate, în copie certificată pentru conformitate cu originalul;
h) documentele doveditoare emise de autoritățile competente din statul de stabilire a furnizorului de servicii de plasare a forței de muncă care să ateste faptul că reprezentantul legal, precum și reprezentantul acestuia pe teritoriul României nu au fost condamnați definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni contra libertății persoanei, infracțiuni privind traficul și exploatarea persoanelor sau înșelăciune, prevăzute de legislația din statul de stabilire, ori a unei infracțiuni săvârșite cu intenție care l-ar face incompatibil cu serviciile de plasare de forță de muncă pe care le prestează, cu excepția situației în care a intervenit reabilitarea;
i) contractele individuale de muncă sau documentele echivalente contractului de muncă potrivit legislației statului de stabilire a furnizorului de servicii de plasare a forței de muncă încheiate cu personalul care urmează să presteze pe teritoriul României activitățile specifice de plasare forță de muncă pentru străinătate;
j) documentele care atestă calificarea în domeniul resurselor umane a personalului furnizorului de servicii de plasare a forței de muncă, ce desfășoară activitatea de recrutare pe teritoriul României.
(4) Pentru desfășurarea activității de plasare, în condițiile prevăzute la art. 8^2 alin. (2) din lege, furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă au obligația de a notifica inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială intenționează să desfășoare activitatea, cu 5 zile lucrătoare înainte de începerea prestării serviciilor de plasare.
(5) Notificarea prevăzută la alin. (4) se realizează prin depunerea sau transmiterea prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin poșta electronică la inspectoratul teritorial de muncă a formularului prevăzut în anexa nr. 5, precum și a următoarelor documente:
a) documentul care atestă autorizarea sau înregistrarea furnizorului ca agent de plasare a forței de muncă, eliberat de autoritatea competentă din statul membru de stabilire, în copie certificată pentru conformitate cu originalul;
b) documente justificative din care să rezulte calitatea reprezentantului furnizorului de servicii de plasare a forței de muncă, constituit pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European, de a desfășura activitatea de plasare pe teritoriul României în numele și pentru acesta, în copie certificată pentru conformitate cu originalul;
c) certificatul constatator emis de autoritățile competente din statul de stabilire din care să rezulte faptul că furnizorul de servicii de plasare a forței de muncă nu se află în procedura de insolvență, faliment sau dizolvare, în copie certificată pentru conformitate cu originalul;
d) documentul care atestă dreptul de folosință a spațiului în care se desfășoară activitatea de plasare, întocmit și înregistrat la autoritatea fiscală competentă, în condițiile legii, în copie certificată pentru conformitate cu originalul;
e) documentul de identitate al reprezentantului legal și al reprezentantului furnizorului de servicii de plasare a forței de muncă pe teritoriul României, în copie;
f) contractele de oferte ferme de locuri de muncă în străinătate, în copie certificată pentru conformitate cu originalul;
g) declarația pe propria răspundere cu privire la serviciile de plasare de forță de muncă prestate în alte județe, sub sancțiunea falsului în declarații, astfel cum este acesta prevăzut la art. 326 din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare;
h) documentele doveditoare emise de autoritățile competente din statul de stabilire a furnizorului de servicii de plasare a forței de muncă care să ateste faptul că reprezentantul legal, precum și reprezentantul acestuia pe teritoriul României nu au fost condamnați definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni contra libertății persoanei, privind traficul și exploatarea persoanelor sau înșelăciune, prevăzute de legislația din respectivul stat de stabilire, ori a unei infracțiuni săvârșite cu intenție care l-ar face incompatibil cu serviciile de plasare de forță de muncă pe care le prestează, cu excepția situației în care a intervenit reabilitarea;
i) contractele individuale de muncă sau documentele echivalente contractului de muncă potrivit legislației statului de stabilire a furnizorului de servicii de plasare a forței de muncă încheiate cu personalul care urmează să presteze pe teritoriul României activitățile specifice de plasare în străinătate;
j) documentele care atestă calificarea în domeniul resurselor umane a personalului furnizorului de servicii de plasare a forței de muncă, ce desfășoară activitatea de recrutare pe teritoriul României.
(6) Obligația de notificare reglementată în prezentul articol se consideră îndeplinită numai dacă este însoțită de toate documentele prevăzute la alin. (3), respectiv alin. (5).
(7) Documentele prevăzute la alin. (3), respectiv alin. (5), care sunt redactate într-o limbă străină, sunt însoțite de traducerea autorizată în limba română a acestora.
5. La articolul 7 alineatul (1), litera d) se modifică și va avea următorul cuprins:
d) preselecția sau, după caz, selecția candidaților, corespunzător cerințelor locurilor de muncă oferite și în concordanță cu pregătirea, aptitudinile și interesele acestora, consultanță și îndrumare pentru angajare, sprijin pentru redactarea unor documente necesare angajării, traduceri de acte, orice alte activități conexe;
6. La articolul 7, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:
(2) În vederea efectuării activității de mediere a angajării cetățenilor români în străinătate, agenții de plasare a forței de muncă, precum și furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă încheie în formă scrisă cu cetățenii români care solicită să lucreze în străinătate contracte de mediere care vor cuprinde elementele și clauzele prevăzute în anexa nr. 1.
7. La articolul 7, alineatul (3) se abrogă.
8. La articolul 9, alineatele (2) și (3) se abrogă.
9. Articolul 10 se abrogă.
10. Articolul 12 se abrogă.
11. Articolul 13 se modifică și va avea următorul cuprins:
Articolul 13
Agenții de plasare a forței de muncă, precum și furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă cu sediu permanent în România au obligația să transmită trimestrial, până la sfârșitul lunii următoare trimestrului încheiat, inspectoratului teritorial de muncă în a cărui rază teritorială își au sediul social, respectiv sediul permanent, situația privind persoanele mediate și angajate în străinătate, conform modelului din anexa nr. 2.
12. La articolul 16, alineatele (1) și (3) se abrogă.
13. Titlul capitolului VI se modifică și va avea următorul cuprins:
Capitolul VI — Coordonarea și controlul activității de plasare a forței de muncă în străinătate ↑ Contents
14. Articolul 18 se abrogă.
15. După articolul 19 se introduce un nou capitol, capitolul VI^1 „Contravenții“, alcătuit din articolele 19^1 și 19^2, cu următorul cuprins:
Capitolul VI^1 — Contravenții ↑ Contents
Articolul 19^1
(1) Constituie contravenție și se sancționează cu amendă contravențională de la 10.000 la 20.000 lei următoarele fapte:
a) nerespectarea obligației de înregistrare, respectiv notificare, în condițiile prevăzute la art. 2^2 alin. (2) și art. 2^3 alin. (3) și (5);
b) neincluderea în contractul de mediere a tuturor elementelor prevăzute în anexa nr. 1;
c) nerespectarea termenului de înregistrare, respectiv notificare, prevăzut la art. 2^2 alin. (1) și art. 2^3 alin. (2) și (4);
d) încălcarea prevederilor art. 13.
(2) Verificarea îndeplinirii de către agenții de plasare, respectiv de către furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă, a condițiilor prevăzute de prezentele norme, precum și constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la alin. (1) se realizează de către inspectorii de muncă.
Articolul 19^2
Contravențiilor prevăzute la art. 19^1 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.
16. După articolul 20 se introduce un nou articol, articolul 20^1, cu următorul cuprins:
Articolul 20^1
Anexele nr. 1-5 fac parte integrantă din prezentele norme metodologice.
17. Anexele nr. 1 și 2 la normele metodologice se modifică și se înlocuiesc cu anexele nr. 1 și 2 la prezenta hotărâre.
18. După anexa nr. 2 la normele metodologice se introduc trei noi anexe, anexele nr. 3-5, având cuprinsul anexelor nr. 3-5 la prezenta hotărâre.