HOTĂRÂREA din 30 martie 2023

5. Având în vedere obiectul similar al cererilor, Curtea consideră necesar să conexeze examinarea acestora în vederea pronunțării unei singure hotărâri.

6. Reclamanții s-au plâns de neexecutarea sau executarea cu întârziere a deciziilor interne pronunțate în favoarea lor. Aceștia au invocat, în mod expres sau în esență, art. 6 § 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1.

7. Curtea reiterează că executarea unei hotărâri pronunțate de orice instanță trebuie considerată ca o parte integrantă din „proces“, în sensul art. 6. De asemenea, Curtea reamintește jurisprudența sa cu privire la neexecutarea sau executarea cu întârziere a hotărârilor definitive interne (a se vedea Hornsby împotriva Greciei, nr. 18.357/91, pct. 40, Culegere de hotărâri și decizii 1997-II).

8. În Cauza principală Fundația Cămine de Elevi ale Bisericii Reformate și Stanomirescu împotriva României, nr. 2.699/03 și 43.597/07, 7 ianuarie 2014, Curtea a constatat deja o încălcare în privința unor aspecte similare cu cele din prezenta cauză, atunci când statul era debitor.

9. În continuare, Curtea observă că hotărârile interne din prezentele cereri obligau diferite autorități publice să plătească reclamanților diferite sume de bani sau le obligau să întreprindă alte acțiuni specifice (a se vedea tabelul anexat pentru detalii ale dispozițiilor instanțelor). Prin urmare, Curtea consideră că deciziile în litigiu constituie „bunuri“ în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1.

10. După ce a examinat toate probele prezentate, Curtea nu a identificat niciun fapt sau argument care să o poată conduce la o altă concluzie cu privire la admisibilitatea și fondul acestor capete de cerere. Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în prezenta cauză, autoritățile nu au depus toate eforturile necesare pentru a executa în totalitate și în timp util deciziile pronunțate în favoarea reclamanților.

11. Prin urmare, aceste capete de cerere sunt admisibile și indică o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1.

12. În Cererea nr. 36.127/19 reclamantul s-a plâns și în temeiul art. 13 din Convenție de lipsa unei căi de atac efective, care să permită depunerea unei cereri privind orice întârziere în executarea hotărârii interne definitive.

13. Curtea constată că acest capăt de cerere este legat de cele examinate mai sus și trebuie așadar să fie, de asemenea, declarat admisibil.

14. Date fiind constatările sale privind încălcarea art. 6 § 1 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea supra, pct. 10 și 11), Curtea consideră că nu era necesar să examineze separat acest capăt de cerere (a se vedea Mihăescu împotriva României, nr. 5.060/02, pct. 47, 2 noiembrie 2006).

15. Art. 41 din Convenție prevede:

16. Având în vedere documentele pe care le are la dispoziție și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Fundația de Cămine de Elevi ale Bisericii Reformate și Stanomirescu, citată anterior), Curtea consideră rezonabil să acorde sumele menționate în tabelul anexat.

17. În continuare, Curtea observă că hotărârile interne definitive din cererile nr. 50.088/20 și nr. 52.089/21 au fost executate în întregime. Totuși, statul pârât are o obligație restantă să pună în executare hotărârile menționate în tabelul anexat care rămân în întregime sau parțial neexecutate.