Pînă la luarea în primire a bunurilor expropriate, folosință lor rămîne proprietarilor cu toate drepturile și datoriile unui uzufructuar, fiind obligați a tolera operațiunile inginerilor și ale organelor însărcinate cu parcelarea terenurilor.
Terenurile arendate taranilor pînă în prezent în vederea exproprierii, rămîn în folosință lor pînă la expropriere și improprietarirea definitivă. Proprietarul are dreptul sa încaseze arenda dela Stat prin mijlocirea organelor ministerului de agricultura din Cernauti.
Aceasta arenda va fi, pînă la luarea în primire de către Stat a terenurilor expropriate, aceea fixată pe anul 1921 de către comisiunea agrară centrala din Cernauti.
Arenda astfel stabilită va fi plătită Statului de satenii arendasi, iar Statul va urmări încasarea lor potrivit legilor de urmărirea impozitelor.
Dacă pe pământul expropriat, și dat în folosință satenilor sînt semanaturi, ele rămîn pînă la recolta proprietarului, iar dacă sînt arături proprietarul are drept la valoarea lor.
Stabilirea acestei valori se face în conformitate cu prețurile locale, prin buna învoiala între interesați.
În caz de neînțelegere va hotărî definitiv comisiunea de ocol pentru expropriere.
Statul are dreptul sa rezerve, din oricărei din proprietățile sale și din oricărei din cele expropriate pe baza legii agrare, suprafețele de pămînt cari au astăzi sau cari pot avea în viitor o destinatiune specială pentru împlinirea unui scop social, economic, cultural, general, militar, educatiune fizica, industrial, etc.
Aceste terenuri vor putea fi întrebuințate de Stat pentru propriile sale instituțiuni sau cu avizul comitetului agrar, vor putea fi vândute asociațiunilor ori întreprinderilor românești, precum și particularilor, pentru scopurile arătate mai sus.
Despre destinațiunea pentru care a fost vândut terenul, se va face adnotatie în cartea funduara.
Terenurile astfel vândute nu vor putea avea alta destinatiune decât cea prevăzută în actul de vânzare. Nerespectarea acestor destinatiuni atrage rezilierea de drept a vânzării și reluarea terenului vândut.
Contractele de arendare în curs de executare sînt desființate de drept din momentul luării în primire pentru partea sau pentru părțile de moșii expropriate, reducându-se proporțional arenda, fără nici un fel de pretentiune din partea arendașului.
Proprietarul este obligat a restitui arendașului din garanție o parte proporțională cu întinderea de pămînt pentru care s-a desființat contractul de arenda.
Dacă suprafața expropriata trece de 25% din întinderea totală cultivabila a mosiei, arendașii și proprietarii au facultatea de a cere rezilierea contractului întreg, fără nici un fel de pretentiune.
Aceasta acțiune nu se va putea intenta decât pe baza hotărîrii definitive de expropriere, iar arendașul va continua să se folosească de moșie pînă la expirarea anului agricol, înăuntrul căruia s-a obținut hotărîrea definitivă de reziliere.
Mosiile rămase în urma exproprierii nu se pot arenda pe un termen mai mic de 7 ani.
Arendările în porțiuni mai mici, direct și individual către sateni, nu sînt supuse acestei dispozițiuni.
Arendarea în total a mosiilor rămase după expropriere se va face, cu drept de preferinta la preț și condițiuni egale, obstiilor locale sau agronomilor de profesiune.
Proprietarii cari voiesc a-și arenda mosiile sînt datori a anunta în scris pe primarul comunei respective și pe consilierul agricol respectiv, comunicând condițiunile arendării și în special întinderea mosiei de arendat, durata și prețul arendării.
Primarul primind aceasta comunicare este obligat a o afișa chiar în ziua primirii la usa primăriei, încheind cuvenitul proces-verbal; în același timp, și prin aceeași publicațiune, primarul va convoca pe toți locuitorii majori, sateni cultivatori de pămînt, ai comunei în prima Duminica după afișarea în localul primăriei.
La ziua convocării primarul va face cunoscut satenilor condițiunile arendării. Proprietarul sau reprezentantul lui vor putea lua parte la adunare, pentru a da lămuririle ce li s-ar cere.
Se va încheia proces-verbal, în care se va arata persoanele cari au luat parte la adunare și chestiunile desbatute, convocandu-se din nou pentru Duminica următoare satenii spre a hotărî dacă înțeleg a lua în arenda sau nu moșia.
Hotărîrea de a arenda se va lua dacă cel puțin 25 sateni se declara gata a constitui o obște de arendare.
După aceasta a doua adunare se va încheia un nou proces-verbal, aducandu-se la cunoștința proprietarului hotărîrea luată.
Dacă în termen de 15 zile dela aceasta adunare, obstea nu s-a constituit și nu s-a plătit sau obținut termen de plată a primului castiu contractual și eventual a garanției prevăzute în condițiunile de arendare, proprietarul e scutit de obligațiunea de a mai arenda obstii.
Consilierul agricol respectiv agronomul regional, primind oferta, va trimite-o spre publicare, chiar în ziua primirii, unui ziar din Capitala și unuia din Cernauti, costul publicațiunii privind pe Stat.
Dacă în termen de 15 zile dela data publicării nu se înregistrează la serviciul agricol județean nici o cerere a vreunui agronom pentru a lua în arenda, proprietarul este scutit de obligația de a arenda moșia sa agronomilor.
Dacă asemenea cereri s-au făcut serviciului agricol județean, acesta e obligat a le transmite proprietarului în chiar ziua primirii. În prezenta a mai multor oferte, proprietarul e liber a alege fie obstea, fie pe unul din agronomii concurenți.
În cazul cînd cel ales este un agronom și în termen de 5 zile dela data conventiunii el nu depune castiul și eventual garanția cerută, proprietarul e liber a arenda oricărei alte persoane moșia sa.
Nerespectarea condițiunilor de arendare arătate mai sus atrage nulitatea contractului încheiat contra acestor dispozițiuni.
Ministerul agriculturii, prin Casa centrala a împroprietăririi, poate vinde prin buna învoiala satenilor atît bunurile mici cari sînt proprietatea Statului, cat și suprafețele de pămînt expropriate și cari prin natura lor nu sînt proprii a fi întrebuințate pentru improprietarire sau pentru pasune, preferîndu-se: așezămintele culturale, sanitare și cooperative, invalizii de rasboi, văduvele cu copii, vecinii sau cei cari l-au stapanit în arenda mai înainte.
Conacele mosiilor expropriate în întregime, precum și suprafețele care depășesc 50 ha pămînt cultivabil formate dintr-una sau mai multe bucăți, fie din mosiile nesupuse exproprierii, fie din cele rămase proprietarilor după expropriere, nu se vor putea vinde decât cu respectarea dreptului de preemptiune în favoarea Statului.
Acest drept de preemptiune privește numai pământul cultivabil astfel cum este definit de art. 10 din lege, și el se exercită de Casa centrala a împroprietăririi.
Orice proprietar poate să notifice Casei centrale a împroprietăririi intențiunea sa de a vinde, arătând prețul și condițiunile. Astfel de notificări se vor face în scris prin notarul public, alaturandu-se și extrasul cărților funduare.
Casa centrala a împroprietăririi va comunică hotărîrea sa notarului public (judecătoriei de ocol) în termen de 30 zile dela primirea notificării.
Dacă Casa centrala nu a răspuns în scris, în termen de 30 zile dela notificare, ca voiește sa cumpere, proprietarul este liber sa vândă în termen de 6 luni în condițiunile și cu prețul indicat în notificare, sau cu un preț mai mare, dar fără schimbarea condițiunilor arătate în notificare.
Dacă vînzarea nu se face în acest termen, imobilul rămîne în situația anterioară notificării.
Cînd vînzarea s-a efectuat înainte de a se face cunoscut Casei centrale a împroprietăririi intenția de a vinde, vînzarea astfel încheiată nu va rămîne definitivă decât dacă va fi notificată Casei centrale, care are dreptul, timp de 30 zile libere dela notificare, sa retie imobilul vândut pe prețul și în condițiunile arătate în contractul de vânzare.
Contractele de vânzare încheiate se vor notifica obligatoriu și din oficiu prin judecătoriile de ocol ca autorități de carte funduara, cînd acestea le vor primi spre intabulare.
Judecătoria de ocol, ca autoritate de carte funduara, va prenota dreptul de proprietate al cumpărătorului și va trimite o copie a contractului depusa de parte și un extract autentic după foaia funduara Casei centrale a împroprietăririi, cerandu-i să se pronunțe dacă dorește să-și exercite dreptul de premptiune.
Dacă Casa centrala a împroprietăririi nu va comunică răspunsul sau judecătoriei de ocol ca autoritate de carte funduara, în termen de 30 zile socotite din ziua cînd a fost primit contractul trimis de judecătorie, judecătoria de ocol va ordonă intabularea dreptului de proprietate în favoarea cumpărătorului, considerând prenotarea de justificată.
În cazul cînd Casa centrala a împroprietăririi va comunică în cele 30 zile ca retine imobilizat pentru sine, ea va fi datoare sa plătească prețul de cumpărare plus taxele fiscale. După trecerea acestui termen, dacă Casa centrala va fi făcut dovada ca a plătit prețul, judecătoria de ocol va radia prenotarea și va intabula dreptul de proprietate a Statului.
În caz contrariu, judecătoria de ocol ca autoritate de carte funduara, va intabula dreptul de proprietate al cumpărătorului, considerându-l de justificat.
Cînd părțile ar fi stabilit parte din prețul de cumpărare în prestațiuni în natura, se va indica în contract și echivalentul acestor prestațiuni.
Dacă moșia sau parte din moșie astfel vândută este înscrisă în tabula tarii și cărțile acestei tabule sînt existente, toate formalitățile prevăzute prin acest articol nu se vor îndeplini prin judecătoria de ocol, ci prin tribunalul din Cernauti.
Dacă însă nu exista cărțile tabulei tarii, fiind distruse în timpul rasboiului, formalitățile se vor îndeplini de judecătoria de ocol, prin depunere, conform cu codul civil pentru Bucovina.
Casa centrala a împroprietăririi va putea exercita dreptul de preemptiune al Statului numai în scopul fixat în art. 1.
În caz de vânzări publice, cu licitație, instanța competința, din oficiu, va trimite Casei centrale a împroprietăririi o înștiințare, arătând data și toate condițiunile vânzării. Aceasta înștiințare tine loc de notificare.
Casa centrala a împroprietăririi primind înștiințarea își va exercita, dacă va crede de cuviință, dreptul sau de preemptiune, prezentându-se la licitații, unde va fi admisă sa concureze fără garanții.
Schimbul de moșii, de o egala întindere sau echivalent ca valoare, nu este supus dreptului de preemptiune.
Cînd vînzările au loc între părinți și copii, frați și surori și între soți, Statul nu va exercita dreptul de preemptiune.