REGULAMENT din 10 mai 2002

Echivalentul subventiei nete a unui ajutor pentru investiții

Metoda de calcul a echivalentului subventiei nete, denumit în continuare ESN, este o metoda utilizata de Consiliul Concurentei în evaluarea pe care acesta o face în cazul schemelor notificate de furnizorul de ajutor.

1. Principii generale

Calculul ESN consta în aducerea tuturor formelor de ajutor legate de o investiție la un numitor comun, acesta fiind intensitatea neta, în scopul de a le compara între ele sau cu un plafon predeterminat. Este vorba de o metoda de comparare ex ante care nu reflecta întotdeauna realitatea contabila. Ajutoarele fiscale sunt considerate ajutoare legate de investiție atunci când au la baza o sumă investită în regiune. În plus, orice ajutor fiscal poate intră în această categorie dacă se stabilește un plafon exprimat ca procent din suma investită în regiune. Atunci când acordarea unui ajutor fiscal este esalonata pe mai mulți ani, fiecare suma care rămâne la sfârșitul unui an dat poate fi reportata pentru anul următor și majorată conform nivelului ratei de referința.

Intensitatea neta reprezintă avantajul final pe care întreprinderea îl poate obține de pe urma ajutorului, în comparatie cu valoarea neta (fără suma T.V.A.) a investiției subvenționate. Calculul va lua în considerare doar cheltuielile de capital fix în terenuri, clădiri și echipamente, care constituie baza standard.

În cazul schemelor de ajutor de stat a căror baza cuprinde cheltuieli suplimentare, acestea din urma trebuie să fie limitate la o anumită proporție din baza standard. Astfel, toate schemele de ajutor vor fi examinate în funcție de intensitatea lor aferentă doar cheltuielilor prevăzute în baza standard, asa cum prezintă următoarele exemple. Acest sistem de recalculare a intensitatilor nu se aplică investițiilor în imobilizari necorporale vizate la art. 7 din prezentul regulament.

Exemplul nr. 1:

- Baza schemei: echipamente;

- Intensitatea maxima a schemei: 30%.

Deoarece toate cheltuielile eligibile ale schemei de ajutor figurează în baza standard, Consiliul Concurentei va tine seama doar de intensitatea maxima a schemei, adică 30%. Dacă plafonul intensitatii autorizat de Consiliul Concurentei în regiunea avută în vedere este de 30%, schema de ajutor va fi considerată compatibila în aceasta privinta.

Exemplul nr. 2:

- Baza schemei: echipamente, clădiri + brevete în limita a 20% din cheltuielile precedente;

- Intensitatea maxima a schemei: 30%.

Toate cheltuielile eligibile figurează fie în baza standard (echipamente, clădiri), fie în lista cheltuielilor necorporale eligibile (brevete). Acestea din urma nu trebuie să depășească 25% din baza standard. În aceste condiții, Consiliul Concurentei va tine seama direct de intensitatea maxima a schemei, adică 30%. Dacă plafonul intensitatii autorizat de Consiliul Concurentei în regiunea avută în vedere este de 30%, schema de ajutor va fi considerată compatibila din acest punct de vedere.

Exemplul nr. 3:

- Baza schemei: clădiri, echipamente, terenuri + stocuri în limita a 50% din cheltuielile precedente;

- Intensitatea maxima a schemei: 30%

Consiliul Concurentei va lua în considerarea intensitatea maxima a schemei redusă la baza standard, adică: 30% x 1,5 = 45%. Dacă plafonul intensitatii autorizat de Consiliul Concurentei în regiunea avută în vedere este de 30%, schema nu va fi considerată compatibila, decât dacă intensitatea sa va fi redusă la 30%: 1,5 = 20%

Exemplul nr. 4:

- Baza schemei: clădiri;

- Intensitatea maxima a programului: 60%

Dacă plafonul regional autorizat de Consiliul Concurentei este de 30%, nu exista garanția ca ajutoarele respective vor respecta acest plafon. Intensitatea prevăzută prin schema de ajutor este superioară plafonului regional, dar este aplicată unei baze reduse. Schema nu va fi deci considerată compatibila în aceasta privinta decât dacă este adăugată o condiție expresă privind respectarea plafonului regional aplicat bazei complete.

Determinarea ESN se bazează numai pe calcule legate de regimul de impozitare și de metodele de actualizare, excepție făcând cazul anumitor forme de ajutor care reclama un tratament specific. Aceste calcule sunt bazate pe elemente furnizate de schema de ajutor sau de legislația fiscală, precum și pe anumiti parametri stabiliți prin convenție.

1.1. Impozitare

Intensitatea ajutorului trebuie calculată după impunerea fiscală, adică după ce au fost deduse impozitele plătibile pe suma ajutorului și, în special, a impozitului pe profit. Aceasta este baza notiunii de ESN, care reprezintă ajutorul obținut de beneficiar după plata impozitelor legate de acesta, presupunand ca întreprinderea obține profit încă din primul an, astfel încât asupra sumei ajutorului se percepe impozitul maxim.

1.2. Actualizarea

Calcule de actualizare sunt necesare în diferite stadii ale determinării ESN. În primul rând, atunci când ajutoarele și/sau cheltuielile pentru investiții sunt eșalonate în timp, trebuie luat în considerare calendarul real al vărsămintelor de ajutoare și al cheltuielilor. În consecința, cheltuielile pentru investiții și vărsămintele de ajutoare sunt reportate, printr-un calcul de actualizare, la sfârșitul anului în care întreprinderea efectuează prima transa de amortizare. În al doilea rând, astfel de calcule sunt necesare pentru a actualiza valoarea beneficiilor obținute ca urmare a rambursarii unui împrumut cu dobânda subventionata sau a impozitului prelevat din ajutor.

Rata utilizata în astfel de cazuri este rata de referința/de actualizare. Pe lângă utilizarea sa ca rata de actualizare, ea este, de asemenea, folosită pentru a calcula partea subventionata din dobânda unui împrumut cu dobânda redusă.

1.3. Cazuri particulare

În afară de calculele privitoare la impozitare și actualizare descrise anterior, unele forme de ajutor necesita o analiza particulară. Astfel, în cazul ajutorului acordat în vederea închirierii unei clădiri, ajutorul este evaluat prin actualizarea diferenței dintre chiria plătită de întreprindere și o chirie teoretică egala cu o rata de referința aplicată la valoarea clădirii, majorată cu o sumă corespunzătoare amortizarii clădirii în anul respectiv. O metoda similară este utilizata și pentru ajutoarele pentru finanțarea investițiilor prin leasing. Cheltuielile legate de achiziționarea terenului sau clădirilor de către întreprinderea care arendeaza sau închiriază pot fi considerate eligibile cu condiția să se dovedească necesitatea ajutorului în cauza.

În cazul ajutorului acordat în vederea arendării de terenuri, arenda teoretică este calculată în funcție de nivelul ratei de referința diminuat cu nivelul ratei inflației, aplicată la valoarea terenului.

2. Echivalentul subventiei nete al unui ajutor pentru investiții acordat sub forma de subvenție de capital

2.1. Principii generale

Ajutorul pentru investiții acordat unei întreprinderi sub forma de subvenție de capital este exprimat într-o primă faza ca un procent din investiție, reprezentând echivalentul subventiei nominale sau echivalentul subventiei brute.

Conform metodei uzuale de evaluare a ajutoarelor, echivalentul subventiei nete a ajutorului îl constituie beneficiul care rămâne la dispoziția întreprinderii după plata impozitului pe profit.

În cea mai mare parte a cazurilor, subvenția nu este impozabilă ca atare, ci este deductibilă fiscal din valoarea investiției amortizabile. Ca urmare, pentru ca beneficiază de ajutor, investitorul amortizeaza în fiecare an o sumă mai mica decât dacă nu ar fi beneficiat de ajutor.

Întrucât amortizarile se deduc din profitul impozabil, o subvenție crește partea prelevata de stat în fiecare an sub forma de impozit pe profit.

Aceasta metoda de impozitare a subventiei, care consta în integrarea acesteia în profituri în același ritm cu amortizarile, este des utilizata, de exemplu, în țările Uniunii Europene, fără ca aceasta sa însemne ca în alte tari nu pot fi intalnite și alte metode.

2.2. Exemple de calcul

Exemplul nr. 1: Subvenția nu este impozabilă.

Subvențiile sunt contabilizate în general ca venituri și sunt impozitate. Totuși, în special în cazul anumitor ajutoare pentru cercetare-dezvoltare, este posibil ca ele să fie exceptate de la plata impozitului. În acest caz, echivalentul subventiei nete este egal cu subvenția nominală.

Exemplul nr. 2: Investiția implica o singura categorie de cheltuieli și subvenția este impozitată în întregime la sfârșitul primului exercițiu financiar.

Aceasta presupune ca întreaga subvenție este supusă impozitului pe profit aplicabil agenților economici încă din primul an. Aceasta reglementare nu este excesiva dacă se admite ca întreprinderile, în general deficitare pe parcursul primilor ani de activitate, au posibilitatea să-și reporteze pierderile pe mai multe exercitii financiare.

Pentru a calcula ESN al acestei subvenții, se deduce din această sumă impozitului cu care va fi taxată.

De exemplu: Investiții: 100

Subvenție nominală: 20

Rata impozitării: 40%

Impozitul prelevat pentru subvenție este de 20 x 40% = 8

ESN va fi: (20-8)/100=12%

Exemplul nr. 3: Investiția implica o singura categorie de cheltuieli și subvenția este impozitată liniar, timp de cinci ani.

În acest caz, subvenția este impozitată în cote egale, pe o perioadă de cinci ani. Pe durata acestor cinci ani beneficiile se vor majoră, în fiecare an, cu o cincime din subvenție. Pentru a calcula ESN, sumele actualizate ale impozitului prelevat în fiecare an din cei cinci, conform regimului fiscal aplicabil, vor fi scăzute din suma ajutorului acordat.

De exemplu: Investiții: 100

Subvenție nominală: 20

Rata impozitării: 40%

Rata de actualizare: 8%

În tabelul următor este prezentat modul în care sunt calculate impozitele prelevate anual asupra subventiei, precum și valoarea lor actualizată:

Totalul ultimei coloane reprezintă suma impozitelor actualizate prelevate în fiecare an. Acesta trebuie scăzut din subvenția nominală pentru a se obține ESN.

ESN va fi: (20-6,9)/100 = 13,1%.

NOTĂ:

Impozitul prelevat pe ajutor este actualizat la sfârșitul primului an presupunand ca întreprinderea efectuează prima transa de amortizare la această dată.

Exemplul nr. 4: Investiția presupune trei categorii de cheltuieli: terenuri, clădiri și echipamente, impozitate în rate diferite.

Aceste trei categorii de cheltuieli constituie ceea ce s-a convenit a fi numita baza standard a ajutorului. Repartizarea investiției pe cele trei tipuri de cheltuieli, pentru calcularea ESN în cazul unei scheme de ajutor de stat, se realizează prin utilizarea ponderilor de mai jos, valoarea exactă urmând a fi stabilită de Consiliul Concurentei în funcție de condițiile concrete existente la momentul respectiv (suma ponderilor = 100):

- terenuri - între 1% și 5%;

- clădiri - între 30% și 50%;

- echipamente - între 45% și 65%.

Pe de altă parte, în cazul subvențiilor individuale se utilizează ponderea efectivă a celor trei categorii de cheltuieli prezente în baza standard.

Dat fiind ca rata de impozitare a subventiei este diferita pentru fiecare categorie de cheltuieli, este necesar, în primul rând, ca subvenția să fie distribuita proporțional între pozițiile care formează baza ajutorului.

Se calculează apoi sumele percepute cu titlu de impozit, separat pentru fiecare categorie de cheltuieli (aceste calcule sunt de același tip cu cele prezentate în tabelul de la Exemplul nr. 3).

Aceste prelevări sunt scăzute apoi din subvenția nominală pentru a obține ESN:

ESN = Subvenția nominală minus:

- impozitul prelevat pe subvenția alocata pentru terenuri;

- impozitul prelevat pe subvenția alocata pentru clădiri;

- impozitul prelevat pe subvenția alocata pentru echipamente.

Calculul impozitului prelevat pentru subvenția destinată terenurilor

În general, terenurile nu sunt amortizabile. Presupunand ca subvenția este impozitată în același ritm în care are loc amortizarea, subvenția acordată pentru terenuri nu este impozitată și, în consecința, nu vor fi scăzute impozite din subvenția acordată.

Calculul impozitului prelevat pentru subvenția destinată clădirilor

Presupunand ca subvenția pentru clădiri se impozitează în același ritm în care are loc amortizarea, adică 20 de ani, în transe egale:

- subvenția nominală alocata pentru clădiri va fi de 20 x 33% = 6,6;

- în fiecare an, partea din subvenție integrată în profit va fi de: 6,6/20 = 0,33;

- valoarea impozitului prelevat pentru aceasta parte va fi de: 0,33 x 55% = 0,18.

Referitor la subvenția acordată pentru clădiri, o valoare de 0,18 din profit va fi datorată în fiecare an pe o perioadă de 20 de ani. În cazul în care aceasta serie de plati este actualizată la sfârșitul primului an (calcule de același tip cu cele din tabelul pentru Exemplul 3), totalul impozitului prelevat în această perioadă ca urmare a subventiei acordate pentru clădiri va fi de 1,925.

Calculul impozitului prelevat pentru subvenția destinată echipamentelor

Se presupune ca subvenția destinată echipamentelor este impozitată în același ritm în care are loc amortizarea, adică degresiv, în cinci ani, ritmul fiind următorul: 40%, 24%, 14,4%, 10,8% și 10,8%.

Spre deosebire de situația clădirilor, în acest caz impozitarea este diferita în fiecare an, astfel încât calculul impozitului va trebui efectuat an de an. Partea din subvenția nominală destinată echipamentelor este de: 20 x 64% = 12,8

Calculul prelevarilor de impozit:

Calculul echivalentului subventiei nete

- Subvenție nominală 20

Diminuată cu:

Observații

1. Impozitarea subvențiilor, menționată în metoda uzuală de evaluare a ajutoarelor prezentată mai sus, depinde, pe de o parte, de legislația fiscală în vigoare și, pe de altă parte, de modalitățile particulare presupuse de schema în cauza.

2. Pentru calculul ESN trebuie să se cunoască exact:

- nivelul impozitului pe profit aplicat agentului economic respectiv;

- regulile de amortizare în vigoare sau metoda specifică de integrare a subventiei în beneficiile prevăzute de schema în cauza.

3. Echivalentul subventiei nete al unui ajutor pentru investiții acordat sub forma de împrumut cu dobânda redusă

3.1. Principii generale

Ajutorul pentru investiții acordat unei întreprinderi sub forma de împrumut cu dobânda redusă se exprima, în primul rând, prin numărul de puncte procentuale, reprezentând diferența între nivelul ratei de referința și cel al ratei percepute de instituția creditoare.

Aceasta bonificație are ca unic efect diminuarea sarcinii dobânzii, rambursarea împrumutului putând să se efectueze în același mod, indiferent dacă rata dobânzii este normală sau redusă.

Acest avantaj se exprima ca procent din investiție, ca și în cazul subventiei de capital, obtinandu-se astfel echivalentul subventiei nominale sau echivalentul subventiei brute.

Acesta nu reprezintă, însă, neapărat avantajul final pe care întreprinderea îl obține de pe urma subventionarii dobânzii. Dacă plata dobânzilor se deduce din profitul impozabil, subvenționarea dobânzii determina pierderea unei părți a acestui avantaj fiscal prin creșterea părții prelevate de stat sub forma de impozit pe profit.

Prin urmare, ESN se obține scăzând din echivalentul subventiei brute impozitul perceput de stat în urma majorării profitului impozabil ca urmare a acordării bonificatiei.

Ca și în cazul unei subvenții de capital, calculul ESN al unui împrumut cu dobânda redusă se efectuează pornind de la elementele furnizate fie de schema de ajutor, fie de legislația fiscală, la care se adauga eventuale alte elemente stabilite convențional.

Elementele necesare calculului ESN al unui ajutor pentru investiții acordat sub forma unui împrumut cu dobânda redusă sunt următoarele:

- durata împrumutului;

- perioada de grație a împrumutului, adică perioada inițială pe parcursul căreia împrumutul nu este rambursat, dobânzile fiind achitate la totalul sumei principale;

- numărul de puncte procentuale reprezentând bonificatia;

- durata bonificatiei, care nu este obligatoriu să fie aceeași ca durata împrumutului;

- ponderea împrumutului în investiție;

- rata de referința/actualizare;

- rata impozitării.

Trebuie cunoscute, de asemenea, modalitățile de rambursare a împrumutului. În marea majoritate a cazurilor împrumutul este rambursat liniar, în cote egale, dobânzile fiind plătite asupra sumei rămase. Uneori, rambursarea se efectuează sub forma de rate anuale constante, aceasta situație fiind luată în considerare la calcularea ESN.

3.2. Exemple de calcul

Exemplul nr. 1

1. Parametrii

- împrumutul este acordat pentru o perioadă de 10 ani cu rambursare liniara și fără perioada de grație;

- bonificatia este de 3 puncte procentuale pe toată durata împrumutului;

- ponderea împrumutului în investiție este de 40%;

- rata de referința/actualizare este de 8%;

- rata impozitării este de 35%.

2. Calculul unității de ajutor

Unitatea de ajutor reprezintă echivalentul subventiei nominale a unei bonificari a dobânzii de un punct procentual pentru un împrumut care reprezintă 100% din investiție, ținând seama de caracteristicile ajutorului folosite ca parametri. Se calculează după cum urmează:

-----------

3. Calculul ESN

ESN se obține prin multiplicarea unității de ajutor cu caracteristicile ajutorului: numărul de puncte de bonificație (3), ponderea împrumutului în investiție (40%) și partea neimpozabila din ajutor: (1-35%):

ESN = 4,112 x 3 x 40% x (1-35%) = 3,21%

Exemplul nr. 2

1. Parametrii

Parametrii sunt aceiași din Exemplul nr. 1 dar cu o perioadă de grație de doi ani. Aceasta înseamnă ca în primii doi ani nu se rambursează nimic din împrumutul propriu-zis. Împrumutul acordat pe o durată de zece ani va fi astfel rambursat în opt transe egale începând din al treilea an și până în cel de-al zecelea. Pe durata acestor zece ani dobânzile vor fi plătite pentru sumele rămase după fiecare an.

2. Calculul unității de ajutor

------------

3. Calculul ESN

Ca și în Exemplul nr. 1, unitatea de ajutor este multiplicata cu numărul de puncte de bonificație, ponderea împrumutului în investiție și partea neimpozabila din ajutor:

ESN = 4,802 x 3 x 40% x (1-35%) = 3,75%

Notă: Se constata ca toate elementele rămânând aceleași, introducerea unei perioade de grație pentru rambursare are drept efect majorarea ESN. Perioada de grație mărește pentru fiecare an suma rămasă de rambursat, deci și avantajul dobândit ca urmare a bonificarii dobânzii și, în consecința, mărește și unitatea de ajutor.

Exemplul nr. 3

1. Parametrii

Aceleași elemente ca și pentru Exemplul nr. 2, dar rambursarea împrumutului se va face sub forma de rate anuale constante.

În acest caz, metoda de calcul este fundamental diferita de cea utilizata în cele doua exemple precedente: în primul rând, trebuie să fie calculate anuitatile "normale", adică fără reducerea ratei dobânzii, apoi anuitatile "bonificate" obținute în condițiile reducerii ratei dobânzii; diferența dintre cele doua serii este stabilită anual și, în final, se actualizează rezultatele acestei ultime operații pentru a se obține echivalentul subventiei.

2. Calculul echivalentului subventiei

Anuitatile constante, exprimate ca procent din împrumut, se calculează cu ajutorul următoarei formule:

A = i/[1-r(n)]

unde r = 1/(1+i)

"i" fiind rata dobânzii și "n" numărul de ani pentru care se calculează anuitatea. Calculele următoare sunt efectuate pentru un împrumut de 100 de unități:

------------

3. Calculul ESN

ESN se obține prin multiplicarea echivalentului subventiei cu procentul reprezentând ponderea împrumutului în investiție, deducandu-se apoi partea prelevata prin impozitare:

ESN = 14,85 x 40% x (1-35%) = 3,86%

Notă: în absenta perioadei de grație, ESN calculat în același mod va fi de 3,41%.

3.3. Formule de calculare a ESN pentru un împrumut cu dobânda redusă

Metodele prezentate anterior, ușor de transpus în formule tabelare, permit calcularea ESN a unui împrumut cu dobânda redusă în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte. În cazurile uzuale se poate recurge și la calculul direct prin intermediul formulelor prezentate în continuare.

1. Notatii

- i = rata de referința, r = 1/(1+i)

- i' = rata bonificata, r' = 1/(1+i')

- P = durata (în număr de rate de rambursare) împrumutului

- Q = ponderea împrumutului în investiție

- T = rata de impozitare

- F = durata, exprimată în număr de rate de rambursare, a unei eventuale perioade de grație.

Pe parcursul perioadei de grație nu se plătesc decât dobânzile pentru împrumut, la valoarea subventionata. (În absenta perioadei de grație F=0).

2. Cazul unei rambursări liniare

3. Rambursarea în forma unor anuitati constante

--------------