HOTĂRÂREA nr. 22 din 17 martie 2025

1. Pe rol se află soluționarea contestației formulate de doamna Diana Iovanovici-Șoșoacă, în nume personal și în calitate de președinte al Partidului S.O.S. România, privind respingerea înregistrării candidaturii acesteia la alegerile pentru Președintele României din anul 2025, precum și a semnului electoral.

2. Contestația a fost înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 3.112 din 16 martie 2025 și formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.033F/2025, la care au fost atașate documentele de candidatură a doamnei Diana Iovanovici-Șoșoacă la alegerile pentru Președintele României din anul 2025, Decizia nr. 34D din 15 martie 2025 privind respingerea înregistrării candidaturii doamnei Diana Iovanovici-Șoșoacă la alegerile pentru Președintele României din anul 2025, precum și a semnului electoral, transmisă de Biroul Electoral Central cu Adresa nr. 365C/BEC/P.R./2025 din 15 martie 2025 și înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 3.104 din 16 martie 2025.

3. În motivarea contestației, se arată că Biroul Electoral Central (BEC) a fost compus contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României. Astfel, la 21 februarie 2025 s-a întocmit procesul-verbal încheiat cu ocazia constituirii BEC, iar din componența BEC făcea parte și domnul Toni Greblă, președintele Autorității Electorale Permanente. Acesta a fost demis la data de 28 februarie 2025 de către Plenul reunit al celor două Camere ale Parlamentului fără să fi fost desemnat un alt președinte pentru instituția menționată. În aceste condiții, componența BEC a rămas incompletă, lipsind un vot din procesul decizional, contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 370/2004. Așa fiind, deciziile date de un complet nelegal constituit sunt lovite de nulitate absolută, sancțiune aplicabilă inclusiv Deciziei BEC nr. 34D din 15 martie 2025 privind respingerea înregistrării candidaturii doamnei Diana Iovanovici-Șoșoacă la alegerile pentru Președintele României din anul 2025, precum și a semnului electoral. Totodată, potrivit art. 101 alin. (12) și art. 104 alin. (1) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, în lipsa președintelui, atribuțiile acestuia sunt îndeplinite de unul dintre vicepreședinți, stabilit prin ordin, iar în îndeplinirea atribuțiilor sale, Autoritatea Electorală Permanentă adoptă decizii, hotărâri și instrucțiuni care se semnează de președinte și se contrasemnează de vicepreședinți. Dată fiind revocarea domnului Toni Greblă din funcția de președinte al Autorității Electorale Permanente, calitatea acestuia de membru al BEC a încetat deoarece acesta era membru de drept datorită funcției menționate, neputând fi înlocuit de un vicepreședinte deoarece aceștia îndeplinesc numai atribuțiile președintelui stabilite prin ordinul acestuia. Mai mult, după demiterea președintelui, Autoritatea Electorală Permanentă nu putea să emită nicio decizie, hotărâre sau instrucțiune necesară pentru organizarea procesului electoral deoarece aceasta ar fi trebuit semnată obligatoriu de președinte. Contestatara face referire și la prevederile art. 102^1 din Legea nr. 208/2015, apreciind că, pe perioada vacantării funcției de președinte al Autorității Electorale Permanente, este afectată și organizarea procesului electoral pentru alegerea Președintelui României în anul 2025 sub aspectul operaționalizării sistemelor și aplicațiilor electorale utilizate în procesul electoral, astfel că procedura legală pentru alegerea Președintelui României este viciată cu punerea în pericol a procesului electoral.

4. Contestatara arată că la data de 13 martie 2025 și-a depus documentele pentru înregistrarea candidaturii la BEC, iar acesta, prin Decizia nr. 34D din 15 martie 2025, a respins înregistrarea candidaturii. Potrivit art. 17 alin. (1) lit. b) și art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 370/2004, BEC are ca atribuție constatarea îndeplinirii condițiilor de formă și de fond pentru înregistrarea unei candidaturi la alegerile prezidențiale. Condițiile de formă sunt reglementate prin art. 27 din Legea nr. 370/2004, prin Hotărârea Autorității Electorale Permanente nr. 1/2025 privind aprobarea modelelor propunerii de candidatură, a modelului declarației de acceptare a candidaturii și a modelului declarației de renunțare la candidatură care vor fi folosite la alegerile pentru Președintele României din anul 2025 și Decizia BEC nr. 2D din 26 februarie 2025 privind documentele pe care trebuie să le depună partidele politice, alianțele politice, alianțele electorale, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale și candidații independenți în vederea înregistrării candidaturilor și a semnelor electorale la alegerile pentru Președintele României din anul 2025, iar condițiile de fond sunt prevăzute în art. 28 din Legea nr. 370/2004 coroborate cu art. 16 alin. (3) și art. 37 din Constituție. În același sens, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut că atât condițiile de eligibilitate, cât și impedimentele constituționale pentru ca o persoană să fie aleasă în funcția de Președinte al României sunt prevăzute expres și limitativ în art. 37 coroborat cu art. 16 alin. (3), art. 36 și art. 40 alin. (3) din Constituție, precum și în art. 28 din Legea nr. 370/2004. Totodată, Curtea a reținut că art. 27 din Legea nr. 370/2004 stabilește expres condițiile de formă, inclusiv cele procedurale.

5. În acest context se arată că BEC, prin Decizia nr. 34D din 15 martie 2025, nu a analizat îndeplinirea cumulativă a condițiilor de formă și de fond, ci a comis o serie de abuzuri, făcând trimitere la alte motive de fapt și de drept, străine de cauză. Astfel, BEC a făcut trimitere la Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 5 octombrie 2024 în care s-a configurat cadrul axiologic în care au loc alegerile pentru funcția de Președinte al României“, substituindu-se instanței de contencios constituțional care are competența exclusivă de a examina și verifica îndeplinirea condițiilor de eligibilitate și de fond pentru candidatura la funcția de Președinte al României ce decurg din art. 82 alin. (2) din Constituție.

6. Se consideră că BEC susține, în mod greșit, că actuala procedură electorală se desfășoară în același ciclu electoral început în anul 2024 când, în realitate, este vorba despre perioade electorale distincte: prima perioadă electorală s-a desfășurat în anul 2024 în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2024 privind unele măsuri pentru organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Președintele României din anul 2024 și a alegerilor pentru Senat și Camera Deputaților din anul 2024, al Hotărârii Guvernului nr. 756/2024 privind stabilirea datei alegerilor pentru Președintele României din anul 2024 și al Hotărârii Guvernului nr. 1.061/2024 privind aprobarea Programului calendaristic pentru realizarea acțiunilor necesare pentru alegerea Președintelui României în anul 2024, iar cea de-a doua perioadă electorală este în curs de desfășurare în anul 2025 în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2025 privind unele măsuri pentru organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Președintele României din anul 2025 și alegerilor locale parțiale din anul 2025, al Hotărârii Guvernului nr. 4/2025 privind stabilirea datei alegerilor pentru Președintele României din anul 2025 și al Hotărârii Guvernului nr. 17/2025 privind aprobarea Programului calendaristic pentru realizarea acțiunilor necesare pentru alegerea Președintelui României în anul 2025. Prin urmare, cele reținute prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 5 octombrie 2024, adoptată în prima perioadă electorală, adică în anul 2024, nu se pot aplica prezentei candidaturi, în cea de-a doua perioadă electorală, adică în cadrul unui nou proces electoral. De asemenea, BEC a încălcat și principiul de drept ne bis in idem sau dreptul de a nu fi sancționat de două ori pentru aceeași faptă aplicabil într-un regim democratic care se fundamentează pe statul de drept.

7. Contestatara face referire la art. 28 din Legea nr. 370/2004, arătând, totodată, că, în conformitate cu jurisprudența Curții Constituționale, drepturile electorale pot fi restrânse doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege în conformitate cu art. 1 alin. (5), art. 2, 16, 30, 40, 37 și 53 din Constituție și art. 3 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. BEC a respins abuziv înregistrarea candidaturii pronunțând o decizie cu încălcarea competențelor instanțelor de judecată. Interdicțiile constituționale și legale menționate în decizie nu sunt incidente deoarece nu există o hotărâre judecătorească definitivă de interzicere a dreptului candidatei de a fi aleasă care să fie depusă la dosar. Procedura legală pentru depunerea candidaturii, respectiv cea de contestare a candidaturii sunt aspecte care influențează caracterul efectiv al unui drept electoral. În absența unuia dintre cazurile expres prevăzute de Constituție sau lege, nicio autoritate publică nu poate să stabilească noi condiții de eligibilitate a căror neîndeplinire constatată direct să conducă la interdicția de a candida. Drepturile electorale pot fi interzise doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de Constituție [art. 37 coroborat cu art. 16 alin. (3) și art. 40 alin. (3) din Legea fundamentală].

8. Se arată că BEC și-a depășit atribuțiile legale prin respingerea cererii de înregistrare a candidaturii din motive subiective. Contestatoarea face referire la cadrul juridic aplicabil și arată că sunt îndeplinite toate condițiile de fond și de formă în ceea ce privește înregistrarea candidaturii sale și că nu se regăsește în nicio situație care ar atrage interdicția de a candida. Arată că îngrădirea dreptului de a fi aleasă prin respingerea cererii de înregistrare a candidaturii reprezintă o veritabilă interdicție de a candida, interdicție dispusă în afara prevederilor legale și constituționale. Nicio dispoziție constituțională sau legală nu permite BEC sau Curții Constituționale să își extindă sfera atribuției de soluționare a înregistrării candidaturilor sau a contestațiilor în afara cadrului legal sau constituțional.

9. Decizia BEC nr. 34D din 15 martie 2025, votată cu majoritate, este în total dezacord cu materia contenciosului electoral privind alegerile prezidențiale, având în vedere că aceasta nu se întemeiază pe niciuna dintre condițiile de fond și de formă reglementate expres de Constituție, de Legea nr. 370/2004 și de Legea nr. 47/1992. Nici prevederile art. 146 lit. f) din Constituție nu permit o abordare subiectivă a candidaților, ci doar îndeplinirea condițiilor de fond și de formă ale candidaturii. Analiza dosarului de candidat în materie electorală nu vizează un contencios subiectiv, ci verificarea unor condiții legale obiective. Aceste condiții nu privesc comportamentul, opiniile, afirmațiile, aspectul fizic sau atitudinile persoanei care își depune candidatura, aspecte subiective care fac parte din sfera libertății de exprimare. Sancționarea încălcării limitei libertății de exprimare este rezultatul unor proceduri judiciare prevăzute de lege în sarcina altor instituții ale statului în urma unei proceduri judiciare, iar nu o atribuție a BEC sau a Curții Constituționale în realizarea competenței de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României. Decizia BEC nr. 34D din 15 martie 2025 se referă la o hotărâre a Curții Constituționale care a depășit chiar competența Curții care trebuia să vegheze la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui, adică să verifice respectarea condițiilor obiective, exprese și limitativ prevăzute de lege și nicidecum să își majoreze sfera atribuțiilor peste dispozițiile legale pentru a defavoriza un candidat în avantajul altor candidați pe criterii subiective.

10. Se susține că BEC încalcă și dreptul la un proces echitabil pentru că nu asigură contradictorialitatea și dreptul la apărare al candidatului în condițiile în care Partidul S.O.S. România a formulat cerere de a participa la ședința în care s-a dezbătut cererea de înregistrare a candidaturii, cerere respinsă. În concluzie, prezenta contestație este formulată împotriva BEC pentru îngrădirea dreptului de a fi ales (art. 385 din Cod penal) al candidatei.

11. În ceea ce privește motivele de neconstituționalitate reținute de BEC se arată că acestea au format obiectul unor contestații analizate în dosarele Curții Constituționale nr. 3.043F/2024 și nr. 3.045F/2024 și se regăsesc în proporție de 90% în contestațiile promovate cu privire la candidatura la demnitatea publică de senator. Se mai învederează că Biroul Electoral de Circumscripție nr. 42 din București a admis candidatura doamnei Diana Iovanovici-Șoșoacă la funcția de senator, decizie contestată în condițiile Legii nr. 208/2015 cu aceeași motivare care vizează motivele de neconstituționalitate invocate împotriva candidaturii la alegerile prezidențiale din 2024. Contestațiile la candidatura pentru Senat au fost respinse definitiv de Tribunalul București, acestea fiind analizate pe fond, iar instanța a constatat netemeinicia motivelor invocate. Se consideră că astfel este încălcat principiul autorității de lucru judecat reglementat prin art. 1.201 din Codul civil și art. 431 și 432 din Codul de procedură civilă.

12. Nelegalitatea Deciziei BEC nr. 34D din 15 martie 2025 rezultă și din considerentele Raportului urgent despre anularea rezultatelor alegerilor de către Curțile Constituționale emis de Comisia de la Veneția la data de 27 ianuarie 2025. Deși Raportul se referă la anularea alegerilor, considerentele sale au aplicabilitate și în ceea ce privește interzicerea unei candidaturi.

13. Competența Curții Constituționale de a anula alegerile, s-a reținut în Raport (pct. 22), poate fi reglementată fie în Constituție, fie într-un Cod electoral aplicabil tuturor alegerilor, fie într-o lege electorală care reglementează doar anumite tipuri de alegeri (de exemplu, alegerile prezidențiale), fie în legea privind Curtea Constituțională. Poate fi reglementată explicit sau implicit, detaliat sau cu clauze deschise. Contestatara susține că acest raționament este aplicabil mutatis mutandis și în cazul anulării sau interzicerii unei candidaturi. Or, în sistemul românesc, nu există vreo prevedere expresă care să recunoască Curții Constituționale un asemenea drept și nici vreo prevedere care să recunoască BEC dreptul de a respinge o candidatură pe alte considerente decât cele prevăzute de lege.

14. Totodată, se arată că pct. 25 din Raport face referire la Codul de bune practici în materie electorală, adoptat de Comisia de la Veneția, care stabilește că toți candidații și toți alegătorii înregistrați în circumscripția afectată de neregulile presupuse trebuie să aibă dreptul de a face apel, or, în cazul respingerii candidaturilor, nu se poate exercita nicio cale de atac de către cei respinși.

15. Se învederează că au lipsit, de asemenea, garanțiile adecvate și suficiente care să determine evitarea arbitrarului, precum și garanțiile procedurale, așa cum prevăd pct. 28 și 29 din Raport.

16. Contestatara face referire și la cele reținute în Raport, cu precădere la condiția esențială privind respectarea dreptului părților implicate de a-și prezenta punctul de vedere, precum și la recomandarea ca decizia de anulare a alegerilor să fie însoțită de garanții procedurale precum transparența, imparțialitatea și timp adecvat pentru strângerea probelor.

17. Contestatara mai arată că Decizia BEC nr. 34D din 15 martie 2025 este nelegală „sub aspectul săvârșirii […] unei fapte care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu“. Astfel, apreciază că, în sarcina BEC, urmează să se rețină că a folosit un raționament juridic subiectiv, cu aparență de validitate, pentru a sprijini o soluție de eliminare a unui candidat, fără să existe vreo hotărâre de condamnare a acestuia prin îngrădirea dreptului de a fi ales, fără a i se respecta prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 23 din Constituție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare. Conduita ilicită a BEC se grefează pe activitățile specifice de judecată ale Curții Constituționale și pe efectele Hotărârii nr. 2 din 5 octombrie 2024, creând un precedent periculos și ilegal într-un stat de drept. Prin decizia sa BEC a încălcat art. 16 alin. (3), art. 23 alin. (11), art. 37, art. 124, art. 146 lit. f) din Constituție, art. 27 din Legea nr. 370/2004 și art. 66 din Codul penal.

18. Potrivit art. 66 din Codul penal, ca pedeapsă complementară unei hotărâri definitive de condamnare, unei persoane îi poate fi îngrădit dreptul de a fi aleasă doar pe o perioadă între 1 și 5 ani. Or, prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 5 octombrie 2024, la care face referire BEC în decizia contestată, se îngrădește pe viață dreptul contestatarei de a fi aleasă.

19. În concluzie, se solicită admiterea contestației și obligarea BEC la înregistrarea candidaturii doamnei Diana Iovanovici-Șoșoacă la alegerile pentru Președintele României din anul 2025.

20. Pe rolul Curții Constituționale se află și Dosarul nr. 1.034F/2025, având ca obiect soluționarea contestației formulate de doamna Elena Radu împotriva Deciziei BEC nr. 34D din 15 martie 2025 privind respingerea înregistrării candidaturii doamnei Diana Iovanovici-Șoșoacă la alegerile pentru Președintele României din anul 2025, precum și a semnului electoral. Contestația a fost înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 3.113 din 16 martie 2025.

21. În motivarea contestației se susține, în esență, că, prin Raportul privind termenele - limitele - partea I - președinții - Comisia de la Veneția, 16-17 martie 2018, s-a reținut, în esență, că dreptul de a vota și de a fi ales sunt elemente-cheie ale drepturilor politice; toate democrațiile moderne au stabilit aceste drepturi politice în constituții; conținutul precis al drepturilor politice este definit de constituții sau legile care le pun în aplicare; drepturile omului pot fi înțelese ca pretenții recunoscute, iar recunoașterea trebuie să fie instituționalizată și recunoscută de stat; democrația este de neconceput fără alegeri organizate în conformitate cu anumite principii, respectiv principiile constituționale ale dreptului electoral - votul universal, egal, liber, secret și direct și principiul potrivit căruia alegerile democratice pot avea loc numai dacă sunt îndeplinite anumite condiții de bază ale unui stat democratic, respectiv drepturile fundamentale, stabilitatea dreptului electoral și garanții procedurale eficiente; protecția împotriva concentrărilor distorsionate de putere și abolirea limitelor mandatului.

22. Contestatara face referire pe larg la considerentele Deciziei BEC nr. 34D din 15 martie 2025 și arată că în aceasta nu s-au analizat criteriile de legalitate prevăzute de Legea nr. 370/2004, ci s-a făcut referire la considerentele hotărârilor Curții Constituționale nr. 2 din 5 octombrie 2024, nr. 32 din 6 decembrie 2024 și nr. 7 din 11 martie 2025, deși dreptul de a fi ales prevăzut de art. 37 din Constituție poate fi restrâns numai prin lege și nu prin hotărâri ale Curții Constituționale. Curtea Constituțională și-a încălcat rolul de garant al supremației Constituției începând cu Hotărârea nr. 2 din 5 octombrie 2024 deoarece a restrâns dreptul fundamental de a fi ales prin hotărâri adoptate de aceasta, prin care a statuat cu privire la „criteriile de eligibilitate constituțională a candidaturii“, cu încălcarea art. 1 alin. (3) și art. 53 alin. (1) din Constituție.

23. Se învederează că, deși în procesul de alegere a Președintelui României din anul 2025, prin contestația formulată de contestatară împotriva Deciziei BEC nr. 18D din 9 martie 2025 au fost invocate dispozițiile art. 53 alin. (1) din Constituție, pentru argumentele reținute în Hotărârea Curții Constituționale nr. 7 din 11 martie 2025, instanța de contencios constituțional nu a analizat prin această hotărâre sub niciun aspect criticile formulate, cu încălcarea rolului acesteia de garant al Constituției, prevalându-se de art. 147 alin. (4) din Constituție și de art. 61 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Astfel, instanța de contencios constituțional s-a îndepărtat de la rolul său și de la principiile democratice, ajungându-se ca, sub pretextul exercitării competențelor stabilite de art. 146 lit. f) din Constituție, să se subroge voinței poporului român și să facă o preselecție a candidaților la Președinția României pe „valori“ stabilite de judecătorii Curții Constituționale, aspect ce conduce la: încălcarea suveranității naționale a poporului român și a caracterului liber al alegerilor pentru Președintele României și la încălcarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor României de alege și de a fi aleși, precum și a art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală.

24. În continuare, sunt reiterate criticile formulate de contestatară împotriva Deciziei BEC nr. 18D din 9 martie 2025 privind respingerea înregistrării candidaturii domnului Georgescu Călin la alegerile pentru Președintele României din anul 2025, precum și a semnului electoral, a cărei contestație a format obiectul Dosarului Curții nr. 928F/2025, și care nu au fost analizate cu acea ocazie, adaptate la situația doamnei Diana Iovanovici-Șoșoacă, solicitând analizarea acestora și reformarea corespunzătoare a Hotărârii Curții Constituționale nr. 7 din 11 martie 2025, pentru a beneficia de un acces efectiv și eficace la instanța de contencios constituțional.

25. În acest context, sunt menționate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și alin. (5), ale art. 37, ale art. 16 alin (3), ale art. 40 alin. (3) și ale art. 53 alin. (1), reținându-se că, din analiza coroborată a articolelor constituționale antereferite, se poate constata că dreptul de a fi ales garantat de art. 37 din Constituție este un drept fundamental care poate fi restrâns „numai prin lege“, iar demnitățile publice pot fi ocupate „în condițiile legii“. Potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, termenul de „lege“ prevăzut de art. 53 alin. (1) din Constituție pentru restrângerea drepturilor fundamentale are înțelesul de act formal al Parlamentului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 157 din 13 mai 2020, paragraful 80). Or, legea care reglementează alegerea Președintelui, ca act formal al Parlamentului, este Legea nr. 370/2004, iar, potrivit acesteia, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un candidat independent la președinția României sunt următoarele: a) candidatul independent să depună propunerea de candidatură în scris, semnată de acesta [art. 27 alin. (2) lit. a)]; b) propunerea de candidatură să cuprindă prenumele și numele, locul și data nașterii, starea civilă, domiciliul, studiile, ocupația și profesia candidatului și precizarea că îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a candida [art. 27 alin. (2) lit. b)]; c) propunerea de candidatură să fie însoțită de declarația de acceptare a candidaturii, scrisă, semnată și datată de candidat, de declarația de avere, declarația de interese, de o declarație pe propria răspundere a candidatului în sensul că a avut sau nu calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, precum și de lista susținătorilor, al căror număr nu poate fi mai mic de 200.000 de alegători [art. 27 alin. (2) lit. c)]; d) să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 37 din Constituție [art. 28 alin. (1)]; e) să nu fi fost ales anterior de două ori ca președinte al României [art. 28 alin. (1)]; f) la data depunerii candidaturii, să nu fi fost condamnat definitiv la pedepse privative de libertate pentru infracțiuni săvârșite cu intenție, dacă nu a intervenit reabilitarea, amnistia postcondamnatorie sau dezincriminarea [art. 28 alin. (2)].

26. Așadar, tocmai pentru garantarea dreptului de a fi ales prevăzut de art. 37 și pentru a nu se încălca dispozițiile art. 53 alin. (1) din Constituție, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 prevede în mod expres că BEC verifică îndeplinirea condițiilor de fond și de formă prevăzute de această lege pentru candidaturi, înregistrează candidaturile care îndeplinesc aceste condiții și respinge înregistrarea candidaturilor care nu îndeplinesc condițiile legale. Astfel, Legea nr. 370/2004 limitează competențele BEC la verificarea îndeplinirii condițiilor de fond și de formă prevăzute de această lege.

27. Se susține că decizia BEC contestată nu se bazează pe o normă dintr-o lege adoptată de Parlament care să restrângă dreptul de a candida, ci doar pe interpretarea unor hotărâri ale Curții Constituționale (și anume nr. 2 din 5 octombrie 2024, nr. 32 din 6 decembrie 2024 și nr. 7 din 11 martie 2025), ceea ce contravine principiului legalității restrângerii drepturilor fundamentale. Drept urmare, BEC și-a depășit competențele legale, arogându-și competențele Parlamentului, care este unica autoritate legiuitoare, conform art. 61 alin. (1) din Constituție, BEC neputând introduce condiții suplimentare pentru candidatură față de cele prevăzute de Legea nr. 370/2004. Orice condiții suplimentare pentru candidatură trebuie stabilite printro lege adoptată de Parlament, iar nu printr-o interpretare administrativă a BEC, acesta încălcând, astfel, și prevederile art. 1 alin. (4) privind separația puterilor în stat, precum și ale art. 1 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 37, ale art. 53 alin. (1) și ale art. 1 alin. (5) din Constituție.

28. Se mai menționează că argumentele invocate de BEC pentru respingerea candidaturii sunt în contradicție cu prevederile constituționale.

29. Astfel, în primul rând, susținerile potrivit cărora respingerea candidaturii s-a făcut în aplicarea hotărârilor Curții Constituționale nr. 2 din 5 octombrie 2024, nr. 32 din 6 decembrie 2024 și nr. 7 din 11 martie 2025 nu pot fi reținute și nu pot conduce la respingerea candidaturii, deoarece, pe de o parte, prin aceste hotărâri nu s-a constatat o neconstituționalitate a Legii nr. 370/2004, iar Curtea Constituțională nu putea, printr-o hotărâre, să introducă noi condiții de candidatură pentru alegerile prezidențiale, deoarece, potrivit art. 61 alin. (1) și art. 147 alin. (1) din Constituție, Parlamentul este cel care trebuie să pună în acord prevederile neconstituționale dintr-o lege cu dispozițiile Constituției. Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 53 alin. (1) din Constituție, fiind vorba despre restrângerea unui drept fundamental, aceasta se poate face numai prin lege ca act formal al Parlamentului.

30. În condițiile în care prin Hotărârea nr. 32 din 6 decembrie 2024 s-a dispus anularea întregului proces electoral și s-a considerat lipsită de efecte Hotărârea Curții Constituționale nr. 31 din 2 decembrie 2024, prin care au fost validate și confirmate rezultatele primului tur de scrutin, la fel trebuie considerată ca fiind lipsită de efecte și Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 5 octombrie 2024, pronunțată în cadrul procesului electoral pentru alegerea Președintelui României în anul 2024.

31. Considerentele deciziei BEC contestate în prezenta cauză nu pot fi aplicate doamnei Diana Iovanovici-Șoșoacă deoarece încălcarea jurământului depus nu poate avea loc decât după depunerea acestuia sub sancțiunea prevăzută în art. 95 din Constituție, respectiv suspendarea din funcție. Nicio persoană nu poate fi sancționată cu decăderea din dreptul de a candida pentru încălcarea unui jurământ nedepus încă, o asemenea sancțiune echivalând cu încălcarea art. 53 alin. (1) din Constituție.

32. Punerea în aplicare a unor hotărâri ale Curții Constituționale adoptate în cadrul unui alt proces electoral pentru noul proces electoral echivalează cu anularea dreptului de a fi ales, deoarece un cetățean care îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 370/2004 nu ar mai putea candida niciodată.

33. Or, art. 53 din Constituție reglementează restrângerea drepturilor fundamentale, nu anularea acestora. Nici măcar cetățenilor care au fost condamnați penal definitiv nu le este anulat dreptul de a fi ales (de a candida), art. 28 alin. (2) din Legea nr. 370/2004 prevăzând că persoanele condamnate definitiv pot candida la Președinția României, dacă a intervenit reabilitarea, amnistia postcondamnatorie sau dezincriminarea.

34. Respingerea înregistrării candidaturii unui cetățean pentru motivele invocate de către BEC în decizia atacată echivalează cu crearea unei proceduri arbitrare pentru alegerea Președintelui României, nestabilită de legea adoptată de Parlamentul României, procedură care contravine art. 1 alin. (3) din Constituție, care statuează că România este un stat de drept și democratic în care drepturile fundamentale sunt garantate, și creează premisele pentru instaurarea în România a unui regim dictatorial, suveranitatea națională a poporului român instituită de art. 2 din Constituție fiind anulată prin crearea unor pârghii prin care candidații pe care poporul dorește să îi aleagă ca reprezentanți ai săi să fie înlăturați în baza unor criterii arbitrare neprevăzute de legea adoptată de Parlament care reglementează procedura de alegere a Președintelui României și care sunt contrare prevederilor Constituției.

35. Contestatoarea menționează că a formulat critici similare și în contestația care a fost înregistrată cu nr. 928F/2025, însă nu au fost analizate de către Curtea Constituțională prin Hotărârea nr. 7 din 11 martie 2025, motiv pentru care cere reformarea acestei hotărâri.

36. În concluzie, se solicită admiterea contestației; anularea Deciziei BEC nr. 34D din 15 martie 2025 ca neconstituțională și nelegală; dispunerea înregistrării candidaturii doamnei Diana Iovanovici-Șoșoacă la alegerile prezidențiale din 2025 și „reformarea“ Hotărârii Curții Constituționale nr. 7 din 11 martie 2025 în sensul admiterii contestației formulate și anularea Deciziei BEC nr. 18D din 9 martie 2025 ca neconstituțională și nelegală și dispunerea înregistrării candidaturii domnului Călin Georgescu la alegerile prezidențiale din anul 2025.

37. Curtea Constituțională a informat public candidatul, precum și orice persoană interesată, prin afișarea contestațiilor pe site-ul instituției, cu privire la contestațiile formulate împotriva Deciziei Biroului Electoral Central nr. 34D din 15 martie 2025 privind respingerea înregistrării candidaturii doamnei Diana Iovanovici-Șoșoacă la alegerile pentru Președintele României din anul 2025, precum și a semnului electoral și cu privire la faptul că dosarul se soluționează pe baza sesizării și a celorlalte documente depuse până în ziua termenului stabilit pentru analizarea contestațiilor.

38. În temeiul dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și ale art. 68 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României, contestațiile se soluționează fără înștiințarea părților, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, pe baza sesizării și a celorlalte documente aflate la dosar.

39. Având în vedere obiectul dosarelor nr. 1.033F/2025 și nr. 1.034F/2025, și anume contestarea neînregistrării candidaturii doamnei Diana Iovanovici-Șoșoacă la alegerile pentru Președintele României din anul 2025, precum și faptul că între motivele invocate există o strânsă legătură, Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor.

40. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a acestor cauze, iar Curtea, în temeiul art. 139 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.034F/2025 la Dosarul nr. 1.033F/2025, care a fost primul înregistrat.

41. Având cuvântul pe fondul cauzei, reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art. 68 alin. (1) din Legea nr. 370/2004, pune concluzii de respingere a contestației. Cu privire la critica referitoare la nelegala compunere a BEC se arată că este neîntemeiată, întrucât Autoritatea Electorală Permanentă este reprezentată de cei doi vicepreședinți, dintre care unul exercită atribuțiile președintelui în conformitate cu Hotărârea Parlamentului nr. 4/2025 pentru revocarea domnului Toni Greblă din funcția de președinte al Autorității Electorale Permanente. Cu privire la competența BEC de a se pronunța asupra condițiilor de eligibilitate de fond cu caracter general de natură constituțională se invocă Hotărârea Curții Constituționale nr. 7 din 11 martie 2025, care recunoaște pentru BEC o asemenea competență pentru acest ciclu electoral. Se subliniază, așadar, că alegerile din anul 2025 fac parte din același ciclu electoral și că Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 5 octombrie 2024, prin care a fost admisă contestația împotriva înregistrării de către BEC a candidaturii doamnei Diana Iovanovici-Șoșoacă, are autoritate de lucru judecat pentru acest ciclu electoral, fiind obligatorie. Cu privire la comparația dintre condițiile de eligibilitate prevăzute de Constituție și lege pentru funcțiile de senator și Președinte al României se arată că acestea sunt diferite, astfel că validarea candidaturii pentru alegerile parlamentare nu înseamnă, în mod implicit, că persoana îndeplinește condițiile de eligibilitate de fond cu caracter general ce decurg din titlul I al Constituției. Cu privire la invocarea raportului Comisei de la Veneția referitor la anularea rezultatelor alegerilor de către curțile constituționale se arată că acesta nu are incidență în cauză, întrucât contestația formulată vizează neînregistrarea unei candidaturi, și nu anularea alegerilor.

42. Curtea constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. f) din Constituție, ale art. 37 și 38 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, precum și celor ale art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 12 septembrie 2011, să soluționeze contestațiile formulate împotriva Deciziei Biroului Electoral Central nr. 34D din 15 martie 2025 privind respingerea înregistrării candidaturii doamnei Diana Iovanovici-Șoșoacă la alegerile pentru Președintele României din anul 2025, precum și a semnului electoral.

43. Cu privire la nelegala compunere a Biroului Electoral Central (BEC), determinată de revocarea domnului Toni Greblă din funcția de președinte al Autorității Electorale Permanente, Curtea reține că BEC este alcătuit din 5 judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, președintele și vicepreședinții Autorității Electorale Permanente și cel mult 10 reprezentanți ai formațiunilor politice [art. 16 alin. (1) din Legea nr. 370/2004]. Autoritatea Electorală Permanentă este condusă de un președinte, ajutat de 2 vicepreședinți [art. 101 alin. (3) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 24 iulie 2015]. Prin Hotărârea Parlamentului nr. 4/2025 pentru revocarea domnului Toni Greblă din funcția de președinte al Autorității Electorale Permanente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 28 februarie 2025, domnul Toni Greblă a fost revocat din funcția de președinte al Autorității Electorale Permanente (art. 1 din hotărâre), iar domnul vicepreședinte Zsombor Vajda a fost desemnat să îndeplinească atribuțiile funcției de președinte al Autorității Electorale Permanente (art. 2). Prin urmare, în lipsa numirii președintelui Autorității Electorale Permanente, reprezentanții acesteia în BEC sunt cei doi vicepreședinți în funcție, dintre care unul este membru al BEC din poziția persoanei care exercită atribuțiile funcției de președinte, iar celălalt din poziția de vicepreședinte. Ținând seama de aceste aspecte, rezultă că din partea Autorității Electorale Permanente sunt 2 membri în componența BEC, iar lipsa numirii unui președinte al Autorității Electorale Permanente nu determină nelegala compunere a BEC. Din contră, Curtea observă că art. 16 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 se interpretează în sensul că dacă persoane sunt numite în funcție devin membri ai BEC, iar în măsura în care Parlamentul nu a numit sau a numit parțial conducerea Autorității Electorale Permanente, această instituție nu va fi reprezentată sau, după caz, va fi reprezentată de acele persoane care au fost numite în funcțiile de conducere ale Autorității Electorale Permanente. Având în vedere cele expuse, Curtea nu poate reține critica formulată în sensul nelegalei compuneri a BEC.

44. Cu privire la criticile referitoare la faptul că BEC și-a depășit competențele prin examinarea condițiilor de eligibilitate de fond cu caracter general, Curtea reține că, prin Hotărârea nr. 7 din 11 martie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 14 martie 2025, a soluționat și a respins contestații având un conținut similar. Acestea au privit, de asemenea, contestarea competenței BEC de a evalua condițiile de eligibilitate de fond cu caracter general în privința unui alt candidat, a cărui candidatură a fost respinsă prin Decizia BEC nr. 18D din 9 martie 2025 privind respingerea înregistrării candidaturii domnului Georgescu Călin la alegerile pentru Președintele României din anul 2025, precum și a semnului electoral.

45. Prin hotărârea antereferită, Curtea a reținut că aceste condiții de fond cu caracter general au natură constituțională și sunt prevăzute la titlul I al Constituției, iar, potrivit art. 17 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 370/2004, BEC are atribuția de a constata îndeplinirea condițiilor de fond și de formă prevăzute de Legea nr. 370/2004, respectiv a celor de formă și de fond cu caracter special stabilite prin Constituție și dezvoltate în cuprinsul Legii nr. 370/2004.

46. Prin Hotărârea nr. 2 din 5 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1003 din 8 octombrie 2024, paragraful 48, Curtea a statuat că elementele cuprinse în jurământul de credință sunt condiții de eligibilitate de fond cu caracter general pentru a candida la funcția de Președinte al României, pe care candidatul trebuie să le îndeplinească la momentul depunerii candidaturii sale, iar examinarea acestor condiții poate fi realizată numai de către Curtea Constituțională.

47. Ulterior, prin Hotărârea nr. 32 din 6 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1231 din 6 decembrie 2024, paragraful 20, teza finală, Curtea a statuat că reluarea procesului electoral presupune inclusiv constituirea unor noi birouri electorale, depunerea din nou a candidaturilor care urmează să fie evaluate de noul BEC și derularea unei noi campanii electorale, corectă și transparentă, prin raportare la principiile și valorile constituționale. Ca atare, ținând seama de situația particulară intervenită prin anularea procesului electoral pentru alegerea Președintelui României din anul 2024, Curtea, în coordonatele aceleiași situații premisă existente, respectiv asigurarea succesiunii mandatelor prezidențiale și garantarea periodicității alegerilor, a apreciat că pentru acest proces electoral - ce are același obiect, respectiv alegerea Președintelui României pentru un mandat de 5 ani, consecutiv celui obținut în urma alegerilor din anul 2019 - este necesară aplicarea directă de către BEC a prevederilor constituționale referitoare la condițiile de eligibilitate de fond stabilite în titlul I al Constituției. O asemenea învestire a BEC realizată de Curtea Constituțională rezultă din folosirea sintagmei „prin raportare la principiile și valorile constituționale“ în contextul evaluării de către noul BEC a candidaturilor depuse. În jurisprudența sa, Curtea a subliniat că are competența de a stabili în sarcina autorităților și instituțiilor publice aplicarea directă a Constituției, spre exemplu, în situațiile determinate de constatarea neconstituționalității actelor normative, în lipsa unei reglementări legale a situației juridice create în urma deciziei de admitere a excepției de neconstituționalitate, în ipoteza și termenii stabiliți prin decizia de constatare a neconstituționalității pronunțată de Curtea Constituțională.

48. Curtea a subliniat că procesul electoral pentru alegerea Președintelui României din anul 2025 își are ca sursă de inițiere, organizare și desfășurare Hotărârea nr. 32 din 6 decembrie 2024. Ca atare, chiar dacă este un nou proces electoral, acesta se înscrie în aceleași coordonate și aceeași paradigmă a asigurării succesiunii mandatului prezidențial dobândit în anul 2019. Prin urmare, Curtea a permis aplicarea directă de către BEC a Constituției numai pentru acest proces electoral desfășurat în circumstanțele excepționale determinate de anularea procesului electoral din anul 2024.

49. În consecință, prin Hotărârea nr. 7 din 11 martie 2025, Curtea a constatat că BEC, ținând seama de prevederile constituționale și legale referitoare la efectele actelor jurisdicționale ale Curții Constituționale, a dat eficiență caracterului general obligatoriu al Hotărârii Curții nr. 32 din 6 decembrie 2024, caracter care vizează nu numai soluția, ci și considerentele care sunt în legătură directă cu aceasta.

50. Cele reținute de Curtea Constituțională în paragrafele 117-121 ale Hotărârii nr. 7 din 11 martie 2025 sunt aplicabile mutatis mutandis în privința Deciziei BEC nr. 34D din 15 martie 2025.

51. Cu privire la critica potrivit căreia BEC trebuia să realizeze o nouă evaluare a candidaturii doamnei Diana Iovanovici-Șoșoacă, distinctă de cea realizată de Curtea Constituțională prin Hotărârea nr. 2 din 5 octombrie 2024, Curtea reține că, prin Hotărârea nr. 7 din 11 martie 2025, paragraful 120, a statuat că procesul electoral pentru alegerea Președintelui României din anul 2025 se înscrie în aceleași coordonate și aceeași paradigmă a asigurării succesiunii mandatului prezidențial dobândit în anul 2019. Totodată, referitor la valorificarea în timp a anumitor atitudini/conduite/luări de poziție contrare principiilor și valorilor constituționale, Curtea, prin Hotărârea nr. 7 din 11 martie 2025, paragraful 126, a subliniat că încălcarea acestora nu conduce la o sancționare perpetuă a persoanei prin prisma dreptului de a fi ales în funcția de Președinte al României, ci se analizează de la caz la caz și au o anumită temporalitate raportată la ciclicitatea alegerilor și la evaluarea respectării de către candidați a principiilor și valorilor constituționale.

52. Curtea constată că alegerile pentru funcția de Președinte al României din anul 2025 fac parte din același ciclu electoral necesar asigurării succesiunii mandatului prezidențial dobândit în anul 2019. Astfel, în cauză nu există un nou ciclu electoral pentru că în anterioritatea procesului electoral din anul 2025 se regăsește același mandat prezidențial obținut prin vot în anul 2019 în considerarea căruia a fost organizat procesul electoral din anul 2024 și, după anularea acestuia, cel din anul 2025.

53. Reevaluarea pentru același ciclu electoral a celor stabilite prin Hotărârea nr. 2 din 5 octombrie 2024 nu poate fi acceptată, ținând seama de prevederile constituționale și legale referitoare la efectul definitiv și general obligatoriu al actelor jurisdicționale ale Curții Constituționale, care se impun BEC cu aceeași forță juridică. Astfel, nu se poate susține că respingerea candidaturii reprezintă o a doua sancțiune aplicată pentru aceleași acte/fapte, ci este una și aceeași sancțiune pentru ciclul electoral în curs.

54. În aceste condiții, Curtea constată că Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 5 octombrie 2024 este obligatorie pentru BEC, care, la rândul său, a respectat efectele acesteia în conformitate cu cadrul constituțional și legal aplicabil.

55. Totodată, Curtea evidențiază că sancțiunea excluderii din procedura de alegere a Președintelui României nu este perpetuă, astfel cum s-a subliniat în Hotărârea nr. 7 din 11 martie 2025, paragraful 126, ceea ce înseamnă că în ciclurile elective viitoare, ținând seama de conduita persoanei în cauză, se va realiza o nouă examinare a condițiilor de eligibilitate de fond cu caracter general care decurg din titlul I al Constituției.

56. Cu privire la critica potrivit căreia în fața BEC nu este asigurat dreptul la un proces echitabil, în componenta de contradictorialitate, și dreptul la apărare, prevăzute de art. 21 alin. (3) și de art. 24 din Constituție, și că nu este reglementată o cale de atac împotriva hotărârii BEC, Curtea, prin Hotărârea nr. 7 din 11 martie 2025, paragraful 128, a statuat că procedura în fața BEC referitoare la înregistrarea candidaturilor nu este o procedură de natură contencioasă. Legea nr. 47/1992 și Legea nr. 370/2004 stabilesc în mod expres o procedură specială de contestare a deciziilor BEC exclusiv în fața Curții Constituționale, ca expresie a atribuției constituționale a acesteia de a veghea la respectarea procedurii de alegere a Președintelui României. Contenciosul electoral constituțional este un contencios abstract, persoanele care au interes putând să se adreseze instanței cu contestație. Procedura în fața Curții nu este publică, persoanele interesate putând însă să depună în scris punctele lor de vedere. Curtea a subliniat că a informat public candidatul, precum și orice persoană interesată, prin afișarea contestațiilor pe site-ul instituției, că dosarul se soluționează pe baza sesizării și a celorlalte documente depuse până în ziua termenului stabilit pentru analizarea contestației, aspect care a fost realizat și în privința examinării prezentelor contestații.

57. Curtea mai subliniază că soluționarea contestațiilor formulate împotriva deciziilor BEC referitoare la înregistrarea sau neînregistrarea candidaturilor nu intră în competența puterii judecătorești, constituantul originar stabilind în sarcina Curții Constituționale atribuția de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României și, ca atare, competența de a soluționa contestațiile menționate (a se vedea și Hotărârea nr. 2 din 5 octombrie 2024, paragraful 52).

58. Cu referire la invocarea Raportului cu privire la anularea rezultatelor alegerilor de către curțile constituționale, adoptat la cea de-a 142-a sesiune plenară a Comisiei de la Veneția (1415 martie 2025), Curtea reține că acesta se referă la anularea alegerilor, și nu la evaluarea hotărârilor administrative de înregistrare/neînregistrare a candidaturilor, astfel că aspectele de soft law din acest raport nu au relevanță în cauza de față.

59. Cu privire la faptul că în anul 2024 Biroul Electoral de Circumscripție nr. 42 din București a admis candidatura doamnei Diana Iovanovici-Șoșoacă pentru funcția de senator, decizie menținută și de instanțele judecătorești, Curtea reține că sunt comparate două proceduri elective distincte, respectiv cele parlamentare cu cele prezidențiale, omițându-se menționarea faptului că Parlamentul este un organ colegial, reprezentând autoritatea legislativă, pe când Președintele României este un organ unipersonal, parte a autorității executive. Ca atare, nu se poate susține că condițiile de eligibilitate pentru demnitățile respective trebuie să fie identice, ci pot fi diferite/pot varia datorită poziției și rolului instituțional al acestora în sistemul constituțional. Prin urmare, sub acest aspect, critica nu poate fi reținută. De altfel, această critică pune în discuție indirect posibilitatea reevaluării Hotărârii Curții Constituționale nr. 2 din 5 octombrie 2024, ceea ce este inadmisibil.

60. Cu privire la solicitarea „reformării“ Hotărârii Curții Constituționale nr. 7 din 11 martie 2025 și anularea Deciziei BEC nr. 18D din 9 martie 2025 privind respingerea înregistrării candidaturii independente a domnului Călin Georgescu la alegerile pentru Președintele României din anul 2025, precum și a semnului electoral, Curtea constată că această cerere este formulată în afara cadrului procesual, întrucât obiectul deciziei BEC contestate în prezenta cauză este Decizia nr. 34D din 15 martie 2025 privind respingerea înregistrării candidaturii doamnei Diana Iovanovici-Șoșoacă la alegerile pentru Președintele României din anul 2025, precum și a semnului electoral.

61. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. f) din Constituție, al art. 11 alin. (1) lit. B.a), al art. 37 și 38 din Legea nr. 47/1992, precum și al art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 370/2004, cu majoritate de voturi,

1. Reiterând că rolul esențial al justiției constituționale este acela de a garanta prin interpretare judicioasă și în limitele competențelor constituționale protejarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale persoanei în fața oricăror abuzuri ale puterii instituționalizate, inclusiv ale dreptului însuși, afirm expres că scopul prezentei opinii separate nu este acela de a susține direct, indirect sau implicit persoane, declarații, opinii, discursuri, conduite, acțiuni sau comportamente, trecute, prezente sau viitoare, exprimate sau care vor fi exprimate de oricare dintre părțile sau candidații menționați în dosarele aflate pe rolul Curții Constituționale, indiferent de calitatea acestora, și de care înțeleg să mă delimitez cu fermitate. Opinia separată este expresia reafirmării unor principii de drept constituțional, a atașamentului la valorile și principiile democrației constituționale și ale statului de drept care trebuie deopotrivă să protejeze drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei și să sancționeze faptele de încălcare a legii, cu respectarea legii și a Constituției.

2. În dezacord cu soluția adoptată cu majoritate de voturi de Curtea Constituțională în soluționarea dosarelor nr. 1.033F/2025 și nr. 1.034F/2025 având ca obiect două contestații formulate împotriva Deciziei Biroului Electoral Central nr. 34D din 15 martie 2025 privind respingerea înregistrării unei candidaturi și a semnului electoral la alegerile pentru Președintele României în anul 2025, formulez prezenta opinie separată, considerând că instanța de control constituțional trebuia să admită contestațiile formulate (excluzând punctul 4 din contestația - obiect al Dosarului nr. 1.034F/2025) și să dispună Biroului Electoral Central înregistrarea candidaturii respectivei persoane pentru următoarele considerente:

3. În esență, consider că Hotărârea Curții Constituționale nr. 22 din 17 martie 2025 reflectă implicit aceleași considerente (motivare) care au stat la baza adoptării Hotărârii nr. 2/2024 prin care Curtea a respins candidatura aceleiași persoane la alegerile pentru Președintele României în anul 2024. Argumentele pe care le-am dezvoltat și care au susținut Opinia separată la Hotărârea nr. 2/2024 sunt valabile și pentru prezenta opinie separată și privesc unitar întregul mecanism de evaluare subiectivă a unei candidaturi introdus prin Hotărârea nr. 2/2024, respectiv condițiile, competența și conținutul evaluării. Astfel, consider că instanța de contencios constituțional, pe calea unei interpretări proprii a competenței generale prevăzute la art. 146 lit. f) din Constituție, a stabilit două noi condiții de eligibilitate de rang constituțional pentru persoanele care candidează la alegerile pentru Președintele României, constând în respectarea Constituției și apărarea democrației. Aceste condiții nu sunt prevăzute expres nici în Legea fundamentală, nici în Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României. Totodată, Curtea Constituțională și-a stabilit prin aceeași hotărâre și competența de a verifica dacă, în exercitarea dreptului politic de a fi ales în funcția de Președinte al României, un candidat îndeplinește noile condiții de eligibilitate de natură constituțională referitoare la respectarea Constituției și a democrației, respectiv de a evalua conduita și declarațiile publice ale persoanei candidat, precum și efectele acestora în plan constituțional (paragraful 58). Această structură unitară argumentativă a opiniilor separate nu vine în contradicție cu cea folosită de instanța de contencios constituțional la adoptarea Hotărârii nr. 7 din 11 martie 2025, întrucât, în cazul respectiv, Curtea nu a realizat o evaluare proprie, implicită sau explicită a unor declarații, opinii sau conduite ale candidatului care țin de libertatea sa de exprimare. Ca urmare a individualizării realizate de Biroul Electoral Central, Curtea a constatat aceleași încălcări efective ale legilor electorale în privința finanțării nelegale și netransparente a campaniei electorale derulate de către candidatul în cauză, încălcări care au viciat și procesul electoral prezidențial din anul 2024 și au condus la anularea acestuia prin Hotărârea nr. 32/2024.

4. În opinia mea, respingerea candidaturii în discuție la alegerile pentru Președintele României în anul 2025 a fost dispusă de Biroul Electoral Central nu pentru motive de natură procedurală sau de competență care vizează obligația BEC de a respecta efectul general obligatoriu al deciziilor și hotărârilor Curții Constituționale și de a verifica condițiile de eligibilitate stabilite de Curtea Constituțională prin raportare la considerentele Hotărârii nr. 32/2024. Problema de drept fundamentală (care este și una de principiu) vizează interzicerea exercitării dreptului politic de a fi ales ca urmare a constatării de către Curtea Constituțională, prin Hotărârea nr. 2/2024, a încălcării Constituției de către candidatul respectiv, ca urmare a încălcării de către acesta a limitelor libertății de exprimare în discursul politic. Așadar, consider că BEC a respins înregistrarea acestei candidaturi fundamentându-și decizia integral pe conținutul argumentativ al Hotărârii nr. 2/2024.

5. Prezenta opinie separată nu pune în discuție competența și obligația Biroului Electoral Central de a respecta deciziile și hotărârile Curții Constituționale, respectiv de a verifica, exclusiv cu privire la noul proces electoral, condițiile suplimentare de eligibilitate de rang constituțional dezvoltate prin jurisprudența instanței de contencios constituțional, dar numai în legătură cu conținutul argumentativ al Hotărârii nr. 32/2024. Totuși, din analiza Deciziei BEC nr. 34D din 15 martie 2025 rezultă că, în urma raționamentului propriu, Biroul Electoral Central a constatat că persoana în cauză nu poate candida la funcția de Președinte al României la alegerile prezidențiale din anul 2025 pentru că acesteia i-a fost deja respinsă candidatura pentru acest ciclu electoral prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2/2024. Așadar, fără alte evaluări proprii, Biroul Electoral Central a luat act și a aplicat argumentele și consecințele juridice ale Hotărârii Curții Constituționale nr. 2/2024 raportat la noua candidatură depusă de persoana în cauză. Ca atare, BEC a respins prin decizie această nouă candidatură pentru aceleași motive care au fundamentat respingerea primei candidaturi de către Curtea Constituțională prin Hotărârea nr. 2/2024.

6. Caracterul obligatoriu al deciziilor și hotărârilor Curții Constituționale nu poate fi opus și judecătorilor Curții Constituționale în exercitarea atribuției de soluționare a cauzelor. Dacă am accepta o asemenea obligativitate am ajunge la o consecință nedorită pentru dreptul constituțional însuși: la imposibilitatea modificării ulterioare a unui raționament al Curții Constituționale prin intermediul unui reviriment jurisprudențial justificat fie prin schimbarea condițiilor sociale care au determinat o anumită interpretare juridică, fie prin luarea în considerare a unor noi argumente care nu au fost avute în vedere la momentul la care o anumită interpretare a fost realizată de Curtea Constituțională. Într-un astfel de context care ar nega posibilitatea revirimentului jurisprudențial consider că jurisprudența constituțională ar deveni expresia sau chiar premisa unui absolutism normativ și o cauză pentru rigidizarea excesivă a dreptului, ceea ce contravine înseși ideii de justiție constituțională.

7. Prin urmare, în această paradigmă de interpretare, consider că Hotărârea Curții Constituționale nr. 2/2024 care reprezintă fundamentul argumentativ al Deciziei BEC nr. 34D din 15 martie 2025 nu se întemeiază pe niciuna dintre condițiile de eligibilitate obiective, de fond și de formă, reglementate expres prin Constituție și prin legea organică (Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României). Nicio dispoziție constituțională sau legală nu permite Curții Constituționale ca, pe calea interpretării propriei competențe (la rândul ei, expresă și limitativ prevăzută de Constituție și lege), să își extindă și să completeze sfera atribuției de soluționare cu două noi condiții pentru depunerea candidaturilor, condiții care au o vădită natură subiectivă prin modul în care se individualizează și se evaluează conduita și declarațiile publice ale unor persoane (întrucât vizează aspecte ce țin de comportamentul, opiniile, discursurile și declarațiile unei persoane). Întrucât introducerea celor două condiții noi de eligibilitate nu este rezultatul constatării unei neconstituționalități a prevederilor din Legea nr. 370/2004, rezultă că, în aplicarea directă a atribuției constituționale de la art. 146 lit. f) din Constituție, Curtea Constituțională a adăugat noi condiții de eligibilitate pentru candidații în alegerile prezidențiale, pe lângă cele prevăzute în Constituție și în Legea nr. 370/2004.

8. Așadar, pe fond, în mod direct, prin Hotărârea nr. 2/2024 și, în mod implicit, prin Hotărârea nr. 22 din 17 martie 2025, se evalueză subiectiv discursul, opiniile, declarațiile și comportamentul (acțiuni/fapte personale) unei persoane - candidat la funcția de Președinte al României, și se constată că acestea sunt contrare Constituției, persoana în cauză neavând un comportament constituțional responsabil și apt să exercite funcția Președintelui României de a veghea la respectarea Constituției. În opinia mea, această constatare se concretizează într-o veritabilă interdicție de a candida pentru persoana respectivă, fiindu-i astfel refuzat accesul la un drept electoral - dreptul de a fi ales. Or, în ordinea constituțională și legală, inclusiv în jurisprudența Curții, drepturile electorale pot fi interzise doar în situațiile expres și limitativ prevăzute de Constituție [art. 37 coroborat cu art. 16 alin. (3) și art. 40 alin. (3)] și de lege [respectiv art. 28 din Legea nr. 370/2004 și art. 66 alin. (1) lit. a) și d) din Codul penal privind pedepsele complementare]. Ca atare, în absența unuia dintre cazurile expres prevăzute de Constituție sau de lege, în lipsa unei hotărâri judecătorești definitive de interzicere a dreptului acestei persoane de a fi aleasă, ne menținem punctul de vedere exprimat anterior în sensul că, prin interpretarea propriei competențe, Curtea Constituțională nu ar fi putut să stabilească noi condiții de eligibilitate la funcția de Președinte al României și nici să constate neîndeplinirea lor prin raportare la încălcarea limitelor libertății de exprimare, de natură să conducă la interdicția dreptului politic de a fi ales.

9. În plus față de argumentele din opinia separată la Hotărârea nr. 2/2024, apreciez că, prin esența lor, cele două condiții de eligibilitate dezvoltate de Curtea Constituțională în Hotărârea nr. 2/2024 sunt generale, nefiind însoțite de criterii obiective de analiză menite să înlăture subiectivismul și arbitrarul în judecata lor prezentă și viitoare, în cazul analizei unor comportamente și declarații care țin de sfera libertății de exprimare. În absența unor sancțiuni efective (de natură penală, contravențională sau civilă) pentru încălcarea de către persoana în cauză a limitelor dreptului la liberă exprimare prevăzute în art. 30 alin. (7) din Constituție, care să fie constatate și dispuse de autoritățile competente conform legii și în urma unor proceduri care să permită accesul liber la justiție și garantarea dreptului la un proces echitabil, în opinia mea, Curtea Constituțională nu poate să interzică unei persoane să își exercite dreptul de a fi ales exclusiv pentru că a constatat încălcarea de către persoana în cauză a limitelor dreptului la liberă exprimare prevăzute în art. 30 alin. (7) din Constituție. Sancționarea încălcării limitelor libertății de exprimare poate fi rezultatul unor proceduri judiciare prevăzute de lege în sarcina altor instituții ale statului, neputând fi exercitată de Curtea Constituțională ca atribuție implicită sau derivată din competența sa generală de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României. Chiar dacă ar rămâne în sarcina Curții Constituționale o astfel de competență de a evalua noile condiții de eligibilitate în cazul candidaturilor la funcția de Președinte al României, ar fi necesară dezvoltarea unor condiții/criterii obiective clare, precise și predictibile, însoțite de garanții efective care să reflecte dreptul la un proces echitabil, pentru ca această evaluare să nu fie subiectivă și arbitrară.

10. Prezenta opinie are în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), care a statuat că libertatea de exprimare reprezintă unul dintre fundamentele esențiale ale oricărei societăți democratice, constituind o condiție primordială atât pentru progresul acesteia, cât și pentru dezvoltarea individuală a fiecărei persoane. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al articolului 10 (limitele dreptului la liberă exprimare), această libertate nu se limitează doar la „informațiile“ sau „ideile“ care sunt primite favorabil ori considerate inofensive sau neutre, ci se extinde și asupra celor care ofensează, șochează sau neliniștesc (Handyside c. Marea Britanie, Féret c. Belgia). În Cauza Sanchez c. Franța (2023), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că nu este o încălcare a art. 10 din Convenție privind libertatea de exprimare atunci când ingerința în libertatea de exprimare a fost expres „prevăzută de lege“ și „necesară într-o societate democratică“ (articolul 10 § 2). CEDO a considerat că deciziile instanțelor franceze care au sancționat încălcarea limitelor libertății de exprimare a unui politician pentru comentariile ilegale postate de terți, înaintea alegerilor pe pagina sa de Facebook, au fost justificate și proporționale în contextul protejării drepturilor altora și prevenirii tulburărilor și infracțiunilor. CEDO a constatat că ingerința în libertatea de exprimare a unei persoane era prevăzută de lege, urmărea un scop legitim, iar sancționarea încălcării limitelor libertății de exprimare a fost rezultatul derulării unor proceduri judiciare în fața instanțelor naționale și concretizate prin hotărâri judecătorești definitive. Într-un raționament similar, în Cauza Féret c. Belgia, CEDO a constatat că libertatea de exprimare a politicienilor nu poate fi absolută, aceștia având o responsabilitate socială mai mare întrucât influențează opinia publică, iar în cauză discursul politic prin care se instiga la ură și la intoleranță nu merita protecție sporită și trebuia sancționat, întrucât afecta ordinea publică și drepturile altor persoane și submina democrația. În consecință, CEDO recunoaște posibilitatea de a se dispune interdicția de a candida ca pedeapsă complementară unei pedepse penale pronunțate de o instanță judecătorească după derularea unui proces în care au fost respectate garanțiile procesuale ale persoanei condamnate.

11. În concluzie, apreciez cu titlu de principiu că sancțiunea interzicerii exercitării unui drept electoral ar trebui să intervină în urma unui proces judiciar, într-un contencios subiectiv, cu garanții procesuale care să reflecte dreptul la un proces echitabil, iar nu într-un contencios electoral obiectiv care vizează legalitatea și constituționalitatea procedurilor electorale, și nu a conduitelor politice ale candidaților.