REGULAMENT din 3 februarie 2003

(1) În conformitate cu prevederile Legii nr. 266/2002 privind producerea, prelucrarea, controlul și certificarea calității, comercializarea semințelor și a materialului săditor, precum și înregistrarea soiurilor de plante, Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor, denumit în continuare I.S.T.I.S., examinează tehnic soiurile românești și străine pentru care se solicita înscrierea în Registrul soiurilor și în Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultura din România, denumit în continuare Catalogul oficial.

(2) Înregistrarea soiurilor se face pe baza testului de distincție, uniformitate și stabilitate, denumit în continuare DUS, și, în funcție de specie, se efectuează și testul valorii agronomice și de utilizare, denumit în continuare VAU.

(3) I.S.T.I.S. examinează soiurile românești și străine pentru care se solicita protecție, în conformitate cu prevederile Legii nr. 255/1998 privind protecția noilor soiuri de plante.

(4) La solicitarea Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci, în vederea acordării protecției, I.S.T.I.S. validează testul privind distinctivitatea, uniformitatea și stabilitatea soiurilor, efectuat de instituțiile abilitate din țările Comunității Europene.

(1) CTS efectuează examinarea soiurilor de cereale, plante oleaginoase, textile, plante tuberculifere și radacinoase, plante furajere, tutun, plante medicinale și aromatice, legume de camp și solarii și plante ornamentale de camp.

(2) Testarea soiurilor de viță de vie, pomi, arbuști fructiferi, capsun, hamei și specii dendrologice se efectuează în puncte de testare situate în podgorii și bazine pomicole reprezentative.

(3) Testarea soiurilor de legume de sera, plante ornamentale de sera și a soiurilor de ciuperci se efectuează în puncte de testare în cadrul întreprinderilor de sere.

(1) Soiurile de plante create în țara și cele străine se vor examina, se vor inregistra în Registrul soiurilor și se vor înscrie în Catalogul oficial, conform prevederilor prezentului regulament și în concordanta cu procedeele organismelor internaționale la care România este parte sau intenționează să fie parte. Soiurile înregistrate în Catalogul oficial sunt admise pentru certificare și comercializare sub denumirea sub care au fost înscrise. Orice persoană poate să consulte acest catalog. Soiurile protejate la care s-a efectuat testul DUS pot fi examinate la cerere sub aspectul valorii agronomice și de utilizare.

(2) În cazul soiurilor (linii consangvinizate, hibrizi) cu destinația componente pentru soiurile finale, prevederile alin. (1) se aplică numai în măsura în care semințele sunt comercializate sub numele lor.

(3) Prin ordin al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor se pot acredita agenți economici pentru anumite specii sau soiuri, care să efectueze teste și sa propună înregistrarea lor în Catalogul oficial, sub supravegherea I.S.T.I.S.

(4) Criteriile de apreciere și procedura de acceptare a noilor soiuri, pentru introducere în Catalogul oficial, sunt aceleași pentru soiurile românești și străine.

(1) I.S.T.I.S. poate înscrie pentru examinare soiuri din toate speciile de plante de cultura care se cultiva în România.

(2) Soiurile modificate genetic sunt admise la testare numai după obținerea de către solicitant a autorizației pentru introducere deliberata în mediu, în conformitate cu art. 25 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 49/2000 privind regimul de obținere, testare, utilizare și comercializare a organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne, precum și a produselor rezultate din acestea, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 214/2002.

(3) Înscrierea soiurilor pentru testare se face pe baza unei comenzi de testare prezentate în anexa nr. 1, a unei cereri-tip prezentate în anexa nr. 2 și a descrierii soiurilor conform protocoalelor Oficiului Comunitar al Soiurilor de Plante (CPVO) sau ale Uniunii Internaționale pentru Protecția Noilor Soiuri (UPOV).

(4) În cererea de înscriere a unui soi pentru testare se va menționa informația privind înregistrarea lui într-o alta țara sau dacă s-a depus cerere de înscriere la testare într-o țara comunitara și a fost acceptată.

(5) Testul DUS în vederea acordării protecției conform Legii nr. 255/1998 se executa la cererea Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci.

(6) Comenzile de testare și cererile-tip se depun la I.S.T.I.S. la termenele prevăzute în anexa nr. 3.

a) culturi de toamna, până la data de 10 septembrie;

b) culturi de primavara și vitipomicole, până la data de 15 februarie;

c) culturi de sera ciclul I, până la data de 15 octombrie;

d) culturi de sera ciclul II, până la data de 1 august;

e) culturi în solarii, până la data de 1 ianuarie;

f) legume de camp, până la data de 15 ianuarie.

(1) La solicitarea beneficiarilor, I.S.T.I.S. efectuează următoarele categorii de testări:

a) distinctivitate, uniformitate și stabilitate (DUS);

b) valoare agronomica și de utilizare (VAU);

c) teste preliminare în vederea testarii oficiale a soiurilor;

d) teste pentru verificarea coincidentei la inflorire a formelor parentale;

e) teste privind comportarea soiurilor înregistrate sau în curs de înregistrare în condiții de producție;

f) teste pentru verificarea autenticității și puritatii varietale a soiurilor multiplicate, teste care se efectuează pe plante obținute direct din semințe sau plante ținere din categoria "certificat".

(2) La solicitarea beneficiarilor pot fi organizate aceleași categorii de teste și pentru formele parentale ale hibrizilor.

(1) Testul DUS este obligatoriu pentru toate creatiile noi la care se solicita înregistrarea.

(2) Pentru soiurile de la culturi de camp înregistrate în una dintre țările membre ale Comunității Europene testul DUS efectuat de o autoritate naționala competența din acele tari este recunoscut ca atare.

(3) Pentru soiurile din speciile horticole testul DUS efectuat într-o țara comunitara se validează de I.S.T.I.S.

(4) Testul DUS se efectuează timp de 2 ani consecutivi sau 2 cicluri de vegetație în 1-2 localități, după caz, conform protocoalelor CPVO sau UPOV.

(5) Un soi este considerat distinct dacă, indiferent de originea naturala sau artificiala a variației inițiale din care a rezultat, este în mod clar distinct prin unul sau mai multe caractere de oricare alt soi cunoscut în Comunitatea Europeană și în România. Caracterele trebuie să poată fi recunoscute și descrise, precis.

(6) Soi cunoscut este considerat orice soi care, la data depunerii cererii de înscriere, este:

a) înregistrat în Catalogul oficial sau în cataloagele Comunității Europene ori în Catalogul oficial al unui stat membru al Comunității Europene;

b) acceptat sau propus pentru înregistrare în România sau într-o țara comunitara, pentru certificare și comercializare ori pentru certificare în alte tari. În contextul stabilirii distinctivitatii, testarile din camp trebuie să includă soiurile de comparatie disponibile cunoscute în Comunitatea Europeană și în România.

(7) Un soi se considera uniform dacă, supus unor variatii previzibile specifice sistemului de înmulțire, plantele rămân suficient de uniforme în caracterele destinate, relevante.

(8) Un soi se considera stabil dacă, după inmultiri sau multiplicari succesive ori la sfârșitul fiecărui ciclu de înmulțire (dacă amelioratorul a definit un ciclu specific de înmulțire sau multiplicare), caracterele esențiale rămân la fel ca în descrierea inițială.

(9) După executarea testului DUS se comunică solicitantului rezultatul examinării (raportul, descrierea).

(1) Testul VAU se efectuează în mod obligatoriu pentru soiurile din speciile de culturi de camp autohtone și străine, în vederea introducerii lor în Registrul soiurilor. Aceste specii se regăsesc în Catalogul comunitar al soiurilor din speciile de plante agricole.

(2) Examinarea valorii agronomice și de utilizare nu este cerută în următoarele situații:

a) pentru înregistrarea soiurilor de ierburi, dacă amelioratorul declara ca samanta din soiul lui nu este destinată pentru producția de furaje;

b) pentru înregistrarea componentelor soiurilor hibride, dacă hibridul este corespunzător din punct de vedere al distinctiei, uniformitatii și stabilitatii și al valorii agronomice și de utilizare.

(3) La cereale, plante oleaginoase și textile, plante tuberculifere și radacinoase și plante furajere, testarea se efectuează, de regula, în cel puțin 5 CTS. Stabilirea rețelei CTS pentru testare la fiecare specie se face ținându-se seama de condițiile pedoclimatice și de importanța economică a speciei respective.

(4) Testarea soiurilor autohtone și străine pentru determinarea valorii agronomice și de utilizare durează 3 cicluri de producție efectivă. Testarea poate dura numai 2 ani (2 cicluri) în cazul soiurilor la care în acești 2 ani rezultatele sunt superioare soiurilor martor, în toate localitățile de testare.

(5) La soiurile modificate genetic ale căror forme normale sunt deja înregistrate, testarea se executa un singur an. La aceste organisme, în paralel se va verifica în cadrul unei instituții abilitate și rezistenta indusa care a făcut obiectul modificării genetice.

(6) Metodologia experimentala ce se aplică în testare este stabilită de I.S.T.I.S., în conformitate cu reglementările interne și internaționale în vigoare.

(7) Valoarea agronomica și de utilizare a unui soi trebuie considerată satisfăcătoare dacă, comparata cu alte soiuri înscrise în Catalogul oficial, calitățile lui, luate ca un întreg, oferă, cel puțin în privinta producției, în orice zona luată în considerare, o imbunatatire clara, fie pentru cultivare, fie pentru modul de folosință a recoltei sau a produselor derivate din ea. Oriunde caracteristicile superioare sunt prezente, caracteristicile individuale inferioare pot sa nu fie luate în considerare.

(8) Pentru efectuarea testului VAU, la CTS se fac anumite observații care se trec în fișele întocmite în acest scop, după cum urmează:

a) producția bruta la unitatea de suprafața, umiditatea boabelor, iar după efectuarea analizei variantei, producția relativă și semnificatia diferențelor;

b) însușiri fiziologice ca: rezistenta la iernare, capacitatea de regenerare în primavara, rezistenta la temperaturi scăzute, rezistenta la cadere, frangere, seceta, arsita, scuturare, la boli și daunatori și perioada de vegetație.

(9) În scopul caracterizarii cat mai complete a soiurilor aflate în examinare, în laboratoarele I.S.T.I.S. sau în alte laboratoare de specialitate recunoscute se efectuează analize chimice pentru determinarea conținutului în principii activi specifici sau a conținutului în fibra la plantele textile. Soiurile din speciile care se prelucreaza industrial (grâu, orzoaica, sfecla de zahăr, în pentru fibra, canepa, bumbac, floarea soarelui, în pentru ulei, cartof, legume, pomi, viță de vie etc.) se vor verifica și sub aspectul însușirilor tehnologice în laboratoare proprii sau stații industriale. În acest din urmă caz datele obținute se vor transmite numai la I.S.T.I.S.

(1) Testele preliminare se executa de către I.S.T.I.S. pentru creatiile noi autohtone și străine, la solicitarea beneficiarilor, în 1-3 CTS, cu număr redus de repetitii (2-3) și cu suprafața parcelei la nivelul a jumătate din parcela normală.

(2) Aceste teste cuprind date privind capacitatea de producție, precocitatea și rezistenta la cadere sau frangere.

(1) La solicitarea beneficiarilor, I.S.T.I.S. poate organiza și teste pentru verificarea coincidentei la inflorire și a capacității de producție a formelor parentale.

(2) Aceste teste se organizează într-un singur centru de testare, reprezentativ pentru specia respectiva.

(1) Testele privind comportarea soiurilor înregistrate sau în curs de testare în condiții de producție se organizează de către I.S.T.I.S. în unul sau mai multe CTS, la solicitarea beneficiarilor.

(2) În cadrul acestor teste soiurile vor fi comparate cu soiuri deja răspândite în producție, iar suprafața parcelelor va fi de 0,2-1,0 ha pentru culturi de camp și 0,1-0,2 ha pentru legume.

(1) Testele privind verificarea autenticității și puritatii varietale a soiurilor multiplicate se efectuează anual de către I.S.T.I.S., în scopul de a se interzice folosirea la reinmultire și pentru comercializare a semințelor necorespunzătoare din punct de vedere al autenticității, puritatii varietale și stării sanitare.

(2) În pre- și postcontrol se verifica dacă în cursul multiplicării soiurile și-au păstrat aceleași caractere ca la înregistrarea în Catalogul oficial și au puritatea biologica corespunzătoare categoriei declarate.

(3) Se testeaza semințele din categoriile biologice: prebaza, baza, certificată, standard sau alte categorii, după caz. Testarea se efectuează în:

a) precontrol - în parcele de control în camp, în spații protejate și prin electroforeza, după caz;

b) postcontrol - în parcele de control în camp (microculturi) și prin electroforeza, după caz.

(4) Verificarea menținerii soiurilor înregistrate în selecție conservativa se face prin compararea semințelor din categoria biologica prebaza cu proba-etalon, depozitata la I.S.T.I.S. în momentul înregistrării. Metodologia aplicată la testul privind verificarea autenticității și puritatii varietale se elaborează de către I.S.T.I.S., pe baza reglementărilor UPOV și a directivelor Comunității Europene. Atunci când menținerea este efectuată într-un stat membru al Comunității Europene, altul decât cel în care soiul a fost înregistrat, statele membre trebuie să se asiste administrativ în ceea ce privește controlul.

(1) Pe baza observațiilor și determinarilor făcute, CTS completează registrul de camp și apoi fișele de observații în doua exemplare, dintre care primul exemplar se transmite la I.S.T.I.S., pentru calculul automat al datelor, până la termenele stabilite în anexa nr. 4, iar al doilea exemplar rămâne la CTS.

(2) Datele înscrise în registrul de camp și în fișele de observații pentru soiurile aflate în testare sunt secrete și se transmit numai la I.S.T.I.S., care are obligația de a asigura confidențialitatea observațiilor efectuate.

(3) Rezultatul testului DUS efectuat asupra unui soi se va comunică solicitantului la sfârșitul examinării, iar al testului VAU, la sfârșitul fiecărui an de testare.

(4) Testarea se întrerupe în cazul în care soiul nu corespunde unuia dintre criteriile de distinctivitate, uniformitate sau stabilitate.

(1) În conformitate cu prevederile Legii nr. 266/2002, pentru efectuarea lucrărilor de examinare a soiurilor, solicitantul va plati, o dată cu înscrierea la examinare, tarifele stabilite conform ordinului ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor, în vigoare.

(2) După înscrierea la testare între I.S.T.I.S. și beneficiari se încheie contracte anuale de testare care conțin obligațiile părților, soiurile aflate în testare și valoarea contractelor.

(1) În vederea înregistrării soiurilor se constituie următoarele comisii:

a) Comisia de înregistrare pentru culturi de camp, cartof, tutun, plante medicinale și aromatice;

b) Comisia de înregistrare pentru legume, ciuperci, plante ornamentale;

c) Comisia de înregistrare pentru viță de vie, pomi, arbuști fructiferi, capsun și hamei.

(2) Componenta comisiilor de înregistrare se aproba de către conducerea Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, la propunerea I.S.T.I.S. Din comisii fac parte specialiști din Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, institute de învățământ superior agricol, I.S.T.I.S., precum și alți specialiști care să nu fie în nici un fel implicați în crearea de soiuri.

(3) Comisiile de înregistrare sunt coordonate în activitatea lor de către secretarul de stat cu problemele producției vegetale.

(4) Ședințele comisiilor de înregistrare se vor tine cu cel puțin două treimi din numărul membrilor.

(1) Ca să poată fi înregistrat în Catalogul oficial, un soi din speciile agricole de camp trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a) să se caracterizeze prin aceea ca este distinct, suficient de uniform și stabil;

b) sa posede însușiri agronomice și de utilizare satisfăcătoare.

(2) Un soi din speciile horticole și dendrologice trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a) să fie distinct, suficient de uniform și stabil;

b) în cazul cicorii pentru industrializare, soiul trebuie să fie distinct, suficient de uniform și stabil și sa posede valoare agronomica și de utilizare satisfăcătoare.

(3) Înregistrarea soiurilor se bazează pe rezultatele examinarilor, în special teste de camp, care acoperă un număr suficient de caracteristici pentru ca soiul să fie bine și corect descris.

(1) Documentația tehnica pentru soiurile testate în vederea înregistrării se întocmește de către I.S.T.I.S. și se transmite membrilor comisiilor cu 10 zile înaintea convocării ședinței. Prezentarea soiurilor în documentația de înregistrare se face codificat.

(2) Documentația tehnica va cuprinde, în funcție de specie, caracterizarea morfologica, caracterele fiziologice, însușirile de calitate și/sau de utilizare și, unde este cazul, datele de producție. Documentația tehnica de înregistrare a unui soi este disponibilă pentru folosirea personală și exclusiva a oricărei persoane cu interes legitim.

(3) În cazul în care examinarea componentelor genealogice este necesară pentru a se studia hibrizii și soiurile sintetice, I.S.T.I.S. are obligația să asigure confidențialitatea rezultatelor examinării și descrierilor componentelor, dacă amelioratorul o cere.

(1) Soiurile aprobate se înscriu de către I.S.T.I.S. în Registrul soiurilor și în Catalogul oficial sub denumirea stabilită în cadrul ședinței de înregistrare, denumire care să facă posibila identificarea lor, în conformitate cu reglementările organizațiilor internaționale în domeniu la care România este parte (anexa nr. 6). Aceste denumiri se verifica anterior de către I.S.T.I.S. Când un soi este refuzat, rezultatele examinarilor vor fi puse la dispoziția solicitantului.

(2) Dacă se cunoaște ca un soi este comercializat într-o alta țara sub alta denumire, aceasta trebuie menționată în catalog.

(3) În cazul în care, după înregistrarea unui soi, denumirea lui nu este corespunzătoare, aceasta trebuie înlocuită. Noua denumire trebuie aprobată prin ordin al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor.

(4) O dată cu aprobarea procesului-verbal de înregistrare soiurile pot fi comercializate ca și cele înscrise și publicate în Catalogul oficial.

(5) Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor poate lua măsuri de interzicere a cultivarii unui soi modificat genetic înregistrat, în condițiile în care:

a) din punct de vedere al sănătății plantelor poate dăuna culturii altor soiuri sau specii;

b) testarile oficiale arata ca soiul, în oricare parte a tarii, nu da rezultate similare celor obținute de la un soi comparabil înregistrat în Catalogul oficial;

c) aparține unei clase de maturitate necorespunzătoare. În cazul în care este un pericol iminent de răspândire a organismelor dăunătoare sau un pericol iminent pentru sănătatea umană ori pentru mediu, interzicerea unui soi poate fi impusa imediat ce cererea lui a fost înregistrată, până când se ia o decizie finala. Termenul pentru luarea deciziei finale este de 3 luni.

(6) Instituțiile abilitate trebuie să se asigure ca alimentele sau ingredientele alimentare obținute din soiuri modificate genetic să fie acceptate de autoritatea naționala competența. Dacă materialul derivat dintr-un soi modificat genetic are ca destinație utilizarea în calitate de alimente sau ingrediente alimentare, aceste alimente nu trebuie:

a) să prezinte pericol pentru consumatori;

b) sa induca în eroare consumatorul;

c) sa difere de alimentele sau ingredientele alimentare pe care intenționează să le înlocuiască, într-o asemenea măsura încât consumul lor normal să fie dezavantajos nutritional pentru consumator.

(1) La înregistrare se constituie proba-etalon, față de care se va compara în anii următori autenticitatea semintei în urma selecției de menținere. Aceste probe se solicita de la persoana responsabilă pentru soi.

(2) Mărimea probei-etalon se stabilește de I.S.T.I.S. și va fi păstrată în condiții corespunzătoare timp de 10 ani pentru a servi ca martor în verificarea periodică a soiurilor înregistrate. La hibrizi proba-etalon se va constitui și din formele parentale.

(1) Pentru materialul biologic testat și aprobat pentru înregistrare I.S.T.I.S. redactează următoarele documente:

a) Registrul soiurilor înregistrate, care se păstrează la I.S.T.I.S. și se completează la zi;

b) Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultura din România.

(2) Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultura din România se redactează de către I.S.T.I.S., se aproba prin ordin al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Catalogul oficial cuprinde denumirea soiului, tipul soiului, mentinatorul soiului, anul înregistrării, anul reinscrierii sau radierii și alte mențiuni specifice.

(4) Înscrierea soiurilor pe specii se face în funcție de grupa de precocitate și/sau în ordine alfabetica. La populatiile locale sau la soiurile înregistrate ori care vor fi înregistrate, adaptate natural condițiilor de mediu locale, amenintate de eroziune genetica, se menționează în Catalogul oficial "soi în conservare". Soiurile, organisme modificate genetic, vor purta mențiunea "soiuri modificate genetic". În catalog se înscrie numele persoanei sau instituției responsabile pentru menținerea soiului. Catalogul oficial conține într-un capitol special descrierile soiurilor înregistrate în anul respectiv, în concordanta cu documentațiile tehnice după care s-a făcut înregistrarea.

(1) Radierea unui soi din Catalogul oficial se poate face dacă:

a) se dovedește la examinare ca soiul nu mai este distinct, suficient de uniform și stabil, în sensul în care aceste caractere au fost luate în considerare la înregistrarea sa în Registrul soiurilor și în Catalogul oficial;

b) în perioada cererii pentru înregistrare sau în timpul examinării au fost furnizate elemente false sau frauduloase care au influentat factorii pe baza cărora s-a înregistrat soiul;

c) la solicitarea mentinatorului, precum și în cazul în care mentinatorul nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin de a prezenta în orice moment samanta necesară care să asigure reproducerea soiului cu caracteristicile inițiale, avute la înregistrare, și de a se supune inspecției făcute în scopul verificării modului cum se efectuează selecția conservativa;

d) nu mai exista un responsabil cu menținerea în selecție conservativa a soiului;

e) se dovedește ca același soi se regaseste în Registrul soiurilor și în Catalogul oficial sub un alt nume;

f) după 10 ani de la înregistrarea în Registrul soiurilor, dacă nu se mai solicita sau nu se mai aproba reînscrierea;

g) la cererea autorului, în afară cazului în care exista menținerea soiului.

(2) Samanta și materialul săditor din soiurile radiate mai pot fi certificate și comercializate până la 30 iunie a anului al treilea de la radiere.

(1) Înregistrarea în Catalogul oficial a unui soi poate fi reînnoită dacă este cultivat încă la o asemenea scara pentru a justifica acest lucru, este încă distinct, suficient de uniform și stabil sau dacă trebuie menținut ca soi în conservare. Retestarea soiurilor înainte de reinscriere este obligatorie pentru a se determina dacă soiurile sunt încă distincte, suficient de uniforme și stabile, pastrandu-și aceleași caractere ca în momentul înregistrării. Un soi reinscris nu este considerat ca un soi nou și își păstrează aceeași denumire.

(2) Reinregistrarea unui soi se poate face pentru perioade succesive de 5 ani.

(3) Cererile de reinscriere și semințele necesare retestarii trebuie depuse cu 2 ani înaintea termenului de expirare a înregistrării, excepție făcând varietatile de conservare. Perioada de valabilitate a înregistrării este extinsă provizoriu până ce este luată decizia privind cererea de reinscriere.

(4) Reexaminarea soiurilor în vederea reinregistrarii se va efectua contra cost, conform tarifelor în vigoare.

(1) Orice cerere sau retragere a unei cereri pentru înregistrarea unui soi, orice intrare în catalogul soiurilor și, de asemenea, orice amendament în catalog trebuie să fie anunțate imediat statelor membre ale Comunității Europene și Comisiei CE.

(2) Statele membre ale Comunității Europene trebuie să trimită celorlalte state membre și Comisiei CE o descriere concisă a celor mai importante caracteristici pentru utilizare. Aceasta măsura nu trebuie să se aplice în cazul soiurilor, linii consangvinizate, hibrizi care sunt exclusiv destinați a fi componente pentru soiuri finale. La cerere, trebuie să se comunice, de asemenea, caracteristicile speciale care fac ca un soi să fie distinct față de alte soiuri similare.

(3) Fiecare stat membru al Comunității Europene trebuie să pună la dispoziția celorlalte state membre și Comisiei CE documentațiile tehnice la care se referă art. 20 alin. (1) despre soiurile care sunt înregistrate și despre cele radiate. Informațiile schimbate cu privire la aceste documente trebuie tratate ca fiind confidențiale.

(4) Când un soi a încetat să fie înregistrat într-un stat membru al Comunității Europene care l-a acceptat inițial, unul sau mai multe alte state membre pot continua sa îl accepte dacă, pe teritoriul lor, soiul îndeplinește condițiile necesare înregistrării și are asigurata menținerea.