ARTICOL UNIC
Luând în considerare Opinia nr. 7c-21/203, adoptată de Comisia pentru afaceri europene în ședința din 10 martie 2026, Camera Deputaților:
1. susține obiectivul asigurării unui cadru pentru mobilitatea personalului, materialelor și echipamentelor din domeniul apărării în Uniunea Europeană și dezvoltarea infrastructurii cu dublă utilizare, în direcția realizării unui spațiu „Schengen militar“ la nivel european, cu respectarea deplină a suveranității statelor membre și a proceselor decizionale naționale în materia mișcărilor militare;
2. consideră că realizarea unui spațiu european funcțional al mobilității militare reprezintă o prioritate strategică pentru securitatea Uniunii Europene și pentru consolidarea capacității de descurajare și apărare colectivă, în special în contextul deteriorării mediului de securitate european generat de agresiunea Federației Ruse împotriva Ucrainei;
3. constată că noul pachet privind mobilitatea militară face trecerea de la măsuri axate pe planuri de acțiune și angajamente politice la instrumente de reglementare, finanțare și coordonare la nivelul Uniunii;
4. consideră că mobilitatea militară trebuie să includă toate modurile de transport, să se desfășoare cu implicarea autorităților naționale competente, inclusiv a ministerelor apărării, din statele membre și să abordeze obstacolele în materia reglementării, infrastructurii și capacităților, pentru a îmbunătăți în mod semnificativ deplasarea nestingherită a trupelor și a echipamentelor în întreaga Uniune; amintește importanța realizării unei cartografieri exacte a stării actuale a infrastructurii de transport în raport cu nevoile militare și în perspectiva adaptării ei la nevoile de dublă utilizare;
5. este de acord că optimizarea mobilității militare constituie o condiție esențială pentru credibilitatea posturii de descurajare a Uniunii Europene, pentru sprijinul acordat Ucrainei și pentru consolidarea cooperării dintre Uniune și NATO;
6. subliniază importanța implementării acțiunilor prevăzute în Angajamentul privind mobilitatea militară 2024, în special prin eliminarea blocajelor legate de infrastructura de transport cu dublă utilizare și prin prioritizarea investițiilor în această infrastructură de-a lungul coridoarelor prioritare; în acest sens, propune accelerarea procedurilor de autorizare a deplasărilor transfrontaliere ale convoaielor și transporturilor militare, consolidarea mecanismelor de coordonare națională, digitalizarea procedurilor și asigurarea securității cibernetice, precum și intensificarea cooperării dintre Uniunea Europeană și NATO;
7. sprijină continuarea schimbului de bune practici și valorificarea învățămintelor desprinse din exercițiile naționale și multinaționale precedente, precum și din proiectele relevante derulate în cadrul cooperării structurate permanente (PESCO), în legătură cu direcțiile de acțiune vizate de noul pachet privind mobilitatea militară;
8. sprijină consolidarea permanentă a parteneriatului dintre Uniune și NATO în domeniul mobilității militare, prin sporirea coerenței și interoperabilității dintre mecanismele de răspuns ale celor două organizații, inclusiv din perspectiva evitării suprapunerii activităților acestora; salută acordarea unui tratament echivalent celui conferit statelor membre solicitante țărilor terțe care sunt părți la Tratatul Atlanticului de Nord în privința procedurilor și normelor uniforme privind autorizațiile pentru transportul militar;
9. subliniază importanța dezvoltării infrastructurii de-a lungul coridorului nord-sud care conectează mările Baltică, Neagră și Egee, esențială pentru consolidarea rezilienței economice și militare a regiunii și care răspunde noilor provocări de securitate, dar și de-a lungul coridorului Rin-Dunăre, care a dovedit rolul esențial în contextul culoarelor de solidaritate UE-Ucraina, în privința cărora România a avut un rol vital în asigurarea fluxului de mărfuri către Ucraina și Republica Moldova, prin utilizarea unor rute de transport strategice, precum Dunărea și Marea Neagră;
10. evidențiază rolul strategic al României pentru mobilitatea militară europeană, având în vedere poziția sa la Marea Neagră, rolul Portului Constanța ca nod logistic major, precum și conectivitatea cu Ucraina și Republica Moldova, care contribuie la consolidarea flancului estic al Uniunii Europene și al NATO;
11. consideră esențială dezvoltarea coridoarelor de mobilitate militară care conectează regiunea Mării Negre cu Europa Centrală, inclusiv axele de transport care traversează România și care asigură conectivitatea între Portul Constanța, infrastructura logistică națională și frontiera de vest a Uniunii Europene;
12. solicită acordarea unei atenții sporite și unei finanțări adecvate consolidării coridoarelor care traversează statele membre aflate pe flancul estic, din perspectiva importanței lor geopolitice, precum și capacităților maritime, mobilității militare și protecției infrastructurii critice maritime din zona Mării Negre;
13. susține inițiativele de consolidare a conectivității transporturilor Republicii Moldova și Ucrainei cu Uniunea Europeană, în contextul extinderii coridoarelor europene de transport la cele două țări, în temeiul Regulamentului (UE) 2024/1.679 privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport;
14. apreciază că propunerea de regulament privind mobilitatea militară este conformă cu principiul subsidiarității, în măsura în care ea urmărește să faciliteze transportul militar de echipamente, mijloace de transport și infrastructură cu dublă utilizare, în cadrul Uniunii și dincolo de frontierele sale externe, și să asigure un impact minim asupra transportului civil;
15. consideră că respectarea principiului proporționalității este asigurată prin echilibrul dintre simplificarea procedurilor pentru transportul militar și responsabilitatea statelor membre de a decide asupra deplasării propriilor forțe sau asupra tranzitului forțelor altor state, prin reducerea impactului asupra sectorului civil, în contextul facilitării mobilității militare, și prin instituirea unei abordări graduale asupra cadrului de reglementare care va viza operatorii civili implicați în operațiunile de transport militar din Uniune;
16. subliniază importanța menținerii unui echilibru între nevoile operaționale ale mobilității militare și funcționarea normală a transportului civil, în special în ceea ce privește gestionarea capacităților și a fluxurilor de trafic; consideră că vor fi necesare clarificări suplimentare, pe parcursul negocierilor legislative, privind aplicarea practică a autorizațiilor permanente, interacțiunea cu operatorii civili și responsabilitățile administratorilor de infrastructură;
17. evidențiază rolul esențial al exercițiilor anuale ale statelor membre pentru mobilitatea militară în scopul testării practice a procedurilor și infrastructurii relevante;
18. solicită clarificarea „situației excepționale“, prin raportare la cazul de forță majoră și la cazul fortuit, în contextul revocării autorizației pentru transportul militar;
19. susține caracterul voluntar al rezervei de solidaritate, menită să abordeze lacunele referitoare la capacitățile de transport și logistice, inclusiv cele referitoare la securitatea energetică, cu care se confruntă statele membre, și insistă că statul membru în cauză trebuie să păstreze dreptul de control asupra desemnării respectivelor capacități; subliniază relevanța prepoziționării capacităților înregistrate în cadrul rezervei de solidaritate în mod preponderent în statele membre ale flancului estic; arată că instituirea unei rezerve de solidaritate va impune intensificarea dialogului cu partenerii privați, în scopul pregătirii și achiziționării echipamentelor de transport adecvate unei duble utilizări, și că identificarea prestatorilor de servicii cu utilizare dublă și coordonarea orizontală cu privire la toate aspectele tehnice incluse în regulament vor activa diferite paliere ale cadrului instituțional;
20. este de acord cu faptul că statele membre trebuie să aibă dreptul să preia temporar controlul asupra infrastructurii strategice cu dublă utilizare, în scopul reducerii riscurilor generate de proprietatea străină sau controlul străin asupra acesteia;
21. subliniază importanța precizării în mod explicit a faptului că utilizarea rutelor alternative trebuie să aibă în vedere timpi de tranzitare comparabili cu utilizarea rutelor de bază, în contextul pregătirii rețelei de transport pentru dubla utilizare;
22. recomandă evaluarea oportunității de a preciza în viitorul regulament posibilitatea de a declanșa Sistemul european de răspuns consolidat pentru mobilitatea militară („EMERS“) în cazul activării clauzei de apărare reciprocă, reglementată la art. 42 alin. (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), al clauzei de solidaritate, stabilită la art. 222 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), precum și în situația misiunilor și operațiunilor Uniunii Europene în cadrul politicii de securitate și apărare comună (PSAC);
23. subliniază importanța integrării cerințelor de securitate cibernetică în toate sistemele digitale destinate gestionării mobilității militare, având în vedere caracterul strategic al infrastructurii de transport și al fluxurilor logistice;
24. susține dezvoltarea unui sistem digital european securizat pentru gestionarea autorizațiilor și formalităților aferente transportului militar, în vederea simplificării procedurilor și reducerii termenelor administrative;
25. solicită asigurarea conformității măsurilor referitoare la reziliența infrastructurii strategice cu dublă utilizare, preconizate prin propunerea de regulament, cu Directiva (UE) 2022/2.557 privind reziliența entităților critice, în scopul evitării creării unei complexități normative inutile și asigurării unor sinergii între sistemele relevante;
26. solicită o alocare financiară a Uniunii, distinctă, necompetitivă, pentru lucrările de infrastructură din statele membre din flancul estic al NATO;
27. având în vedere cerințele și nevoile mobilității militare, consideră că se impune orientarea nevoilor de investiții ale Uniunii, în următorul cadru financiar multianual, în vederea:
– asigurării libertății de deplasare pe căile rutiere și feroviare fără restricții de gabarit sau tonaj;
– amenajării unor căi de transport alternative, de rezervă, în afara celor patru culoare europene stabilite;
– amenajării și dotării unor capacități de intervenție în timpul cel mai scurt (maximum două ore) pentru deblocarea sau refacerea acelor porțiuni sau puncte aflate pe rutele stabilite de transport, în cazul apariției unor incidente care ar putea provoca întreruperea sau întârzierea deplasării transporturilor militare;
– asigurării personalului cu atribuții specifice, care să contribuie la fluidizarea transporturilor militare, atât în punctele de îmbarcare/debarcare, cât și pe durata deplasării acestora;
28. propune includerea tuturor activităților care determină acțiuni de asigurare a rețelei de transporturi militare în siguranță într-un plan de investiții distinct, care să prevadă linii bugetare specifice și apeluri pentru modernizări tehnologice pe fiecare componentă care interacționează cu deplasarea rapidă a tehnicii militare și a personalului; susține luarea în considerare, de către Comisia Europeană, și extinderea eligibilității costurilor, în scopul evitării pierderii resurselor;
29. apreciază că ar trebui create fonduri dedicate pentru investițiile în infrastructura de mobilitate militară transfrontalieră, aliniate cu prioritățile de apărare și securitate ale statelor membre, și că, în paralel, Uniunea ar trebui să simplifice procedurile de autorizare a transportului militar; subliniază caracterul esențial al cooperării între statele membre în scopul armonizării reglementărilor de frontieră, pentru a permite un flux rapid de trupe și echipamente;
30. evidențiază imperativul identificării unui echilibru adecvat între predictibilitatea investițiilor, necesară atât pentru sectorul public, cât și pentru cel privat, și dezvoltarea tehnologică.