Anexa nr. 2
Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani !
Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani !
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de român,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian !
Înalță-ți lata frunte și caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai asteaptă și sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii !
Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
Româna națiune, ai voștri strănepoți,
Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
"Viață-n libertate ori moarte !" strigă toți.
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Și oarba neunire la Milcov și Carpați !
Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați !
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-și azi mână d-ajutori,
Și blastămă cu lacrămi în ochi pe orișicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători !
De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie și foc !
N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim ;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim !
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm !
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri !
Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă și silă, viclene uneltiri !
Preoți, cu crucea-n frunte ! căci oastea e creștină,
Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost'pământ !
Anexa nr. 3
Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani !
Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani !
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de român,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian !
Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
Româna națiune, ai voștri strănepoți,
Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
"Viată-n libertate ori moarte !" strigă toți.
Preoți, cu crucea-n frunte ! căci oastea e creștină,
Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost'pământ !