Notă Aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 299 din 13 martie 2003 , publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 206 din 31 martie 2003.
Activitatea de prevenire și combatere a traficului de persoane, precum și activitatea de protecție și asistența a victimelor acestui trafic se desfășoară în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 678/2001, cu modificările ulterioare, ale prezentului regulament și ale Planului național de acțiune pentru combaterea traficului de ființe umane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.216/2001, denumit în continuare Plan național de acțiune.
Autoritățile publice cooperează în permanenta cu organizațiile neguvernamentale române și străine, precum și cu organizațiile interguvernamentale, pentru desfășurarea de activități specifice prevenirii traficului de persoane, în special pentru constientizarea opiniei publice asupra fenomenului traficului de persoane și consecințelor acestuia.
Activitatea de prevenire a traficului de persoane se desfășoară de către instituțiile prevăzute în Legea nr. 678/2001, în prezentul regulament și în Planul național de acțiune, potrivit competentelor.
Instituțiile prevăzute la art. 3, în colaborare cu organizațiile neguvernamentale române și străine care desfășoară activități în domeniu, vor lua măsuri pentru realizarea și difuzarea de materiale de informare, documentare, materiale video, pliante, panouri, în vederea informării populației, la nivel național și regional, cu privire la fenomenul traficului de persoane.
(1) Pentru desfășurarea unitară, coordonarea și evaluarea activităților de prevenire și combatere a traficului de persoane, se constituie, în cadrul Comitetului Național de Prevenire a Criminalitatii, fără personalitate juridică, Grupul interministerial de lucru pentru coordonarea și evaluarea activității de prevenire și combatere a traficului de persoane, denumit în continuare Grup interministerial.
(2) Grupul interministerial are următoarele atribuții principale:
a) analizează cauzele traficului de persoane și condițiile care favorizează fenomenul traficului de persoane, precum și structura, starea și dinamica acestuia, pe baza datelor oferite de instituțiile abilitate;
b) evalueaza efectele măsurilor legislative și ale altor măsuri luate în domeniul prevenirii și combaterii traficului de persoane;
c) analizează datele și informațiile în domeniu pe baza cărora formulează propuneri pentru modificarea și completarea legislației, precum și propuneri pentru elaborarea de noi acte normative în domeniul prevenirii și combaterii traficului de persoane;
d) elaborează strategii de prevenire împreună cu instituțiile implicate și cu reprezentanții organizațiilor neguvernamentale care desfășoară activități în domeniu;
e) sprijină programele locale de prevenire și combatere a traficului de persoane;
f) urmărește îndeplinirea atribuțiilor stabilite în Planul național de acțiune și formulează propuneri pentru îndeplinirea acestor atribuții;
g) întocmește materialul de informare care urmează să fie pus, de către misiunile diplomatice și consulare ale României în străinătate, la dispoziția victimelor traficului de persoane;
h) întocmește materiale de informare cuprinzând drepturile victimelor traficului de persoane, care urmează să fie puse la dispoziție acestora de autoritățile cu atribuții în acest sens;
i) elaborează trimestrial rapoarte de activitate pe care le supune atenției instituțiilor interesate;
j) realizează trimestrial evaluări ale activității de prevenire și combatere a traficului de persoane, pe baza datelor puse la dispoziție de instituțiile implicate și de asociațiile și fundațiile ce desfășoară activități în domeniu;
k) asigura o buna colaborare între instituțiile statului și asociațiile și fundațiile cu activitate în domeniu;
l) elaborează și prezintă periodic rapoarte de activitate Comitetului Național de Prevenire a Criminalitatii.
(1) Grupul interministerial este compus din 4 reprezentanți ai Ministerului de Interne, dintre care cel puțin un reprezentant al Direcției generale de combatere a crimei organizate și antidrog, și câte un reprezentant al următoarelor autorități publice, desemnat prin ordin al conducătorului instituției din care face parte:
a) Ministerul Justiției;
b) Ministerul Afacerilor Externe;
c) Ministerul Public;
d) Ministerul Muncii și Solidarității Sociale;
e) Ministerul Educației și Cercetării;
f) Ministerul Administrației Publice;
g) Ministerul Sănătății și Familiei;
h) Ministerul Tineretului și Sportului;
i) Ministerul Culturii și Cultelor;
j) Autoritatea Naționala pentru Protecția Copilului și Adopție.
(2) Coordonatorul Grupului interministerial este directorul general al Direcției generale de combatere a crimei organizate și antidrog din cadrul Ministerului de Interne.
(1) Grupul interministerial se întrunește lunar și ori de câte ori este nevoie.
(2) Lucrările Grupului interministerial sunt conduse de coordonatorul grupului, iar în lipsa acestuia, de o persoană desemnată de acesta.
(3) La lucrările Grupului interministerial pot participa și reprezentanți ai altor autorități sau instituții publice decât cele prevăzute la art. 6 alin. (1), specialiști, precum și reprezentanți ai asociațiilor și fundațiilor care desfășoară activități în domeniul prevenirii traficului de persoane și al asistenței și consilierii victimelor acestui trafic.
(4) Secretariatul Grupului interministerial este asigurat de Secretariatul general al Ministerului de Interne.
Ministerul Muncii și Solidarității Sociale elaborează periodic buletine statistice, diferențiate pe sexe, privind somerii, rata somajului, persoanele cuprinse în cursuri de calificare, recalificare și perfecționare, precum și persoanele care parcurg procesul de mediere a muncii în vederea ocupării, pe care le transmite Grupului interministerial și instituțiilor prevăzute în art. 6 alin. (1).
Agenția Naționala pentru Ocuparea Forței de Muncă organizează anual, la nivel național, burse ale locurilor de muncă pentru șomeri.
Agenția Naționala pentru Ocuparea Forței de Muncă colaborează cu instituțiile cu atribuții în aplicarea Planului național de acțiune la elaborarea de materiale de informare asupra riscurilor pe care le prezintă traficul de persoane, ce vor fi prezentate persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.
Victimele traficului și persoanele îndreptățite la venitul minim garantat din zonele defavorizate, precum și alte persoane cu risc ridicat de a fi traficate se cuprind ca "grup ținta" în Programul național de ocupare a forței de muncă și în Programul național de formare profesională anual.
În județele în care funcționează centrele de asistența și protecție a victimelor traficului de persoane, prevăzute în art. 32 din Legea nr. 678/2001, programele anuale de ocupare a forței de muncă și de formare profesională pentru "grupul ținta" prevăzut în art. 11 sunt elaborate de agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene, pe baza propunerilor centrelor, aprobate de consiliile județene.
Persoanele cu risc ridicat de a fi traficate și victimele traficului de persoane beneficiază cu prioritate de serviciile oferite de Agenția Naționala pentru Ocuparea Forței de Muncă, respectiv de agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene, în special de agențiile în a căror rază funcționează centre de asistența și protecție a victimelor traficului de persoane, potrivit nomelor legale privind sistemul asigurărilor de șomaj și a stimulării ocupării forței de muncă.
Programele speciale de scurta durata pentru inițierea sau formarea profesională a persoanelor cazate în centre de asistența și protecție a victimelor traficului de persoane se întocmesc de agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene în a căror rază funcționează centrele, se aproba de Agenția Naționala pentru Ocuparea Forței de Muncă și se includ în Programul național de ocupare a forței de muncă și în Programul național de formare profesională anual.
Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, Ministerul Industriei și Resurselor și Ministerul Finanțelor Publice studiază oportunitatea unor măsuri de stimulare a agenților economici care angajează atât persoane cu risc ridicat de a fi traficate, cat și victime ale traficului, care au absolvit cursuri, formuland propuneri în acest sens.
Pentru prevenirea traficului de persoane Ministerul Educației și Cercetării ia măsuri pentru:
a) includerea în cadrul programei disciplinei "Cultura civică" a unor referiri clare care vizează explicit problema traficului de persoane;
b) realizarea în cadrul orelor de cultura civică a unor recomandări cu referire specială la problematica traficului de persoane;
c) includerea în cadrul orelor de dirigentie a unor teme privind traficul de persoane;
d) organizarea la casele corpului didactic, la palatele și cluburile copiilor și în unitățile de învățământ preuniversitar a unor acțiuni de informare și prevenire asupra traficului de persoane, cu participarea, după caz, a unor reprezentanți ai Ministerului de Interne, Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, Ministerului Sănătății și Familiei, Ministerului Justiției, ai asociațiilor, fundațiilor și organizațiilor neguvernamentale române, străine și internaționale, care desfășoară activități în domeniul prevenirii traficului de persoane, sau chiar a unor victime ale traficului de persoane;
e) consilierea părinților și a profesorilor în cadrul unor seminarii menite sa limiteze riscul implicarii copiilor și tinerilor în traficul de persoane;
f) dezvoltarea activităților extrașcolare și oferirea de alternative educaționale elevilor și tinerilor proveniți din familii dezorganizate, predispusi la abandon școlar și familial;
g) orientarea profesională și a carierei elevilor și tinerilor, constând în informare, documentare și consultanța vizând integrarea școlară și profesională a acestora;
h) reintegrarea elevilor victime ale traficului de persoane în sistemul educațional, în funcție de specificul traumei suferite;
i) organizarea de seminarii de formare metodica a profesorilor și consilierilor școlari cu tema "Participarea școlii la prevenirea și combaterea traficului de persoane";
j) distribuirea în rețeaua școlară a unor materiale informative cu privire la fenomenul traficului de persoane: cauze, consecințe, riscuri etc.;
k) organizarea unor acțiuni cu caracter regional, național și internațional privind problematica traficului de persoane și rolul școlii în prevenirea acestui fenomen;
l) sprijinirea de campanii mass-media, destinate elevilor și tinerilor, care să exemplifice și sa explice cauzele, dimensiunile, consecințele și amploarea acestui fenomen;
m) introducerea în planurile manageriale ale inspectorilor școlari generali, inspectorilor generali adjuncți și ale directorilor unităților de învățământ a unor obiective care să vizeze prevenirea și combaterea traficului de persoane.
Ministerul Educației și Cercetării inițiază și desfășoară programe școlare pentru prevenirea analfabetismului și abandonului școlar în rândul persoanelor cu risc crescut de a fi traficate.
Împreună cu Ministerul Sănătății și Familiei, Ministerul Educației și Cercetării organizează în instituțiile de învățământ campanii de informare și educare referitoare la riscurile și efectele bolilor cu transmitere sexuală.
Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, Ministerul Afacerilor Externe este abilitat sa întocmească o lista cu statele care prezintă potențial ridicat sub aspectul traficului de persoane, care se comunică Grupului interministerial și, la cerere, instituțiilor interesate.
Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul de Interne vor adopta măsurile necesare, în baza Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, pentru a împiedica accesul pe teritoriul României al cetățenilor străini în legătură cu care exista indicii temeinice ca ar fi implicați în traficul de persoane.
Misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României acorda asistența, la cerere, cetățenilor români victime ale traficului de persoane, aflați pe teritoriul tarii în care funcționează respectivele misiuni sau oficii.
(1) Ministerul Afacerilor Externe asigura difuzarea către cei interesați, prin intermediul misiunilor diplomatice și al oficiilor consulare ale României în străinătate, a unor materiale de informare privind drepturile persoanelor victime ale traficului de persoane, potrivit legislației române și a statului de reședința.
(2) Misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României în străinătate asigura informarea organelor judiciare străine cu privire la reglementările române în materie.
(3) Misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României în străinătate asigura publicarea, inclusiv prin mijloace electronice proprii, a informațiilor referitoare la legislația naționala și a statului străin în domeniu, precum și a adreselor centrelor de asistența și protecție a victimelor traficului de persoane sau asimilate acestora.
(1) Ministerul de Interne, prin structurile sale specializate, cu sprijinul altor ministere, realizează și menține în actualitate baza de date privind fenomenul traficului de persoane, monitorizează și evalueaza periodic acest fenomen.
(2) Ministerul de Interne realizează studii privind cauzele și evoluția traficului de persoane la nivel național, pe care le prezintă instituțiilor interesate și Grupului interministerial.
(3) Ministerul de Interne organizează culegerea de date și informații în legătură cu fenomenul traficului de persoane, verificarea, prelucrarea și stocarea acestora.
(1) Ministerul de Interne asigura, la cerere, pe teritoriul României protecția fizica a persoanelor victime ale traficului, care sunt părți în procesul penal.
(2) Sumele necesare asigurării protecției fizice a persoanelor prevăzute la alin. (1) se suporta de Ministerul de Interne din fondurile bugetare alocate anual cu aceasta destinație.
Inspectoratul General al Poliției, cu aprobarea ministrului de interne, publică semestrial informațiile statistice și rapoartele de evaluare ale Ministerului de Interne cu privire la fenomenul traficului de persoane la nivel național.
(1) Ministerul de Interne asigura, prin structurile sale specializate, la toate punctele de trecere a frontierei de stat a României, personal special instruit pentru identificarea și preluarea victimelor, în vederea îndrumării acestora către instituțiile specializate.
(2) Cercetarea cazurilor de trafic de persoane se efectuează de ofițeri anume desemnați, specializați în audierea victimelor traficului. Audierea femeilor victime ale traficului de persoane se realizează, de regula, de ofițeri femei.
(3) Ministerul de Interne organizează cursuri de formare și specializare a personalului propriu implicat în cercetarea cazurilor de trafic de persoane și în audierea victimelor traficului.
Ministerul de Interne ia măsuri pentru:
a) informarea populației în zonele de risc ridicat despre fenomenul traficului de persoane;
b) identificarea persoanelor implicate în desfășurarea de activități legate de migratia ilegala și traficul de persoane, precum și a locurilor de desfășurare a acestor activități;
c) sprijinirea programelor alternative organizate de instituțiile abilitate pentru victimele traficului care nu doresc să se întoarcă în țara de origine.
Pentru sesizarea cazurilor de trafic și pentru asistența victimelor traficului, Ministerul de Interne înființează o linie telefonica permanenta, cu apeluri gratuite.
Ministerul Justiției și Ministerul Public, pe baza datelor proprii, efectuează studii periodice în scopul identificarii cauzelor care determina și a condițiilor care favorizează traficul de persoane.
În vederea prevenirii și combaterii traficului de persoane, Ministerul Justiției:
a) realizează periodic studii pentru evaluarea efectelor măsurilor legislative asupra fenomenului traficului de persoane;
b) asigura pregătirea și perfecționarea magistraților în domeniul combaterii traficului de persoane;
c) contribuie la realizarea de strategii naționale și locale pentru prevenirea traficului de persoane;
d) asigura desfășurarea în bune condiții a cooperării judiciare internaționale în materie;
e) urmărește perfecționarea cadrului legislativ intern în materie;
f) asigura asistența de specialitate pentru elaborarea actelor normative în materie și pentru implementarea acestora;
g) elaborează și promovează proiecte de acte normative în materii conexe prevenirii și combaterii traficului de persoane;
h) participa, alături de instituțiile prevăzute în art. 6 alin. (1), la realizarea de campanii de informare a opiniei publice asupra fenomenului traficului de persoane.
(1) Ministerul Administrației Publice sprijină și coordonează activitatea centrelor de asistența și protecție a victimelor traficului de persoane.
(2) Centrele de asistența și protecție a victimelor traficului de persoane trebuie să dispună de personal specializat în lucrul cu victimele traficului. Personalul specializat își desfășoară activitatea pe baza unui ghid de lucru elaborat de instituțiile abilitate împreună cu organizațiile neguvernamentale.
(3) Regulile de conduita a personalului din centrele de asistența și protecție a victimelor traficului de persoane se stabilesc prin ordin al ministrului administrației publice.
(1) Ministerul Administrației Publice elaborează materiale privind măsurile de prevenire și combatere a traficului de persoane, desfășurate pe plan local, pe care le prezintă Grupului interministerial.
(2) Ministerul Administrației Publice realizează și difuzează materiale documentare privind riscurile la care pot fi expuse persoanele, potențiale victime ale traficului de persoane.
Ministerul Sănătății și Familiei:
a) organizează, în cadrul comunităților vulnerabile, campanii de informare și educare referitoare la bolile cu transmitere sexuală;
b) ia măsuri pentru informarea persoanelor asupra riscurilor căsătoriilor de convenienta.
Ministerul Sănătății și Familiei împreună cu Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, Ministerul Educației și Cercetării și Ministerul Tineretului și Sportului desfășoară programe educaționale, de sănătate și psihologice, având drept ținta grupurile de risc, copiii strazii și copiii institutionalizati.
Ministerul Sănătății și Familiei participa, potrivit competentelor legale, împreună cu alte instituții abilitate și cu organizațiile neguvernamentale la desfășurarea de campanii de informare a opiniei publice asupra cauzelor, riscurilor și consecințelor traficului de persoane.
Ministerul Culturii și Cultelor și Ministerul Tineretului și Sportului desfășoară, potrivit competentelor, programe culturale și educative pentru întărirea sentimentului demnității umane și protecției propriei persoane, precum și programe de educație extrașcolară pentru părinți și copii, privind combaterea violenței împotriva fetelor și femeilor.
Ministerul Industriei și Resurselor, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Institutul Național de Statistica promovează programe pentru combaterea saraciei și somajului.
Ministerul Culturii și Cultelor, prin intermediul cultelor religioase, ia măsurile necesare pentru constientizarea societății cu privire la consecințele traficului de persoane.
Misiunile diplomatice, respectiv oficiile consulare ale României în străinătate, sunt responsabile de aplicarea metodologiei de repatriere a cetățenilor români victime ale traficului de persoane.
Misiunile diplomatice, respectiv oficiile consulare ale României în străinătate, pun la dispoziție victimelor traficului de persoane materiale informative privind drepturile pe care le au, procedurile judiciare, precum și condițiile și regulile de cazare existente în centrele de asistența și protecție a victimelor traficului de persoane din țara.
(1) De îndată ce intră în posesia unei informații privind existenta în țara de reședința a unor cetățeni români victime ale traficului de persoane, misiunile diplomatice, respectiv oficiile consulare ale României în străinătate, solicita autorităților locale competente datele de identificare a persoanelor în cauza, precum și alte informații utile în vederea repatrierii, în special:
a) dacă persoana în cauza poseda pasaport sau alt document de identitate;
b) dacă persoana care urmează să fie repatriata dorește acest lucru și dacă dispune de mijloacele necesare procurării biletului de transport.
(2) Pentru identificarea victimei misiunile diplomatice, respectiv oficiile consulare ale României în străinătate, transmit Direcției relații consulare a Ministerului Afacerilor Externe și Inspectoratului Național pentru Evidenta Persoanelor informațiile obținute potrivit alin. (1).
(3) În situația în care persoana în cauza nu dispune de pasaport sau de un alt document de identitate, Inspectoratul Național pentru Evidenta Persoanelor asigura identificarea acesteia și comunică misiunii diplomatice sau oficiului consular, prin intermediul Direcției relații consulare, imediat sau în cel mult 5 zile lucrătoare de la primirea solicitării, aprobarea pentru eliberarea documentului de călătorie în vederea repatrierii.
(4) Misiunile diplomatice, respectiv oficiile consulare, pot aproba, în baza art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 24/1992 privind stabilirea serviciilor consulare și a taxelor percepute pentru prestarea acestora, aprobată cu modificări prin Legea nr. 89/1993, cu modificările și completările ulterioare, eliberarea titlurilor de călătorie pentru victimele traficului de persoane, cu scutire de plată taxelor consulare.
După eliberarea documentelor de identitate și obținerea documentului de transport, misiunile diplomatice, respectiv oficiile consulare ale României în străinătate, comunică Inspectoratului General al Poliției de Frontiera numele și prenumele persoanei, numărul și seria documentului de identitate, mijlocul de transport, punctul de frontieră prin care urmează să între în țara, data și ora sosirii la punctul de frontieră, precum și solicitarea victimei de a fi cazata într-un centru de asistența și consiliere a victimelor traficului.
(1) Misiunile diplomatice, respectiv oficiile consulare ale României în străinătate, colaborează cu autoritățile locale pentru asigurarea cazarii și întreținerii victimelor traficului de persoane, până la repatrierea acestora, precum și a biletului de transport.
(2) În situația în care în statul de reședința nu este posibila cazarea gratuita a persoanelor prevăzute la alin. (1), părinții sau rudele apropiate ale acestora vor fi anunțate sa transmită la misiunea diplomatică, respectiv la oficiul consular, sau să depună la casieria Ministerului Afacerilor Externe contravaloarea costului cazarii, biletului de transport și întreținerii până la data repatrierii.
(3) Dacă persoana care urmează să fie repatriata în baza prezentei metodologii sau familia acesteia nu dispune de mijloacele necesare achitării contravalorii cazarii, întreținerii și biletului de transport, suma respectiva va fi transferata în contul Ministerului Afacerilor Externe de consiliul local din localitatea de domiciliu a acesteia.
(4) După efectuarea transferului, misiunea diplomatică, respectiv oficiul consular, pe baza instrucțiunilor primite de la Centrala Ministerului Afacerilor Externe, va achită costurile aferente repatrierii și întreținerii minimale zilnice a persoanei în cauza.
(1) Ministerul de Interne și Ministerul Administrației Publice vor comunică Ministerului Afacerilor Externe adresele centrelor de asistența și protecție a victimelor traficului de persoane, precum și măsurile concrete pe care le iau autoritățile române pentru asistența și protecția cetățenilor străini victime ale traficului de persoane.
(2) Pe baza elementelor menționate la alin. (1) Ministerul Afacerilor Externe, prin misiunile sale diplomatice, respectiv oficiile consulare, face demersurile necesare pentru aplicarea reciprocității în asigurarea asistenței și protecției cetățenilor români victime ale traficului de persoane în străinătate.
Inspectoratul General al Poliției de Frontiera comunică datele privitoare la victimele traficului de persoane, primite potrivit art. 42, punctului de frontieră unde urmează sa sosească victima, pentru ca aceasta să fie preluată de ofițerii special desemnați, precum și unității de poliție în a carei raza funcționează centrul de asistența și consiliere în care victima a solicitat să fie cazata, pentru a prelua victima de la punctul de frontieră și pentru a-i asigura protecția fizica până la cazarea în centru.
(1) Ofițerii special desemnați vor aduce la cunoștința victimelor de îndată faptul ca au dreptul să depună plângere împotriva persoanelor care le-au traficat, precum și să se constituie parte vătămată și parte civilă în procesul penal, întocmind despre aceasta un proces-verbal semnat de victima și de persoana care l-a întocmit.
(2) Dacă persoana nu cunoaște limba română, i se va pune la dispoziție, în mod gratuit, un interpret.
În cazul în care starea de sănătate și starea psihică a victimei permit, ofițerii special desemnați vor lua o declarație victimei, cu acordul acesteia, cu privire la fapta a carei victima este, la făptuitori, precum și la orice alte împrejurări care prezintă interes pentru activitatea organelor judiciare.
Dacă victima a solicitat să fie cazata într-un centru de asistența și consiliere, aceasta va fi cazata, de regula, în centrul solicitat de aceasta sau în centrul cel mai apropiat de localitatea sa de domiciliu, în funcție de capacitatea de cazare și de gradul de ocupare ale acestor centre.
La primirea în centru victimelor li se vor aduce la cunoștința drepturile și obligațiile pe perioada șederii în centru.
(1) Durata cazarii victimei într-un centru de asistența și consiliere nu poate depăși 10 zile.
(2) Durata cazarii poate fi prelungită, la solicitarea organelor judiciare, cu cel mult până la 3 luni sau, după caz, pe perioada procesului penal.
După expirarea termenelor prevăzute în art. 50 alin. (1) și (2), dacă victimele doresc sa beneficieze în continuare de asistența și exista posibilități de cazare, conducerea centrului poate aproba rămânerea victimei în centru pentru încă o perioadă de cel mult 3 luni.
(1) Centrele sunt amenajate și dotate astfel încât să ofere condiții optime de cazare și igiena personală, hrana, asistența psihologică și medicală.
(2) Victimelor traficului de persoane, cazate temporar, li se asigura de către asistenții sociali din aparatul consiliului local în a cărui raza teritorială își desfășoară activitatea centrele informații și consiliere pentru a beneficia de facilitățile asigurate prin lege.
(1) Persoanelor vătămate prin infracțiunile prevăzute în Legea nr. 678/2001, cu modificările ulterioare, precum și altor victime ale acestor infracțiuni li se acordă o protecție și o asistența specială, fizica, juridică și socială.
(2) Personalul centrelor de asistența și protecție și lucrătorii Ministerului de Interne asigura respectarea vieții private și a confidențialității identității victimelor traficului de persoane primite în centre.
(3) Programele de asistența derulate în centre vor urmări recuperarea fizica, psihologică și socială a victimelor infracțiunilor prevăzute în Legea nr. 678/2001, cu modificările ulterioare.
(4) Minorilor li se acordă protecție și asistența specială, în raport cu vârsta lor.
(5) Femeilor victime ale traficului de persoane, precum și celor care sunt supuse unui risc ridicat de a deveni victime ale acestor infracțiuni li se acordă o protecție și o asistența socială specifică.
(1) Victimele traficului de persoane primite în centrele de asistența și protecție sunt informate cu privire la procedurile judiciare și administrative aplicabile, precum și cu privire la posibilitatea de a beneficia, potrivit legii, de măsuri specifice de protecție a martorilor.
(2) Personalul specializat din cadrul centrelor are obligația de a aduce la cunoștința persoanelor prevăzute la art. 43 din Legea nr. 678/2001 ca au dreptul sa primească asistența juridică obligatorie pentru a putea să își exercite drepturile în cadrul procedurilor penale prevăzute de lege, în toate fazele procesului penal, și să își susțină cererile și pretențiile civile față de persoanele care au săvârșit infracțiunile prevăzute în Legea nr. 678/2001, în care ele sunt implicate.
Autoritățile române facilitează cetățenilor străini victime ale traficului de persoane întoarcerea în țara lor de origine fără nici o întârziere nejustificată și le asigura transportul în deplina securitate până la frontiera statului român, dacă nu este prevăzut altfel în acordurile bilaterale sau multilaterale la care România este parte.
(1) Pentru asigurarea securității lor fizice victimele traficului de persoane, cetățeni străini, pot fi cazate în centrele special amenajate potrivit Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 iar solicitanții unei forme de protecție în România pot fi cazati în centrele special amenajate, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 102/2000 privind statutul și regimul refugiatilor în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Victimele traficului de persoane, cetățeni străini, sunt informate în locurile de cazare, într-o limbă pe care o înțeleg, cu privire la procedurile judiciare și administrative aplicate.
(3) Persoanele cazate potrivit alin. (1) pot beneficia de consiliere psihică și psihologică, precum și de asistența medicală și socială, într-o limbă pe care o înțeleg.
În cazul în care străinii victime ale traficului de persoane nu poseda nici un document de identitate, li se facilitează de către Direcția relații consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe sau de către organele competente ale Ministerului Administrației Publice eliberarea unui nou pasaport sau titlu de călătorie, după caz.
(1) În cazul aducerii în România de către o companie de transport de victime ale traficului de persoane, cunoscând caracterul ilicit al traficului, compania de transport este obligată să asigure cazarea și întreținerea acestora pe perioada stabilită de Ministerul de Interne și sa suporte transportul lor până la frontiera română, potrivit legii.
(2) Minorilor cetățeni străini care însoțesc victimele traficului de persoane sau care sunt ei înșiși victime li se aplică, în mod corespunzător, prevederile referitoare la minori din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 194/2002.
Asociațiile și fundațiile care fac dovada că desfășoară programe de servicii de asistența socială pentru victimele traficului de persoane, cum ar fi: cazare, hrana, consiliere psihică, psihologică și juridică, asistența medicală, vor putea beneficia de subvenții de la bugetul de stat sau, după caz, de la bugetele locale, în condițiile legii.
(1) Instituțiile prevăzute în art. 6 alin. (1) își desemnează reprezentanții în Grupul interministerial în termen de 30 de zile de la aprobarea prezentului regulament.
(2) În același termen numele reprezentanților se comunică Secretariatului Grupului interministerial în vederea convocării pentru prima întrunire.
(3) La prima întrunire Grupul interministerial adopta regulamentul propriu de funcționare.
-----
Source: legislatie.just.ro (Official Gazette). The text shown is the current consolidated form (in Romanian).
We use cookies to analyze site traffic. See our Privacy Policy for details.