ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 73 din 6 decembrie 2019

(1) Prezenta ordonanță de urgență se aplică sistemului feroviar din România, care poate fi subdivizat în subsisteme pentru domenii structurale și funcționale. Aceasta acoperă cerințele de siguranță pentru sistem ca întreg, inclusiv administrarea sigură a infrastructurii și a traficului feroviar, precum și interacțiunea dintre operatorii de transport feroviar, administratorul de infrastructură și toți factorii implicați din sistemul feroviar.

(2) Prezenta ordonanță de urgență nu se aplică:

(3) Se exclude din domeniul de aplicare al prezentei ordonanțe de urgență:

(1) În scopul dezvoltării și îmbunătățirii siguranței feroviare, Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor, în limitele competențelor sale:

(2) Operatorii de transport feroviar și administratorul de infrastructură:

(3) Fără a aduce atingere responsabilităților operatorilor de transport feroviar și administratorului de infrastructură, entitățile responsabile cu întreținerea și toți ceilalți factori implicați din sistemul feroviar care pot afecta operarea în siguranță a sistemului feroviar, inclusiv producătorii, furnizorii de servicii de întreținere, deținătorii, prestatorii de servicii, entitățile contractante, transportatorii, expeditorii, destinatarii, încărcătorii, descărcătorii, încărcătorii și descărcătorii vrac:

(4) Operatorii de transport feroviar, administratorul de infrastructură și orice factor implicat din sistemul feroviar prevăzut la alin. (3) care identifică un risc la adresa siguranței, generat de defecțiuni, de neconformități de fabricație sau de funcționarea defectuoasă a echipamentelor tehnice, inclusiv a subsistemelor structurale sau este informat cu privire la un astfel de risc, în limitele competențelor care le revin:

(5) În cazul în care operatorii de transport feroviar fac schimb de vehicule, toți factorii implicați din sistemul feroviar schimbă între ei toate informațiile relevante pentru exploatarea în condiții de siguranță, inclusiv, dar fără a se limita la, informații privind statutul și istoricul vehiculului în cauză, elementele dosarelor de întreținere în scopul asigurării trasabilității, trasabilitatea operațiunilor de încărcare și avizele de încărcare.

(1) Pentru a facilita evaluarea atingerii O.S.C. și pentru a permite monitorizarea dezvoltării generale a siguranței feroviare, Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor colectează informații privind indicatorii de siguranță comuni, denumiți în continuare I.S.C., prin raportul anual al Autorității de Siguranță Feroviare Române prevăzut la art. 19.

(2) I.S.C. sunt prevăzuți în anexa nr. 1.

(1) M.S.C. descriu modul în care nivelurile de siguranță, atingerea obiectivelor de siguranță, precum și conformitatea cu alte cerințe de siguranță sunt evaluate, inclusiv, după caz, prin intermediul unui organism independent de evaluare, prin elaborarea și definirea următoarelor elemente:

(2) Autoritatea de Siguranță Feroviară Română colaborează cu Agenția pentru a sprijini elaborarea, adoptarea și revizuirea M.S.C., ținându-se cont de experiența dobândită prin aplicarea lor și de dezvoltarea globală a siguranței feroviare, în vederea menținerii siguranței și, în măsura posibilului, a îmbunătățirii permanente a acesteia.

(3) Utilizatorii și orice parte interesată, inclusiv partenerii sociali, după caz, pot transmite opiniile lor Agenției pentru a fi luate în considerare la elaborarea, adoptarea și revizuirea M.S.C.

(4) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor aprobă prin ordin al ministrului sau propune spre aprobare, după caz, fără întârziere, orice modificări necesare ale normelor naționale, în condițiile legii, ținând seama de adoptarea M.S.C. și de modificările aduse acestora.

(1) O.S.C. stabilesc nivelurile minime de siguranță care trebuie atinse de sistem ca întreg și, acolo unde este posibil, de diferite părți ale sistemului feroviar în fiecare stat membru și în Spațiul Economic European. O.S.C. pot fi exprimate în criterii de acceptare a riscului sau în niveluri de siguranță vizate și iau în considerare, în special:

(2) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor aprobă prin ordin al ministrului sau propune spre aprobare, după caz, toate modificările necesare la normele naționale, pentru a atinge cel puțin O.S.C. și orice O.S.C. revizuite, în conformitate cu calendarul de punere în aplicare anexat acestora. Aceste modificări sunt luate în considerare în planurile anuale privind siguranța prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. f). Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor notifică aceste norme Comisiei Europene, în conformitate cu art. 8.

(1) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor poate adopta sau propune, după caz, noi norme naționale în temeiul prezentei ordonanțe de urgență în următoarele cazuri:

(2) Înainte de introducerea preconizată a unei noi norme naționale în sistemul juridic național, Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor, la propunerea Autorității de Siguranță Feroviară Română, transmite proiectul de normă națională Agenției și Comisiei Europene pentru examinare în timp util și în termenele prevăzute la art. 25 alin. (1) din Regulamentul (UE) 2016/796, motivând introducerea acesteia, prin intermediul sistemului informatic corespunzător, în conformitate cu art. 27 din Regulamentul (UE) 2016/796. Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor se asigură că proiectul de normă este suficient de avansat pentru a permite Agenției să își desfășoare examinarea în conformitate cu art. 25 alin. (2) din Regulamentul (UE) 2016/796.

(3) În cazul în care, în termen de două luni de la primirea proiectului de normă națională sau în termenul extins convenit în conformitate cu art. 25 alin. (1) din Regulamentul (UE) 2016/796, Agenția nu informează Comisia Europeană și Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor cu privire la evaluarea sa, Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor poate propune sau adopta, după caz, norma.

(4) În cazul măsurilor preventive de urgență, Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor poate adopta și aplica imediat o nouă normă națională. Această normă este notificată în conformitate cu art. 27 alin. (2) din Regulamentul (UE) 2016/796 și este supusă evaluării Agenției, în conformitate cu art. 26 alin. (1), (2) și (5) din Regulamentul (UE) 2016/796.

(5) În situația unei evaluări negative a Agenției, Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor adoptă sau propune spre aprobare modificarea sau abrogarea normei naționale în termen de două luni de la primirea avizului Agenției.

(6) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor notifică Agenției și Comisiei Europene normele naționale adoptate, utilizând sistemul informatic corespunzător în conformitate cu art. 27 din Regulamentul (UE) 2016/796. Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor se asigură că normele naționale existente sunt ușor accesibile, sunt publice și sunt formulate cu o terminologie accesibilă tuturor părților. Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor furnizează informații suplimentare cu privire la normele naționale, la solicitarea Agenției sau Comisiei Europene.

(7) Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor poate decide să nu notifice normele și restricțiile strict locale. În astfel de cazuri, Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor înscrie aceste norme și restricții în registrul de infrastructură prevăzut la art. 49 din Directiva (UE) 2016/797 sau indică, în documentul de referință al rețelei prevăzut la art. 27 din Legea nr. 202/2016, cu modificările și completările ulterioare, documentul în care sunt publicate aceste norme și restricții.

(8) Normele naționale notificate în conformitate cu prevederile alin. (1)-(7) nu sunt supuse procedurii de notificare prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea și realizarea schimbului de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice, precum și al regulilor referitoare la serviciile societății informaționale între România și statele membre ale Uniunii Europene, precum și Comisia Europeană, cu modificările și completările ulterioare.

(1) Administratorul de infrastructură și operatorii de transport feroviar își stabilesc propriile sisteme de management al siguranței, conform Regulamentului delegat (UE) 2018/762 al Comisiei din 8 martie 2018 de stabilire a unor metode comune de siguranță privind cerințele sistemului de management al siguranței, în temeiul Directivei (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului, și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1.158/2010 și (UE) nr. 1.169/2010 ale Comisiei, pentru a se asigura că sistemul feroviar poate atinge cel puțin O.S.C., că este în conformitate cu cerințele de siguranță descrise în S.T.I., precum și că sunt aplicate părțile relevante din M.S.C. și din normele naționale notificate în conformitate cu art. 8.

(2) Sistemul de management al siguranței trebuie să fie documentat în toate părțile relevante și descrie în special repartizarea responsabilităților în cadrul organizației administratorului de infrastructură sau a operatorului de transport feroviar. Acesta indică modul în care este asigurat controlul de către conducere la diferite niveluri, modul în care sunt implicați personalul și reprezentanții acestuia la toate nivelurile și modul în care este asigurată îmbunătățirea continuă a sistemului de management al siguranței. Trebuie să existe un angajament clar de a aplica în mod consecvent cunoștințe și metode privind factorii umani. Prin intermediul sistemului de management al siguranței, administratorul de infrastructură și operatorii de transport feroviar promovează o cultură a încrederii și învățării reciproce, în care personalul este încurajat să contribuie la dezvoltarea siguranței, în timp ce este asigurată confidențialitatea.

(3) Sistemul de management al siguranței cuprinde următoarele elemente de bază:

(4) Administratorul de infrastructură și operatorii de transport feroviar includ orice alt element necesar pentru a acoperi riscurile în materie de siguranță, în conformitate cu evaluarea riscurilor care decurg din propria lor activitate.

(5) Sistemul de management al siguranței este adaptat la tipul operațiunii, amploarea operațiunii, zona de operare și alte condiții ale activității desfășurate. Acesta asigură controlul tuturor riscurilor asociate cu activitatea administratorului de infrastructură sau a operatorului de transport feroviar, inclusiv furnizarea de lucrări de întreținere, fără a aduce atingere art. 14, și materiale, precum și utilizarea contractanților. Sistemul de management al siguranței ia în considerare, în cazurile în care acest lucru este adecvat și posibil, riscurile ce decurg din activitățile altor factori prevăzuți la art. 4.

(6) Sistemul de management al siguranței al administratorului de infrastructură trebuie să ia în considerare efectele operațiunilor diferiților operatori de transport feroviar asupra rețelei și trebuie să prevadă ca toți operatorii de transport feroviar să opereze în conformitate cu S.T.I. și normele naționale și în condițiile stabilite în propriul certificat unic de siguranță.

(7) Sistemul de management al siguranței este conceput în scopul de a coordona procedurile de urgență ale administratorului de infrastructură cu toți operatorii de transport feroviar care operează pe infrastructura sa și cu serviciile de urgență, astfel încât să faciliteze intervenția rapidă a serviciilor de salvare, precum și cu orice altă parte care ar putea fi implicată într-o situație de urgență. Pentru infrastructura transfrontalieră, cooperarea între administratorii de infrastructură relevanți facilitează coordonarea și pregătirea necesară a serviciilor de urgență competente de ambele părți ale frontierei.

(8) În urma unui accident grav, operatorul de transport feroviar furnizează asistență victimelor, oferind suport în procedurile privind plângerile formulate în temeiul dreptului Uniunii Europene, în special a Regulamentului (CE) nr. 1.371/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar, fără a aduce atingere obligațiilor care revin altor părți. O astfel de asistență utilizează canalele de comunicare cu familiile victimelor și include sprijin psihologic pentru victimele accidentului și familiile acestora.

(9) Până la data de 31 mai a fiecărui an, administratorul de infrastructură și operatorii de transport feroviar prezintă Autorității de Siguranță Feroviară Română un raport de siguranță referitor la anul calendaristic precedent. Raportul de siguranță conține:

(1) Cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (28), accesul la infrastructura feroviară din România se acordă exclusiv operatorilor de transport feroviar care dețin certificatul unic de siguranță eliberat de Agenție în conformitate cu art. 10 alin. (5)-(7) din Directiva (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind siguranța feroviară (reformare) sau de Autoritatea de Siguranță Feroviară Română în conformitate cu alin. (20).

(2) Operatorul de transport feroviar solicită Agenției eliberarea unui certificat unic de siguranță atunci când zona de operare preconizată are în vedere teritoriul unui stat membru, care poate fi sau nu teritoriul României, sau al mai multor state membre, care poate include sau nu teritoriul României.

(3) Fără a aduce atingere alin. (2), operatorul de transport feroviar poate solicita Autorității de Siguranță Feroviară Română eliberarea unui certificat unic de siguranță atunci când zona de operare preconizată are în vedere exclusiv teritoriul României.

(4) Obiectivul certificatului unic de siguranță este de a dovedi că operatorul de transport feroviar în cauză și-a instituit propriul sistem de management al siguranței și că este capabil să desfășoare operațiuni în condiții de siguranță în zona de operare preconizată.

(5) În cererea de eliberare a certificatului unic de siguranță, operatorul de transport feroviar precizează tipul și amploarea operațiunilor feroviare vizate și zona de operare preconizată.

(6) Cererea de eliberare a certificatului unic de siguranță trebuie să fie însoțită de un dosar cu documente care dovedesc că:

(7) Cererea de eliberare a certificatului unic de siguranță adresată Agenției sau Autorității de Siguranță Feroviară Română, după caz, precum și informații cu privire la toate cererile, etapele procedurilor relevante și rezultatul acestora, precum și, dacă este cazul, cererile și deciziile comisiei pentru soluționarea contestațiilor se transmit prin intermediul ghișeului unic prevăzut la art. 12 din Regulamentul (UE) 2016/796.

(8) Autoritatea de Siguranță Feroviară Română eliberează certificatul unic de siguranță sau notifică solicitantul cu privire la avizul său negativ într-un termen de maximum 4 luni după ce toate informațiile necesare și toate informațiile suplimentare solicitate au fost transmise de către solicitant. Certificatul unic de siguranță poate fi eliberat cu aplicabilitate teritorială limitată sau cu aplicabilitate la întreg teritoriul României.

(9) Pentru a elibera un certificat unic de siguranță, Autoritatea de Siguranță Feroviară Română evaluează dosarul în funcție de toate elementele prevăzute la alin. (6) și aplică modalitățile practice privind procedura de certificare instituite prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/763 al Comisiei din 9 aprilie 2018 de stabilire a modalităților practice pentru emiterea certificatelor unice de siguranță pentru întreprinderile feroviare în temeiul Directivei (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 653/2007 al Comisiei.

(11) Evaluarea are în vedere normele naționale prevăzute la art. 8.

(12) În cadrul evaluărilor, Autoritatea de Siguranță Feroviară Română este autorizată să efectueze vizite și inspecții la sediile operatorului de transport feroviar, precum și audituri și poate solicita informații suplimentare relevante.

(13) Autoritatea de Siguranță Feroviară Română se coordonează cu Agenția în ceea ce privește organizarea vizitelor, inspecțiilor și auditurilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.

(14) În cazul în care Agenția nu este de acord cu o evaluare negativă desfășurată de Autoritatea de Siguranță Feroviară Română conform alin. (10) și aceasta notifică Autoritatea de Siguranță Feroviară Română, prezentând motivele dezacordului său, Autoritatea de Siguranță Feroviară Română cooperează cu Agenția în vederea ajungerii la o evaluare reciproc acceptabilă. Atunci când se consideră necesar, Autoritatea de Siguranță Feroviară Română poate decide, împreună cu Agenția, să îl implice pe operatorul de transport feroviar.

(15) În situația în care nu s-a putut ajunge la o evaluare reciproc acceptabilă în termen de o lună de la data la care Autoritatea de Siguranță Feroviară Română a fost informată de Agenție cu privire la dezacordul său, Autoritatea de Siguranță Feroviară Română poate transmite problema în vederea arbitrajului către comisia pentru soluționarea contestațiilor instituită conform art. 55 din Regulamentul (UE) 2016/796.

(16) În cazul în care comisia pentru soluționarea contestațiilor este de acord cu Agenția, certificatul unic de siguranță acoperă o zonă de operare în conformitate cu decizia Agenției.

(17) În cazul în care comisia pentru soluționarea contestațiilor este de acord cu evaluarea negativă a Autorității de Siguranță Feroviară Română, certificatul unic de siguranță acoperă o zonă de operare care exclude porțiunile din rețea care au primit o evaluare negativă.

(18) În cazul în care Agenția nu este de acord cu o evaluare pozitivă desfășurată de Autoritatea de Siguranță Feroviară Română, conform alin. (10), și aceasta notifică Autoritatea de Siguranță Feroviară Română, prezentând motivele dezacordului său, Autoritatea de Siguranță Feroviară Română cooperează cu Agenția în vederea ajungerii la o evaluare reciproc acceptabilă. Atunci când se consideră necesar, Autoritatea de Siguranță Feroviară Română poate decide, împreună cu Agenția, să îl implice pe operatorul de transport feroviar.

(19) Dacă nu s-a putut ajunge la o evaluare reciproc acceptabilă în termen de o lună de la data la care Autoritatea de Siguranță Feroviară Română a fost informată cu privire la dezacordul Agenției, certificatul unic de siguranță acoperă o zonă de operare în conformitate cu decizia Agenției.

(20) În cazul în care zona de operare se limitează la teritoriul României, Autoritatea de Siguranță Feroviară Română poate elibera un certificat unic de siguranță, pe propria răspundere, în cazul în care solicitantul solicită acest lucru potrivit alin. (3).

(21) Pentru a elibera un certificat unic de siguranță, Autoritatea de Siguranță Feroviară Română evaluează dosarul în funcție de toate elementele prevăzute la alin. (6) lit. a) și b) și aplică modalitățile practice instituite prin actele de punere în aplicare adoptate de Comisia Europeană.

(22) În cadrul evaluărilor, Autoritatea de Siguranță Feroviară Română este autorizată să efectueze vizite și inspecții la sediile operatorului de transport feroviar, precum și audituri și poate solicita informații suplimentare relevante.

(23) În termen de o lună de la primirea cererii, Autoritatea de Siguranță Feroviară Română notifică solicitantul că dosarul este complet sau solicită informații suplimentare relevante, stabilind un termen rezonabil pentru furnizarea acestora.

(24) În conformitate cu art. 10 alin. (8) din Directiva (UE) 2016/798, certificatul unic de siguranță eliberat de Autoritatea de Siguranță Feroviară Română este valabil și fără extinderea zonei de operare pentru operatorii de transport feroviar care operează în stațiile statelor membre învecinate României, cu caracteristici similare ale rețelelor și cu norme de exploatare similare, atunci când respectivele stații sunt primele stații de la frontiera cu România, în urma consultării autorităților naționale de siguranță din aceste state membre.

(25) Certificatul unic de siguranță eliberat de autoritatea de siguranță națională a unui stat membru învecinat României, cu caracteristici similare ale rețelelor și cu norme de exploatare similare, este valabil pe teritoriul României și fără extinderea zonei de operare pentru operatorii de transport feroviar care operează în stațiile din România, atunci când respectivele stații sunt primele stații de la frontiera cu statul membru în cauză, în urma consultării Autorității de Siguranță Feroviară Română de către autoritatea națională de siguranță în cauză.

(26) Consultările prevăzute la alin. (24) și (25) pot avea loc pentru fiecare caz în parte sau pot fi stabilite în contextul unor acorduri transfrontaliere între România și state membre învecinate sau între Autoritatea de Siguranță Feroviară Română și autoritățile naționale de siguranță ale statelor membre în cauză.

(27) Autoritatea de Siguranță Feroviară Română își asumă responsabilitatea deplină pentru toate certificatele unice de siguranță pe care le eliberează.

(28) Autoritatea de Siguranță Feroviară Română poate permite operatorilor din țările terțe să ajungă la o stație de pe teritoriul României, desemnată pentru operațiuni transfrontaliere, prima stație de la frontiera sa, fără a solicita un certificat unic de siguranță, cu condiția garantării unui nivel corespunzător de siguranță prin intermediul:

(29) Certificatele unice de siguranță precizează tipul și amploarea operațiunilor vizate, precum și zona de operare. Certificatul unic de siguranță poate să vizeze liniile de cale ferată deținute de operatorul de transport feroviar, dacă acestea sunt incluse în sistemul de management al siguranței al acestuia.

(30) Autoritatea de Siguranță Feroviară Română justifică în mod corespunzător orice decizie prin care refuză eliberarea unui certificat unic de siguranță sau exclude o porțiune din rețea în conformitate cu evaluarea negativă prevăzută la alin. (14).

(31) În termen de o lună de la primirea deciziei, solicitantul poate cere Agenției sau Autorității de Siguranță Feroviară Română, după caz, să își revizuiască decizia. Autoritatea de Siguranță Feroviară Română confirmă sau revocă decizia negativă în termen de două luni de la data primirii cererii de revizuire.

(32) În cazul în care decizia negativă a Agenției este confirmată, solicitantul o poate contesta în fața comisiei pentru soluționarea contestațiilor desemnate conform art. 55 din Regulamentul (UE) 2016/796.

(33) În cazul în care Autoritatea de Siguranță Feroviară Română confirmă decizia negativă, solicitantul o poate contesta la instanțele de contencios administrativ, în condițiile legii.

(34) Un certificat unic de siguranță acordat de Autoritatea de Siguranță Feroviară Română are o valabilitate de cel mult 5 ani.

(35) Un operator de transport feroviar solicită reînnoirea certificatului unic de siguranță care a fost eliberat de Autoritatea de Siguranță Feroviară Română sau de Agenție, după caz. Autoritatea de Siguranță Feroviară Română reînnoiește certificatul unic de siguranță dacă solicitantul îndeplinește prevederile prezentei ordonanțe de urgență.

(36) La fiecare modificare substanțială a tipului sau amplorii operațiunii, operatorul de transport feroviar solicită actualizarea certificatului unic de siguranță.

(37) Autoritatea de Siguranță Feroviară Română actualizează certificatul unic de siguranță în întregime sau parțial.

(38) În cazul în care un solicitant deține un certificat unic de siguranță eliberat de Agenție și dorește să își extindă zona de operare sau în cazul în care deține un certificat unic de siguranță eliberat de Autoritatea de Siguranță Feroviară Română și dorește să își extindă zona de operare într-un alt stat membru decât România, acesta adaugă la dosar documentele relevante prevăzute la alin. (6) privind zona de operare suplimentară. Operatorul de transport feroviar transmite dosarul Agenției în vederea eliberării unui certificat unic de siguranță actualizat care acoperă zona de operare extinsă. În acest caz, Autoritatea de Siguranță Feroviară Română este consultată, pentru evaluarea dosarului din punctul de vedere al cerințelor prevăzute la alin. (6), numai în situația în care teritoriul României este vizat de extinderea operațiunii.

(39) În cazul în care un operator de transport feroviar deține un certificat unic de siguranță eliberat de Autoritatea de Siguranță Feroviară Română, cu aplicabilitate teritorială limitată, și dorește să își extindă zona de operare în România, acesta adaugă la dosar documentele relevante prevăzute la alin. (6) privind zona de operare suplimentară. Solicitantul transmite dosarul prin intermediul ghișeului unic prevăzut la art. 12 din Regulamentul (UE) 2016/796 Autorității de Siguranță Feroviară Română, care, după îndeplinirea procedurilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, eliberează un certificat unic de siguranță actualizat care acoperă zona de operare extinsă.

(40) Autoritatea de Siguranță Feroviară Română revizuiește certificatele unice de siguranță eliberate în conformitate cu prezenta ordonanță de urgență în urma unor modificări substanțiale ale cadrului de reglementare în domeniul siguranței.

(41) Autoritatea de Siguranță Feroviară Română notifică Agenția, fără întârziere și, în orice caz, în termen de două săptămâni, cu privire la eliberarea unui certificat unic de siguranță.

(42) Autoritatea de Siguranță Feroviară Română notifică imediat reînnoirea, modificarea sau revocarea unui certificat unic de siguranță.

(43) Notificările prevăzute la alin. (41) și (42) cuprind informații despre denumirea și adresa operatorului feroviar, data eliberării, categoria, amploarea, valabilitatea și zona de funcționare a certificatului unic de siguranță și, în caz de revocare, motivele deciziei sale.

(1) În sensul art. 10 alin. (5) și (6) din Directiva (UE) 2016/798, Autoritatea de Siguranță Feroviară Română, prin AFER, încheie acorduri de cooperare cu Agenția în conformitate cu art. 76 din Regulamentul (UE) 2016/796. Aceste acorduri de cooperare pot fi sub forma unor acorduri specifice sau a unor acorduri-cadru și pot implica și alte autorități naționale de siguranță din celelalte state membre. Aceste acorduri de cooperare conțin o descriere detaliată a atribuțiilor și condițiilor pentru rezultatele preconizate, a termenelor pentru realizarea acestora și a repartizării taxelor care trebuie plătite de solicitant.

(2) Acordurile de cooperare prevăzute la alin. (1) pot include acorduri de cooperare specifice în cazul rețelelor care necesită expertize tehnice specifice din punct de vedere geografic sau istoric, în vederea reducerii sarcinii administrative și a costurilor suportate de solicitant. În cazul în care aceste rețele sunt izolate de restul sistemului feroviar, acordurile de cooperare specifice pot include posibilitatea delegării atribuțiilor către Autoritatea de Siguranță Feroviară Română, prin AFER, atunci când acest lucru este necesar pentru a se asigura alocarea eficientă și proporțională a resurselor pentru certificare. Aceste acorduri de cooperare trebuie să fie în vigoare înainte ca Agenția să îndeplinească atribuțiile de certificare.

(1) Pentru a i se permite să gestioneze și să exploateze o infrastructură feroviară, administratorul de infrastructură trebuie să obțină o autorizație de siguranță emisă de Autoritatea de Siguranță Feroviară Română.

(2) Autorizația de siguranță conține o autorizație confirmând acceptarea sistemului de management al siguranței al administratorului de infrastructură, prevăzut la art. 9, și include procedurile și dispozițiile pentru îndeplinirea cerințelor specifice necesare pentru proiectarea, întreținerea și exploatarea sigură a infrastructurii feroviare, inclusiv, dacă este cazul, întreținerea și exploatarea sistemului de control al traficului și de semnalizare.

(3) Autoritatea de Siguranță Feroviară Română explică cerințele pentru autorizațiile de siguranță și documentele necesare sub forma unui document de îndrumare pentru depunerea de cereri.

(4) Autorizația de siguranță este valabilă timp de cinci ani și poate fi reînnoită la cererea administratorului de infrastructură. Autoritatea de Siguranță Feroviară Română revizuiește autorizația de siguranță în întregime sau parțial ori de câte ori au loc modificări substanțiale ale infrastructurii, ale subsistemelor de semnalizare sau energie sau ale principiilor de exploatare sau întreținere a infrastructurii. Administratorul de infrastructură notifică fără întârziere Autoritatea de Siguranță Feroviară Română cu privire la toate aceste modificări.

(5) Autoritatea de Siguranță Feroviară Română poate solicita ca autorizația de siguranță să fie revizuită în urma unor modificări substanțiale ale cadrului de reglementare în domeniul siguranței.

(6) Autoritatea de Siguranță Feroviară Română ia fără întârziere o decizie cu privire la cererea pentru obținerea autorizației de siguranță într-un termen care să nu depășească 4 luni de la data la care toate informațiile necesare și orice informații suplimentare solicitate au fost transmise de către solicitant.

(7) Autoritatea de Siguranță Feroviară Română notifică Agenția în cel mai scurt timp, dar nu mai mult de două săptămâni, cu privire la autorizațiile de siguranță care au fost eliberate, reînnoite, modificate sau revocate, menționând denumirea și adresa administratorului de infrastructură, data eliberării, domeniul de aplicare și perioada de valabilitate a autorizației de siguranță și, în caz de revocare, motivele deciziei sale.

(8) În cazul infrastructurii transfrontaliere, Autoritatea de Siguranță Feroviară Română cooperează cu autoritățile naționale de siguranță din statele membre învecinate pentru a elibera autorizații de siguranță.

(1) Personalul operatorilor de transport feroviar și al administratorului de infrastructură cu responsabilități în siguranța circulației are obligația participării la cursuri de formare, potrivit legii, și, în acest sens, beneficiază de acces echitabil și nediscriminatoriu la spațiile și echipamentele de formare pentru mecanicii de locomotivă și personalul de însoțire a trenului, atunci când această formare este necesară pentru exploatarea serviciilor din rețeaua proprie.

(2) Serviciile de formare trebuie să includă formarea privind cunoștințele necesare despre rute, normele și procedurile de exploatare, sistemul de semnalizare și de control și comandă, precum și procedurile de urgență aplicate pe rutele exploatate.

(3) Dacă serviciile de formare nu au inclus examinări și acordarea de certificate, personalul operatorilor de transport feroviar și al administratorului de infrastructură are dreptul de acces la formare profesională în vederea obținerii certificatelor corespunzătoare.

(4) Serviciile de formare îndeplinesc cerințele stabilite potrivit Normelor privind certificarea mecanicilor de locomotivă care conduc locomotive și trenuri în sistemul feroviar din România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.611/2009, cu modificările și completările ulterioare, și în S.T.I. sau normele naționale prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. e).

(5) Dacă serviciile de formare sunt disponibile numai prin intermediul unui singur operator de transport feroviar sau al administratorului de infrastructură, acestea sunt puse la dispoziția altor operatori de transport feroviar la un preț rezonabil și nediscriminatoriu, care este raportat la cost și care poate include o marjă de profit.

(6) La recrutarea de noi mecanici de locomotivă, de personal de însoțire a trenurilor și de personal cu responsabilități în siguranța circulației, operatorii de transport feroviar pot lua în considerare orice formare, calificări și experiență dobândite anterior la alți operatori de transport feroviar. În acest scop, acești membri ai personalului sunt îndreptățiți să aibă acces la toate documentele care le atestă formarea, calificările și experiența, să obțină copii ale acestora și să le comunice.

(7) Operatorii de transport feroviar și administratorul de infrastructură răspund, în condițiile legii, de nivelul formării și de calificările personalului lor care desfășoară activități cu responsabilități în siguranța circulației.

(1) Fiecărui vehicul, anterior utilizării sale în rețea, i se atribuie o entitate responsabilă cu întreținerea, iar entitatea respectivă este înregistrată în registrul vehiculelor prevăzut la art. 47 din Directiva (UE) 2016/797 privind interoperabilitatea sistemului feroviar în Uniunea Europeană.

(2) Fără a aduce atingere responsabilității operatorilor de transport feroviar și administratorului de infrastructură în ceea ce privește exploatarea în siguranță a unui tren, astfel cum este prevăzută la art. 4, entitatea responsabilă cu întreținerea asigură funcționarea în condiții de siguranță a vehiculelor de a căror întreținere răspunde. În acest scop, entitatea responsabilă cu întreținerea instituie un sistem de întreținere pentru vehiculele respective și, prin intermediul acestui sistem:

(3) Sistemul de întreținere este alcătuit din următoarele funcții:

(4) Entitatea responsabilă cu întreținerea desfășoară ea însăși funcția de gestionare, dar poate externaliza funcțiile prevăzute la alin. (3) lit. b)-d) sau o parte a acestor funcții, atribuindu-le altor părți contractante, precum ateliere de întreținere.

(5) Entitatea responsabilă cu întreținerea se asigură că toate funcțiile prevăzute la alin. (3) respectă cerințele și criteriile de evaluare prevăzute în anexa nr. 3.

(6) Atelierele de întreținere aplică cerințele și criteriile de evaluare prevăzute în anexa nr. 3, astfel cum au fost identificate în actele de punere în aplicare adoptate de Comisia Europeană în temeiul art. 14 alin. (8) lit. a) din Directiva (UE) 2016/798, care corespund funcțiilor și activităților ce urmează să fie certificate.

(7) În cazul vagoanelor de marfă, fiecare entitate responsabilă cu întreținerea este certificată și i se acordă un certificat de entitate responsabilă cu întreținerea de către un organism acreditat sau recunoscut sau de către Autoritatea de Siguranță Feroviară Română, în conformitate cu următoarele condiții:

(8) În cazul altor vehicule înscrise în Registrul național al vehiculelor, certificarea entităților responsabile cu întreținerea acestora se efectuează pe principiile prevăzute în Regulamentul (UE) 445/2011 al Comisiei din 10 mai 2011 privind un sistem de certificare a entităților responsabile cu întreținerea vagoanelor de marfă și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 653/2007, urmând ca, după adoptarea de către Comisia Europeană a actelor de punere în aplicare în temeiul art. 14 alin. (8) lit. b) din Directiva (UE) 2016/798, certificarea să fie efectuată pe principiile stabilite în acestea.

(9) În cazul în care entitatea responsabilă cu întreținerea este un administrator de infrastructură sau un operator de transport feroviar, respectarea condițiilor prevăzute la alin. (7) se verifică de către Autoritatea de Siguranță Feroviară Română în conformitate cu procedurile prevăzute la art. 10 sau 12 și poate fi confirmată în autorizația sau certificatul unic de siguranță eliberat în conformitate cu respectivele proceduri.

(10) Certificatele eliberate de Autoritatea de Siguranță Feroviară Română în conformitate cu alin. (7) și certificatele eliberate în alte state membre sunt valabile pe teritoriul Spațiului Economic European.

(11) Sistemul de certificare aplicabil vagoanelor de marfă, adoptat prin Regulamentul (UE) nr. 445/2011, continuă să se aplice până la adoptarea de către Comisia Europeană a unui act de punere în aplicare pentru acest tip de certificare.

(1) Prin ordin al ministrului transporturilor, infrastructurii și comunicațiilor se pot stabili măsuri alternative în vederea îndeplinirii obligațiilor de a identifica entitatea responsabilă cu întreținerea cu privire la sistemul de întreținere prevăzut la art. 14, în următoarele cazuri:

(2) Măsurile alternative prevăzute la alin. (1) se pun în aplicare prin derogări care se acordă de Autoritatea de Siguranță Feroviară Română sau de Agenție, după caz, la:

(3) Derogările acordate în conformitate cu alin. (2) se identifică și se motivează în raportul anual privind siguranța prevăzut la art. 19.

(1) Autoritatea de Siguranță Feroviară Română este organismul independent din punct de vedere funcțional și decizional din cadrul AFER, înființată potrivit Ordonanței Guvernului nr. 95/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 3/2002, cu modificările și completările ulterioare, care îndeplinește atribuțiile autorității de siguranță, în conformitate cu prezenta ordonanță de urgență. Autoritatea de Siguranță Feroviară Română este independentă, în ceea ce privește organizarea și procesul decizional, de orice operator de transport feroviar, administrator de infrastructură, solicitant sau entitate contractantă și de orice entitate care atribuie contracte de servicii publice.

(2) Autoritatea de Siguranță Feroviară Română îndeplinește, în principal, următoarele atribuții:

(3) Atribuțiile prevăzute la alin. (2) nu pot fi transferate sau subcontractate către administratorul de infrastructură, unui operator de transport feroviar sau unei entități contractante.

(4) Conducerea Autorității de Siguranță Feroviară Română este exercitată de un director, cu experiență în domeniul feroviar, numit prin ordin al ministrului transporturilor, infrastructurii și comunicațiilor la propunerea directorului general al AFER, în condițiile legii. Criteriile de selecție și de numire a directorului Autorității de Siguranță Feroviară Română sunt următoarele:

(1) Autoritatea de Siguranță Feroviară Română supraveghează respectarea continuă a obligației legale impuse operatorilor de transport feroviar și administratorului de infrastructură de a utiliza un sistem de management al siguranței, astfel cum este prevăzut la art. 9.

(2) În acest scop, Autoritatea de Siguranță Feroviară Română aplică principiile enunțate în M.S.C. relevante pentru supraveghere prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. c), asigurând faptul că activitățile de supraveghere includ, în special, verificarea aplicării de către operatorii de transport feroviar și administratorul de infrastructură a:

(3) Operatorii de transport feroviar notifică Autoritatea de Siguranță Feroviară Română, cu cel puțin două luni înainte de începerea oricărei noi operațiuni de transport feroviar, pentru a-i permite acesteia să își planifice activitățile de supraveghere. De asemenea, operatorii de transport feroviar prezintă o defalcare a categoriilor de personal și a tipurilor de vehicule.

(4) Deținătorul unui certificat unic de siguranță notifică imediat Autoritatea de Siguranță Feroviară Română cu privire la orice modificare majoră a informațiilor prevăzute la alin. (2).

(5) Monitorizarea respectării normelor aplicabile privind timpul de lucru, de conducere și de odihnă pentru mecanicii de locomotivă este asigurată de către o autoritate competentă desemnată de Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor. Autoritatea competentă desemnată de Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor cooperează cu Autoritatea de Siguranță Feroviară Română, cu scopul de a permite acesteia să își îndeplinească rolul de supraveghere a siguranței feroviare.

(6) În cazul în care Autoritatea de Siguranță Feroviară Română constată că deținătorul unui certificat unic de siguranță eliberat de Agenție în conformitate cu art. 10 alin. (5)-(7) din Directiva (UE) 2016/798 nu mai îndeplinește condițiile de certificare, aceasta solicită Agenției restricționarea sau revocarea certificatului respectiv.

(7) În cazul unui dezacord între Agenție și Autoritatea de Siguranță Feroviară Română, se aplică procedura de arbitraj prevăzută la art. 10 alin. (15). În cazul în care, în urma unei astfel de proceduri de arbitraj, certificatul unic de siguranță nu este restricționat sau revocat, măsurile de siguranță temporare prevăzute la alin. (10) se suspendă.

(8) În cazul în care Autoritatea de Siguranță Feroviară Română este cea care a eliberat certificatul unic de siguranță în conformitate cu art. 10 alin. (20), aceasta poate restricționa sau revoca certificatul, prezentând motivele care stau la baza deciziei sale, și notifică Agenția în acest sens.

(9) Deținătorul unui certificat unic de siguranță al cărui certificat a fost restricționat sau revocat de către Agenție sau de către Autoritatea de Siguranță Feroviară Română, după caz, are dreptul de a contesta decizia în conformitate cu art. 10 alin. (31)-(33).

(10) În cazul în care, în cursul supravegherii, Autoritatea de Siguranță Feroviară Română identifică un risc grav care poate afecta siguranța, aceasta poate aplica în orice moment măsuri de siguranță temporare, inclusiv restricționarea sau suspendarea imediată a operațiunilor relevante. În cazul în care certificatul unic de siguranță a fost eliberat de Agenție, Autoritatea de Siguranță Feroviară Română notifică imediat Agenția cu privire la acest fapt și furnizează documentele justificative care au stat la baza deciziei sale.

(11) În cazul în care Agenția constată că deținătorul unui certificat unic de siguranță nu mai îndeplinește condițiile de certificare, acesta este restricționat sau revocat imediat de către Agenție.

(12) Autoritatea de Siguranță Feroviară Română poate retrage sau adapta măsurile în cauză dispuse, la solicitarea Agenției. Autoritatea de Siguranță Feroviară Română cooperează cu Agenția pentru a ajunge la o soluție reciproc acceptabilă. Dacă este cazul, în acest proces poate fi implicat și operatorul de transport feroviar. Dacă această din urmă procedură nu conduce la o soluție acceptabilă, decizia Autorității de Siguranță Feroviară Română de aplicare a măsurilor temporare rămâne în vigoare.

(13) Decizia Autorității de Siguranță Feroviară Română referitoare la măsurile de siguranță temporare poate fi contestată la instanțele de contencios administrativ, în condițiile legii. În acest caz, măsurile de siguranță temporare se pot aplica până la hotărârea definitivă a instanțelor de contencios administrativ, fără a aduce atingere alin. (6).

(14) În cazul în care durata unei măsuri temporare depășește trei luni, Autoritatea de Siguranță Feroviară Română îi solicită Agenției restricționarea sau revocarea certificatului unic de siguranță și se aplică prevederile alin. (6).

(15) Autoritatea de Siguranță Feroviară Română supraveghează subsistemele de control-comandă și semnalizare terestre, energie și infrastructură și se asigură că acestea respectă cerințele esențiale. În cazul infrastructurilor transfrontaliere, Autoritatea de Siguranță Feroviară Română își va efectua activitățile de supraveghere în cooperare cu autoritățile naționale de siguranță din statele membre învecinate. Dacă Autoritatea de Siguranță Feroviară Română constată că administratorul de infrastructură nu mai îndeplinește condițiile pentru autorizația sa de siguranță, aceasta restricționează sau revocă autorizația respectivă, notificând motivele care stau la baza deciziei sale.

(16) Atunci când supraveghează eficacitatea sistemelor de management al siguranței ale administratorului de infrastructură și ale operatorilor de transport feroviar, Autoritatea de Siguranță Feroviară Română poate lua în considerare performanța în materie de siguranță a factorilor implicați din sistemul feroviar prevăzuți la art. 4 alin. (3) și, după caz, a centrelor de formare prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 1.611/2009, cu modificările ulterioare, în măsura în care activitățile lor au un impact asupra siguranței feroviare. Prezentul alineat se aplică fără a aduce atingere responsabilității operatorilor de transport feroviar și administratorului de infrastructură prevăzute la art. 4 alin. (2).

(17) În cazul în care un operator de transport feroviar își desfășoară activitatea atât în România, cât și în alte state membre, Autoritatea de Siguranță Feroviară Română colaborează cu autoritățile naționale de siguranță ale statelor membre în cauză pentru a-și coordona activitățile de supraveghere privind operatorul respectiv și pentru a se asigura că informațiile esențiale referitoare la acel operator sunt aduse la cunoștință, în special în ceea ce privește riscurile cunoscute și performanța în materie de siguranță. Autoritatea de Siguranță Feroviară Română aduce la cunoștință, de asemenea, informațiile altor autorități naționale de siguranță și Agenției în cazul în care constată că operatorul de transport feroviar nu ia măsurile necesare de control al riscurilor.

(18) Cooperarea prevăzută la alin. (17) asigură faptul că supravegherea este suficient de extinsă și că se evită dublarea inspecțiilor și a auditurilor. În acest caz, Autoritatea de Siguranță Feroviară Română împreună cu celelalte autorități naționale de siguranță în cauză poate elabora un plan comun de supraveghere pentru a se asigura că auditurile și inspecțiile au loc periodic, ținând seama de tipul și amploarea operațiunilor de transport din fiecare stat membru implicat.

(19) În activitatea de cooperare cu celelalte autorități naționale de siguranță, Autoritatea de Siguranță Feroviară Română poate ține cont de orientările elaborate de Agenție.

(20) Autoritatea de Siguranță Feroviară Română poate transmite notificări pentru a avertiza administratorul de infrastructură și operatorii de transport feroviar în caz de nerespectare a obligației prevăzute la alin. (1).

(21) Autoritatea de Siguranță Feroviară Română utilizează informațiile care dovedesc îndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 10 alin. (5) lit. a) din Directiva (UE) 2016/798, colectate de Agenție în timpul evaluării dosarului ce a însoțit cererea de certificat unic de siguranță, pentru supravegherea unui operator de transport feroviar după eliberarea certificatului său unic de siguranță. Autoritatea de Siguranță Feroviară Română utilizează informațiile colectate în procesul autorizării de siguranță în conformitate cu art. 12 în scopul supravegherii administratorului de infrastructură.

(22) În scopul reînnoirii certificatelor unice de siguranță eliberate de Autoritatea de Siguranță Feroviară Română, aceasta utilizează informațiile colectate în timpul activităților de supraveghere. În scopul reînnoirii autorizațiilor de siguranță, Autoritatea de Siguranță Feroviară Română utilizează și informațiile colectate în timpul activităților sale de supraveghere.

(23) Autoritatea de Siguranță Feroviară Română ia măsurile necesare în vederea coordonării cu Agenția și a asigurării schimbului complet de informații cu aceasta, în ceea ce privește informațiile prevăzute la alin. (20)-(22).

(1) Autoritatea de Siguranță Feroviară Română își îndeplinește atribuțiile în mod deschis, nediscriminatoriu și transparent, asigurând ascultarea tuturor părților interesate și motivarea deciziilor.

(2) Autoritatea de Siguranță Feroviară Română răspunde prompt la cereri și solicitări, comunică în cel mai scurt timp cererile sale de informații și adoptă toate deciziile în termen de patru luni de la furnizarea tuturor informațiilor relevante de către solicitant. Aceasta poate solicita în orice moment asistența tehnică a administratorului de infrastructură și a operatorilor de transport feroviar sau a altor organisme calificate, în cursul îndeplinirii atribuțiilor prevăzute la art. 16.

(3) În procesul elaborării cadrului de reglementare național, Autoritatea de Siguranță Feroviară Română consultă toți factorii implicați și părțile interesate, inclusiv administratorul de infrastructură, operatorii de transport feroviar, producătorii și furnizorii de întreținere, utilizatorii și reprezentanții personalului, conform art. 3 alin. (2) lit. m) din anexa nr. 1 la Regulamentul de organizare și funcționare al Autorității Feroviare Române, prevăzut în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 626/1998 privind organizarea și funcționarea Autorității Feroviare Române - AFER, cu modificările și completările ulterioare.

(4) Operatorii de transport feroviar, administratorul de infrastructură și oricare alt factor implicat din sistemul feroviar prevăzut la art. 4 permit Autorității de Siguranță Feroviară Română și, după caz, Agenției să desfășoare toate inspecțiile, auditurile și investigațiile necesare și să ofere acestora acces la toate documentele și incintele, la instalațiile și echipamentele relevante, pentru îndeplinirea atribuțiilor de certificare/autorizare de siguranță.

(5) Contestațiile împotriva deciziilor luate de Autoritatea de Siguranță Feroviară Română se soluționează potrivit dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

(6) Autoritatea de Siguranță Feroviară Română desfășoară un schimb activ de opinii și experiență cu autoritățile naționale de siguranță din celelalte state membre, în special în interiorul rețelei instituite de Agenție, pentru armonizarea criteriilor decizionale la nivelul Spațiului Economic European.

(1) Agenția de Investigare Feroviară Română, denumită în continuare AGIFER, organ de specialitate în subordinea Ministerului Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor, instituție publică cu personalitate juridică, înființată potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul feroviar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 42/2016, efectuează investigarea accidentelor grave produse în sistemul feroviar.

(2) Obiectivul investigației îl constituie îmbunătățirea siguranței feroviare și prevenirea accidentelor.

(3) AGIFER poate investiga și acele accidente și incidente care în condiții ușor diferite ar fi putut duce la accidente grave, inclusiv defecțiuni tehnice ale subsistemelor structurale sau ale elementelor constitutive de interoperabilitate ale sistemului feroviar.

(4) AGIFER decide, după cum consideră adecvat, dacă se întreprinde o investigație a unui asemenea accident sau incident, ținând seama în decizia sa de următoarele:

(5) Amploarea investigațiilor și procedura de urmat în desfășurarea acestor investigații sunt determinate de AGIFER, ținând cont de art. 21 și 23, precum și de învățămintele preconizate a fi dobândite ca urmare a accidentului sau incidentului, pentru îmbunătățirea siguranței.

(6) Investigația nu are în vedere, în niciun caz, cu stabilirea vinovăției sau a răspunderii.

(1) Investigația permite investigatorilor principali să își îndeplinească atribuțiile în modul cel mai eficient și în timpul cel mai scurt cu putință.

(2) În conformitate cu legislația în vigoare și, dacă este cazul, în cooperare cu autoritățile responsabile pentru ancheta judiciară, investigatorilor li se acordă, de îndată ce este posibil, acces la informațiile și probele relevante pentru investigație. În special, investigatorilor li se acordă:

(3) AGIFER cooperează cu Agenția atunci când investigația implică vehicule autorizate de Agenție sau operatori de transport feroviar certificați de Agenție.

(4) În sensul alin. (3), AGIFER poate solicita Agenției informații, înregistrări sau explicații.

(5) Investigația este realizată independent de orice anchetă judiciară și nu aduce atingere acesteia.

(6) În realizarea investigației, AGIFER poate, în caz de nevoie, apela la specialiști din domenii conexe.

(1) AGIFER, organizată potrivit legii, este însărcinată cu investigarea accidentelor și incidentelor prevăzute la art. 20 și are încadrat personal care să îndeplinească atribuțiile de investigator principal, așa cum sunt acestea definite la art. 3 pct. 18.

(2) AGIFER este independentă în organizarea, structura juridică și luarea deciziilor de orice administrator de infrastructură, operatori de transport feroviar, organism de tarifare, organism de repartizare și organism de evaluare a conformității, precum și de orice parte ale cărei interese ar putea intra în conflict cu atribuțiile acesteia.

(3) AGIFER este independentă din punct de vedere funcțional de Autoritatea de Siguranță Feroviară Română, de Agenție și de orice autoritate de reglementare a sistemului feroviar.

(4) AGIFER își îndeplinește atribuțiile în mod independent de alte entități prevăzute la alin. (2) și (3) și dispune de resursele necesare pentru aceasta. Investigatorii săi beneficiază de un statut care le oferă garanția de independență necesară.

(5) Operatorii de transport feroviar, administratorul de infrastructură și, dacă este cazul, Autoritatea de Siguranță Feroviară Română sunt obligați să notifice imediat AGIFER accidentele și incidentele prevăzute la art. 20 și să furnizeze toate informațiile disponibile. După caz, această notificare se actualizează imediat ce informațiile lipsă devin disponibile.

(6) AGIFER decide fără întârziere și, în orice caz, cel târziu în termen de două luni de la primirea notificării cu privire la accident sau incident, dacă să lanseze sau nu o investigație.

(7) AGIFER poate desfășura și alte sarcini stabilite prin hotărâre a Guvernului în legătură cu investigarea altor evenimente decât accidentele și incidentele feroviare, în măsura în care aceste alte investigații nu îi periclitează independența.

(8) Dacă este necesar și cu condiția să nu se aducă atingere independenței prevăzute la alin. (2) și (3), AGIFER poate cere sau oferi asistență organismelor de investigare din alte state membre sau poate cere asistență din partea Agenției, pentru oferirea de competențe sau pentru desfășurarea de inspecții tehnice, analize sau evaluări.

(9) Prin hotărâre a Guvernului se poate încredința AGIFER sarcina de desfășurare a investigațiilor privind accidentele și incidentele feroviare, altele decât cele prevăzute la art. 20.

(10) AGIFER desfășoară un schimb activ de opinii și experiență cu organismele de investigare din celelalte state membre în scopul elaborării unor metode comune de investigare, elaborării unor principii comune pentru urmărirea recomandărilor de siguranță și pentru adaptarea la evoluția progresului tehnic și științific.

(11) AGIFER poate primi sprijin de la Agenție în realizarea acestei sarcini.

(12) În scopul monitorizării eficacității și independenței AGIFER, aceasta participă la programul de evaluare inter pares instituit de către organismele de investigare din statele membre, cu sprijinul Agenției, în conformitate cu art. 22 alin. (7) din Directiva (UE) 2016/798.

(1) Un accident sau incident este investigat de AGIFER dacă a avut loc pe teritoriul României. În cazul în care nu este posibil să se stabilească dacă accidentul sau incidentul a avut loc pe teritoriul României sau dacă a avut loc la sau aproape de o instalație de frontieră între România și un stat membru vecin, AGIFER convine, împreună cu organismul de investigare din statul membru în cauză, care dintre acestea va desfășura investigația sau convin să o desfășoare în cooperare. În cazul în care se convine ca investigația să fie desfășurată de AGIFER, aceasta permite organismului de investigare din statul membru vecin să participe la investigație și să aibă acces la toate rezultatele acesteia. În cazul în care se convine ca investigația să fie desfășurată de organismul de investigare din statul membru vecin, AGIFER participă la investigație și are acces la toate rezultatele acesteia.

(2) AGIFER invită organismele de investigare din alte state membre, după caz, să participe la o investigație atunci când:

(3) AGIFER poate solicita și poate primi asistență în colectarea probelor din partea organismelor de investigare din statele membre invitate. AGIFER poate oferi asistență în colectarea probelor la solicitarea unui organism de investigare dintr-un stat membru invitat.

(4) AGIFER oferă acces organismelor de investigare din statele membre invitate la informațiile și probele necesare pentru a le permite să participe în mod eficace la investigație, în condițiile respectării legislației naționale referitoare la procedurile judiciare.

(5) AGIFER are acces la informațiile și probele necesare pentru a-i permite să participe în mod eficace la o investigație desfășurată într-un stat membru vecin, în condițiile dreptului intern al statului membru în cauză.

(6) Aceste prevederi nu împiedică România și alt stat membru să convină ca organismele de investigare competente să desfășoare investigații în cooperare în alte împrejurări.

(7) Pentru fiecare accident sau incident, AGIFER asigură mijloacele corespunzătoare, cuprinzând competențele operaționale și tehnice necesare pentru desfășurarea investigației. Resursele pot fi obținute din interiorul sau din exteriorul Agenției de Investigare Feroviară Română, în funcție de caracterul accidentului sau incidentului care urmează să fie investigat.

(8) Investigația se desfășoară într-un mod cât mai transparent, astfel încât toate părțile să poată fi ascultate și să partajeze rezultatele. Administratorul de infrastructură și operatorii de transport feroviar implicați, Autoritatea de Siguranță Feroviară Română, Agenția, victimele și rudele acestora, deținătorii bunurilor deteriorate, producătorii, serviciile de urgență implicate, reprezentanții personalului și utilizatorii dispun de posibilitatea de a furniza informații tehnice relevante în vederea îmbunătățirii calității raportului investigației.

(9) AGIFER ia act, de asemenea, de nevoile rezonabile de informare ale victimelor și ale rudelor acestora și le informează periodic cu privire la stadiul investigației.

(10) AGIFER își încheie examinările la locul accidentului în cel mai scurt timp posibil pentru a permite administratorului de infrastructură să refacă infrastructura și să o deschidă cât mai repede serviciilor de transport feroviar.

(1) Rezultatul investigației accidentelor sau incidentelor prevăzut la art. 20 face obiectul raportului de investigare asupra accidentului sau incidentului, întocmit în funcție de tipul și gravitatea accidentului sau incidentului și de relevanța constatărilor investigației. Rapoartele descriu obiectivele investigației prevăzute la art. 20 alin. (1) și cuprind, dacă este cazul, recomandări de siguranță.

(2) AGIFER publică raportul final pe site-ul propriu, www.agifer.ro, în cel mai scurt timp posibil, dar nu mai mult de 12 luni de la data evenimentului.

(3) În cazul în care raportul final nu poate fi publicat în termen de 12 luni, AGIFER publică o declarație intermediară cel puțin la fiecare dată a comemorării accidentului, în care oferă detalii cu privire la stadiul investigației și la problemele ridicate în domeniul siguranței.

(4) Raportul, inclusiv recomandările de siguranță, este comunicat părților relevante prevăzute la art. 23 alin. (3) și organismelor și părților în cauză din alte state membre.

(5) Raportul de investigare trebuie să urmeze structura stabilită de Comisia Europeană prin intermediul actelor de punere în aplicare. Această structură a rapoartelor include următoarele elemente:

(6) AGIFER publică în fiecare an pe site-ul propriu, cel târziu până la data de 30 septembrie, un raport anual descriind investigațiile desfășurate în anul precedent, recomandările de siguranță emise și măsurile luate în conformitate cu recomandările emise anterior.

(1) În termen de șapte zile de la decizia de deschidere a unei investigații, AGIFER informează Agenția cu privire la aceasta. Informațiile indică data, ora și locul evenimentului, precum și tipul său și consecințele în ceea ce privește pierderile de vieți omenești, persoanele rănite și pagubele materiale.

(2) AGIFER trimite Agenției o copie a raportului final prevăzut la art. 24 alin. (2) și a raportului anual prevăzut la art. 24 alin. (6).

(1) Recomandarea de siguranță emisă de AGIFER în raportul prevăzut la art. 24 alin. (1) nu creează în niciun caz o prezumție de vinovăție sau de răspundere civilă pentru un accident sau incident.

(2) Recomandările sunt adresate Autorității de Siguranță Feroviară Română și, atunci când este necesar din cauza caracterului recomandării, Agenției, altor organisme sau autorități din România sau altor state membre. Autoritatea de Siguranță Feroviară Română, precum și alte organisme sau autorități din România, în limitele competențelor lor, iau măsurile necesare pentru a se asigura că recomandările de siguranță emise de AGIFER sau adresate de o autoritate națională de siguranță a altui stat membru sunt luate în considerare și, dacă este cazul, sunt urmate.

(3) Autoritatea de Siguranță Feroviară Română și alte autorități sau organisme cărora li s-au adresat recomandări raportează periodic, cel puțin o dată la 6 luni, Agenției de Investigare Feroviară Română sau autorității naționale de siguranță a altui stat membru care a adresat acestora recomandări, cu privire la măsurile luate sau planificate drept consecință a unei anumite recomandări.

(1) Organismul de Licențe Feroviare Român este organismul independent din punct de vedere funcțional și decizional în cadrul AFER, înființată potrivit Ordonanței Guvernului nr. 95/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 3/2002, cu modificările și completările ulterioare, responsabil cu acordarea licențelor de transport feroviar din România. Organismul de Licențe Feroviare Român nu furnizează servicii de transport feroviar și este independent de orice societate sau entitate care furnizează astfel de servicii.

(2) Conducerea Organismului de Licențe Feroviare Român este exercitată de un director, cu experiență în domeniul feroviar, numit prin ordin al ministrului transporturilor, infrastructurii și comunicațiilor, la propunerea directorului general al AFER, în condițiile legii. Criteriile de selecție și de numire a directorului Organismului de Licențe Feroviare Român sunt următoarele:

(1) Organismul Notificat Feroviar Român este organismul independent din punct de vedere funcțional și decizional în cadrul AFER, înființată potrivit Ordonanței Guvernului nr. 95/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 3/2002, cu modificările și completările ulterioare, care îndeplinește atribuțiile de organism notificat și desemnat în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 626/1998 privind organizarea și funcționarea Autorității Feroviare Române - AFER, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Organismul Notificat Feroviar Român este independent, în ceea ce privește organizarea, structura juridică și procesul decizional, de orice operator de transport feroviar, administrator al infrastructurii, solicitant de certificare și entitate contractantă.

(3) Conducerea Organismului Notificat Feroviar Român este exercitată de un director, cu experiență în domeniul feroviar, numit prin ordin al ministrului transporturilor, infrastructurii și comunicațiilor, la propunerea directorului general al AFER, în condițiile legii. Criteriile de selecție și de numire a directorului Organismului Notificat Feroviar Român sunt următoarele:

(1) Încălcarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență atrage răspunderea civilă, contravențională sau penală, după caz, a celor vinovați, în condițiile legii.

(2) Constituie contravenții și se sancționează următoarele fapte:

(3) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la alin. (2) se fac de către personalul împuternicit prin ordin al ministrului transporturilor, infrastructurii și comunicațiilor.

(4) Prin derogare de la dispozițiile art. 28 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la alin. (2), agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal.

(5) Contravențiilor prevăzute la alin. (2) le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.

(1) Anexa nr. 5 la Legea nr. 55/2006 privind siguranța feroviară, cu modificările și completările ulterioare, se aplică până la data aplicării actelor de punere în aplicare prevăzute la art. 24 alin. (2) din Directiva 2016/798/UE.

(2) Certificatele de siguranță eliberate de Autoritatea de Siguranță Feroviară Română până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență rămân valabile până la data expirării lor.

(1) Legea nr. 55/2006 privind siguranța feroviară, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 322 din 10 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă, cu excepția anexei nr. 5 care se abrogă la data prevăzută la art. 30 alin. (1).

(2) Ori de câte ori în alt act normativ se face trimitere la actul normativ prevăzut la alin. (1), trimiterea se va considera a fi făcută la dispozițiile corespunzătoare din prezenta ordonanță de urgență.