Articolul 1
Senatul României:
1. constată că:
a) industria siderurgică din România, reprezentată de Uniunea Producătorilor de Oțel din România (UniRomSider), asociație patronală și profesională, are o cifră de afaceri de cca 5 miliarde euro anual și un număr de angajați direct de aproximativ 25.000;
b) sunt necesare soluții structurale pentru a proteja exporturile europene, astfel încât acestea să rămână competitive pe plan global;
2. consideră:
a) în congruență cu Ministerul Afacerilor Externe, că:
(i) planul de acțiune este un document strategic subsumat Busolei competitivității, fiind un pilon foarte important care acoperă o plajă largă de măsuri pentru asigurarea tranziției către noile tehnologii;
(ii) planul asigură circularitatea utilizării metalelor, facilitând reintroducerea metalelor în ciclul de producție, pentru evitarea risipei;
b) de comun acord cu Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului și cu UniRomSider, că:
(i) pentru dezvoltarea durabilă a industriei siderurgice este important ca planurile pentru noi capacități să fie în concordanță cu perspectivele realiste ale cererii de produse de oțel, iar capacitatea suplimentară să nu preia resurse de la industria siderurgică care sunt necesare pentru decarbonizare;
(ii) creșterea conștientizării în ceea ce privește problema capacității excedentare poate încuraja producătorii de oțel să își alinieze investițiile cu obiectivele de decarbonizare, dar și cu perspective realiste ale cererii, contribuind astfel la abordarea atât a emisiilor de CO_2, cât și a excesului capacității globale de producere a oțelului;
(iii) creșterea rapidă a capacității și a producției de oțel poate duce la perturbări comerciale dacă condițiile cererii locale sunt mai puțin robuste decât se aștepta;
c) în conformitate cu Ministerul Energiei, că:
(i) apreciem faptul că la nivelul Comisiei s-a realizat că este necesar să fie luate măsuri în vederea scăderii prețurilor la energie electrică și gaze naturale, astfel încât UE să își recapete competitivitatea pe piețele globale;
(ii) costul tranziției energetice spre o economie curată a pus un efort mare asupra statelor membre și consumatorilor, iar în momentul în care peste acest efort s-a suprapus criza energetică provocată de COVID și de războiul din Ucraina UE a început să resimtă într-un mod dramatic efectele creșterii prețurilor, care acum sunt aproape duble față de media perioadei 2014-2020;
(iii) măsura principală avută în vedere în cadrul comunicării este, practic, constituirea unei veritabile uniuni energetice, proces care a început încă din 2018, dar care în continuare este demonstrat că nu este efectiv funcțională și nu produce beneficii pentru toți membrii săi;
(iv) măsurile propuse în plan cresc gradul de complexitate al sistemelor energetice, cu riscurile și costurile aferente;
3. subliniază:
a) conjugat cu Ministerul Afacerilor Externe, că:
(i) planul asigură stimulentele financiare necesare adaptării la efortul de decarbonizare și la tehnologiile inovatoare;
(ii) planul este important pentru România, întrucât: asigură accesul la energie la prețuri rezonabile și la surse alternative de energie; implică măsuri de promovare a capacităților industriale; asigură protecția față de importurile din state terțe care promovează practici concurențiale neloiale; facilitează adaptarea industriei românești la noile condiții de pe piață și astfel promovează interesele țării noastre;
b) în convergență cu Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului și cu UniRomSider, că:
(i) este important să se țină seama de considerentele legate de cererea regională de oțel atunci când se evaluează dezvoltarea capacității, din cauza impactului asupra comerțului între regiuni;
(ii) este necesară implementarea unor reguli mai stricte împotriva practicilor de eludare;
(iii) noile investiții trebuie să ia în considerare nu numai cererea și oferta, ci și obiectivele privind schimbările climatice, inclusiv adoptarea celor mai bune tehnologii disponibile pentru a îmbunătăți eficiența energetică și a reduce emisiile de CO_2 pe termen cât mai scurt;
(iv) modernizarea tehnologiilor inovatoare și înlocuirea/ reducerea utilizării materiilor prime reprezintă situații pe termen lung pentru industrie;
c) pe aceeași linie cu Ministerul Energiei, că:
(i) pentru România, problematica interconectărilor energetice este una dintre cele mai importante, iar problema apare din nerealizarea unor proiecte de interconectare la nivelul unor state membre din Europa Centrală;
(ii) pe linia reducerii costurilor energiei, măsurile propuse sunt bune, dar, cât timp taxele propuse a fi reduse/eliminate reprezintă surse de venit pentru buget, acestea vor fi dificil de implementat, deși ar putea reprezenta cea mai eficientă măsură de reducere a costurilor pe termen scurt;
(iii) reducerea timpilor de autorizare a proiectelor de orice tip este o propunere foarte bună și apreciem că este necesară constituirea unui cadru general obligatoriu în acest sens, nu doar emiterea de orientări.