Articolul 1
Senatul României:
1. constată că:
a) această Carte albă prezintă câteva piste care trebuie explorate pentru revizuirea arhitecturii antifraudă (AAF) și a domeniilor de interes aferente;
b) Comisia invită părțile interesate tradiționale (Parlamentul European, Consiliul și Curtea de Conturi Europeană), precum și toți actorii AAF să contribuie la procesul de reflecție pe baza unor orientări, lucru care va permite luarea în considerare a opiniilor, precum și a rezultatelor evaluărilor în curs ale cadrelor juridice aplicabile anumitor actori relevanți pentru AAF (de exemplu, Eurojust, Europol, EPPO și OLAF) și pentru rapoartele publicate în temeiul Directivei privind protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene;
2. în congruență cu Ministerul Afacerilor Externe, consideră că:
a) propunerea poate fi un instrument esențial pentru a sprijini examinarea rapidă a cererilor care sunt susceptibile de a fi nefondate și pentru a facilita convergența în examinarea cererilor, reducând divergențele dintre practicile naționale și riscurile de litigii;
b) România gestionează volume semnificative de fonduri europene, inclusiv prin Mecanismul de redresare și reziliență; consolidarea guvernanței AAF la nivel european va necesita ajustări ale cooperării interinstituționale interne (DLAF - Departamentul pentru Lupta Antifraudă - punct național de contact al OLAF, ANAF/DGAF, MIPE, EPPO - procurori europeni delegați, MAI/IGPR, Ministerul Justiției, Curtea de Conturi, ONPCSB - Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor);
c) se prefigurează necesitatea alinierii procedurilor naționale cu eventuale standarde europene revizuite, în special în materie de partajare a datelor și utilizare a noilor tehnologii;
d) accentul pus pe interoperabilitatea bazelor de date și pe utilizarea AI presupune investiții consistente în infrastructuri IT, actualizarea standardelor de securitate cibernetică, precum și programe de formare avansată pentru personalul de control și investigație; crearea unor fluxuri rapide de schimburi de informații între autoritățile naționale și cele europene va fi esențială pentru a menține eficiența operațională;
e) este posibil ca, în urma acestei revizuiri, Comisia să propună actualizarea Regulamentului OLAF, îmbunătățirea mecanismelor de cooperare EPPO - Eurojust - Europol și consolidarea instrumentelor antifraudă vamale și fiscale; România va trebui să evalueze din timp implicațiile asupra legislației naționale și să pregătească eventuale ajustări legislative și procedurale;
3. de comun acord cu Ministerul Justiției, consideră că:
a) este extrem de importantă cooperarea dintre statele membre, precum și dintre acestea și instituțiile Uniunii Europene (UE), cu atât mai mult cu cât protecția intereselor financiare ale Uniunii reprezintă o responsabilitate comună a UE și a autorităților naționale;
b) pentru a îmbunătăți eficiența urmăririi penale a fraudelor și altor infracțiuni care afectează interesele financiare ale UE la nivel național și european, este necesară consolidarea mecanismelor de cooperare și a celor aferente schimbului de informații între autoritățile naționale și organismele competente ale UE;
c) un flux de date rapid și cuprinzător permite adoptarea la timp a măsurilor de indisponibilizare și asigură disponibilitatea activelor pentru confiscarea ulterioară a acestora;
4. conjugat cu Ministerul Afacerilor Externe, subliniază că:
a) reforma AAF este strâns legată de protejarea intereselor financiare ale Uniunii, condiționalitatea bugetară, buna guvernanță a fondurilor Mecanismului de redresare și reziliență și Strategia ProtectEU;
b) o arhitectură antifraudă eficientă va contribui indirect la combaterea altor forme grave de criminalitate care se bazează pe fraude financiare, consolidând totodată reziliența economică a Uniunii;
5. în convergență cu Ministerul Justiției, subliniază că:
a) o mai strânsă cooperare și un schimb de informații optimizat între OLAF, EPPO, Eurojust și Europol ar putea fi asigurate de:
(i) organizarea regulată a unor reuniuni operaționale comune, cu participarea autorităților naționale competente, inclusiv a oficiilor de recuperare și administrare a activelor;
(ii) utilizarea cât mai eficientă a rețelelor existente, precum CARIN (Rețeaua de recuperare a activelor), în care atât EPPO, cât și ARO-urile naționale (oficiile de recuperare a activelor) sunt implicate activ, pentru a promova schimbul de bune practici și a consolida capacitățile instituționale;
b) având în vedere multitudinea actorilor implicați în lupta antifraudă la nivel european și național, este importantă realizarea unui sistem cât mai coerent, axat pe sporirea sinergiilor și optimizarea resurselor disponibile.