HOTĂRÂRE nr. 17 din 23 martie 2026

a) mobilitatea militară se bazează în principal pe infrastructura și echipamentele de transport cu dublă utilizare, ceea ce justifică integrarea acesteia în politica comună a Uniunii Europene (UE) în domeniul transporturilor. Normele privind transportul militar transfrontalier trebuie adaptate în cadrul existent al politicii de transport, în special deoarece multe operațiuni sunt realizate de operatori civili în numele forțelor armate. În același timp, impactul asupra transportului civil trebuie redus la minimum;

b) noul pachet privind mobilitatea militară face trecerea de la măsuri axate pe planuri de acțiune și angajamente politice la instrumente de reglementare, finanțare și coordonare la nivelul Uniunii;

a) în acord cu Ministerul Afacerilor Externe, obiectivul asigurării unui cadru pentru mobilitatea personalului, materialelor și echipamentelor din domeniul apărării în Uniunea Europeană și dezvoltarea infrastructurii cu dublă utilizare, în direcția realizării unui spațiu „Schengen militar“ la nivel european, cu respectarea deplină a suveranității statelor membre și a proceselor decizionale naționale în materia mișcărilor militare;

b) în acord cu Ministerul Afacerilor Externe, că optimizarea mobilității militare constituie o condiție esențială pentru credibilitatea posturii de descurajare a Uniunii Europene, pentru sprijinul acordat Ucrainei și pentru consolidarea cooperării dintre Uniune și NATO;

c) în acord cu Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, caracterul voluntar al rezervei de solidaritate, menită să abordeze lacunele referitoare la capacitățile de transport și logistice, inclusiv pe cele referitoare la securitatea energetică, cu care se confruntă statele membre, și insistă că statul membru în cauză trebuie să păstreze dreptul de control asupra desemnării respectivelor capacități; subliniază relevanța prepoziționării capacităților înregistrate în cadrul rezervei de solidaritate în mod preponderent în statele membre ale flancului estic; arată că instituirea unei rezerve de solidaritate va impune intensificarea dialogului cu partenerii privați, în scopul pregătirii și achiziționării echipamentelor de transport adecvate unei duble utilizări, și că identificarea prestatorilor de servicii cu utilizare dublă, coordonarea orizontală cu privire la toate aspectele tehnice incluse în regulament vor activa diferite paliere ale cadrului instituțional;

a) relevanța deosebită a punerii în practică a acțiunilor enunțate în Angajamentul privind mobilitatea militară din 2024: eliminarea blocajelor în privința infrastructurii de transport cu dublă utilizare și acordarea priorității investițiilor în amintita infrastructură, de-a lungul coridoarelor prioritare; accelerarea procedurilor de acordare a autorizațiilor de deplasare transfrontalieră a convoaielor și transporturilor militare, alături de consolidarea mecanismelor de coordonare națională; digitalizarea procedurilor și asigurarea securității cibernetice; sporirea cooperării dintre Uniune și NATO;

b) importanța menținerii unui echilibru între nevoile operaționale ale mobilității militare și funcționarea normală a transportului civil, în special în ceea ce privește gestionarea capacităților și a fluxurilor de trafic; consideră că vor fi necesare clarificări suplimentare, pe parcursul negocierilor legislative, privind aplicarea practică a autorizațiilor permanente, interacțiunea cu operatorii civili și responsabilitățile administratorilor de infrastructură;

c) importanța precizării în mod explicit a faptului că utilizarea rutelor alternative trebuie să aibă în vedere timpi de tranzitare comparabili cu utilizarea rutelor de bază, în contextul pregătirii rețelei de transport pentru dubla utilizare;

d) importanța dezvoltării infrastructurii de-a lungul coridorului nord-sud care conectează mările Baltică, Neagră și Egee, esențială pentru consolidarea rezilienței economice și militare a regiunii și care răspunde noilor provocări de securitate, dar și de-a lungul coridorului Rin-Dunăre, care și-au dovedit rolul esențial în contextul culoarelor de solidaritate UE-Ucraina, în privința cărora România a avut un rol vital în asigurarea fluxului de mărfuri către Ucraina și Republica Moldova, prin utilizarea căilor de transport critice precum Dunărea și Marea Neagră;

e) faptul că statele membre trebuie să aibă dreptul să preia temporar controlul asupra infrastructurii strategice cu dublă utilizare, în scopul reducerii riscurilor generate de proprietatea străină sau controlul străin asupra acesteia;

a) continuarea schimbului de bune practici și valorificarea învățămintelor desprinse din exercițiile naționale și multinaționale precedente, precum și din proiectele relevante derulate în cadrul cooperării structurate permanente (PESCO), în legătură cu direcțiile de acțiune vizate de noul pachet privind mobilitatea militară;

b) consolidarea permanentă a parteneriatului dintre Uniune și NATO în domeniul mobilității militare, prin sporirea coerenței și interoperabilității dintre mecanismele de răspuns ale celor două organizații, inclusiv din perspectiva evitării suprapunerii activităților acestora; salută acordarea unui tratament echivalent celui conferit statelor membre solicitante țărilor terțe care sunt părți la Tratatul Atlanticului de Nord în privința procedurilor și normelor uniforme privind autorizațiile pentru transportul militar;

c) inițiativele de consolidare a conectivității transporturilor Republicii Moldova și Ucrainei cu Uniunea Europeană, în contextul extinderii coridoarelor europene de transport la cele două țări, în temeiul Regulamentului (UE) 2024/1.679 privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport;

a) acordarea unei atenții sporite și unei finanțări adecvate consolidării coridoarelor care traversează statele membre aflate pe flancul estic, din perspectiva importanței lor geopolitice, precum și capacităților maritime, mobilității militare și protecției infrastructurii critice maritime din zona Mării Negre;

b) clarificarea „situației excepționale“, prin raportare la cazul de forță majoră și la cazul fortuit, în contextul revocării autorizației pentru transportul militar;

c) asigurarea conformității măsurilor referitoare la reziliența infrastructurii strategice cu dublă utilizare, preconizate prin propunerea de regulament, cu Directiva (UE) 2022/2.557 privind reziliența entităților critice, în scopul evitării creării unei complexități normative inutile și asigurării unor sinergii între sistemele relevante;

d) o alocare financiară a Uniunii, distinctă, necompetitivă, pentru lucrările de infrastructură din statele membre din flancul estic al NATO;

a) evaluarea oportunității de a preciza în viitorul regulament posibilitatea de a declanșa Sistemul european de răspuns consolidat pentru mobilitatea militară („EMERS“) în cazul activării clauzei de apărare reciprocă, reglementată la art. 42 alin. (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), a clauzei de solidaritate, stabilită la art. 222 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), precum și în situația misiunilor și operațiunilor Uniunii Europene în cadrul politicii de securitate și apărare comună (PSAC);

b) având în vedere cerințele și nevoile mobilității militare, se impune orientarea nevoilor de investiții ale Uniunii Europene în următorul cadru financiar multianual în vederea:

c) includerea tuturor activităților care determină acțiuni de asigurare a rețelei de transporturi militare în siguranță într-un plan de investiții distinct, care să prevadă linii bugetare specifice și apeluri pentru modernizări tehnologice pe fiecare componentă care interacționează cu deplasarea rapidă a tehnicii militare și a personalului; susține luarea în considerare de către Comisia Europeană și extinderea eligibilității costurilor, în scopul evitării pierderii resurselor;

d) și apreciază că ar trebui create fonduri dedicate pentru investițiile în infrastructura de mobilitate militară transfrontalieră, aliniate cu prioritățile de apărare și securitate ale statelor membre, și că, în paralel, Uniunea ar trebui să simplifice procedurile de autorizare a transportului militar; subliniază caracterul esențial al cooperării dintre statele membre în scopul armonizării reglementărilor de frontieră, pentru a permite un flux rapid de trupe și echipamente;