HOTĂRÂRE nr. 2.910 din 29 noiembrie 1967

HOTĂRÂRE Consiliul de Mini?tri
Official source
View on legislatie.just.ro
Published in
BULETINUL OFICIAL nr. 101 din 1 decembrie 1967
Entered into force
01.12.1967
Consolidated form as of
01.12.1967

pentru aplicarea Decretului nr. 1050/1967 privind titlurile științifice în Republica Socialistă România

Consiliul de Miniștri al Republicii Socialiste România hotărăște:

Capitolul 1 — Conferirea titlului de doctor ↑ Contents

Secțiunea I — Admiterea la doctorat

Articolul 1

Admiterea la doctorat se face anual, în cursul primului semestru al anului universitar. Admiterea la doctorat a candidaților care vor efectua stagiul de pregătire ca bursieri se face pe baza unui examen, iar admiterea la doctorat a celorlalți candidați se face pe baza unui colocviu.

Articolul 2

Examenul sau colocviul de admitere se susține în fața unei comisii numite de Ministerul Învățămîntului, la propunerea rectorului instituției de învățămînt superior sau directorului institutului de cercetare al Academiei Republicii Socialiste România. Propunerea facuta de directorul institutului de cercetare se aproba, în prealabil, de secția de specialitate a Academiei Republicii Socialiste România.

Articolul 3

La examenul sau la colocviul de admitere se pot prezenta persoanele care au absolvit instituții de învățămînt și poseda diploma de examen de stat sau diploma echivalenta în specialitatea la care s-au înscris, sau într-o specialitate inrudita din aceeași ramura de știința.

Pentru admiterea la doctorat, candidatul va prezenta părerea scrisă a conducerii organizației socialiste în care își are locul de muncă.

Pentru candidații care se prezintă la admitere la doctorat în anul universitar următor absolvirii instituțiilor de învățămînt superior, părerea va fi exprimată de conducerea facultății absolvite.

Articolul 4

La examenul sau la colocviul de admitere pentru doctoratul în specialitatile economie politica, materialism dialectic și materialism istoric, socialism științific, pot candida, cu aprobarea Ministerului Învățămîntului, și absolvenții cu examen de stat din alte specialități, dacă fac dovada ca au activat cel puțin 3 ani în specialitatea pentru care candidează și au lucrări științifice în aceasta specialitate.

Articolul 5

Candidații care doresc să efectueze stagiul de pregătire ca bursieri sînt admiși la doctorat în limita locurilor stabilite și în ordinea mediilor obținute la examen pe baza verificării pregătirii de specialitate și a gradului de informare asupra literaturii de specialitate română și străină. Media minima de admitere este 7.

Ceilalți candidați sînt admiși la doctorat în ordinea în care au fost apreciati la colocviu în ce privește nivelul de cunoaștere a domeniului specialitatii și cel de informare asupra literaturii de specialitate română și străină.

Articolul 6

Numărul burselor pentru doctorat se aproba anual, pe ramuri de știința, de Consiliul de Miniștri, o dată cu planurile de școlarizare pentru învățămîntul superior. Repartizarea burselor pe specialități se face de Ministerul Învățămîntului în colaborare cu Academia Republicii Socialiste România și cu acordul Consiliului Național al Cercetării Științifice și al Comitetului de Stat al Planificarii; stabilirea pe instituții de învățămînt superior și institute de cercetare ale Academiei Republicii Socialiste România se face de Ministerul Învățămîntului în colaborare cu Academia Republicii Socialiste România.

Numărul de locuri pentru doctoranzi nebursieri este determinat de locurile libere la fiecare conducător științific.

Un conducător științific nu poate îndrumă, în același timp, mai mult de 10 doctoranzi.

Articolul 7

Candidații care se prezintă la examenul sau la colocviul de admitere la doctorat beneficiază de un concediu fără plata de 15 zile calendaristice.

Secțiunea A II-a — Pregătirea doctoranzilor

Articolul 8

Stagiul de pregătire a doctoranzilor se organizează de Ministerul Învățămîntului în colaborare cu Academia Republicii Socialiste România, în instituții de învățămînt superior și în institute de cercetare ale Academiei.

Articolul 9

Durata stagiului de pregătire la doctorat este de cel mult 4 ani; pentru doctoranzii bursieri stagiul de pregătire este de cel mult 3 ani.

Articolul 10

În timpul stagiului de pregătire doctoranzii bursieri beneficiază de toate drepturile recunoscute angajaților. Ei primesc în loc de salariu o bursa lunară echivalenta cu salariul de preparator în învățămîntul superior, dacă au o vechime în producție pînă la 3 ani, sau de asistent, dacă au o vechime în producție de peste 3 ani. La calcularea cuantumului bursei echivalente cu salariul de asistent, timpul servit în producție va fi considerat stagiu de activitate în învățămîntul superior. În această perioadă doctoranzii nu pot ocupa, ca angajați, o funcție remunerată.

Sumele necesare pentru plata burselor se vor aloca unității la care se efectuează stagiul, dintr-un fond prevăzut în bugetul Ministerului Învățămîntului.

Articolul 11

Pe durata stagiului de pregătire doctoranzii bursieri sînt considerați în concediu fără plata de la posturile pe care le ocupau la data admiterii lor la doctorat. Stagiul se considera vechime în funcțiile din care provin acești doctoranzi.

Articolul 12

Pregătirea doctoranzilor se face sub îndrumarea conducătorilor științifici de specialitate numiți de Ministerul Învățămîntului dintre cei mai valorosi membri ai corpului didactic din învățămîntul superior și, cu avizul Prezidiului Academiei Republicii Socialiste România, dintre alți oameni de știința cu mare prestigiu din institutele de cercetare ale Academiei Republicii Socialiste România.

Conducătorilor științifici li se reduc pînă la maximum 40% obligațiile didactice și științifice, în raport cu numărul doctoranzilor pe care îi îndrumă. Reducerea se aproba de Ministerul Învățămîntului sau de Prezidiului Academiei Republicii Socialiste România, la propunerea instituției de învățămînt superior sau a institutului de cercetare.

Ministerul Învățămîntului, în colaborare cu Academia Republicii Socialiste România și cu avizul Comitetului de Stat pentru Problemele Organizării Muncii și Producției și ale Salarizarii, va elabora norme cu privire la reducerea obligațiilor didactice și științifice.

Articolul 13

În termen de cel mult 2 luni de la începerea stagiului de pregătire, doctorantul împreună cu conducătorul științific stabilesc tema și planul tezei de doctorat, precum și planul individual al activității de pregătire.

Întreaga activitate din perioada stagiului va fi consacrată realizării unei temeinice pregatiri de specialitate, în vederea elaborării tezei de doctorat la un înalt nivel științific.

Planul individual cuprinde: organizarea studiului de documentare și de aprofundare în disciplina de specialitate și în disciplinele înrudite, desfășurarea lucrărilor de cercetare științifică asupra tezei de doctorat, prezentarea de referate asupra activității și rezultatelor cercetărilor efectuate, publicarea de studii privind tema tezei de doctorat.

Tema și planul tezei de doctorat și planul individual al activității de pregătire a doctorandului se aproba de consiliul științific al facultății sau al institutului de cercetare al Academiei Republicii Socialiste România.

Articolul 14

În timpul stagiului de pregătire doctoranzii sînt obligați sa promoveze doua pînă la patru examene, prin care se verifica temeinic orientarea pregătirii în specialitate, nivelul de documentare, capacitatea de interpretare teoretică și rezolvarea unor probleme legate de tema tezei de doctorat.

Se va susține cîte un examen la disciplina fundamentală din specialitatea doctorandului și la disciplina strins legată de tema tezei de doctorat. În funcție de specialitatea doctorandului, se vor putea programa examene și la una sau doua discipline înrudite.

Nota minima de promovare a fiecărui examen este 7.

Numărul și tematica examenelor pentru fiecare doctorand se stabilesc de consiliul științific al facultății sau al institutului de cercetare al Academiei Republicii Socialiste România, la propunerea conducătorului științific, în funcție de specialitate și de tema tezei de doctorat.

Articolul 15

Doctoranzii bursieri vor susține examenele într-un interval de cel mult un an și jumătate, iar ceilalți doctoranzi, într-un interval de cel mult 2 ani de la data admiterii la doctorat.

Doctorandul care nu promovează examenele în termenele stabilite pierde dreptul de a continua doctoratul. Dispoziția se da de rectorul instituției de învățămînt superior sau de directorul institutului de cercetare al Academiei Republicii Socialiste România.

Pentru cauze bine justificate, Ministerul Învățămîntului sau Academia Republicii Socialiste România poate aproba, în cadrul stagiului de pregătire, o prelungire de cel mult 6 luni a termenului pentru susținerea examenelor.

Articolul 16

Evidenta activității doctoranzilor se tine de instituțiile de învățămînt superior sau de institutele de cercetare ale Academiei Republicii Socialiste România la care sînt admiși.

Controlul îndeplinirii planului individual al activității de pregătire se face prin conducerea facultăților sau a institutelor de cercetare, în cadrul cărora este organizată pregătirea doctoranzilor.

Conducătorul științific este obligat sa informeze semestrial consiliul științific asupra desfășurării activității de pregătire a doctoranzilor, iar anual să prezinte caracterizari care sa oglindeasca aptitudinile pentru cercetare ale doctoranzilor și progresele realizate de aceștia.

Articolul 17

Doctoranzii au dreptul sa folosească utilajul, laboratoarele, bibliotecile instituțiilor de învățămînt superior sau ale institutelor de cercetare.

Articolul 18

Teza de doctorat poate fi prezentată pentru sustinere numai după promovarea examenelor din timpul stagiului de pregătire, pe baza referatului favorabil al conducătorului științific.

În vederea sustinerii tezei, doctoranzii nebursieri beneficiază o singură dată, în afară concediului de odihnă, de un concediu fără plata de 30 zile calendaristice. De acest drept beneficiază și foștii aspiranti care prezintă spre sustinere teza de doctorat.

Secțiunea A III-a — Susținerea tezei de doctorat și obținerea titlului de doctor

Articolul 19

În vederea aprecierii și sustinerii tezei de doctorat, Ministerul Învățămîntului numește o comisie de doctorat, la propunerea rectorului instituției de învățămînt superior sau a președintelui secției de specialitate a Academiei Republicii Socialiste România.

Comisia de doctorat este alcătuită din președinte și membri.

Președintele comisiei este, după caz, decanul facultății ori directorul institutului de cercetare sau reprezentanții acestora. Membrii comisiei sînt conducătorul științific și trei specialiști din domeniul corespunzător tezei, care au titluri științifice.

Teza de doctorat va fi examinata de specialiștii din comisie, întocmind, fiecare în parte, aprecieri generale și analitice, precum și concluzii temeinic motivate asupra valorii și admisibilității tezei la sustinere pentru conferirea titlului de doctorand.

Dacă doi dintre specialiștii din comisie nu sînt de acord cu recomandarea pentru susținerea tezei de doctorat, aceasta se respinge.

Dacă unul dintre specialiștii din comisie nu este de acord cu recomandarea pentru susținerea tezei de doctorat, Ministerul Învățămîntului numește, după aceeași procedura, încă doi specialiști, ca membri ai comisiei.

În acest caz, teza poate fi admisă pentru sustinere numai dacă patru din cei cinci specialiști din comisie recomanda admiterea ei.

Articolul 20

Teza de doctorat se susține în ședința publică în fața comisiei de doctorat, la facultatea sau institutul de cercetare al Academiei Republicii Socialiste România unde doctorandul a efectuat stagiul de pregătire.

În cazul cînd pregătirea doctoranzilor s-a făcut într-o facultate a unei instituții de învățămînt superior sau într-un institut de cercetare al Academiei Republicii Socialiste România care nu are drept de a conferi titlul de doctor, comisia va funcționa la o facultate, respectiv institut de cercetare, de același profil sau cu profil inrudit, desemnată de Ministerul Învățămîntului dintre cele care aparțin instituțiilor cu drept de a conferi acest titlu.

Articolul 21

În ședința publică comisia dezbate teza de doctorat, după care se pronunța și asupra valorii științifice a tezei de doctorat, ca și asupra importantei practice a rezultatelor obținute.

După încheierea dezbaterilor cu privire la teza de doctorat, comisia, în urma deliberării, hotărăște prin vot deschis asupra conferirii titlului de doctor. Hotărîrea de conferire a titlului de doctor se poate lua cel puțin cu patru voturi, cînd comisia este formată din cinci membri, sau cel puțin șase voturi, cînd comisia este formată din șapte membri.

Rectorul instituției de învățămînt superior sau președintele secției de specialitate a Academiei Republicii Socialiste România verifica îndeplinirea cerințelor legale referitoare la obligațiile doctorandului în cadrul stagiului de pregătire și la susținerea tezei de doctorat.

Articolul 22

Ministerul Învățămîntului în colaborare cu Academia Republicii Socialiste România exercita conducerea generală științifică și metodica a pregătirii doctoranzilor.

Capitolul 2 — Conferirea titlului de doctor-docent în științe ↑ Contents

Articolul 23

Titlul de doctor-docent în științe se conferă persoanelor care au titlul de doctor și care fac dovada, pe baza unui memoriu de activitate, ca au desfășurat o activitate științifică îndelungată și au efectuat lucrări de mare valoare, reprezentind contribuții de seama la progresul științei, tehnicii sau culturii.

Persoanele care considera ca îndeplinesc condițiile cerute pentru titlul de doctor-docent în științe adresează o cerere în acest sens rectorului instituției de învățămînt superior cu drept de a conferi acest titlu în ramura de știința din care face parte activitatea solicitantului, însoțită de un memoriu de activitate științifică.

Rectorul înaintează cererea Ministerului Învățămîntului în termen de 30 de zile, împreună cu propuneri pentru numirea unei comisii de doctorat din care fac parte 5-7 membri dintre specialiștii din domeniul respectiv, cu un deosebit prestigiu științific, din instituțiile de învățămînt superior, din institutele de cercetări sau din producție, care au, pe cît posibil, titlul de doctor-docent în științe.

Comisia de doctorat se numește de Ministerul Învățămîntului. Unul din membrii comisiei desemnat de acest minister îndeplinește calitatea de președinte.

Memoriul de activitate științifică se susține în ședința publică, în fața comisiei de doctorat, de către persoana care a solicitat sa i se acorde titlul de doctor-docent în științe, la facultatea de profil din instituția de învățămînt superior la care a adresat cererea.

În ședința publică comisia de doctorat dezbate activitatea științifică a persoanei care a solicitat acordarea titlului de doctor-docent în științe, întocmind concluzii temeinic motivate, prin care se pronunța asupra valorii acestei activități și asupra contribuției aduse de persoana respectiva la progresul științei, tehnicii sau culturii.

După încheierea dezbaterilor cu privire la activitatea științifică, comisia, în urma deliberării, hotărăște prin vot deschis asupra acordării titlului de doctor-docent în științe. Hotărîrea de acordare a titlului de doctor-docent în științe se poate lua numai cu unanimitatea voturilor membrilor comisiei.

Hotărîrea comisiei de doctorat pentru acordarea titlului de doctor-docent în științe se supune spre aprobare consiliului științific de facultate, care decide prin vot deschis, cu majoritatea de cel puțin jumătate plus unu voturi din numărul membrilor săi, după care rectorul instituției de învățămînt superior verifica îndeplinirea cerințelor legale privitoare la acordarea acestui titlu.

Capitolul 3 — Conferirea titlului de doctor honoris causa ↑ Contents

Articolul 24

Instituțiile de învățămînt superior care au dreptul de a conferi titlul de doctor-docent în științe pot conferi și titlul de doctor honoris causa unor cetățeni români sau străini care s-au distins prin realizari deosebit de importante în domeniul științei, tehnicii, culturii, prin servicii de mare însemnătate aduse patriei noastre și umanității.

Articolul 25

Titlul de doctor honoris causa se conferă pe baza hotărîrii consiliului științific al instituției de învățămînt superior.

Capitolul 4 — Dispoziții finale ↑ Contents

Articolul 26

Titlurile științifice se supun spre confirmare Comisiei superioare de diplome.

Diploma de doctor se conferă de rectorul instituției de învățămînt superior sau de președintele secției de specialitate a Academiei Republicii Socialiste România. Diplomele de doctor-docent în științe și de doctor honoris causa se conferă de rectorul instituției de învățămînt superior.

Articolul 27

În cazul persoanelor care la data publicării Decretului nr. 1058/1967 au obținut, în urma sustinerii în fața consiliului științific al facultății sau al institutului de cercetare, hotărîri favorabile de conferire a titlului de doctor, se vor efectua lucrările de verificare în conformitate cu prevederile art. 21 alineatul ultim din prezenta hotărîre.

Articolul 28

Instituțiile de învățămînt superior și instituțiile de cercetare ale Academiei Republicii Socialiste România care pot conferi titlul de doctor sînt cele prevăzute în anexa I.

Ramurile de știința în care se poate conferi titlul de doctor și denumirea titlului corespunzător sînt cele prevăzute în anexa II.

Instituțiile de învățămînt superior care pot conferi titlurile de doctor-docent în științe și doctor honoris causa sînt cele prevăzute în anexa III.

Articolul 29

Cheltuielile de elaborare și sustinere a tezei de doctorat și anume: lucrările experimentale de laborator, cercetările de teren, multiplicarea tezelor și rezumatelor acestora, deplasarea specialiștilor din comisia de doctorat, publicarea anunțurilor, sînt în sarcina instituției la care are loc susținerea tezei.

Articolul 30

Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 1558/1965 pentru aplicarea Decretului nr. 880/1965 privind titlurile științifice în Republica Socialistă România, publicată în Buletinul Oficial, partea I, nr. 13, din 18 noiembrie 1965, se abroga.

Președintele Consiliul de Miniștri

ION GHEORGHE MAURER

Anexa 1

Instituțiile de învățămînt superior și unitățile de cercetare ale Academiei Republicii Socialiste România care pot conferi titlul de doctor

A. Instituții de învățămînt superior

1. Universitatea din București

2. Universitatea "Al. I. Cuza" din Iași

3. Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj

4. Universitatea din Timișoara

5. Universitatea din Craiova

6. Institutul politehnic "Gheorghe Gheorghiu-Dej" din București

7. Institutul politehnic din Iași

8. Institutul politehnic din Timișoara

9. Institutul politehnic din Cluj

10. Institutul politehnic din Brașov

11. Institutul politehnic din Galați

12. Institutul de construcții din București

13. Institutul de petrol, gaze și geologie din București

14. Institutul de mine din Petrosani

15. Institutul de arhitectura "Ion Mincu" din București

16. Institutul agronomic "Nicolae Balcescu" din București

17. Institutul agronomic din Cluj

18. Institutul agronomic "Ion Ionescu de la Brad" din Iași

19. Institutul agronomic din Timișoara

20. Institutul de medicina și farmacie din București

21. Institutul de medicina și farmacie din Iași

22. Institutul de medicina și farmacie din Cluj

23. Institutul de medicina și farmacie din Tirgu Mures

24. Institutul de medicina din Timișoara

25. Academia de studii economice din București

26. Academia de științe social-politice "Ștefan Gheorghiu" din București

27. Institutul de studii istorice și social-politice din București

B. Unități de cercetare ale Academiei Republicii Socialiste

1. Institutul de matematica din București

2. Institutul de calcul din Cluj

3. Institutul de matematica din Iași

4. Institutul de fizica din București

5. Institutul de fizica atomica

6. Institutul de chimie din Cluj

7. Institutul de chimie macromoleculara "Petru Poni" din Iași

8. Institutul de biochimie din București

9. Institutul de biologie "Traian Savulescu" din București

10. Institutul de geologie-geografie din București

11. Institutul de filozofie din București

12. Institutul de psihologie din București

13. Institutul de lingvistica din București

14. Institutul de lingvistica și istorie literară din Cluj

15. Institutul de etnografie și folclor din București

16. Institutul de istorie și teorie literară "George Calinescu" din București

17. Institutul de istoria artei din București

18. Institutul de istorie "Nicolae Iorga" din București

19. Institutul de arheologie din București

20. Institutul de istorie și arheologie din Cluj

21. Institutul de cercetări juridice din București

22. Institutul de fiziologie normală și patologica "D. Danielopolu" din București

23. Institutul de inframicrobiologie din București

24. Institutul de endocrinologie din București

25. Institutul de cercetări medicale din Cluj

26. Institutul de medicina interna din București

27. Institutul de neurologie din București

28. Institutul de biologie generală și aplicată din Iași

29. Institutul de mecanică fluidelor "Traian Vuia" din București

30. Institutul de energetica din București

31. Institutul de cercetări economice din București

32. Centrul de statistica matematica din București

33. Centrul de chimie fizica din București

34. Centrul de chimie organică din București

35. Centrul de cercetări biologice din Cluj

36. Centrul de cercetări biofizice din București

37. Centrul de logica din București

38. Centrul de cercetări fonetice și dialectale din București

Anexa 2

Ramurile de știința în care se poate conferi titlul de doctor și denumirea titlului

───────────────────────────────────────────────────────────────── Ramurile de știința Denumirea titlului ───────────────────────────────────────────────────────────────── 1. Matematici doctor în matematici 2. Fizica doctor în fizica 3. Chimie doctor în chimie 4. Biologie doctor în biologie 5. Geologie doctor în geologie 6. Geografie doctor în geografie 7. Filozofie doctor în filozofie 8. Psihologie-pedagogie doctor în psihologie, în pedagogie 9. Filologie doctor în filologie 10. Istorie doctor în istorie 11. Drept doctor în drept 12. Medicina doctor în medicina 13. Farmacie doctor farmacist 14. Tehnica doctor inginer 15. Agricultura doctor în agronomie și horticultura 16. Medicina veterinara doctor în medicina veterinara 17. Economie doctor în economie 18. Arhitectura doctor în arhitectura ─────────────────────────────────────────────────────────────────

Anexa 3

Instituțiile de învățămînt superior care pot conferi titlul de doctor-docent în științe

1. Universitatea din București

2. Universitatea "Al. I. Cuza" din Iași

3. Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj

4. Institutul politehnic "Gheorghe Gheorghiu-Dej" din București

5. Institutul politehnic din Iași

6. Institutul politehnic din Timișoara

7. Institutul de construcții din București

8. Institutul de petrol, gaze și geologie din București

9. Institutul de arhitectura "Ion Mincu" din București

10. Institutul agronomic "Nicolae Balcescu" din București

11. Institutul agronomic "Ion Ionescu de la Brad" din Iași

12. Institutul de medicina și farmacie din București

13. Institutul de medicina și farmacie din Iași

14. Institutul de medicina și farmacie din Cluj

15. Institutul de medicina și farmacie din Tirgu Mures

16. Academia de studii economice din București

17. Academia de științe social-politice "Ștefan Gheorghiu" din București.

---------

Source: legislatie.just.ro (Official Gazette). The text shown is the current consolidated form (in Romanian).