REGULAMENT din 10 mai 2002

a) Protecția mediului: orice acțiune menita sa remedieze ori sa prevină pagubele produse mediului fizic sau resurselor naturale, sau care încurajează utilizarea eficienta a acestor resurse.

b) Internalizarea costurilor: principiu potrivit căruia toate costurile legate de protecția mediului trebuie să fie incluse în costurile de producție ale agentului economic.

c) Principiul "poluatorul plătește": principiu potrivit căruia costurile măsurilor de lupta împotriva poluarii trebuie să fie suportate de către poluator.

d) Poluatorul: cel care, în mod direct sau indirect, cauzează prejudicii mediului înconjurător sau creează, favorizează sau întreține condițiile care conduc la asemenea prejudicii.

e) Prețurile trebuie să reflecte costurile: principiu care prevede că prețurile bunurilor sau serviciilor trebuie să inglobeze costurile externe legate de impactul negativ asupra mediului generat de activitățile de producție și comercializare.

f) Standarde de mediu: norme obligatorii care stabilesc nivelurile care trebuie atinse în materie de mediu și obligația ce rezultă din legislația în domeniu de a utiliza cele mai bune tehnici disponibile care nu antreneaza costuri excesive.

g) Surse de energie regenerabile: sursele de energie regenerabile nefosile, adică energia eoliana, energia solara, energia geotermala, talazoenergia, energia mareelor, instalațiile hidroelectrice cu capacitate mai mica de 10 MW și biomasa, care include produsele din agricultura și silvicultura, deșeurile vegetale din agricultura, silvicultura și industria alimentara, precum și deșeurile lemnoase și din pluta netratate.

h) Energia electrica produsă din surse de energie regenerabile: energia electrica produsă de centralele care folosesc exclusiv surse de energie regenerabile, precum și acea parte a energiei electrice produsă din surse de energie regenerabile în centralele hibride care utilizează surse de energie traditionale, în special pentru situații neprevăzute.

i) Taxa de mediu: taxa a carei baza de impozitare are un efect negativ clar asupra mediului. O taxa poate fi considerată ca fiind taxa de mediu și atunci când are un efect pozitiv mai puțin clar, dar sesizabil, asupra mediului. Autoritățile competente care o impun sunt cele care demonstreaza efectul de mediu preconizat al taxei.

j) Măsuri de economisire a energiei: acțiuni care permit întreprinderilor sa reducă cantitatea de energie utilizata în ciclul de producție.

(1) Prezentul regulament se aplică ajutorului pentru protecția mediului în toate sectoarele, cu excepția sectorului agriculturii. Prezentul regulament se aplică, de asemenea, sectorului de pescuit și acvacultura. Ajutoarele de stat pentru cercetare și dezvoltare în domeniul mediului intra sub incidența prevederilor prevăzute în Regulamentul Consiliului Concurentei cu privire la ajutoarele de stat pentru cercetare și dezvoltare. De asemenea, ajutoarele pentru activități de instruire a angajaților în domeniul mediului nu prezintă particularități de natura să justifice o analiza distinctă. Aceste ajutoare sunt examinate conform prevederilor Regulamentului Consiliului Concurentei cu privire la ajutoarele pentru instruirea angajaților.

(2) Măsurile de economisire a energiei și utilizarea surselor de energie regenerabile intra tot în categoria acțiunilor în favoarea protecției mediului. Proiectarea și fabricarea de utilaje sau mijloace de transport care pot fi exploatate cu mai puține resurse naturale nu fac obiectul prezentului regulament. Acțiunile întreprinse în cadrul instalațiilor sau al altor unități de producție în vederea îmbunătățirii siguranței în exploatare sau igienizarii sunt importante și pot fi eligibile pentru anumite tipuri de ajutor, dar nu fac obiectul prezentului regulament.

(1) Pagubele produse mediului generează costuri pentru societate în ansamblul sau, în timp ce acțiunile vizând protecția mediului pot produce beneficii sub forma creșterii economice, ocupării forței de muncă și competitivitatii, iar aplicarea efectivă a principiului "poluatorul plătește", precum și internalizarea integrală a costurilor de mediu, prin imputarea lor poluatorilor, reprezintă principala cale de realizare a acestora.

(2) Politica Consiliului Concurentei cu privire la controlul ajutoarelor de stat pentru protecția mediului trebuie să satisfacă un dublu imperativ:

a) să asigure funcționarea competitivă a pieței și creșterea competitivitatii operatorilor pe piața;

b) să asigure faptul ca cerințele protecției mediului sunt integrate în definitia și aplicarea politicii concurentei, în special pentru a promova dezvoltarea durabila. Internalizarea costurilor reprezintă un obiectiv prioritar care poate fi atins în diverse moduri, inclusiv printr-o serie de instrumente bazate pe legile pieței ori bazate pe reglementări, acestea fiind instrumentele cele mai eficiente de realizare a obiectivelor descrise mai sus.

(3) Internalizarea costurilor contribuie la reflectarea cu acuratete a costurilor în prețuri, în măsura în care agenții economici își repartizează resursele financiare în funcție de prețurile bunurilor și serviciilor pe care doresc să le achizitioneze. Lipsa reflectării cu acuratete a costurilor în prețuri are drept consecința limitarea posibilităților de sensibilizare a opiniei publice cu privire la importanța acestor demersuri și favorizează supraexploatarea resurselor naturale.

(4) Asigurarea reflectării costurilor în prețuri în toate etapele procesului economic constituie cea mai buna modalitate de sensibilizare a tuturor părților interesate asupra costurilor pe care le generează protecția mediului. Pe lângă potentialele efecte negative asupra comerțului și concurentei, ajutorul de stat submineaza în general acest obiectiv al reflectării costurilor în prețuri deoarece permite anumitor societăți comerciale să-și reducă costurile în mod artificial și sa nu dezvaluie consumatorilor costurile legate de protecția mediului. Ca urmare, pe termen lung, unele forme de ajutor de stat pot să contravină obiectivelor de dezvoltare durabila.

(5) Principiul "poluatorul plătește" și necesitatea ca agenții economici să-și internalizeze costurile legate de protecția mediului pledeaza a priori împotriva acordării ajutoarelor de stat.

(6) Acordarea ajutoarelor de stat se poate justifica în doua împrejurări:

a) în anumite condiții specifice în care nu este încă posibil ca agenții economici sa realizeze internalizarea totală a costurilor, ajutorul poate reprezenta o soluție alternativa temporară prin încurajarea acestora de a se adapta la standarde;

b) ajutorul poate avea un efect stimulator pentru agenții economici, în sensul depășirii normelor sau realizării altor investiții menite sa reducă poluarea generata de instalațiile lor.

(7) Acordarea ajutoarelor pentru protecția mediului nu trebuie utilizata pentru a compensa lipsa internalizarii costurilor. Luarea în considerare pe termen lung a imperativelor legate de protecția mediului necesita includerea în totalitate a costurilor în prețuri și internalizarea integrală a costurilor de mediu. Prin urmare, ajutorul nu se justifica în cazul investițiilor menite doar sa alinieze agenții economici la standardele tehnice existente sau noi, decât în cazurile bine justificate și ca soluție alternativa temporară.

(8) Pentru a răspunde dificultăților particulare intampinate de întreprinderile mici și mijlocii, denumite în continuare IMM-uri, s-a convenit să se prevadă posibilitatea de a acorda acestor întreprinderi ajutoare de stat pentru a se conformă noilor norme pentru o perioadă de trei ani de la adoptarea acestora.

(9) Ajutorul poate fi considerat util și dacă acesta servește ca stimulent pentru atingerea unor niveluri de protecție a mediului mai mari decât cele prevăzute de standardele în vigoare.

(10) Ajutorul nu are un efect stimulator dacă este menit doar sa ajute agenții economici să se conformeze standardelor tehnice noi sau existente. Acestor standarde, prevăzute de legislația în domeniu, trebuie să li se conformeze toți agenții economici și nu este necesar sa li se acorde ajutoare pentru a-i stimula să respecte legea.

(1) Autoritățile competente pot lua în considerare stabilirea unor taxe cu efecte favorabile asupra protecției mediului. În unele cazuri, exceptarea sau reducerea taxelor este acordată agenților economici din categorii speciale pentru a se evita plasarea acestora într-o situație concurentiala dificila. Aceste măsuri pot constitui ajutoare de stat în sensul prevederilor Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat. Efectele negative ale acestor ajutoare pot fi compensate de efectele pozitive ale adoptării taxelor. În consecința, dacă sunt necesare asemenea exceptari pentru a se asigura adoptarea sau menținerea taxelor aplicabile tuturor produselor, acestea sunt admisibile, în anumite condiții și pentru o perioadă de timp limitată. Perioada poate dura 10 ani dacă sunt îndeplinite condițiile. La expirarea acestei perioade, autoritățile competente au posibilitatea de a renotifica măsurile în cauza Consiliului Concurentei, care ar putea sa adopte aceeași abordare în analiza sa, ținând seama în același timp de rezultatele pozitive obținute în privinta protecției mediului.

(2) Autoritățile competente trebuie să promoveze utilizarea surselor de energie regenerabile și producția combinata de energie termica și electrica, datorită avantajelor majore pentru mediu. Prin urmare, în cazul în care măsurile de promovare a surselor de energie regenerabile și a producției combinate de energie termica și electrica constituie ajutoare de stat, acestea sunt admisibile dacă se respecta anumite condiții și dacă exista certitudinea ca ajutorul respectiv nu încalcă alte prevederi din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat sau din legislația secundară.

(1) Pentru o perioadă de trei ani de la adoptarea unor standarde obligatorii, ajutoarele pentru investiții, menite sa ajute IMM-urile sa îndeplinească noile standarde, pot fi autorizate până la o intensitate maxima de 15% brut din costurile eligibile, asa cum sunt definite la art. 6.

(2) Ajutoarele pentru investiții care permit agenților economici să depășească standardele de mediu existente pot fi autorizate până la o intensitate de maximum 30% brut din costurile de investiții eligibile. Aceste condiții se aplică și în cazul ajutoarelor pentru agenții economici care fac investiții în absenta unor standarde obligatorii.

(3) Conform definitiei de la art. 1, investițiile pentru economisirea de energie sunt incluse în categoria investițiilor pentru promovarea protecției mediului. Aceste investiții joaca un rol foarte important în realizarea obiectivelor naționale de mediu cu un consum redus de resurse. Prin urmare, investițiile respective sunt eligibile pentru ajutorul de investiții la o rata de baza de 40% din costurile eligibile.

(4) Investițiile în producerea combinata de energie electrica și termica pot beneficia de prevederile prezentului regulament dacă se demonstreaza ca măsurile sunt benefice din punctul de vedere al protecției mediului, fie pentru ca randamentul conversiei este deosebit de ridicat, fie pentru ca măsurile permit reducerea consumului de energie, fie pentru ca procesul de producție este mai puțin daunator pentru mediu. În acest sens, se va tine seama în mod special de tipul de energie primara utilizata în procesul de producție și de faptul ca o creștere a utilizării energiei obținute din producția combinata de energie termica și electrica constituie o prioritate naționala de mediu. Aceste investiții pot beneficia de ajutor de stat la o rata de baza de 40% din costurile eligibile.

(5) Investițiile pentru promovarea surselor de energie regenerabile sunt asimilate investițiilor pentru mediu realizate în lipsa standardelor naționale obligatorii. Măsurile menite sa susțină sursele de energie regenerabile reprezintă unul din obiectivele pe termen lung care trebuie încurajate cu precădere. Rata de baza a ajutorului pentru investițiile realizate în favoarea acestor forme de energie este de 40% din costurile eligibile.

(6) În cazul instalațiilor de producere a energiei regenerabile care asigura acoperirea integrală a necesarului de energie al unei comunități, investițiile realizate pot beneficia de un bonus de 10% peste rata de baza de 40% din costurile eligibile.

(7) Atunci când caracterul indispensabil al investiției este demonstrat, autoritatea furnizoare va putea acorda ajutoare pentru investiții în favoarea producerii de energii regenerabile care pot atinge până la 100% din costurile eligibile. Instalațiile în cauza nu vor mai avea dreptul sa beneficieze de nici o alta forma de sprijin.

(8) În regiunile eligibile pentru a beneficia de regimul național al ajutoarelor cu finalitate regionala, întreprinderile pot beneficia de ajutoare pentru dezvoltare regionala. În scopul de a incuraja întreprinderile să efectueze investiții complementare în favoarea protecției mediului, acestea pot beneficia de o valoare superioară a ajutorului, luând în considerare investițiile efectuate pentru protecția mediului cu respectarea dispozițiilor alin. (2).

(9) Rata maxima a ajutorului de stat pentru protecția mediului aplicabilă la costurile eligibile este cea mai mare dintre următoarele doua optiuni:

a) rata de baza aplicabilă ajutorului pentru investiția în favoarea protecției mediului, adică 30% brut în sistem standard, 40% brut în cazul investițiilor în economisirea de energie, în surse de energie regenerabile sau pentru promovarea producerii combinate de energie electrica și termica sau 50% brut în cazul investițiilor în surse de energie regenerabile furnizate unei comunități întregi, majorate cu 10% brut pentru regiunile asistate*). Investițiile pentru dezvoltarea regionala sunt eligibile pentru ajutorul de stat pentru investiții dacă sunt îndeplinite condițiile din Regulamentul Consiliului Concurentei cu privire la ajutoarele regionale și ajutoarele pentru IMM-uri;

b) rata ajutorului regional plus 10% brut.

(10) Atunci când investițiile de natura celor la care se referă alin. (2) și (3) sunt făcute de către IMM-uri, se poate autoriza o suplimentare a ajutorului cu 10% brut.

(11) Bonusurile pentru regiunile asistate și pentru IMM-uri pot fi cumulate, dar rata maxima a ajutorului de mediu nu poate depăși în nici o situație 100% brut din costurile eligibile. IMM-urile nu pot beneficia de bonus dublu pentru aplicarea prevederilor referitoare la ajutoarele regionale și pentru aplicarea dispozițiilor referitoare la protecția mediului.

(12) Investițiile vizate de alin. (2) și (3) sunt investiții în terenuri dacă acestea sunt strict necesare pentru îndeplinirea obiectivelor de mediu, investiții în clădiri, instalații și utilaje menite sa reducă sau sa elimine poluarea și consecințele acesteia, precum și investițiile pentru adaptarea metodelor de producție în vederea protejării mediului.

(13) Pot fi considerate investiții și cheltuielile cu transferul de tehnologie sub forma achiziționării de licențe de operare ori know-how brevetat sau nebrevetat. Aceste active necorporale trebuie să satisfacă următoarele condiții:

a) să fie considerate elemente de activ amortizabile;

b) să fie achiziționate în condițiile pieței, de la o firma asupra căreia cumpărătorul nu are putere de control direct ori indirect;

c) să fie incluse în activul agentului economic, sa rămână și să fie utilizate în unitatea beneficiarului ajutorului timp de cel puțin cinci ani de la data acordării ajutorului. Aceasta condiție nu se aplică dacă aceste active necorporale sunt depășite din punct de vedere tehnic. Dacă activele în cauza sunt revandute pe parcursul celor cinci ani, beneficiul obținut din vânzare trebuie dedus din costurile eligibile, iar ajutorul trebuie rambursat parțial sau total, după caz.

(1) Costurile eligibile trebuie să se limiteze strict la costurile suplimentare generate de investițiile necesare pentru îndeplinirea obiectivelor de protecție a mediului.

(2) În toate cazurile, costurile eligibile trebuie calculate făcând abstractie de avantajele obținute dintr-o eventuala creștere a capacității, de economiile de costuri realizate în primii cinci ani de viața ai investiției și de producția auxiliara suplimentară obținută în respectiva perioada de cinci ani. Dacă investițiile vizează exclusiv protecția mediului, fără alte beneficii economice, nu se aplică nici o alta reducere suplimentară la stabilirea costurilor eligibile.

(3) În cazul energiei regenerabile, costurile eligibile ale investiției sunt, în mod normal, costurile suplimentare suportate de către agentul economic în comparatie cu o instalatie de energie conventionala care are aceeași capacitate de producție efectivă de energie.

(4) În cazul adaptării IMM-urilor la noi standarde de mediu, costurile eligibile includ costurile investițiilor suplimentare necesare atingerii nivelului de protecție a mediului prevăzut de standardele respective.

(5) Dacă agentul economic efectuează o depasire benevolă a standardelor în vigoare costurile eligibile constau în costurile suplimentare cu investiția necesară atingerii unui nivel de protecție a mediului superior celui prevăzut de normele existente. Costurile investiției necesare atingerii nivelului de protecție prevăzut de standardele existente nu sunt eligibile pentru ajutor de stat.

(6) Dacă nu exista nici un fel de standarde, costurile eligibile constau în costurile cu investiția necesară atingerii unui nivel de protecție a mediului superior celui pe care agentul sau agenții economici respectivi l-ar atinge în lipsa ajutorului de mediu.

(1) Intervențiile agenților economici pentru repararea daunelor aduse mediului prin reabilitarea amplasamentelor industriale poluate se pot încadra în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Daunele vizate pot fi daune aduse calității solului și apelor de suprafața sau subterane. Toate cheltuielile angajate de un agent economic pentru reabilitarea amplasamentului, fie ca pot sau nu pot fi demonstrate ca reprezentând active fixe în bilanțul contabil, au statutul de investiții eligibile în cazul reabilitării amplasamentelor poluate.

(2) Dacă poluatorul poate fi clar identificat, acesta trebuie să finanteze reabilitarea mediului în conformitate cu principiul "poluatorul plătește" și nu se poate acorda ajutor de stat.

(3) Dacă poluatorul nu poate fi identificat sau nu poate fi determinat sa suporte costurile, prestatorul responsabil cu realizarea activității de reabilitare poate beneficia de un ajutor pentru aceasta activitate.

(4) Ajutorul pentru reabilitarea amplasamentelor industriale poluate se poate ridica la 100% din costurile eligibile, plus 15% din costul total al lucrării. Costurile eligibile sunt egale cu costurile lucrării de reabilitare diminuate cu creșterea valorii terenului.

(5) Valoarea totală a ajutorului nu poate depăși în nici o situație cheltuielile reale angajate de către agentul economic.

(1) Ca regula generală, reamplasarea agenților economici pe amplasamente noi nu implica activități de protecție a mediului și, deci, nu poate beneficia de dreptul de a primi un ajutor de stat în virtutea prezentului regulament.

(2) Acordarea ajutorului se poate justifica dacă un agent economic situat într-o zona urbana sau într-o zona protejata ecologic desfășoară în mod legal activități care produc poluari majore și trebuie, din motive de amplasare, să se mute de pe acel amplasament într-o zona mai potrivita.

(3) În acest sens, trebuie îndeplinite simultan următoarele criterii:

a) schimbarea amplasarii să fie dictata de motive de protecție a mediului și trebuie să fi fost dispusă prin hotărâre administrativă sau judecătorească;

b) agentul economic să se conformeze celor mai stricte standarde de mediu aplicabile în noua regiune în care se stabilește.

(4) Agentul economic care îndeplinește condițiile de la alin. (3) poate beneficia de ajutor pentru investiții în conformitate cu art. 5 alin. (2). De asemenea, se vor aplica prevederile art. 5 alin. (10) cu privire la acordarea de bonusuri IMM-urilor.

(5) Pentru a stabili valoarea costurilor eligibile în cazul ajutorului de reamplasare, se iau în considerare, pe de o parte, veniturile obținute de pe urma vânzării sau închirierii instalațiilor și a terenurilor abandonate, precum și despăgubirile plătite în caz de expropriere și, pe de altă parte, costurile legate de cumpărarea unui teren, construirea sau cumpărarea de instalații noi cu aceeași capacitate ca și instalațiile abandonate. Se pot lua în calcul și alte câștiguri legate de transferul instalațiilor, mai ales câștigurile care decurg din îmbunătățirea cu ocazia transferului a tehnologiilor utilizate, precum și câștigurile contabile legate de utilizarea superioară a instalațiilor. Investițiile legate de eventualele cresteri ale capacităților nu pot fi luate în considerare la calculul costurilor eligibile pentru acordarea ajutorului de stat pentru protecția mediului.

(6) Dacă hotărârea administrativă sau judecătorească prin care se dispune schimbarea amplasarii duce la o reziliere timpurie a contractului de închiriere a terenului sau a clădirilor, calculul costurilor eligibile poate lua în considerare eventualele penalități suportate de agentul economic pentru rezilierea contractului.

(1) Ajutoarele de operare, cărora le sunt aplicabile dispozițiile prezentului capitol, sunt următoarele:

a) ajutorul pentru gestionarea deșeurilor, dacă gestionarea respecta clasificarea ierarhica a principiilor gestionării deșeurilor, conform căreia conceptul de valorificare a deșeurilor trebuie privit în tripla sa dimensiune de refolosire, reciclare și recuperare de energie, iar deșeurile a căror producție nu poate fi evitata trebuie să fie valorificate și eliminate fără pericole;

b) ajutorul în domeniul economisirii de energie.

(2) Dacă se demonstreaza ca acest ajutor este absolut necesar, el trebuie limitat la compensarea costurilor de producție suplimentare comparativ cu prețurile pieței pentru produsele sau serviciile în cauza. Acest ajutor trebuie, de asemenea, să fie temporar și, ca regula generală, degresiv, astfel încât sa constituie un stimulent pentru respectarea, într-un interval rezonabil de timp, a principiului reflectării costurilor în prețuri.

(3) Agenții economici trebuie, în mod normal, sa suporte costurile tratarii deșeurilor industriale, conform principiului "poluatorul plătește". Agenții economici care primesc ajutor de operare în vederea tratarii deșeurilor industriale și neindustriale trebuie să finanteze serviciul în cauza proporțional cu cantitatea de deșeuri pe care o produc și/sau cu costul tratarii.

(4) Toate ajutoarele de operare de acest fel se supun unei durate limitate la cinci ani, dacă ajutorul este "degresiv". Intensitatea ajutorului poate ajunge până la 100% din costurile suplimentare în primul an, dar trebuie să descreasca liniar, pentru a atinge rata zero până la sfârșitul celui de al cincilea an.

(5) În cazul ajutoarelor "nedegresive", durata acestora este limitată la cinci ani, iar intensitatea nu trebuie să depășească 50% din costurile suplimentare.

(1) La adoptarea taxelor care vor fi percepute pentru anumite activități din motive legate de protecția mediului, autoritățile responsabile pot considera necesar sa prevadă derogări temporare în favoarea unor agenți economici. În general, aceste derogări constituie ajutor de operare prevăzut de Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat. În analiza acestor măsuri, trebuie să se stabilească, printre altele, dacă taxa este impusa ca rezultat al unei hotărâri luate la nivel național sau al unei hotărâri autonome a autorității responsabile.

(2) Dacă taxa este impusa ca rezultat al unei decizii autonome a unei autorități responsabile, agenții economici afectați de aceasta pot avea dificultăți în a se adapta rapid la noile niveluri de impunere fiscală. Într-o asemenea ipoteza, se poate justifica derogarea temporară în favoarea unor agenți economici care să le permită să se adapteze la noul nivel de impunere fiscală.

(3) Dacă taxa este percepută ca rezultat al unei reglementări naționale, exista doua situații posibile:

a) o autoritate responsabilă aplica pentru anumite produse o taxa la o rata mai mare decât rata minima prevăzută prin reglementările naționale și acorda o derogare anumitor agenți economici care, în felul acesta, plătesc o taxa mai mica dar care rămâne, totuși, cel puțin egala cu rata minima prevăzută în reglementările în domeniu. În aceste împrejurări, se poate justifica o derogare temporară pentru a permite agenților economici să se adapteze fiscalitatii mai ridicate și pentru a-i stimula să-și desfășoare activitatea într-un mod mai favorabil protecției mediului;

b) o autoritate responsabilă aplica pentru anumite produse o taxa la rata minima prevăzută prin reglementările naționale și acorda o derogare în favoarea unor agenți economici, care vor fi supuși unui nivel de impozitare inferior ratei minime. Dacă aceasta derogare nu este autorizata prin reglementările naționale în domeniu, ea va constitui ajutor de stat incompatibil cu prevederile Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat. Dacă derogarea este autorizata de reglementările naționale, aceasta poate fi considerată compatibila cu prevederile Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, în măsura în care este necesară și nu este disproportionata în raport cu obiectivele naționale urmărite. Se va acorda o importanța deosebită strictei limitări în timp a unei asemenea derogări.

(4) În general, măsurile fiscale în cauza ar trebui să aibă o contribuție semnificativă la protecția mediului. Se va urmări ca derogarile sa nu submineze, prin natura lor, obiectivele generale urmărite.

(5) Aceste derogări pot constitui ajutor de exploatare care poate fi autorizat în următoarele condiții:

(6) Autoritatea responsabilă poate, de asemenea, sa încurajeze dezvoltarea tehnologiilor de producere a electricitatii pe baza surselor de energie convenționale precum gazul metan, care permit o eficienta energetica mult mai mare decât eficienta energetica obținută cu procedeele traditionale de producție. În aceste cazuri, data fiind importanța acestor tehnici pentru protecția mediului și sub rezerva ca energia primara utilizata reduce semnificativ efectele negative asupra mediului, exceptarile totale de la plata taxelor se pot justifica pentru o perioadă de cinci ani, în cazul în care ajutorul este nedegresiv. Se pot acorda și derogări pe o perioadă de 10 ani în conformitate cu condițiile prevăzute la alin. (5) punctele I și II.

(7) Atunci când o taxa existenta face obiectul unei majorări semnificative și când autoritatea de resort responsabilă considera ca sunt necesare derogări în cazul unor agenți economici, se aplică prin analogie condițiile prevăzute la alin. 5 punctul I cu privire la taxele noi.

(8) Atunci când reducerea privește o taxa care face obiectul unei reglementări la nivel național și când taxa locală este mai mica sau egala cu valoarea minima naționala, exceptarile pe termen lung nu se justifica. În acest caz, toate exceptarile acordate trebuie să respecte condițiile prevăzute la art. 10 alin. (4) și (5) și, în orice caz, să facă obiectul unei autorizari exprese privind derogarea de la valoarea minima naționala.

(1) Ajutoarele de operare în favoarea producției de energie regenerabila constituie, în general, ajutoare pentru protecția mediului susceptibile sa beneficieze de prevederile prezentului regulament.

(2) Aceste ajutoare pot beneficia de o abordare specială datorită dificultăților pe care le intampina uneori agenții economici care produc acest tip de energie în a concura în mod eficient cu producătorii de energie conventionala. Trebuie să se retina și necesitatea de a incuraja dezvoltarea acestor forme de energie, în special din ratiuni care vizează protecția mediului. Ajutorul poate fi necesar mai ales atunci când procesele tehnice disponibile nu permit ca energia regenerabila să fie produsă la costuri unitare comparabile cu cele ale surselor convenționale.

(3) Ajutoarele de operare se pot justifica, în acest caz, pentru a acoperi diferența dintre costul producerii energiei din surse de energie regenerabila și prețul pieței pentru acest tip de energie. Forma acestor ajutoare poate varia în funcție de tipul de energie vizat și de mecanismul de sprijin prevăzut. În procesul de analiza a cazurilor, Consiliul Concurentei va lua în considerare poziția competitivă a fiecărei forme de energie vizata.

(4) Ajutoarele de stat pot fi acordate pentru sursele de energie regenerabile conform următoarelor optiuni:

a) ajutorul acordat pe baza acestei optiuni să facă parte dintr-o schema care tratează agenții economici din sectorul energiei regenerabile de pe poziții de egalitate;

b) schema sa prevadă acordarea nediscriminatorie a ajutoarelor agenților economici care produc același tip de energie regenerabila;

c) schema să fie reexaminata de către Consiliul Concurentei la fiecare cinci ani.

(1) Ajutorul de operare pentru producerea combinata a energiei electrice și termice se poate justifica cu condiția îndeplinirii cerințelor art. 5 alin. (4). Acest ajutor poate fi acordat agenților economici care distribuie energie electrica și termica publicului larg dacă costurile de producere a energiei electrice sau termice depășesc prețul pieței. În condiții similare, ajutorul de operare se poate acorda în conformitate cu reglementările art. 12 alin. (4). Caracterul indispensabil al ajutorului va fi stabilit luând în considerare costurile și veniturile rezultate ca urmare a producerii și comercializării de energie electrica și termica.

(2) Ajutorul de operare se poate acorda în aceleași condiții și pentru utilizarea industriala a producției combinate de energie electrica și termica dacă se poate demonstra ca, prin folosirea tehnicii respective, costul de producție al unei unități de energie depășește prețul pieței pe unitatea de energie conventionala. Costurile de producție pot include rentabilitatea normală a instalației, dar orice câștig obținut de agentul economic din producția de energie termica trebuie dedus din costurile de producție.

(1) Plafoanele pentru ajutoarele de stat prevăzute de prezentul regulament sunt aplicabile indiferent dacă ajutorul în cauza este finanțat integral sau parțial din resurse de stat. Ajutoarele autorizate conform prezentului regulament nu pot fi combinate cu alte forme de ajutor de stat în sensul art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat dacă un asemenea cumul atinge o intensitate a ajutorului mai mare decât cea prevăzută de prezentul regulament.

(2) În cazul ajutoarelor de stat care servesc unor scopuri diferite și care presupun aceleași costuri eligibile, se aplică plafonul de ajutor cel mai favorabil.