HOTĂRÂRE nr. 539 din 7 iunie 2001

STRATEGIA GUVERNAMENTALĂ

în domeniul protecției copilului în dificultate

(2001-2004)

1. Cadrul general

1.1. Asigurarea și respectarea drepturilor copiilor și plasarea acestora într-o zona de interes special constituie o prioritate naționala. Acest lucru rezida în primul rând în faptul ca viața, dezvoltarea și bunăstarea de care trebuie să beneficieze toți copiii la acest început de nou secol și mileniu reprezintă baza pe care se construieste viitorul unei tari. În plus, în cazul României procesul complex de aderare la Uniunea Europeană este inexorabil legat de respectarea criteriilor politice de la Copenhaga privind respectarea drepturilor omului, în mod particular în ceea ce privește drepturile copilului.

1.2. Respectarea, promovarea și asigurarea exercitării drepturilor copilului, astfel cum sunt acestea definite în documentele internaționale ratificate de România, vor asigura o dezvoltare deplina și armonioasă a personalității fiecărui copil, alăturând în spiritul traditiilor și valorilor culturale ale poporului român o componenta noua, moderna și dinamica de integrare în spiritualitatea universala. În lumina acestei integrari protecția copilului în România înseamnă realizarea unui echilibru între trei componente esențiale: copilul, familia și societatea. Asigurarea acestui echilibru trebuie reglementată, aplicată și monitorizata în mod continuu de către stat, ca responsabilitate fundamentală a acestuia față de soarta tuturor cetățenilor săi.

1.3. La art. 3 din Convenția cu privire la drepturile copilului, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, se subliniaza ca "în toate acțiunile care privesc copiii, întreprinse de instituțiile de asistența socială publice sau private, de instanțele judecătorești, autoritățile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala". Statul "se obliga să asigure copilului protecția și îngrijirea necesare în vederea asigurării bunastarii sale, ținând seama de drepturile și obligațiile părinților săi, ale reprezentanților săi legali sau ale altor persoane cărora acesta le-a fost încredințat în mod legal, și în acest scop va lua toate măsurile legislative și administrative corespunzătoare". "De asemenea, statul va veghea ca instituțiile, serviciile și așezămintele care răspund de protecția și îngrijirea copiilor să respecte standardele stabilite de autoritățile competente, în special cele referitoare la securitate și sănătate, la numărul și calificarea personalului din aceste instituții, precum și la asigurarea unei supravegheri competente."

1.4. În Convenția cu privire la drepturile copilului se accentueaza fără echivoc legătură fundamentală și indisolubila dintre copil și familia lui. Trebuie subliniat ca pentru a i se asigura copilului un mediu de dezvoltare caracterizat prin fericire, dragoste și înțelegere responsabilizarea familiei capata cu totul alte dimensiuni. Un nivel crescut de educație a părinților, alături de asigurarea/garantarea unui nivel decent de viața al acestora vor conduce la constientizarea rolului fundamental al familiei, precum și la posibilitatea exercitării depline a acestui rol, având drept consecința directa scăderea numărului de copii aflați în dificultate. În acest spirit, pornind de la rolul major al familiei, responsabilitatea statului român rezida în crearea unui cadru favorabil care să permită găsirea unei soluții permanente de îngrijire pentru copilul aflat în dificultate. Este unanim acceptat faptul ca soluția adopției, naționala sau internationala, servește interesului superior al copilului și constituie singura măsura specială de protecție cu un caracter permanent, capabilă să ofere copiilor acel mediu familial atât de necesar unei cresteri și dezvoltări armonioase a personalității lor.

1.5. Pentru asigurarea unui cadru coerent și unitar al promovării și respectării drepturilor tuturor copiilor, o măsura majoră care se impune este cea de elaborare a unei legi unice care să abordeze într-un mod integrat problematica referitoare la copil. Primele consecințe ale adoptării unei astfel de legi vor fi date de simplificarea, eficientizarea și operationalizarea cadrului legal care defineste viața și dezvoltarea copiilor. Rezultatul major al construcției unui asemenea "Cod al copilului" printr-un larg proces de consultare și implicare a tuturor factorilor interesați va fi însă dat de constientizarea priorității absolute pe care o reprezintă copiii. Viața, dezvoltarea și bunăstarea copiilor acestei tari reprezintă o responsabilitate fundamentală a întregii societăți românești. Unirea tuturor eforturilor în vederea ameliorării situației copiilor ar putea reprezenta un model de înțelegere și colaborare la nivel național.

1.6. Între cele aproximativ 6 milioane de copii ai României se regăsesc și copiii defavorizati. În favoarea acestora trebuie întreprinse și promovate acțiuni speciale în scopul respectării și garantarii tuturor drepturilor lor, în vederea asigurării creșterii și dezvoltării plenare a acestor copii. Protecția eficienta a copilului în dificultate nu va fi niciodată posibila fără o abordare sistemica, considerând-o parte integrantă a ansamblului general al politicilor sociale, familiale, educaționale și de sănătate, toate având ca finalitate creșterea bunastarii întregii populații și implicit a copiilor.

1.7. Cadrul de definire a acțiunilor și măsurilor necesare pentru ca punctele cheie ale politicii în domeniul protecției copilului sa prinda viața este concretizat de prezenta strategie. Construită în spiritul prevederilor convențiilor și tratatelor internaționale în domeniu ratificate de România prezenta strategie tine seama însă și de particularitățile de intervenție în contextul socioeconomic și cultural românesc.

1.8. În definirea și implementarea prezentei strategii Guvernul României pornește de la premisa politica majoră a continuării și aprofundarii reformei în domeniu, prin valorificarea experienței și a rezultatelor pozitive obținute până în prezent și prin acordarea unei atenții sporite față de aspectele care ridica încă probleme majore de sistem. În acest sens prezenta strategie reprezintă o revizuire și o ameliorare a strategiei anterioare.

1.9. Propunand un cadru de acțiune coerent, Strategia guvernamentală în domeniul protecției copilului în dificultate (2001-2004):

● evidențiază rolul central al Autorității Naționale pentru Protecția Copilului și Adopție (A.N.P.C.A.) în abordarea problematicii copilului aflat în dificultate sau în situație de risc;

● stabilește cadrul instituțional prin care acțiunea A.N.P.C.A. se integreaza/corelează/coordonează cu acțiunea ministerelor și a celorlalte structuri guvernamentale responsabile în domeniul politicilor sociale, familiale și educaționale;

● evidențiază rolul esențial al administrației publice locale în rezolvarea cazuisticii referitoare la copiii aflați în dificultate sau în situație de risc, precum și intenția de continuare a descentralizării acțiunii de la nivelul județelor la cel al localităților;

● prezintă cadrul de intervenție și colaborarea în domeniu cu societatea civilă, în special cu organizațiile neguvernamentale (române și străine), fără de care nu pot fi concepute dinamica sistemului de protecție a copilului, respectarea și promovarea drepturilor acestuia.

1.10. Pentru aplicarea prevederilor prezentei strategii Guvernul încurajează cooperarea cu acele culte recunoscute legal pe teritoriul României, care manifesta vocație socială și eficacitate în astfel de acțiuni. Totodată este avută în vedere colaborarea cu Biserica Ortodoxa Română care și-a exprimat totală disponibilitate în ceea ce privește implicarea în ameliorarea situației copiilor și a familiilor în dificultate.

1.11. Este foarte important de subliniat faptul ca în acțiunea complexa de protecție a copiilor, de respectare și promovare a drepturilor acestora România beneficiază de un sprijin consistent acordat de comunitatea internationala.

Astfel:

● Uniunea Europeană s-a implicat în acest domeniu prin programe de asistența PHARE încă de la începutul anilor '90 atât printr-un important volum de finanțare nerambursabilă, cat și printr-o expertiza tehnica multipla și susținută;

● Fondul Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) este, de asemenea, din anul 1990 o prezenta activa în țara noastră, dezvoltand multiple proiecte având ca scop ameliorarea situației copiilor din punct de vedere social, medical sau al educației;

● Banca Mondială și Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei sunt parteneri ai Guvernului României în cadrul unui important program de reforma a sistemului de protecție a copilului;

● guvernele unor tari precum S.U.A., Marea Britanie, Franța, Spania, Suedia și Elvetia sprijină sistemul românesc de protecție a copilului fie pe baza bilaterala, fie în cadrul unor programe internaționale mai ample.

1.12. Prezenta strategie pornește de la premisa necesității unei coordonari corespunzătoare a tuturor acestor programe, în scopul evitării duplicarii și paralelismelor, precum și în vederea utilizării eficiente atât a resurselor alocate acestor proiecte, cat și a expertizei și rezultatelor câștigate în urma derulării lor.

1.13. Prezenta strategie pornește de la principiile pe care se fundamentează politica guvernamentală în domeniu, stabilind direcțiile generale și obiectivele specifice care sunt avute în vedere, drumul ce trebuie parcurs pentru atingerea rezultatelor scontate și resursele necesare acestui sistem, ținându-se seama de grupurile-ținta de beneficiari finali avute în vedere cu prioritate.

2. Misiunea A.N.P.C.A.

2.1. Constituită în baza Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 12/2001 Autoritatea Naționala pentru Protecția Copilului și Adopție (A.N.P.C.A.) este organul de specialitate al Guvernului, care asigura coordonarea metodologică a protecției copilului, fiind responsabilă de elaborarea, coordonarea și monitorizarea politicii în domeniu. În vederea atingerii scopurilor pentru care a fost înființată, A.N.P.C.A. își însușește și promovează prevederile tratatelor și convențiilor internaționale definitorii pentru domeniul propriu de activitate, pornind de la:

- Declarația Universala a Drepturilor Omului;

- Convenția cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990;

- Convenția asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției internaționale, încheiată la Haga.

2.2. A.N.P.C.A. îndeplinește următoarele funcții:

● de strategie, prin care se asigura fundamentarea, elaborarea și aplicarea strategiei și a programelor de reforma în domeniul protecției copilului și adopției;

● de reglementare, prin care se asigura elaborarea cadrului normativ necesar în vederea realizării obiectivelor și programelor;

● de administrare, prin care se asigura administrarea proprietății publice și private a statului și gestionarea serviciilor publice în domeniul protecției copiilor aflați în dificultate;

● de reprezentare, prin care se asigura în numele statului român reprezentarea pe plan intern și extern;

● de autoritate de stat, prin care se asigura urmărirea aplicării reglementărilor din domeniul propriu, controlul respectării aplicării acestora, precum și a activității instituțiilor și organismelor aflate în subordinea sau sub autoritatea sa.

2.3. Scopul intervenției A.N.P.C.A. în implementarea politicii și strategiei în domeniul protecției copilului se focalizeaza pe promovarea, respectarea și garantarea tuturor drepturilor copilului, astfel cum sunt ele menționate în Convenția cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, în contextul ansamblului drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și, în același timp, pe asigurarea pentru copii a statutului de partener în procesul decizional, în vederea ameliorării condițiilor lor de viața.

2.4. Unul dintre instrumentele concrete prin care este directionata, efectuată și controlată aplicarea reformei este reprezentat de programele de interes național. Acestea reprezintă modalități de cofinantare de la bugetul statului a activităților de protecție a copilului la nivel local. Guvernul, prin intermediul A.N.P.C.A., exercita controlul asupra modului în care sunt cheltuite fondurile alocate în cadrul acestor programe.

2.5. În vederea atingerii acestui scop un pas important va fi operationalizarea drepturilor și libertăților stipulate de actele normative internaționale ratificate de România, în cadrul unui act normativ intern, complet și complex, care să cuprindă:

3. Responsabilitățile administrației publice locale

Primarul

În conformitate cu prevederile art. 68 alin. (1) lit. a) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, primarul "asigura respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor".

Potrivit prevederilor art. 69 din Legea nr. 215/2001 primarul, în exercitarea atribuțiilor de autoritate tutelara, acționează și ca reprezentant al statului. În acest sens primarul dispune efectuarea anchetelor sociale în privinta respectării drepturilor copilului și face ancheta primara pentru instituirea tutelei.

Pe baza Codului familiei, cu modificările ulterioare, primarul este obligat să asigure integritatea drepturilor fundamentale ale copilului din comunitatea în care este ales.

Președintele consiliului județean

Potrivit prevederilor art. 116 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 215/2001, președintele consiliului județean "îndrumă metodologic, urmărește și controlează activitățile de stare civilă și autoritate tutelara, desfășurate în comune și orașe".

În conformitate cu prevederile art. 116 alin. (1) lit. q) din Legea nr. 215/2001, președintele consiliului județean "coordonează, controlează și răspunde de activitatea privind protecția drepturilor copilului". Aceste atribuții delegate de stat autorității administrației publice județene sunt realizate prin aparatul propriu de specialitate al consiliului județean, care este coordonat de secretarul general al județului.

Secretarul general al județului

Potrivit prevederilor art. 120 alin. (7) din Legea nr. 215/2001 secretarul general al județului "coordonează compartimentele de stare civilă și autoritate tutelara din aparatul propriu de specialitate al consiliului județean". Potrivit Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 26/1997 privind protecția copilului aflat în dificultate, republicată, secretarul general al județului este ținut cu sarcini precise în ceea ce privește coordonarea autorității tutelare și îndeplinirea măsurilor ce privesc protecția copilului aflat în dificultate, în concordanta cu prevederile Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 12/2001.

Autoritățile administrației publice locale sunt ținute sa îndeplinească orice alte sarcini în materie date de Guvern sau prin legi speciale, cu condiția asigurării fondurilor necesare, potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 215/2001.

4. Implicarea altor ministere și instituții în realizarea prezentei strategii

Ministerul Justiției

Colaborarea dintre instanța și autoritatea administrației publice locale în privinta anchetelor sociale cu privire la instituirea tutelei, încredințarea minorilor, adopției, abandonului

Completarea legislației în domeniu (Codul civil, Codul penal, Codul familiei și alte acte normative) pentru a se asigura respectarea drepturilor copilului și protecția acestuia față de orice abuz.

Ministerul de Interne

Colaborarea dintre autoritățile administrației publice locale și serviciile specifice Ministerului de Interne

Supravegherea familiilor din care provin copiii aflați în situație de risc (abuzati, neglijati), intervenția în locuinta familiilor care abuzeaza și neglijează copiii și sesizarea autorităților administrației publice locale pentru realizarea procedurilor prevăzute de lege.

Ministerul Sănătății și Familiei

Colaborarea autorităților administrației publice locale cu serviciile specializate de urgenta din sistemul sanitar

Crearea împreună cu autoritățile administrației publice locale de servicii comunitare destinate tratamentului, îngrijirii, reabilitării și protecției copilului cu handicap, în conformitate cu nevoile și resursele locale.

Ministerul Muncii și Solidarității Sociale

Împreună cu autoritățile administrației publice locale va elabora și va dezvolta programe de orientare socioprofesionala pentru copiii (ținerii) din sistemul de ocrotire

Susținerea inițiativelor de înființare de întreprinderi și ateliere protejate, care să faciliteze integrarea profesională a tinerilor.

Ministerul Educației și Cercetării

Colaborarea dintre autoritățile administrației publice locale și sistemul de învățământ românesc, prin finanțarea de programe locale privind institutionalizarea educațională și integrarea copiilor aflați în dificultate

Sprijinirea instituțiilor specializate de protecție a copilului, prin implicarea autorităților administrației publice locale în programe comune de educație și mediatizare a drepturilor copilului.

5. Principii

Principiile pe care Guvernul își fundamentează prezenta strategie sunt:

1. Principiul interesului superior al copilului

În toate acțiunile care se realizează în contextul prezentei strategii primeaza interesul superior al copilului. Prezenta strategie promovează acțiuni care converg prioritar către protecția copilului aflat în dificultate sau în situație de risc, indiferent care ar fi natura cauzelor care determina aceasta situație.

2. Principiul nediscriminarii și egalității sanselor

Politica în domeniul protecției copilului este concepută și aplicată astfel încât să se asigure în România respectarea și promovarea drepturilor copilului prevăzute în Convenția cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, indiferent de rasa, culoarea, sexul, limba, religia, opinia politica sau de alta natura, naționalitatea, apartenența etnică și socială, infirmitatea, nașterea sau situația copilului ori a părinților sau tutorilor săi.

3. Principiul asigurării unui mediu familial

Toate demersurile stabilite prin prezenta strategie se bazează pe asigurarea unui mediu de viața de tip familial pentru fiecare copil, inclusiv pentru copiii aflați în dificultate. Dacă pe o perioadă determinata copilul aflat în dificultate este protejat în familii substitutive sau în unități de tip rezidential, este prioritara realizarea unui mediu de viața de tip familial pe toată durata măsurii de protecție până când se realizează reintegrarea copilului în familia naturala, în familia largita sau (în situațiile în care reintegrarea nu este posibila sau nu este în interesul superior al copilului) până la integrarea sa într-o familie adoptivă.

4. Principiul descentralizării și responsabilizarii comunității

În prezent sistemul de protecție a copiilor aflați în dificultate funcționează descentralizat la nivelul județelor, respectiv al sectoarelor municipiului București. Prezenta strategie se bazează pe întărirea serviciilor publice specializate pentru protecția copilului, aflate în subordinea consiliilor județene, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București, precum și pe implicarea comunităților locale, prin continuarea descentralizării unor servicii la nivelul primăriilor localităților. Se acorda o atenție specială responsabilizarii comunității în ceea ce privește rezolvarea problemelor referitoare la propriii copii.

5. Principiul solidarității

Creșterea, dezvoltarea și educarea tuturor copiilor se fac în spiritul demnității, libertății și al respectului față de semeni, acordându-se o atenție prioritara intaririi coeziunii sociale în abordarea problematicii referitoare la copil, cu referire specială la grupurile cele mai vulnerabile - copiii aflați în dificultate.

6. Principiul intervenției intersectoriale și interdisciplinare

Problematica protecției copilului este abordata în contextul politicilor sociale, familiale și educaționale. Abordarea și rezolvarea problemelor din acest domeniu presupun colaborarea și coordonarea interventiilor tuturor factorilor responsabili, intersectorialitate și interdisciplinaritate.

7. Principiul parteneriatului

A.N.P.C.A. promovează, în toate tipurile de activități specificate în prezenta strategie, cooperarea cu:

- ministerele și alte instituții ale administrației publice centrale, respectiv cu structurile din teritoriu ale acestora;

- serviciile publice specializate ale administrației publice locale din județe și sectoarele municipiului București;

- comunitatile locale;

- organizațiile neguvernamentale românești și străine care acționează în domeniul protecției copilului prin programe umanitare și profesionale;

- instituțiile, organismele și organizațiile europene și internaționale.

Principiul parteneriatului se regaseste la toate nivelurile de intervenție, de la nivelul național până la cel local. Prin cooperare și parteneriat se realizează toate tipurile de activități, de la conceptia și coordonarea prezentei strategii până la intervenția interdisciplinara în favoarea copilului și a familiei.

6. Grupurile-ținta

Grupurile-ținta avute în vedere cu prioritate în stabilirea prezentei strategii sunt:

- copiii institutionalizati;

- copiii protejati în familie, atât în cea proprie (în vederea reducerii riscului de abandon), cat și în familia substitutiva/servicii alternative de tip familial;

- copiii maltratati, neglijati sau abuzati în propria familie;

- copiii cu nevoi speciale și cei infectati HIV ori bolnavi SIDA, aflați în instituții sau în forme de protecție alternative de tip familial;

- copiii delincventi;

- copiii strazii;

- copiii/ținerii care ating vârsta majoratului pe parcursul institutionalizarii pe termen lung.

În conformitate cu Strategia Guvernului României de imbunatatire a situației romilor, adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 430/2001, o atenție deosebită se va acorda copiilor aparținând acestei minorități. De altfel acești copii se regăsesc în toate grupurile-ținta avute în vedere cu prioritate de prezenta strategie.

7. Direcții generale

Direcțiile generale ale procesului de reforma a sistemului de protecție a copilului aflat în dificultate sau în situație de risc sunt:

1. Prevenirea și reducerea abandonului copiilor de către propriii părinți, prin sprijinirea familiilor aflate în situații dificile

2. Restructurarea serviciilor și instituțiilor de tip rezidential existente, inclusiv a serviciilor pentru copiii cu deficiente sau cu handicap; reorientarea utilizării resurselor financiare, materiale, umane și tehnice ale acestora către organizarea și diversificarea de servicii alternative la protecția rezidentiala și reducerea numărului copiilor institutionalizati (în special, pe termen lung sau nedefinit)

3. Îmbunătățirea, completarea și armonizarea cadrului legislativ necesar în vederea organizării și funcționarii sistemului de protecție a copilului, atât pentru perfecționarea și clarificarea acestuia, cat și pentru alinierea sa la standardele prevăzute de normele și tratatele internaționale în domeniu, la care România este parte.

În acest context, prioritate vor avea:

● reconsiderarea legislației referitoare la adopție, urmărindu-se în primul rând încurajarea adopției naționale, prin acordarea de către stat familiilor adoptatoare de stimulente pe o perioadă determinata;

● clarificarea prevederilor legale în domeniul neglijarii, molestarii sau abuzului asupra copilului în propria familie;

● perfecționarea legislației referitoare la delincventa și justiția juvenila;

● analizarea posibilității infiintarii unor tribunale pentru minori/ale copiilor;

● perfecționarea legislației referitoare la exploatarea muncii copilului;

● reconsiderarea legislației referitoare la exploatarea sexuală a copiilor.

Totodată, printr-un larg proces de consultare și implicare la nivelul întregii societăți se va elabora și se va transmite spre adoptare un proiect de "Cod al copilului", lege-cadru sau lege unica referitoare la întreaga problematica a vieții, creșterii și bunastarii tuturor copiilor.

4. Promovarea adopției (după principiul "o familie pentru un copil" și nu "un copil pentru o familie") ca măsura specială de protecție a copilului, cu accent deosebit pe încurajarea adopției naționale. Prin adoptia naționala se va urmări menținerea copiilor adoptati din instituții de ocrotire în mediul lingvistic și psihosocial care le este familiar. Totodată, adoptia internationala va fi practicată ca ultima modalitate de protecție a copilului în familie, după epuizarea tuturor celorlalte optiuni în plan intern.

5. Continuarea procesului de descentralizare a sistemului, de la nivelul județelor spre cel al localităților, prin dezvoltarea și diversificarea serviciilor de prevenire a abandonului copiilor și de protecție a acestora și prin responsabilizarea comunității cu privire la problemele propriilor copii.

6. Îmbunătățirea mecanismelor financiare: asigurarea resurselor financiare, coordonarea fluxurilor de bani, creșterea eficientei utilizării bugetelor alocate, creșterea eficacitatii rezultatelor obținute la nivelul beneficiarului final al sistemului - copilul protejat.

7. Ameliorarea sistemului de standarde minimale obligatorii, respectiv de norme profesionale și administrativ-instituționale, pe tipuri de servicii și intervenții oferite de sistemul de protecție a copilului.

8. Crearea unui sistem de acreditare la nivel național a organizațiilor neguvernamentale care desfășoară activități în domeniul protecției copilului. Sistemul urmează sa cuprindă și un organism central cu competente în domeniul acreditării și monitorizarii activității organizațiilor neguvernamentale, în conformitate cu sistemul de standarde minime obligatorii.

9. Dezvoltarea și profesionalizarea resurselor umane care intervin în sistemul de protecție a copilului, prin definirea și promovarea statutului profesional, precum și prin asigurarea formării inițiale și permanente a personalului din sistem, de toate categoriile și la toate nivelurile.

10. Crearea și dezvoltarea unui sistem național de monitorizare și evaluare a situației copilului aflat în dificultate sau în situație de risc, precum și a activității serviciilor și instituțiilor de îngrijire și protecție a copilului, inclusiv a resurselor financiare disponibile sau alocate la/de la nivel central și local și a modului de utilizare a acestor resurse, un astfel de sistem de monitorizare/evaluare permitand prevederea eventualelor crize bugetare ale sistemului de protecție a copilului.

Guvernul va urmări armonizarea/corelarea proceselor de reforma din domenii precum: protecție socială, administrație locală, justiție, sănătate, educație, cu reforma din domeniul protecției copilului, în vederea asigurării unei sincronizari a acestor procese.

8. Rezultate scontate

Rezultatele scontate în aplicarea prezentei strategii sunt:

PLAN OPERATIONAL

pentru implementarea Strategiei guvernamentale în domeniul protecției copilului în dificultate (2001-2004)

Obiective operationale

I. Dezvoltarea și diversificarea modalităților de intervenție în vederea prevenirii abandonului și a reducerii institutionalizarii

II. Prevenirea abuzului și a neglijarii copilului, sub orice formă, precum și a fenomenelor care pot determina intrarea copilului în dificultate

III. Continuarea procesului de descentralizare de la nivel județean la nivel local și întărirea capacității instituționale la nivel local, pentru asumarea responsabilității în abordarea problematicii copilului aflat în dificultate

IV. Crearea și dezvoltarea de servicii specializate și de practici integrative pentru copiii cu nevoi speciale, în vederea îmbunătățirii sanselor acestora de dezvoltare deplina și armonioasă

V. Dezvoltarea unui set de măsuri și mecanisme destinat tinerilor care până la vârsta de 18 ani beneficiază de una dintre măsurile de protecție a copilului prevăzute de lege, care să faciliteze dobândirea abilităților necesare pentru integrarea lor educațională, ocupationala și socială

VI. Popularizarea drepturilor copilului și sensibilizarea opiniei publice în vederea îmbunătățirii atitudinii și comportamentului general privind problematica specifică a copilului și a familiei aflate în situație de risc sau în dificultate

VII. Încurajarea adopției ca măsura specială de protecție a copilului aflat în dificultate

VIII. Gestionarea eficienta a resurselor umane și financiare implicate în sistemul de protecție a copilului

Beneficiari: - copiii aflați în dificultate;

- copiii cu handicap și nevoi (educative) speciale.

Rezultate:

● numărul de copii aflați în instituții va scădea cu 10.000 până la sfârșitul anului 2001 și cu aproximativ 25.000 până la sfârșitul anului 2004, prin reintegrarea lor în familiile naturale, plasament/încredințare la rude, la alte familii sau persoane, la asistenți maternali profesionisti și prin diversificarea de servicii alternative;

● numărul de asistenți maternali profesionisti va ajunge la 8.000 până la sfârșitul anului 2004 (în prezent numărul acestora este de aproximativ 4.000), iar numărul de copii care vor beneficia de serviciile acestora va crește până la 10.400 în același interval de timp (în prezent numărul acestora este de aproximativ 5.400);

● 40 de instituții de tip rezidential vor fi restructurate până la sfârșitul anului 2002;

● sistem național de monitorizare;

● standarde și ghiduri metodologice care vor fi elaborate după cum urmează:

- standarde de calitate pentru toate tipurile de servicii de protecție a copilului;

- metodologie de evaluare, pregătire și monitorizare a familiei adoptive;

- metodologie-cadru de colaborare între serviciul public specializat și organismele private autorizate care angajează asistenți maternali profesionisti.

Beneficiari: - copii aflați în situație de risc în propria familie (abuzati, neglijati);

- copii care abandoneaza școala;

- copii cu nevoi speciale aflați în familia substitutiva sau în unități rezidentiale;

- copii aflați în sistemul de protecție (în unități rezidentiale sau la familii substitutive);

- copii delincventi/cu antecedente de delincventa juvenila;

- copii ai strazii;

- copii exploatati prin munca.

Rezultate:

● cadrul legal adecvat pentru prevenirea abandonului copilului, precum și a oricărei forme de maltratare a acestuia;

● proceduri de identificare și intervenție în cazurile de abuz și de neglijare a copilului;

● realizarea următoarelor studii, rapoarte și materiale informative:

● studiu cu privire la definirea familiilor aflate în situație de risc și la inventarierea cauzelor acestor situații;

● raport cuprinzând evidenta tuturor serviciilor de prevenire și a liniilor telefonice care funcționează în județe, precum și a celor aflate în faza de proiect;

● repertoar anual al serviciilor de prevenire din județe;

● modele pliante de popularizare a acestora;

● înființarea de servicii de prevenire la nivel de comunitate (300 de servicii de prevenire la nivel de comunitate până la sfârșitul anului 2004);

● crearea de servicii de terapie și de integrare socială pentru victimele abuzului și maltratarii: 47 de servicii create până la sfârșitul anului 2004 (în prezent exista un singur serviciu de acest fel).

Beneficiari: - copii aflați în situație de risc care trăiesc în propria

familie;

- copii aflați în dificultate care beneficiază de măsuri

de protecție în unități rezidentiale sau în familii

substitutive și pentru care se pregătește reintegrarea

sau integrarea familială;

- copii cu handicap și cu nevoi speciale;

- copii ai strazii;

- copii delincventi;

- copii exploatati prin munca.

Rezultate:

● creșterea numărului de asistenți sau de lucrători sociali formati și angajați la nivelul primăriilor cu 1.400 până la sfârșitul anului 2004;

● creșterea numărului de intervenții realizate la nivelul primăriilor pentru prevenirea și identificarea precoce a situațiilor de risc pentru copii;

● creșterea numărului de servicii comunitare integrate la nivelul comunităților locale cu 700 până la sfârșitul anului 2004 (în prezent numărul acestora este de aproximativ 130), concomitent cu scăderea numărului de copii institutionalizati provenind din comunitatile respective;

● creșterea numărului de copii protejati în sistem alternativ (inclusiv prin plasament/încredințare la familii și persoane), concomitent cu scăderea numărului de copii aflați în instituții (10.000 de copii dezinstitutionalizati până la sfârșitul anul ui 2001);

● metodologii de organizare și funcționare a serviciilor comunitare integrate.

Beneficiari: - copii cu nevoi speciale și infectati HIV sau bolnavi

de SIDA, aflați în familia substitutiva sau în unități

rezidentiale.

Rezultate:

● numărul de servicii diversificate, integrate, oferite copilului cu nevoi speciale va crește cu 40 până la sfârșitul anului 2004;

● numărul de copii cu nevoi speciale și infectati HIV sau bolnavi de SIDA aflați în sistemul rezidential de ocrotire, se va diminua cu 6.000 până la sfârșitul anului 2004, concomitent cu creșterea numărului celor aflați în îngrijire alternativa;

● vor fi elaborate standarde și ghiduri metodologice, după cum urmează:

- standarde privind integrarea în comunitate a copilului cu nevoi speciale sau infectat HIV ori bolnav SIDA;

- planul individual de evaluare a copilului cu nevoi speciale, protejat în instituțiile rezidentiale, și a potențialului lui de recuperare;

- standarde minime de calitate pentru serviciile destinate copilului cu handicap și celui cu nevoi speciale.

Beneficiari: - copii între 14-18 ani aflați în sistemul de protecție;

- tineri care au împlinit vârsta de 18 ani, inclusiv tineri

cu nevoi speciale, care beneficiază de una dintre măsurile

de protecție stabilite prin lege.

Rezultate:

● creșterea numărului de tineri cuprinși în programe de orientare socioprofesionala;

● creșterea numărului de tineri integrati profesional.

Beneficiari: - copiii aflați în dificultate;

- publicul larg.

Rezultate:

● Strategia naționala de comunicare va fi elaborata până la sfârșitul anului 2002;

● îmbunătățirea imaginii în mass-media a sistemului de protecție a copilului;

● cunoașterea de către opinia publică a obiectivelor, realizarilor și a dificultăților reformei;

● înțelegerea problematicii copilului aflat în dificultate;

● sensibilizarea și constientizarea publică vor determina o creștere a coeziunii sociale;

● stimularea acțiunilor de voluntariat din partea cetățenilor români.

Beneficiari: - copiii aflați în dificultate, care pot fi adoptati în condițiile legii.

Rezultate:

● oferirea unui mediu stabil, permanent, adecvat dezvoltării armonioase și depline a personalității copilului lipsit de ocrotire părintească, în cadrul căruia să fie respectate drepturile fundamentale care îi sunt recunoscute;

● exploatarea potențialului de familii adoptive române;

● creșterea numărului de adoptii naționale;

● implicarea mai activa și mai eficienta a comunității locale în identificarea de soluții alternative pentru problema copiilor lipsiți de ocrotire părintească;

● abordarea unitară și coerenta a promovării și respectării prin adopție a drepturilor copilului.

Beneficiari: - beneficiar direct: personalul din sistem;

- beneficiar indirect: copilul aflat în dificultate, cu nevoi

speciale, în situație de risc etc.

Rezultate:

● studii periodice privind nevoile de formare;

● strategie de formare;

● strategii județene de promovare și respectare a drepturilor copilului;

● standarde ocupationale validate pentru toate ocupatiile specifice sistemului de protecție a copilului;

● modele de formare validate și implementate la nivel național;

● creșterea profesionalismului personalului din sistem;

● reconversia resurselor umane disponibilizate în urma restructurării/închiderii instituțiilor rezidentiale de protecție a copilului, spre noi profesiuni necesare sistemului (asistenți maternali, asistenți sociali etc.)

● abordarea unitară și coerenta a promovării și respectării drepturilor copilului.

---------------