NORME din 1 august 2003

privind metodele comunitare de analiza a alcoolului neutru utilizat în sectorul vinului și în obținerea băuturilor spirtoase, a vinurilor aromatizate, a băuturilor aromatizate pe bază de vin și a cocteilurilor aromatizate obținute din produse vitivinicole

I. Generalitati

1. Întrucât caracteristicile alcoolului etilic de origine agricolă sunt identice cu cele ale elementelor alcoolului obținut prin distilarea vinurilor și a subproduselor de vinificație, se impune recunoașterea metodelor de analiza comunitare.

2. Pentru aplicarea prezentelor norme este necesar să se asigure:

Termenul rezultat individual al unui test desemnează valoarea obținută atunci când se aplică în totalitate, o singură dată, metoda standard de testare unei singure mostre. Dacă nu exista dispoziții diferite în acest sens, probabilitatea este de 95%.

II. Pregătirea probei pentru analiza

1.1. Generalitati. Volumul probei destinate analizei trebuie să fie de 1,5 l, dacă determinarea specifică nu solicita să se preleveze o cantitate mai mare de esantion.

1.2. Pregătirea probei. Este necesar ca înainte de începerea determinarilor proba să se omogenizeze.

1.3. Conservare. Proba trebuie să fie păstrată într-un recipient etans, la aer și umiditate, și conservat în condiții care să permită evitarea tuturor deteriorarilor; în particular, dopurile de pluta, de cauciuc și din plastic nu trebuie să fie în contact direct cu alcoolul, iar utilizarea de ceara este în mod expres interzisă.

2. Reactivi

2.1. Apa

2.1.1. De fiecare data când se pune problema utilizării apei pentru prepararea unei soluții, pentru diluare sau pentru spalare, se convine să se utilizeze apa distilata sau apa demineralizata având o puritate cel puțin echivalenta.

2.1.2. De fiecare data când apare problema "disolutiei" sau "dilutiei" fără indicații suplimentare ale reactivului, se înțelege ca este vorba despre o soluție apoasa.

2.2. Substanțe chimice. Fără specificății contrare, toate substantele chimice trebuie să fie de calitatea impusa reactivilor pentru analize.

3. Aparatura de laborator

3.1. Aparatura necesară este specifică fiecărei determinări.

3.2. Balanța analitica. Prin balanța analitica se înțelege o balanța de precizie cu o sensibilitate de cel puțin 0,1 mg sau superioară.

4. Exprimarea rezultatelor

4.1. Rezultatele menționate în buletinul de analiza reprezintă media a cel puțin două determinări care au fost realizate cu o repetabilitate (factor r) satisfăcătoare.

4.2. Calculul rezultatelor. Când nu sunt specificății contrare, rezultatele trebuie să fie calculate în grame pe hectolitru alcool 100% vol.

4.3. Numărul de cifre semnificative. Rezultatul nu trebuie să aibă mai multe cifre semnificative decât cel indicat de precizia metodei de analiza.

III. Metode de analiza

1. Determinarea conținutului în alcool

1.1. Definiție. Concentrația alcoolică volumetrica se exprima în procente de volum și se determina conform dispozițiilor naționale în vigoare, respectiv conform STAS 184/2/A1.

1.2. Concentrația alcoolică se determina prin:

- metoda cu picnometrul;

- metoda cu alcoolmetrul.

În caz de litigiu se folosește metoda cu picnometrul.

2. Evaluarea culorii și limpiditatii

2.1. Obiect și domeniu de aplicare. Metoda permite evaluarea culorii și limpiditatii alcoolului neutru.

2.2. Definiție. Prin culoare și limpiditate se înțelege culoarea și limpiditatea determinate prin metoda specificată.

2.3. Principiu. Culoarea și limpiditatea sunt evaluate vizual, prin comparatie cu apa pe un fond negru și pe un fond alb.

2.4. Aparatura: eprubete incolore, cu o lungime de cel puțin 40 cm.

2.5. Mod de lucru. Se asaza doua eprubete pe un fond alb sau negru și se introduce în una o cantitate de proba corespunzând unei înălțimi în jur de 40 cm; se introduce în alta eprubeta apa până la aceeași înălțime. Se observa proba de sus, pe axa longitudinala a eprubetei, și se compara cu etalonul.

2.6. Exprimarea rezultatelor. Se evalueaza culoarea și limpiditatea probei în comparatie cu etalonul (apa).

3. Determinarea timpului de decolorare a unei soluții de permanganat de potasiu

3.1. Obiect și camp de aplicare. Metoda vizează determinarea timpului în care un alcool neutru poate să decoloreze o soluție de permanganat de potasiu.

3.2. Definiție. Timpul de decolorare a unei soluții de permanganat de potasiu, determinat prin metoda specificată, reprezintă numărul de minute necesar astfel încât culoarea probei să fie identică cu cea a etalonului după adăugarea unui mililitru de soluție de permanganat de potasiu de 1 mmol/l la 10 ml esantion.

3.3. Principiu. Se determina timpul necesar pentru ca tenta probei după adăugarea soluției de permanganat de potasiu să fie identică cu cea a etalonului; acest timp se numește timp de decolorare a soluției de permanganat de potasiu.

3.4. Reactivi:

3.4.1. soluție de permanganat de potasiu 1 mmol/l; soluția trebuie să fie preparata în momentul efectuării analizei;

3.4.2. soluție coloranta A (roșie); se cantaresc cu precizie 59,50 g CoCl2.6H2O; se prepara un amestec compus din 25 ml acid clorhidric (d20=1,19 g/ml) și din 975 ml apa; se introduc cantitatea de clorura de cobalt cantarita și amestecul HCl - apa într-un balon cotat de 1.000 ml; se aduce amestecul până la semn la temperatura de 20°C;

3.4.3. soluție coloranta B (galbena); se cantaresc cu precizie 45,00 g FeCl3.6H2O; se prepara un amestec compus din 25 ml acid clorhidric (d20=1,19 g/ml) și din 975 ml apa, apoi se procedează cu cantitatea de clorura ferica în mod identic cu soluția coloranta A;

3.4.4. etalonul de culoare; se iau cu o pipeta 13 ml soluție coloranta A și 5,5 ml soluție coloranta B și se introduc într-un balon cotat de 100 ml, apoi se aduce la semn cu apa la temperatura de 20°C;

Remarca: La temperatura de 4°C și în lipsa luminii soluțiile colorante A și B pot să fie conservate mai multe luni; etalonul de culoare trebuie să fie refăcut periodic.

3.5. Aparatura:

3.5.1. tub Nessler de 100 ml din sticlă transparenta incolora, gradat la 50 ml, cu un dop rodat sau eprubete incolore, cu diametrul în jur de 20 mm;

3.5.2. pipete de 1, 2, 5, 10 și 50 ml;

3.5.3. termometru până la 50°C cu gradatia de 0,1 sau 0,2;

3.5.4. balanța pentru analiza;

3.5.5. baie termostat la 20°C±0,5;

3.5.6. baloane cotate de 1.000 ml și 100 ml cu dop rodat de sticlă.

3.6. Mod de lucru. Se iau cu pipeta 10 ml de proba într-o eprubeta sau 50 ml de proba într-un tub Nessler; se plaseaza într-o baie termostat la 20°C, adăugându-se 1 sau 5 ml soluție de KMnO4 de 1 mmol/l, în funcție de cantitatea de proba utilizata; se amesteca și se lasă pe baie la 20°C; se noteaza timpul; se adauga cu ajutorul unei pipete 10 ml soluție-etalon într-o eprubeta cu diametrul identic sau 50 ml de soluție-etalon într-un tub Nessler; se observa schimbarea tentei probei și se compara din timp în timp cu etalonul de culoare pe un fond alb; dacă culoarea etalonului este identică cu cea a probei, se determina timpul în care s-a scurs până la schimbarea tentei acesteia.

Remarca: Soluția analizata nu trebuie să fie expusă direct razelor solare cat timp durează determinarea.

3.7. Exprimarea rezultatelor

3.7.1. Interpretare. Timpul de decolorare este timpul necesar pentru ca tenta eprubetei conținând proba sa devină identică cu cea a eprubetei conținând etalonul. Pentru un alcool neutru aceasta durata trebuie să fie mai mare sau cel puțin egala cu 18 minute la temperatura de 20°C.

3.7.2. Repetabilitatea. Diferența dintre rezultatele a doua determinări efectuate simultan sau în succesiune rapida de către același operator, pe aceeași proba, în condiții identice nu trebuie să depășească 2 minute.

3.8. Nota

3.8.1. Urmele de dioxid de mangan au un efect catalizant asupra reacției; este necesar ca pipetele și eprubetele utilizate să fie atent curatate și sa nu se utilizeze decât în acest scop. Este obligatoriu să se spele cu acid clorhidric și să se clateasca bine cu apa; sticlă nu trebuie să aibă tenta de culoare bruna.

3.8.2. Este necesar să se urmărească calitatea apei utilizate pentru prepararea soluției de permanganat de potasiu; aceasta nu trebuie să decoloreze soluția de permanganat de potasiu. Dacă este imposibil să se obțină calitatea cerută, se fierbe apa distilata și se adauga o cantitate mica de soluție de permanganat de potasiu, de asa maniera încât să se obțină o foarte ușoară coloratie roz; apoi se raceste aceasta soluție pentru a putea fi utilizata la dilutie.

3.8.3. Pentru anumite probe decolorarea se poate produce fără să se treacă prin nuanta exactă a soluției de referința.

3.8.4. Determinarea cu permanganat de potasiu poate fi facuta dacă proba de alcool pentru analizat a fost depozitata într-un flacon din sticlă perfect curat, închis cu un dop de sticlă clatit cu alcool sau cu un alt dop infasurat în staniol.

4. Determinarea conținutului în aldehide

4.1. Obiect și domeniu de aplicare. Metoda consta în determinarea conținutului de aldehide din alcoolul neutru, exprimat în acetaldehida.

4.2. Definiție. Conținutul de aldehide, exprimat în acetaldehida, este determinat prin metoda specificată.

4.3. Principiu. Culoarea pe care o capata proba după reactia cu reactivul Schiff este comparata cu culoarea soluției-etalon având un conținut cunoscut în acetaldehida.

4.4. Reactivi:

4.4.1. clorhidrat de p-rosanilina (fucsina bazica);

4.4.2. sulfit de sodiu sau metabisulfit de sodiu, anhidru;

4.4.3. acid clorhidric (d20 = 1,19 g/ml);

4.4.4. cărbune activ pudra;

4.4.5. soluție de amidon, preparata din 1 g amidon solubil și 5 mg Hgl2 (conservat), care se pune în suspensie în putina apa rece; se amesteca apoi cu 500 ml apa fierbinte (se fierbe apa 5 minute, apoi se filtreaza după răcire);

4.4.6. soluție iodata 0,05 mol/l;

4.4.7. 1-amino-etanol CH3CH(NH2)OH.

- Prepararea reactivului Schiff. Se dizolva 5,0 g clorhidrat de p-rosanilina pulbere în aproximativ 1.000 ml apa calda, într-un balon cotat de 2.000 ml - dacă este cazul; se lasă în repaus pe baie până la dizolvarea completa; 30 g sulfit de sodiu (sau o cantitate echivalenta de metabisulfit de sodiu), anhidru se dizolva în aproximativ 200 ml apa și se adauga la soluția racita de p-rosanilina; se lasă în repaus aproximativ 10 minute, apoi se adauga 60 ml acid clorhidric (d20 = 1,19 g/ml); după decolorarea soluției (poate să apară o ușoară coloratie bruna) se adauga apa până la semn și dacă este necesar se filtreaza pe filtru cutat, cu cărbune activ, încât soluția sa devină incolora.

NOTĂ: 1. Reactivul Schiff trebuie să fie preparat cu cel puțin 14 zile înainte de utilizare.

2. Conținutul în dioxid de sulf liber din reactiv trebuie să se situeze între 2,8 și 6,0 mmol/100 ml, iar pH trebuie să fie 1,0.

- Determinarea conținutului de dioxid de sulf liber. Se introduc cu pipeta 10 ml reactiv Schiff într-un balon Erlenmayer de 250 ml; se adauga 200 ml apa și 5 ml soluție de amidon; se titreaza cu ajutorul unei soluții de iod 0,05 mol/l până când virează culoarea; dacă conținutul în dioxid de sulf liber nu este cuprins între limitele indicate, se pot intampla următoarele:

- Calculul dioxidului de sulf liber în reactiv: mmol de SO2 liber/100 ml reactiv = ml soluție de iod consumată (0,05 mol/l) x 3,2 x 100/64 x 10 = ml soluție de iod consumată (0,05 mol/l)/2.

NOTĂ: În cazul în care exista alta modalitate de preparare a reactivului Schiff, trebuie reținut ca este necesară verificarea sensibilității reactivului; aceasta trebuie să fie aceeași dacă încercările:

- Purificarea 1-amino-etanol din comerț - se dizolva complet 5 g de 1-amino-etanol în aproximativ 15 ml alcool absolut; se adauga aproximativ 50 ml eter dietilic anhidru (precipitat de 1-amino-etanol); se raceste în frigider timp de mai multe ore; se filtreaza cristalele și se clateste cu eter dietilic anhidru; se usucă timp de 3-4 ore în exsicator sub vid în prezenta acidului sulfuric.

NOTĂ: 1-amino-etanol purificat trebuie să fie alb; în situația în care nu este, trebuie să se repete cristalizarea.

4.5. Aparatura:

4.5.1. tub colorimetric, închis cu un dop de sticlă rodat;

4.5.2. pipete de 1, 2, 3, 4, 5 și 10 ml;

4.5.3. baie termostat reglabila la 20 ± 0,5°C;

4.5.4. spectrofotometru de absorbție echipat cu cuve cu grosimea stratului optic de 50 mm.

4.6. Mod de lucru:

4.6.1. Remarca: Dacă se determina conținutul în aldehide după aceasta metoda, trebuie să se verifice ca proba să aibă concentrația de minimum 90,0% vol. În situația în care proba nu are aceasta concentrație, conținutul în alcool se va ridica prin adaosul unei cantități adecvate de alcool etilic lipsit de aldehide.

4.6.2. Curba de etalonare. Se cantaresc cu precizie, la balanța analitica, 1,3860 g de 1-amino-etanol anhidru purificat; se introduce alcoolul lipsit de aldehide într-un balon cotat de 1.000 ml și se aduce la semn la temperatura de 20°C; soluția conține 1% acetaldehida/litru; se prepara o serie de dilutii în doua etape în asa fel încât să se obțină 10 soluții-etalon cu un conținut de 0,1 până la 1,0 mg acetaldehida la 100 ml soluție; cu ajutorul acestor soluții-etalon se determina conform pct. 4.6.3 valoarea de absorbție și se stabilește o diagrama.

4.6.3. Determinarea conținutului în aldehide. Cu o pipeta se introduc 5 ml de proba într-un tub colorimetric; se adauga 5 ml apa; se omogenizeaza și se menține la temperatura constanta de 20°C; în paralel se prepara o proba-martor din 5 ml alcool etilic cu concentrația 96% vol. lipsit de aldehide, se adauga 5 ml apa, se omogenizeaza și se menține la temperatura constanta de 20°C; se adauga câte 5 ml de reactiv Schiff în tuburile colorimetrice, care se inchid cu un dop de sticlă rodat și bine securizat și se mențin pe baie la 20°C timp de 20 de minute; se vărsa conținutul în cuva și se determina valoarea de absorbție la lungimea de unda de 546 nm.

NOTĂ: 1. Pentru determinarea valorii aldehidelor este necesar să se verifice, la fiecare analiza, validitatea curbei de etalonare în comparatie cu soluțiile de referința, dacă nu, este necesar să se refacă curba de etalonare.

2. Este necesar ca proba-martor să fie incolora în fiecare caz.

4.7. Exprimarea rezultatelor

4.7.1. Formule și metode de calcul. Se construieste un grafic reprezentând variatiile densitatii optice, în funcție de conținutul în acetaldehida, și se determina pe acest grafic conținutul în acetaldehide al esantionului. Conținutul în acetaldehida, exprimat în grame acetaldehida la hectolitru alcool 100% vol., este dat de formula:

100 x A/T, în care:

A = conținutul, exprimat în g/hl, de acetaldehida al probei, valoare determinata prin raportare la curba de etalonare;

T = concentrația alcoolică volumetrica a probei.

4.7.2. Repetabilitatea. Diferența dintre rezultatele a doua determinări efectuate simultan sau în succesiune rapida de către același operator, pe aceeași proba, în condiții identice nu trebuie să depășească 0,1 g aldehide la hectolitru alcool 100% vol.

5. Determinarea conținutului de alcooluri superioare

5.1. Obiect și domeniu de aplicare. Metoda vizează determinarea conținutului de alcooluri superioare din alcoolul etilic neutru, exprimat în metil-2-propanol-1.

5.2. Definiție. Conținutul de alcooluri superioare, exprimat în metil-2-propanol-1, este determinat prin metoda specificată.

5.3. Principiu. Se determina la lungimea de unda de 560 nm, cu o corectie în cazul prezentei aldehidelor în esantion, absorbtiile complecsilor colorati rezultați din reactia alcoolurilor superioare cu o aldehida aromatica în acid sulfuric diluat la cald (reactia Komarowsky) și compararea cu o coloratie obținută prin reactia cu metil-2-propanol-1 în aceleași condiții.

5.4. Reactivi:

5.4.1. soluție de aldehida salicilica 1% m/m preparata prin adăugarea de 1 g de aldehida salicilica în 99 g alcool etilic cu concentrația de 96% vol. (lipsit de ulei de fuzel);

5.4.2. acid sulfuric concentrat (d20 = 1,84 g/ml);

5.4.3. metil-2-propanol-1;

5.4.4. soluții-etalon de metil-2-propanol-1. Se dilueaza metil-2-propanol-1 într-o soluție apoasa de alcool etilic cu concentrația de 96% vol. pentru a obține o serie de soluții-etalon conținând 0,1; 0,2; 0,4; 0,6 și 1,0 g metil-2-propanol-1 la hl soluție;

5.4.5. soluție-etalon de acetaldehida. Soluția-etalon de acetaldehida se prepara după cum urmează: se cantaresc cu precizie cu balanța 1,3860 g de 1-amino-alcool etilic anhidru purificat; se introduce alcoolul fără aldehide într-un balon cotat de 1.000 ml și se umple până la semn la temperatura de 20°C; soluția conține 1% acetaldehide la litru; se prepara o serie de dilutii în doua etape în asa fel încât să se obțină 10 soluții-etalon cu un conținut de 0,1 până la 1,0 mg acetaldehide la 100 ml soluție; cu ajutorul acestor soluții-etalon se determina valoarea de absorbție și se stabilește o diagrama;

5.4.6. alcool etilic cu concentrația de 96% vol., lipsit de alcooluri superioare și de aldehide.

5.5. Aparatura:

5.5.1. spectrofotometru UV-VIS care permite determinarea absorbtiei soluției la lungimea de unda de 560 nm;

5.5.2. cuve spectrofotometrice cu grosimea stratului optic de 10, 20 și 50 mm;

5.5.3. baie termostat reglabila la 20±0,5°C;

5.5.4. eprubete pentru colorimetrie (pyrex sau similar) din sticlă cu fața laterala compacta, echipate cu dop rodat, cu capacitatea de aproximativ 50 ml.

5.6. Mod de lucru

5.6.1. Conținutul în aldehide. Determinarea conținutului în aldehide al probei, exprimat în acetaldehide, se face conform metodei de analiza nr. 4.

5.6.2. Curba de etalonare: metil-2-propanol-1. Se introduc cu pipeta 10 ml din fiecare dintre soluțiile-etalon de metil-2-propanol-1 și se introduc în eprubetele de 50 ml echipate fiecare cu un dop rodat. Se introduce cu pipeta câte 1 ml soluție de aldehida salicilica în eprubete; se adauga 20 ml de acid sulfuric. Se omogenizeaza conținutul eprubetelor prin rasturnare și se ridica cu grija dopul din când în când. Se lasă la temperatura camerei timp de 10 minute, apoi se pune pe baie la 20±0,5°C. După 20 de minute se pune conținutul din eprubete în cuvele spectrofotometrice. După exact 30 de minute se adauga acidul sulfuric și se determina absorbtia soluțiilor la lungimea de unda de 560 nm, utilizându-se apa din cuva de referința a spectrofotometrului. Se pun apoi într-un grafic valorile de absorbție, în funcție de concentrația în metil-2-propanol-1.

5.6.3. Curba de etalonare: aldehide. Se repeta operațiile de la punctul anterior, inlocuind cei 10 ml din fiecare soluție de referința de metil-2-propanol-1 cu 10 ml de soluție de referința de acetaldehida. Se pun apoi într-un grafic valorile de absorbție la lungimea de unda de 560 nm, în funcție de concentrația în acetaldehida.

5.6.4. Determinarea probei. Se repeta operațiile descrise la pct. 5.6.2, inlocuind cei 10 ml soluție de referința de metil-2-propanol-1 cu 10 ml proba. Se determina valoarea de absorbție a probei.

5.7. Exprimarea rezultatelor

5.7.1. Formule și metode de calcul

5.7.1.1. Se corecteaza valoarea de absorbție a probei, scăzând valoarea de absorbție corespunzătoare conținutului în aldehide al probei (determinata plecand de la curba de etalonare construită conform pct. 5.6.3).

5.7.1.2. Se determina conținutul în alcooluri superioare, exprimat în metil-2-propanol-1, al probei cu ajutorul curbei de etalonare, construită conform pct. 5.6.2, însă utilizând valoarea corectată (5.7.1.1).

5.7.1.3. Conținutul în alcooluri superioare, exprimat în grame de metil-2-propanol-1 la hl alcool cu concentrația de 100% vol., este dat de formula următoare:

A x 100/T, în care:

A = conținutul probei în alcooluri superioare, calculat conform pct. 5.7.1.2;

T = concentrația alcoolică volumetrica a probei.

5.7.2. Repetabilitatea. Diferența dintre rezultatele a doua determinări efectuate simultan sau în succesiune rapida de către același operator, pe aceeași proba, în condiții identice nu trebuie să depășească 0,2 g la hl alcool 100% vol.

6. Determinarea aciditatii totale

6.1. Obiect și domeniu de aplicare. Metoda permite determinarea aciditatii totale, exprimată în acid acetic, a alcoolului neutru.

6.2. Definiție. Aciditatea totală, exprimată în acid acetic, este determinata prin metoda specificată.

6.3. Principiu. După degazeificare, proba este titrata cu o soluție-etalon de hidroxid de sodiu, iar aciditatea este exprimată în acid acetic.

6.4. Reactivi:

6.4.1. soluție de hidroxid de sodiu 0,01 mol/l și 0,1 mol/l conservată în condiții care să permită reducerea la minimum a contactului cu dioxidul de carbon;

6.4.2. soluție de indigo carmin (A); se cantaresc 2 g de indigo carmin, se dizolva în 40 ml apa și se completează până la 100 g cu alcool etilic;

6.4.3. soluție de roșu de fenol (B); se cantaresc 2 g de roșu de fenol, se dizolva în 6 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/l și se adauga apa până la semn într-un balon cotat de 100 ml.

6.5. Aparatura:

6.5.1. biurete sau aparate de titrat;

6.5.2. pipete de 100 ml;

6.5.3. balon rotund de 250 ml cu dop rodat;

6.5.4. refrigerent ascendent.

6.6. Mod de lucru. Se introduc cu pipeta 100 ml proba într-un balon rotund de 250 ml; se adauga piatra ponce pentru a usura fierberea și se aduce rapid la fierbere la reflux. Se adauga în soluția calda o picatura din fiecare dintre soluțiile indicatoare A și B. Se titreaza cu hidroxid de sodiu 0,01 mol/l până virează culoarea verde-galben în violet.

6.7. Exprimarea rezultatelor

6.7.1. Formule și metoda de calcul. Aciditatea totală, exprimată în grame de acid acetic la hl alcool etilic 100% vol., este data de formula:

V x 60/T, în care:

V = numărul de ml de soluție de hidroxid de sodiu de 0,01 mol/l necesari pentru neutralizare;

T = concentrația alcoolică volumetrica a probei.

6.7.2. Repetabilitatea. Diferența dintre rezultatele a doua determinări efectuate simultan sau în succesiune rapida de către același operator, pe aceeași proba, în condiții identice nu trebuie să depășească 0,1 g la hl alcool 100% vol.

7. Determinarea conținutului în esteri

7.1. Obiect și domeniu de aplicare. Metoda consta în determinarea conținutului de esteri din alcoolul neutru, exprimat în acetat de etil.

7.2. Definiție. Conținutul în esteri se determina prin metoda specificată și este exprimat în acetat de etil.

7.3. Principiu. În prezenta clorurii de hidroxilamina în soluție alcalina, esterii reactioneaza cantitativ pentru a forma acizi hidroxamici; în prezenta ionilor ferici în soluție acida aceștia formează complecsi colorati. Se măsoară absorbanta acestor complecsi la lungimea de unda de 525 nm.

7.4. Reactivi:

7.4.1. acid clorhidric, soluție 4 mol/l;

7.4.2. soluție de clorura ferica 0,37 mol/l, preparata în soluție de acid clorhidric 1 mol/l;

7.4.3. soluție de clorura de hidroxilamina 2 mol/l, păstrată la rece (în frigider);

7.4.3. soluție de hidroxid de sodiu 3,5 mol/l;

7.4.4. soluții-etalon de acetat de etil conținând, respectiv: 0,0; 0,2; 0,4; 0,6; 0,8; 1,0 g acetat de etil la litru de alcool 96,0% vol. lipsit de esteri.

7.5. Aparatura:

7.5.1. spectrofotometru de absorbție echipat cu cuve cu grosimea stratului optic de 50 mm grosime.

7.6. Mod de lucru

7.6.1. Curba de etalonare. Se cantareste cu precizie pe o balanța analitica 1 g acetat de etil și se pune într-un balon cotat de 1.000 ml împreună cu alcool etilic lipsit de esteri; se umple până la semn la o temperatura de 20°C; se prepara apoi o serie de soluții, în doua etape, de asa maniera încât să se obțină 20 de soluții-etalon cu un conținut de 0,1 până la 2,0 mg acetat de etil la 100 ml soluție. Cu ajutorul acestor soluții se determina valoarea extinctiei în conformitate cu pct. 7.6.2 și se stabilește o diagrama.

7.6.2. Determinarea conținutului în esteri. Se introduc cu pipeta 10 ml proba în eprubeta închisă cu un dop rodat; se adauga 2 ml soluție de hidroxilamina; în paralel, se prepara o proba-martor din 10 ml etanol 96% vol. lipsit de esteri și 2,0 ml soluție de clorura de hidroxilamina; se adauga de fiecare data câte 2,0 ml de soluție de hidroxid de sodiu și se închide eprubeta cu dopul rodat; se pune pe baia termostat la temperatura de 20°C timp de 15 minute; se adauga apoi câte 2,0 ml de acid clorhidric și câte 2 ml soluție ferica în fiecare eprubeta, se agita repede și se pune conținutul în cuve; se determina valoarea extinctiei la lungimea de unda de 525 nm.

7.7. Exprimarea rezultatelor

7.7.1. Formule și metode de calcul. Se pun pe un grafic valorile densitatii optice ale soluțiilor-etalon, în funcție de concentrație. Conținutul în esteri corespunzător valorii extinctiei (exprimat în acetat de etil = A) este relevat pe grafic și este dat de formula:

A x 100/T și este exprimat în g/hl alcool 100% vol., în care:

T = concentrația alcoolică volumetrica a probei.

7.7.2. Repetabilitatea. Diferența dintre rezultatele a doua determinări efectuate simultan sau în succesiune rapida de către același operator, pe aceeași proba, în condiții identice nu trebuie să depășească 0,1 g esteri la hl alcool 100% vol., exprimat în acetat de etil.

8. Determinarea conținutului în baze azotate volatile

8.1. Obiect și domeniu de aplicare. Metoda consta în determinarea conținutului în baze azotate volatile al alcoolurilor neutre, exprimat în azot.

8.2. Definiție. Conținutul în baze azotate volatile este conținutul exprimat în azot, determinat prin metoda specificată.

8.3. Principiul metodei. Se evapora proba până la obținerea unui volum scăzut în prezenta acidului sulfuric și apoi se determina conținutul în amoniac prin metoda microdifuziei a lui Conway.

8.4. Reactivi:

8.4.1. acid sulfuric, 1 mol/l;

8.4.2. soluția indicatoare de acid boric. Se dizolva 10 g acid boric, 8 mg verde de bromcresol și 4 mg metil în propanol-2 cu concentrația de 30% vol. și se adauga până la 1.000 ml propanol-2 cu concentrația de 30% vol.;

8.4.3. soluție de hidroxid de potasiu 500 g/l, fără anhidrida carbonica;

8.4.4. acid clorhidric cu concentrația de 0,02 mol/l;

8.5. Aparatura:

8.5.1. capsula de evaporare de capacitate suficienta pentru a putea conține 50 ml de proba;

8.5.2. baie de apa;

8.5.3. vas Conway dotat cu capac, cu închidere ermetica și cu dimensiunile din fig. 1;

8.5.4. microbiureta de 2-5 ml, gradata în 0,01 ml.

8.6. Mod de lucru

8.6.1. Se introduc cu ajutorul unei pipete 50 ml de proba (în cazul în care se prevede un conținut în azot inferior limitei de 0,2 g/hl de proba, se va introduce o cantitate de 200 ml de proba) într-o capsula de sticlă, se adauga 1 ml de acid sulfuric 1 mol/l, se plaseaza capsula pe baie și se evapora până la obținerea unui reziduu de circa 1 ml.

8.6.2. Se introduce cu ajutorul unei pipete 1 ml soluție indicatoare de acid boric în vasul intern al reactorului Conway și se clateste reziduul lichid obținut prin evaporare în vasul extern. Se inclina ușor reactorul Conway și se adauga 1 ml soluție de hidroxid de potasiu în vasul extern, cat mai rapid posibil, dar și cat mai departe posibil de lichidul din acest vas extern. Se închide imediat vasul Conway cu ajutorul unui capac ermetic, gresat.

8.6.3. Se amesteca cele doua soluții în vasul extern, având grija sa nu se verse lichidul dintr-un vas în altul. Se lasă în repaus timp de 2 ore.

8.6.4. Titrarea amoniacului în vasul intern cu ajutorul unei soluții de acid clorhidric 0,02 mol/l folosind o microbiureta pentru neutralizare. Volumul de acid utilizat ar trebui să fie cuprins între 0,2 și 0,9 ml. (V 1 este volumul de acid utilizat, exprimat în ml.)

8.6.5. Se efectuează un dozaj cu proba-martor repetând operațiunile descrise la pct. 8.6.1-8.6.4, dar inlocuind cei 50 ml de esantion menționați la pct. 8.6.1, prin același volum de apa. (V(2) este volumul de acid clorhidric utilizat, exprimat în ml.)

8.7. Exprimarea rezultatelor

8.7.1. Formule și metode de calcul. Conținutul în baze azotate volatile, exprimat în grame de azot/hl alcool 100% vol., este dat de formula:

(V(1) - V(2)) x 2.800/E x T, în care:

V(1) = volumul în ml de acid clorhidric necesar pentru neutralizarea probei;

V(2) = volumul în ml de acid clorhidric utilizat în proba-martor;

T = concentrația alcoolică volumetrica a probei;

E = volumul probei utilizate, în ml.

8.7.2. Repetabilitatea. Diferența dintre rezultatele a doua determinări efectuate simultan sau în succesiune rapida de către același analist, pe aceeași proba, în condiții identice nu trebuie să depășească 0,05 g la hl alcool 100% vol.

9. Determinarea conținutului de alcool metilic

9.1. Obiect și domeniu de aplicare. Metoda consta în determinarea conținutului de alcool metilic în alcoolul neutru.

9.2. Definiție. Conținutul în alcool metilic este conținutul care este determinat prin metoda specificată.

9.3. Principiul metodei. Concentrația în alcool metilic este determinata prin injectia directa a probei într-un cromatograf în faza gazoasa.

9.4. Mod de lucru. Este buna orice metoda de cromatografie gazoasa, cu condiția ca coloana de cromatografie în faza gazoasa să permită, în condițiile operatorii adoptate, o separare neta a diversilor compuși: alcool metilic, acetaldehida, alcool etilic și acetat de etil. Limita de detectare a alcoolului metilic în alcool etilic trebuie să fie mai mica de 2 g/hl.

9.5. Repetabilitatea. Diferența dintre doua rezultate a doua determinări efectuate simultan sau în succesiune rapida de către același operator, pe aceeași proba, în condiții identice nu trebuie să depășească 2 g de alcool metilic la hl alcool 100% vol.

10. Determinarea extractului sec

10.1. Obiect și domeniu de aplicare. Metoda consta în determinarea conținutului în reziduu sec al alcoolurilor neutre.

10.2. Definiție. Conținutul în extract sec este dat de conținutul de materie uscata, determinat de metoda specificată.

10.3. Principiu. O fracțiune de proba este uscata la 103°C și se va determina concentrația în reziduu prin metoda gravimetrica.

10.4. Aparatura:

10.4.1. baie de apa, la fierbere:

10.4.2. capsula de evaporare de o capacitate suficienta;

10.4.3. exsicator, conținând gel de siliciu proaspăt activat (sau un exsicator echivalent) prevăzut cu un indicator în grade higrometrice;

10.4.4. balanța analitica;

10.4.5. etuva, în care temperatura este reglata la 103±2°C.

10.5. Mod de operare. Se cantareste cu atenție, la o zecime de mg, o capsula de evaporare curata și uscata (M(0)); se introduce cu pipeta, eventual de mai multe ori, un volum convenabil de proba în capsula (între 100 și 250 ml) (V(0) ml); se asaza capsula conținând proba în baie de apa adusă la fierbere, lăsând să se evapore; se asaza în etuva, reglata la 103±2°C, timp de 30 de minute, apoi se asaza capsula conținând reziduul (M(1)) în exsicator; se lasă să se raceasca capsula timp de 30 de minute, apoi se cantareste capsula conținând reziduul (M(1)) la o zecime de mg.

10.6. Exprimarea rezultatelor

10.6.1. Formule și metode de calcul. Conținutul în reziduu sec, exprimat în g/hl alcool 100% vol., este dat de formula:

(M(1) - M(0)) x 10^7/V(0) x T, în care:

M(0) = masa, exprimată în g, din capsula curata și uscata;

M(1) = masa, exprimată în g, din capsula conținând reziduul după uscare;

V(0) = volumul esantionului supus uscarii;

T = concentrația alcoolică volumetrica a probei.

10.6.2. Repetabilitatea. Diferența dintre rezultatele a doua determinări efectuate simultan sau în succesiune rapida de către același operator, pe aceeași proba, în condiții identice, nu trebuie să depășească 0,5 g la hl alcool 100% vol.

11. Identificarea prezentei furfuralului

11.1. Obiect și domeniu de aplicare. Metoda vizează detectarea prezentei furfuralului în alcoolul neutru.

11.2. Definiție. Concentrația limita de furfural detectabil este valoarea determinata prin metoda specificată.

11.3. Principiu. Esantionul de alcool este amestecat cu anilina și acid acetic glacial. Apariția unei coloratii "roz somon" în 20 de minute după amestec indica prezenta furfuralului.

11.4. Reactivi:

11.4.1. anilina proaspăt distilata;

11.4.2. acid acetic glacial.

11.5. Aparatura: eprubete prevăzute cu dopuri rodate din sticlă.

11.6. Mod de lucru. Într-o eprubeta se introduc cu pipeta 10 ml de proba, se adauga 0,5 ml anilina și 2 ml acid acetic glacial; se agita eprubeta până la amestecul reactivilor.

11.7. Exprimarea rezultatelor

11.7.1. Interpretarea analizei. Dacă apare o culoare "roz somon" în mai puțin de 20 de minute, analiza este considerată ca pozitiva și esantionul conține furfural.

11.7.2. Repetabilitatea. Rezultatele a doua încercări efectuate simultan sau în succesiune rapida de către același operator, pe aceeași proba, în condiții identice trebuie să fie identice.

12. Testarea absorbtiei în lumina ultravioleta

12.1. Obiect și domeniu de aplicare. Aceasta metoda permite determinarea permeabilitatii optice a alcoolului neutru.

12.2. Principiu. Permeabilitatea optica a probei în domeniul lungimii de unda de la 220 la 270 va fi masurata prin raportarea la o substanța de referința definită și care poseda o mare permeabilitate optica.

12.3. Aparatura:

12.3.1. spectrofotometru UV-VIS;

12.3.2. cuva de cuart de 10 mm grosime, cu transmisie spectrala identică.

12.4. Reactivi: n-hexan pentru spectroscopie.

12.5. Mod de lucru. Se clatesc în prealabil cuvele curate cu o soluție de proba; se umplu cu proba și se usucă cuva la exterior; se tratează cuva de referința (n) cu n-hexan în același fel, apoi se umple; se determina valoarea de extinctie și se alcătuiește un grafic.

12.6. Exprimarea rezultatelor. Valorile de extinctie citite la 270, 240, 230 și 220 mm nu trebuie să depășească următoarele valori: 0,02; 0,08; 0,18 și 0,3. Curba de extinctie trebuie să aibă o alura neteda și regulată.

13. Determinarea conținutului de C-14 în alcoolul etilic

13.1. Procedura care va fi urmată pentru determinarea naturii alcoolului. Determinarea conținutului de C-14 în alcoolul etilic permite să se facă distincția între alcoolul pe bază de materii prime fosile (numit alcool de sinteza) și alcoolul pe bază de materii prime agricole (numit alcool de fermentație).

13.2. Definiție. Prin conținut de C-14 al alcoolului etilic se înțelege conținutul în C-14 determinat prin metoda specificată. Conținutul natural al atmosferei în C-14 (valoare de referința), care este asimilată de către plantele vii, nu este o valoare constanta. În consecința, valoarea de referința, numita valoarea anuală de referința, este determinata în fiecare an prin analize colaborative organizate de Biroul comunitar de referința și Centrul comun de cercetare Ispra.

13.3. Principiu. Conținutul în C-14 este determinat direct prin numărarea la scintilatie lichidă a probelor conținând alcool de cel puțin 85% în procente de masa de alcool etilic.

13.4. Reactivi:

13.4.1. scintilator cu toluen 5,0 g 2,5-difeniloxazol (PPO) 0,5 g p-bis [4-metil-5-feniloxazol (2)]-benzen (dimetil-POPOP) într-un litru de toluen p.a. Scintilatoarele cu toluen cu aceasta compoziție, disponibile în comerț, pot fi, de asemenea, folosite;

13.4.2. etalon C-14. C-14 n-hexadecan cu o activitate de circa 1x106 dpm/g (circa 1,67x106 cBq/g) și o precizie garantată a activității determinata de ± 2% rel.;

13.4.3 etanol fără conținut de C-14. Alcool de sinteza pe bază de materii prime de origine fosila cu cel puțin 85% m/m alcool etilic pentru a determina efectul nul;

13.4.4. alcool pe bază de materii prime agricole provenind de fiecare data de la ultima perioadă de creștere cu cel puțin 85% m/m alcool etilic, ca soluție de referința.

13.5. Aparatura:

13.5.1. spectrometrul cu scintilatie lichidă, cu mai multe canale, cu calculator și standardizare externa automatica și indicarea condițiilor de canal standard extern (construcție obișnuită: trei canale cu capacitatea masurata și doua canale standard externe);

13.5.2. flacoane gradate sarace în potasiu, adaptate la aparatura, prevăzute cu dopuri cu filet de culoare închisă care prezintă o protecție interioară de polietilena;

13.5.3. pipete volumetrice de 10 ml;

13.5.4. dozator automat de 10 ml;

13.5.5. balon rotund de 250 ml;

13.5.6. aparat de distilare cu manta, de exemplu de tip Micko;

13.5.7. injector microlitru 50 æl;

13.5.8. palnie de picnometru, picnometre de 25 și de 50 ml;

13.5.9. termostat, cu o variatie de ±0,01°C;

13.5.10. tabele alcoolmetrice.

13.6. Mod de lucru

13.6.1. Reglarea aparaturii. Reglarea aparaturii se va face conform indicațiilor fabricantului. Condițiile de măsurare vor fi optime atunci când valoarea E(2)/B, numita și factor de merit, este maxima.

E = eficienta (randament), B = fundal (zgomot de fundal). Doar doua canale de măsura vor fi optimizate; al treilea canal de măsura va rămâne deschis în totalitate pentru a permite controlul.

13.6.2. Selecția flacoanelor de etalonare. Mai multe flacoane de etalonare decât cele cerute ulterior vor fi umplute fiecare cu 10 ml alcool de sinteza lipsit de C-14 și de 10 ml de scintilator cu toluen și se măsoară cel puțin timp de 4x100 minute. Flacoanele care au zgomot de fond cu o abatere mai mare de ± 1% rel. din valoarea minima vor fi indepartate. Pentru selecție, doar flacoanele de etalonare noi provenind din același lot vor fi utilizate.

13.6.3. Determinarea raportului canal standard extern (RCSE). Concomitent cu reglarea canalului, efectuat conform pct. 13.6.1, se va determina, în timpul calculului coeficientului de eficacitate cu ajutorul programului de calcul corespondent, raportul canal standard extern (RCSE). Pentru starea externa este de preferat utilizarea cesiumului 137 care este deja integrat solid de fabricant.

13.6.4. Prepararea probei. Pentru măsurare se va face apel la probe care prezintă cel puțin un conținut de alcool de 85% în masa, fără impuritati, și care prezintă o absorbanta inferioară la 450 nm. Reziduul scăzut de aldehida și de esteri nu are efect disturbator. După înlăturarea primilor mililitri de distilat, distilarea se face direct în picnometru, apoi conținutul de alcool este măsurat cu ajutorul picnometrului. Valorile care vor fi determinate vor fi preluate din tabelele alcoolmetrice.

13.7. Măsurarea esantioanelor cu standard extern

13.7.1. Esantioanele cu absorbanta scăzută, ca cele descrise la pct. 13.6.4, cu o valoare a RCSE (raportul canal standard extern) de circa 1,8, pot fi măsurate și constituie o măsura indirecta pentru coeficientul de eficacitate.

13.7.2. Mod de lucru. Se introduc de fiecare data, cu ajutorul unei pipete, într-un flacon de măsurat, controlat pentru zgomot de fond, 10 ml de proba pregatita conform pct. 13.6.4, apoi se adauga câte 10 ml scintilator cu toluen cu ajutorul unui dozator automat. Probele sunt omogenizate în flaconul de etalonare prin miscari de rotație, având grija ca lichidul sa nu inmoaie protecția interna de polietilena a dopului filetat. Pentru determinarea zgomotului de fundal se va prepara în aceeași maniera un flacon de etalonare cu alcool de sinteza fără C-14. Pentru a verifica valoarea anuală a C-14, se va prepara un alcool de origine agricolă provenind din ultima perioadă de creștere, în amestec cu un flacon contor cu un standard intern conform pct. 13.8. Probele de control și probele pentru zgomot de fond vor fi plasate la începutul seriei de măsurători. Seria de măsurători nu trebuie să cuprindă mai mult de 10 esantioane de analiza. Durata totală a măsurătorilor pe esantion este de 2x100 minute minimum, măsurătorile de probe individuale fiind efectuate pe etape parțiale de 100 de minute fiecare, putându-se astfel identifica o eventuala derivare sau alta perturbare. (Un ciclu cuprinde astfel, de fiecare data, pe proba, un interval de 100 de minute.) Probele pentru zgomot de fond sau probele de control trebuie să fie reînnoite după 4 săptămâni. Aceasta procedura de măsura nu necesita decât puțin material și timp. Ea este de preferat în laboratoarele experimentale care tratează un număr mare de probe. Pentru probele cu absorbanta scăzută (raport canal standard extern de circa 1,8) randamentul nu este decât în mica măsura influentat de modificarea acestei valori. Dacă aceasta modificare nu depășește ±5% rel., calculul se poate face cu același randament. Pentru probele cu absorbție mare, ca de exemplu pentru alcoolurile denaturate, randamentul poate fi calculat prin curba numita corectoare de absorbanta; dacă nu se dispune de un program potrivit de calcul, se va măsura cu un standard intern, ceea ce determina în mod clar randamentul.

13.8. Măsurarea probelor cu standard extern hexadecan C-14

13.8.1. Mod de operare. Probele de control și probele pentru zgomot de fond (alcool etilic de fermentație și alcool etilic de sinteza), precum și proba de analizat vor fi fiecare calculate dublu. O proba dubla va fi preparata într-un flacon la care se va adauga o cantitate bine dozata (30 ml) de hexadecan C-14 ca standard intern (activitate suplimentară de circa 26.269 dpm/g C (circa 43.782 cBq/gC). Pentru prepararea altor probe și timpi de măsura, este de preferat să se procedeze ca la pct. 13.7.2, probele cu standard intern având un timp de măsura limitat de circa 5 minute pe un prereglaj de 105 impulsuri. Pentru seria de măsurători (10 probe) se va prepara de fiecare data un dublu pentru probele de control și pentru zgomot de fond, care vor fi așezate la începutul seriei de analiza.

13.8.2. Utilizarea standardului intern și a flacoanelor de etalonaj. Pentru utilizarea standardului intern și a flacoanelor de etalonaj pentru măsurătorile cu un standard intern, va trebui, pentru a se evita contaminarile, ca stocarea și manipularea acestor standarde să se facă în alt loc decât prepararea și măsurarea probelor de analiza. După măsurare, flacoanele controlate pentru zgomot de fond vor putea fi reutilizate. Dopurile filetate și flacoanele conținând standarde interne vor fi aruncate.

13.9. Evaluarea rezultatelor

13.9.1. Unitatea activității unei substanțe radioactive este Becquerel.

1 Bq = 1 dezintegrare/sec. Indicarea radioactivitatii specifice se face în Becquerel, raportandu-se la 1 gr de carbon = Bq/gC. Pentru a obține valori apropiate de realitate, este de preferat să se indice rezultatul în centi-Becquerel: cBq/gC. Specificațiile și formulele de calcul indicate în publicații și care sunt bazate pe valori stabilite de dpm pot fi păstrate pentru moment. Aceasta valoare corespunzătoare în centi-Becquerel se obține multiplicand rezultatul dpm cu factorul 100/60.

13.9.2. Evaluarea cu un standard extern:

cBq/gC = (cpm(pr) - cpm(NE)) x 1,918 x 100/V x F x Z x 60

13.9.3. Evaluarea cu un standard intern:

cBq/Gc = (cpm(pr) - cpm(NE)) x dpmlS x 1,918 x 100/(cpmlS - cpm(pr)) x V x F x 60

13.9.4. Abrevieri:

cpm(pr) = media procentului de numărare a esantioanelor calculate pe parcursul întregii durate a măsurătorilor;

cpm(NE) = media procentului de numărare a zgomotului de fond calculat în aceeași maniera;

cpmlS = procentul de numărare a esantioanelor, prevăzut cu un standard intern;

dpmlS = cantitatea standardului intern adăugată (radioactivitate etalonata dpm);

V = volumul esantioanelor utilizate, în ml;

F = conținutul în grame de alcool pur/ml, în funcție de concentrația sa;

Z = coeficientul de eficacitate (randament) în funcție de valoarea raportului canal standard extern;

1,918 = grame de alcool/1 g de carbon.

13.10. Fiabilitatea metodei

13.10.1. Repetabilitatea (r) r = 0,632 cBq/gC; s(r) = ±0,223 cBq/gC

13.10.2. Reproductibilitatea (R) R = 0,821 cBq/gC; s(R) = ±0,290 cBq/Gc.

Figura 1 - Reactorul Conway

-------