HOTĂRÂRE nr. 132 din 3 noiembrie 2025

a) consolidarea componentei de anticipare a riscurilor, inclusiv prin integrarea celor climatice și de sănătate publică, prin cooperare interinstituțională și prin sprijinirea cercetării și inovării;

b) obiectivul creșterii rezilienței populației prin conștientizarea riscurilor, comunicare eficientă, adaptarea răspunsului la crize complexe și incluziunea persoanelor vulnerabile;

c) integrarea componentei „Pregătirea și răspunsul în situații de urgență sanitară“ în document, dat fiind faptul că această orientare se înscrie natural în arhitectura națională de gestionare integrată a urgențelor;

d) ideea instituirii unui hub de coordonare a crizelor, apreciind că acesta poate reprezenta un instrument util pentru consolidarea capacității Uniunii de a răspunde rapid și coordonat la crize cu impact transsectorial;

a) asupra necesității clarificărilor privind schimbarea formei juridice de la decizie la regulament, susținând că necesitatea acestei schimbări nu este suficient explicată și justificată, având în vedere și implicațiile acestei schimbări asupra competențelor statelor membre;

b) asupra faptului că revizuirea avută în vedere trebuie să asigure complementaritatea dintre acțiunile de la nivelul Uniunii și cele naționale, fără a crea sarcini administrative suplimentare sau suprapuneri instituționale;

c) că rolul hubului ar trebui să fie acela de facilitator al cooperării între statele membre și instituțiile europene, fără a diminua competențele naționale sau a interfera cu mecanismele interne de gestionare a crizelor.

d) și solicită clarificări privind arhitectura bugetară a Mecanismului Uniunii, pentru a evita diluarea finanțării dedicate protecției civile;

e) și sprijină extinderea domeniului de aplicare către crize transsectoriale și posibilitatea unei finanțări complete, dar subliniază că transparența criteriilor de eligibilitate și evitarea dublei finanțări sunt condiții indispensabile pentru credibilitatea și eficiența mecanismului. În consecință, au solicitat clarificări privind modul de finanțare a răspunsului la crize din Facilitatea Uniunii Europene;

f) asupra lipsei de claritate privind rezervele pentru solidaritate și ajutor de urgență (Solidarity and Emergency Aid Reserve) și solicită detalii privind integrarea acestora în noua propunere (eventual în Fondul pentru Solidaritate al Uniunii Europene);

a) clarificarea guvernanței multilaterale: extinderea rolului Uniunii Europene în urgențele sanitare ar trebui să fie însoțită de un cadru clar de coordonare între Comisia Europeană, Autoritatea pentru Pregătirea și Răspunsul în Situații de Urgență Sanitară (HERA), Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC), Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) și ministerele naționale, pentru a evita dublarea competențelor;

b) sustenabilitatea finanțării: deși suma propusă este semnificativă, distribuția fondurilor între domeniile de protecție civilă, sănătate și logistică nu este detaliată. Ar fi util un mecanism de alocare proporțional cu riscurile identificate la nivel național;

c) capacitate națională și interoperabilitate: implementarea noilor cerințe impune investiții în formare, digitalizare și infrastructură logistică. Statele cu capacități limitate (inclusiv România) ar putea beneficia de programe de consolidare instituțională sprijinite de Comisie;

d) aspecte privind protecția datelor și transparența: centralizarea evaluărilor de risc și a planurilor de răspuns implică schimb de date sensibile. Este necesar un echilibru între transparență, confidențialitate și securitate;

e) integrarea în politicile de sănătate publică: componenta de urgență sanitară trebuie corelată cu planurile naționale de pregătire pentru pandemii și cu strategiile Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) privind securitatea sanitară globală.