privind regimul străinilor în Republica Socialistă România
Notă *) Republicată în temeiul art. III din Decretul nr. 131/1972 , publicat în Buletinul Oficial nr. 40 din 23 aprilie 1972.
În România străinii au, în condițiile legii, drepturile fundamentale ale cetățenilor români - cu excepția drepturilor politice -, drepturile civile ale acestora, precum și orice alte drepturi recunoscute prin lege sau prin acorduri internaționale la care România este parte.
Pe timpul șederii în România străinii sînt datori să respecte legile române.
Sînt străini, în sensul prezentei legi, persoanele care nu au cetățenia română - fie ca au o cetățenie străină, fie că nu au nici o cetățenie.
Străinii pot intra pe teritoriul României în baza actelor pentru trecerea frontierei de stat române, prevăzute de lege.
Actele pentru trecerea frontierei de stat române trebuie să fie prevăzute cu viza română, care se acordă de către misiunile diplomatice și oficiile consulare ale Republicii Socialiste România. Străinii care doresc sa viziteze România ca turiști pot intră în țara pe baza vizei turistice ce se acordă, la cerere, și de către punctele de control pentru trecerea frontierei de stat române.
Sînt scutite de viza română actele pentru trecerea frontierei de stat române, eliberate de organele competente ale altui stat, în conformitate cu înțelegerile internaționale la care România este parte.
Strainului i se poate refuza intrarea în România, dacă:
a) a acționat împotriva intereselor României sau exista indicii temeinice ca venind în țara ar putea acționa împotriva intereselor statului român;
b) sînt indicii temeinice ca intenționează să între în țara pentru a comite infracțiuni;
c) a încălcat normele referitoare la regimul străinilor în România sau legile vamale, valutare ori cele cu privire la trecerea frontierei de stat române;
d) i s-a ridicat dreptul de ședere în România, a fost expulzat ori este indezirabil;
e) nu face dovada ca are posibilități de întreținere pe timpul șederii în România.
Dispozițiile legale cu privire la domiciliu și reședința stabilite pentru cetățenii români se aplică în mod corespunzător și străinilor.
Strainul care intră în România pentru a se stabili cu domiciliul sau pentru a-și stabili reședința pe o durată mai mare de 120 zile își va anunta sosirea la organul Ministerului de Interne din localitatea unde urmează a domicilia sau a avea reședința, în termen de 3 zile de la trecerea frontierei de stat române, în vederea luării în evidenta și a obținerii actului român de identitate. Aceeași obligație o au și străinii care au intrat în țara, în mod repetat, în interes personal, pe o durată totală mai mare de 120 zile într-un an.
Pentru copilul sub 14 ani, obligația de anuntare revine părintelui sau altui reprezentant legal ori insotitorului lui.
Străinii veniti în România pentru o ședere mai mica de 120 zile nu sînt obligați să se prezinte la organele Ministerului de Interne pentru a-și declara reședința.
Străinilor care au împlinit vîrsta de 14 ani li se eliberează următoarele acte române de identitate:
a) carnet de identitate, pentru străinii care își stabilesc domiciliul în România;
b) legitimatie provizorie, pentru străinii care își stabilesc reședința în România pe o durată mai mare de 120 zile.
Copilul sub 14 ani se trece în actul de identitate al părintelui sau altui reprezentant legal ori al insotitorului lui.
La împlinirea virstei de 14 ani, străinii sînt obligați să se prezinte cu actele necesare la organul local al Ministerului de Interne, în vederea obținerii actului român de identitate.
Carnetul de identitate se eliberează pe baza actului de trecere a frontierei de stat și a actelor de stare civilă.
Legitimatia provizorie se eliberează pe baza actului de trecere a frontierei de stat.
Carnetul de identitate se eliberează cu termen de valabilitate de 10 ani și se vizează anual.
Legitimatia provizorie se eliberează cu termen de valabilitate pe perioada pentru care s-a aprobat șederea în România.
Cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea vizei anuale sau a valabilității carnetului de identitate, străinii se vor prezenta la organul local al Ministerului de Interne în evidenta căruia figurează, pentru viza anuală sau eliberarea unui noi carnet.
Posesorul legitimatiei provizorii, care dorește să obțină prelungirea termenului de ședere în România, se va prezenta cu cel puțin 24 ore înainte de expirarea valabilității acesteia la organul prevăzut la alineatul precedent, pentru eliberarea unei noi legitimatii sau prelungirea valabilității legitimatiei.
Orice modificare, adăugire sau mențiune facuta pe carnetul de identitate sau pe legitimatia provizorie de către alte organe decît cele ale Ministerului de Interne este interzisă și atrage nulitatea acestor acte.
Se eliberează un nou carnet de identitate sau o noua legitimatie provizorie:
a) la expirarea termenului de valabilitate pentru care au fost eliberate;
b) la schimbarea numelui;
c) în caz de anulare;
d) în caz de distrugere, deteriorare, furt sau pierdere.
În termen de 48 ore de la constatarea lipsei carnetului de identitate sau a legitimatiei provizorii, titularul actului va anunta cel mai apropiat organ al Ministerului de Interne.
Persoana care găsește un act de identitate pentru străini îl va preda celui mai apropiat organ al Ministerului de Interne.
Actele române de identitate ce au fost eliberate străinilor vor fi predate, în cel mult 3 zile de la ridicarea lor, organului competent al Ministerului de Interne, de către:
a) organul care a dispus arestarea; în cazul cînd măsura a fost luată de instanța judecătorească, obligația de a preda actele revine organului care a executat arestarea;
b) organul de stare civilă, pentru morți.
Darea sau primirea spre păstrare în orice scop a actelor de identitate ale străinilor, în afară de cazurile prevăzute la art. 13, este interzisă. Organul de urmărire penală poate păstra actele persoanelor reținute, pe timpul cît durează reținerea.
Actele române de identitate eliberate strainului se retrag de către organele competente ale Ministerului de Interne, dacă acesta:
a) părăsește teritoriul tarii;
b) i s-a ridicat dreptul de ședere în țara sau este expulzat;
c) a dobîndit cetățenia română.
Persoana fizica sau juridică care pune la dispoziția unui străin locuinta pentru gazduire sau teren pentru instalarea mijloacelor de cazare mobile este obligată sa anunțe despre sosirea și plecarea acestuia organului local al Ministerului de Interne, în termen de 24 ore.
Pentru anuntare se va cere strainului sa completeze o fișa de evidenta tip, al carei conținut va fi stabilit de Ministerul de Interne.
În cazul cînd se constată că strainul nu are pasaport ori alt act de trecere a frontierei de stat, carnet de identitate sau legitimatie provizorie, cel căruia i se solicita gazduirea este obligat sa anunțe de îndată organul local al Ministerului de Interne.
Strainul domiciliat în România va anunta organului Ministerului de Interne, în evidenta căruia se afla, orice act sau fapt de stare civilă privind persoana sa, în termenele prevăzute de lege pentru cetățenii români. Actul sau faptul de stare civilă intervenit în străinătate se va anunta la data cînd strainul a aflat despre aceasta, respectiv la data cînd s-a reintors în România.
Pentru consideratii ce interesează ordinea publică sau securitatea statului, Ministerul de Interne poate limita deplasarea străinilor, precum și stabilirea domiciliului sau reședinței acestora în anumite zone sau localități.
Strainul cu domiciliul sau reședința într-o zona sau localitate din cele prevăzute în alineatul precedent este obligat ca, în termenul stabilit în comunicarea ce i se face de către organul Ministerului de Interne, să-și schimbe domiciliul sau reședința în alta localitate.
Strainul venit în România pentru o ședere temporară este obligat sa părăsească țara la expirarea termenului de ședere.
Șederea în România poate fi prelungită de către organul competent al Ministerului de Interne. Cererea de prelungire se va face cu cel puțin 24 ore înainte de expirarea termenului de ședere; în caz de forta majoră, ea poate fi facuta și după expirarea termenului de ședere, dar nu mai tirziu de 24 ore de la încetarea forței majore.
Ministrul de interne poate ridica sau limita dreptul de ședere în România strainului care a încălcat legea română, precum și aceluia care prin atitudinea sau comportarea sa a adus prejudicii intereselor statului român.
Strainul aflat temporar în România căruia i s-a ridicat dreptul de ședere este obligat sa părăsească țara în termen de 48 ore de la data cînd aceasta i s-a adus la cunoștința, iar dacă dreptul de ședere i-a fost limitat, este obligat sa părăsească țara la data fixată.
Strainul cu domiciliul în România căruia i s-a ridicat dreptul de a rămîne în țara este obligat sa părăsească teritoriul României în termen de 60 zile de la data cînd i s-a adus la cunoștința aceasta.
În cazul cînd nu se conformează prevederilor alineatelor precedente, strainul poate fi expulzat prin ordinul ministrului de interne. Dacă strainului nu i se permite accesul pe teritoriul statului în care urmează să între sau prin care urmează sa treacă, prin ordinul ministrului de interne i se va stabili obligația de ședere într-o localitate determinata, pînă cînd plecarea din țara va fi posibila.
Strainul căruia i s-a stabilit obligația șederii într-o anumită localitate nu se poate deplasa în afară acesteia decît cu aprobarea organelor competente ale Ministerului de Interne.
Strainul este obligat să se prezinte de îndată la invitația ce i se face de orice organ de stat. De asemenea, atunci cînd i se cere de către un organ de stat, el trebuie să-și declare calitatea de străin.
Străinii nu pot fi angajați în aparatul organelor puterii de stat, în unitățile Ministerului Forțelor Armate, Ministerului de Interne și nici în celelalte organe ale administrației de stat; de asemenea, ei nu pot fi aleși sau angajați în organele judecătorești sau ale procuraturii.
Străinii pot fi angajați, fără a putea ocupa funcții de conducere, în instituții, în întreprinderi sau organizații economice, de stat ori obștești, cu excepția acelora care prin specificul activității lor prezintă importanța pentru apărarea și securitatea statului. Ministerele și celelalte organe centrale de stat și obștești vor stabili instituțiile, întreprinderile și organizațiile economice în care nu pot fi angajați străinii.
Străinii pot dobîndi calitatea de membri ai organizațiilor obștești dacă statutul acestor organizații nu le interzice dobindirea acestei calități.
Pentru angajarea străinilor potrivit prevederilor alineatului 2, cît și pentru dobindirea calității de membri ai unei organizații obștești, este necesar acordul Ministerului de Interne.
Acordul prevăzut la alineatul precedent nu se cere la angajarea în munca a cetățenilor străini care vin în România pentru desfășurarea unei activități pe o durată determinata, în baza unor contracte sau a unor angajamente internaționale încheiate de organizațiile socialiste.
Angajarea, transferarea și încetarea angajării străinilor se anunta în termen de 5 zile de către cel care angajează, la organul local al Ministerului de Interne. Aceeași obligație revine, în mod corespunzător, organizațiilor obștești, în ce privește pe străinii care devin membri ai acestor organizații.
Străinii veniti în România pentru o ședere temporară în scop personal ori aflați în tranzit pe teritoriul român nu pot fi angajați în munca și nici nu pot desfășura pe cont propriu vreo activitate lucrativă.
Străinii pot ieși din România în baza actelor prevăzute de lege pentru trecerea frontierei de stat române.
Strainul invinuit sau inculpat într-o cauza penală nu poate părăsi țara decît numai după scoaterea de sub urmărire, încetarea urmăririi penale, încetarea procesului penal sau achitare, iar în caz de condamnare, numai după executarea pedepsei.
În cazul în care condamnarea a fost pronunțată cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, strainul poate părăsi țara după ce hotărîrea a rămas definitivă.
Strainul care nu are domiciliul în România și este invinuit sau inculpat într-o cauza penală poate părăsi țara chiar și fără îndeplinirea condițiilor prevăzute în alineatul 1, dacă a depus cauțiunea prevăzută de lege.
Strainul care a savirsit o contravenție sancționată cu închisoare contravențională ori alternativ cu închisoare contravențională sau cu amendă nu poate părăsi țara, dacă procesul-verbal de constatare a fost înaintat judecătoriei pentru aplicarea sancțiunii, decît numai după soluționarea definitivă a cauzei, iar în caz de aplicare a sancțiunii închisorii contravenționale, numai după executarea sancțiunii.
Strainului care are de îndeplinit o obligație de întreținere, o obligație rezultată din prestarea unor servicii publice ori obligație de despăgubiri către stat sau organizații socialiste pentru daune cauzate prin fapte prevăzute de legea penală i se poate permite ieșirea din țara, dacă exista garanții corespunzătoare ca acestea vor fi îndeplinite.
În cazul obligațiilor prevăzute în alineatul precedent, strainului i se poate permite ieșirea din țara și în situația în care se constata, potrivit legii, că nu exista posibilități efective de executare a creanței în România.
Executarea despăgubirilor civile cuvenite statului sau organizațiilor socialiste pentru daune cauzate prin fapte prevăzute de legea penală, precum și a amenzilor penale și contravenționale datorate de către un străin care nu are domiciliul în România, se face atunci cînd strainul poseda bunuri urmaribile indisponibilizate, de către organul financiar al comitetului executiv al consiliului popular al orașului, municipiului sau sectorului din municipiul București pe raza căruia se găsesc bunurile în cauza, ori de organul financiar al comitetului executiv al consiliului popular județean, dacă bunurile se găsesc pe raza teritorială a unei comune.
Dacă strainul nu are bunuri urmaribile, despăgubirile civile sau amenzile stabilite se trec în evidenta organului financiar al Comitetului executiv al Consiliului popular al sectorului 1 din municipiul București. Aceluiași organ financiar i se trece în evidenta și partea de debit neacoperita prin valorificarea bunurilor indisponibilizate, de către organele financiare în evidenta cărora se afla acele debite.
Organul financiar arătat în alineatul precedent va sesiza de îndată comisia prevăzută în art. 30 cu privire la despăgubirile civile.
În cazul obligațiilor de despăgubiri, altele decît cele prevăzute în alin. 1, strainului i se permite ieșirea din România, executarea acestora urmînd a se face potrivit legii civile.
În cauzele penale în care este invinuit sau inculpat un străin care nu are domiciliul în România, dacă s-a adus o paguba statului sau unei organizații socialiste, organul de urmărire penală sau, după caz, instanța de judecată va lua în mod obligatoriu măsuri asiguratorii în vederea repararii pagubei și va comunică de îndată o copie de pe actul de indisponibilizare organului financiar arătat în art. 28 alin. 3.
În cazul în care constata ca bunurile indisponibilizate nu acoperă valoarea probabila a pagubei, organul care a luat măsurile asiguratorii va pune în vedere strainului obligat la despăgubiri să prezinte adeverinta cu privire la situația sa materială ori alt act cu privire la veniturile sau averea sa, eliberate de organul fiscal sau de alta autoritate competentă din țara de domiciliu, acte care se vor trimite organului financiar arătat în alineatul precedent.
Instanța la care a rămas definitivă hotărîrea de obligare la despăgubiri civile a unui străin care nu are domiciliul în România comunică organelor financiare arătate în art. 28, în termen de 48 ore de la pronunțare, copie de pe dispozitivul hotărîrii.
Notă *) În cazul despăgubirilor civile datorate statului sau organizațiilor socialiste de către un străin care nu are domiciliul în România, pentru daune cauzate prin fapte prevăzute de legea penală, constatarea că nu exista posibilități efective de executare a acestor creanțe în România se face de o comisie formată din delegați ai Ministerului Finanțelor, Ministerului Justiției, Procuraturii Generale și Ministerului de Interne. Comisia hotărăște, în ce privește despăgubirile, îndeplinirea formelor pentru executarea creanței la domiciliul din străinătate al debitorului. Dacă comisia apreciază, în raport cu situația personală și materială a debitorului, precum și cu natura sau cuantumul creanței, că nu este cazul sa hotărască îndeplinirea formelor pentru executarea creanței în străinătate, dispune trecerea acesteia în evidenta separată de debitori insolvabili pînă la împlinirea prescripției. Aceasta măsura se comunică organului financiar al Comitetului executiv al Consiliului popular al sectorului 1 din municipiul București.
Constatarea situației arătate la alineatul precedent se face în cursul executării pedepsei sau în termen de cel mult 30 zile de la primirea de către organul financiar a copiei de pe dispozitivul hotărîrii în cazul în care s-a aplicat pedeapsa amenzii ori s-a suspendat condiționat executarea pedepsei sau aceasta nu se mai executa ca urmare a amnistiei ori grațierii.
Darea la scădere a amenzilor contravenționale se hotărăște de către organul financiar la care s-a înregistrat debitul în măsura în care nu se pot acoperi prin valorificarea bunurilor urmaribile indisponibilizate.
Amenzile penale pentru care nu exista posibilități de încasare se dau la scădere la împlinirea termenului de executare a pedepsei.
--------------
Notă *) În conformitate cu dispozițiile art. II din Decretul nr. 131/1972 , publicat în B. Of. nr. 40 din 23 aprilie 1972, constatarea situației prevăzute în art. 30 din legea de fața, în cazul în care pedeapsa a fost executată, se va face în termen de 30 zile de la publicarea Decretului nr. 131/1972 .
În cazurile prevăzute în art. 27, 28 și 30, organele competente sau persoanele interesate, după caz, vor înștiința de îndată Ministerul de Interne despre obligațiile ce revin strainului, precum și despre luarea și încetarea măsurilor cu privire la acesta, comunicînd și actele doveditoare.
Încălcarea dispozițiilor din prezenta lege, arătate mai jos, constituie contravenții și se sancționează după cum urmează:
a) cu amendă de la 80 la 200 lei, contravențiile la dispozițiile art. 5, 6 alin. 3, art. 9, 17, 22 și 41;
b) cu amendă de la 160 la 300 lei, contravențiile la dispozițiile art. 10, 12 alin. 1, art. 14 și art. 16 alin. 1 și 2;
c) cu amendă de la 200 la 500 lei, contravențiile la dispozițiile art. 16 alin. 3, art. 19, 24 și 42;
d) cu amendă de la 300 la 1000 lei, contravențiile la dispozițiile art. 18 alin. 2, art. 21 alin. 4, art. 23 alin. 1, 2 și 4 și art. 25;
e) cu închisoare contravențională de la 10 la 20 zile sau cu amendă de la 400 la 1.200 lei, contravenția la dispozițiile art. 21 alin. 1.
Constatarea contravențiilor se face prin proces-verbal încheiat de ofițerii și subofiterii de militie care, în cazul contravențiilor arătate în art. 32 lit. a-d, aplica și sancțiunea.
Aplicarea sancțiunii, executarea acesteia și exercitarea căilor de atac în cazul contravenției prevăzute la art. 32 lit. e se fac potrivit dispozițiilor Decretului nr. 153/1970*) pentru stabilirea și sancționarea unor contravenții privind regulile de conviețuire socială, ordinea și liniștea publică.
-----------
Notă *) Decretul nr. 153/1970 este reprodus în C.L.D. nr. 1/1970.
Notă *) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor prevăzute în art. 32 lit. a-d se poate face plîngere în termen de 15 zile de la comunicare, după caz, la șeful Militiei municipiului București, la șeful militiei județene sau adjunctii acestora, la șeful militiei municipiului sau orașului.
Plîngerea se soluționează, prin încheiere motivată, în termen de cel mult 30 zile de la data înregistrării ei.
Încheierea prin care s-a soluționat plîngerea este definitivă și executorie.
Ori de cîte ori faptele considerate contravenții prin prezenta lege se săvîrșesc în astfel de condiții încît, potrivit legii penale, constituie infracțiuni, acestea vor fi urmărite, judecate și sancționate potrivit legii penale.
Notă *) În înțelesul prezentei legi, organe ale Ministerului de Interne sînt: Direcția pentru pașapoarte, evidenta străinilor și controlul trecerii frontierei, Militia municipiului București, militia județului, municipiului, orașului sau comunei.
----------
Notă *) La art. 34 și 36 s-au avut în vedere măsurile organizatorice care au fost luate ca urmare a Decretului nr. 130/1972 privind înființarea, organizarea și funcționarea Ministerului de Interne.
Evidenta străinilor se tine de către organele Ministerului de Interne.
Ministerul de Interne va asigura tipărirea fișelor de evidenta necesare, pe care le va pune la dispoziția persoanelor juridice și fizice care acorda gazduire străinilor.
De la prevederile alineatului 1 se exceptează următoarele categorii de străini, a căror evidenta se tine de către Ministerul Afacerilor Externe:
a) membrii misiunilor diplomatice, reprezentantelor permanente, oficiilor consulare și reprezentantelor consular-comerciale, precum și membrii familiilor lor;
b) pe bază de reciprocitate, invitații membrilor misiunilor diplomatice, reprezentantelor permanente, oficiilor consulare și reprezentantelor consular-comerciale;
c) străinii veniti în misiuni oficiale la organizațiile și organismele internaționale guvernamentale sau la secțiile acestora, precum și membrii familiilor lor;
d) corespondenții publicațiilor agentiilor de știri și ai radio-televiziunilor străine, precum și membrii lor de familie, pe bază de reciprocitate.
Prin hotărîre a Consiliului de Miniștri se vor stabili norme speciale privind evidenta și deplasarea străinilor menționați în art. 37 alin. 3.
Străinii cărora li se acordă dreptul de azil pot fi scutiți, de către ministrul de interne, de unele obligații ce le revin conform dispozițiilor prezentei legi.
Dispozițiile prezentei legi se aplică și străinilor cetățeni ai statelor cu care România a încheiat acorduri internaționale, în măsura în care prin acestea nu se dispune altfel.
Străinii care vin în Republica Socialistă România și utilizează mijloace de cazare proprii nu se pot stabili cu acestea decît pe terenuri special amenajate sau care se pot închiria în acest scop.
Organizațiile socialiste care au angajați străini sînt obligate ca, în termen de 60 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, sa înainteze propunerile lor organelor Ministerului de Interne, în vederea obținerii acordului prevăzut la art. 23 alin. 4. În cazul cînd organele Ministerului de Interne nu sînt de acord cu menținerea strainului în locul de muncă în care se afla, sau strainul, potrivit prevederilor art. 23, nu poate rămîne în funcție, cel care l-a angajat îl va transfera în alt loc de muncă, în condițiile Codului muncii, cu respectarea prevederilor art. 23 din prezenta lege.
Decretul nr. 260/1957 privind reglementarea intrării, șederii și iesirii străinilor din Republica Socialistă România, publicat în Buletinul Oficial, nr. 15 din 15 iunie 1957, cu modificările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare prezentei legi, se abroga.
-----------
Source: legislatie.just.ro (Official Gazette). The text shown is the current consolidated form (in Romanian).
We use cookies to analyze site traffic. See our Privacy Policy for details.