REGULAMENT din 29 martie 2004

În sensul legii și al prezentului regulament, termenii și expresiile de mai jos semnifică după cum urmează:

1. Concentrarea economică se referă la situația în care un număr redus de agenți economici deține o pondere ridicată a activității economice - exprimată prin totalul vânzărilor, activelor sau forței de muncă utilizate etc. - pe o anumită piață. Mărimea acestor indicatori caracterizează gradul de concentrare economică la un moment dat.

Operațiunile de concentrare economică, în accepțiunea art. 11 alin. (2) din lege, se realizează prin: fuziune sau prin dobândirea controlului.

2. Fuziunea este combinarea a doi sau mai multor agenți economici într-unul singur, cu scopul de a crește eficiența economică și uneori de a evita concurența.

3. Părțile implicate (agenții economici implicați) sunt agenții economici sau persoanele fizice participante la o operațiune de concentrare economică.

Agenții economici implicați, la care se face referire la art. 15 din Legea concurenței nr. 21/1996, reprezintă părțile implicate în operațiunea de concentrare economică.

Toate referirile la "persoană fizică" cuprinse în prezentul regulament privesc persoana fizică ce controlează deja, singură sau în comun, un alt agent economic.

4. Controlul, în accepțiunea art. 11 alin. (1) din lege, reprezintă dreptul și/sau posibilitatea unor agenți economici ori persoane fizice de a exercita, direct sau indirect, o influență determinantă asupra unuia sau mai multor agenți economici.

5. Dobândirea controlului, în accepțiunea art. 11 alin. (2) lit. b) din lege, reprezintă o formă de realizare a concentrărilor economice prin care agenți economici sau persoane fizice obțin, direct sau indirect, o influență determinantă asupra unuia sau mai multor agenți economici, ori asupra unor părți ale acestora, fie prin luare de participare la capital, fie prin cumpărare de elemente de activ, fie prin instituirea sau întărirea unei situații de dependență economică, prin contracte sau prin alte mijloace.

Elementele conceptului de dobândire a controlului sunt: subiectul, obiectul și modalitatea de dobândire a controlului.

6. Subiectul controlului

Controlul poate fi dobândit de către:

a. un agent economic (control unic);

b. o persoană fizică, ce controlează deja, singură sau în comun, un alt agent economic (control unic);

c. doi sau mai mulți agenți economici acționând în comun ori o asociație de agenți economici (control în comun);

d. două sau mai multe persoane fizice acționând în comun și care controlează deja, fiecare în parte, cel puțin un alt agent economic (control în comun).

7. Obiectul controlului

Controlul se poate exercita asupra:

a. unuia sau mai multor agenți economici care constituie entități independente (control total);

b. unor active ale agentului economic (control parțial), cum ar fi:

- una sau mai multe entități legale separate (filiale etc);

- subdiviziuni interne ale agentului economic (de ex: o secție sau o unitate);

- elemente ale fondului de comerț, cărora li se poate atribui o cifră de afaceri pe piață (de ex: mărci de fabrică, mărci de producție, licențe).

8. Modalitatea de dobândire a controlului

Formele uzuale de dobândire a controlului sunt:

a. participări la capitalul social prin achiziționare de acțiuni (părți sociale), inclusiv în cadrul procesului de privatizare;

b. cumpărarea de active;

c. relațiile de dependență economică.

9. Situația de dependență economică poate fi determinată de acorduri importante de livrare pe termen lung sau mediu, încheiate de furnizori și de clienți, combinate cu legături structurale, care conferă o influență determinantă a furnizorului sau a clientului asupra partenerului.

În aceste condiții, dobândirea controlului se realizează pe baza unui număr de elemente particulare, pe fiecare caz.

10. Controlul direct este controlul exercitat de persoane fizice sau de agenți economici, dobândit în mod oficial.

11. Controlul indirect se realizează în cazuri excepționale, atunci când deținătorul oficial al dreptului de control diferă de persoanele fizice sau de agenții economici care dețin puterea reală de exercitare a influenței determinante.

Astfel de situații se pot întâlni atunci când o persoană fizică sau un agent economic aflată/ aflat în spatele operațiunii folosește o altă persoană sau un alt agent economic (deținătorul oficial al dreptului de control) pentru a-și exercită de facto controlul (influența determinantă).

Exercitarea controlului indirect se poate stabili analizând, de exemplu, sursa de finanțare, existența unor legături familiale etc.

12. Societate controlată în comun, denumită în continuare, societate în comun, este un agent economic creat sau achiziționat de alți agenți economici care o controlează.

13. Societate (companie) - mamă este un agent economic care deține acțiuni (părți sociale) la o societate în comun, pe care o controlează fie prin înființarea acesteia, singur sau împreună cu alți investitori, fie ca urmare a achiziționării de acțiuni (părți sociale) din capitalul social al unui agent economic deja existent.

14. Grupul din care face parte un agent economic cuprinde:

a. toți agenții economici controlați, direct sau indirect, de agentul economic respectiv,

b. toți agenții economici și/sau persoanele fizice care controlează, direct sau indirect, agentul economic respectiv,

c. toți agenții economici, controlați direct sau indirect de agenții economici și/sau persoanele fizice prevăzute la lit. b).

A. Introducere

15. Agenții economici de pe o piață execută operațiuni specifice prin care se asociază, păstrându-și însă caracterul de entități economice independente, în vederea realizării unor obiective comune.

Astfel de operațiuni de asociere îmbracă forme diferite, cum ar fi: coordonarea comportamentului concurențial, crearea de societăți în comun, cooperarea pentru activități specifice (cercetare-dezvoltare, producție, distribuție etc.).

16. Aceste operațiuni de asociere sunt tratate în mod diferit de lege, în funcție de efectul lor asupra mediului concurențial pe piață.

17. Problema esențială în acest context o reprezintă distincția între operațiunile de asociere care au ca efect o concentrare economică - care va fi tratată conform prezentului regulament - și acelea care conduc la coordonarea acțiunilor agenților economici pe piață, ce cad sub incidența art. 5 alin. (1) din lege.

18. Legea face în mod explicit acesta distincție în art. 11 alin. (3): "Operațiunile de asociere, având ca obiect sau ca efect coordonarea comportamentului concurențial al agenților economici participanți care rămân independenți, nu constituie concentrare prin dobândirea controlului, chiar când asemenea operațiuni ar consta în crearea de entități economice comune. Dacă entitatea economică comună este o persoană juridică îndeplinind statornic toate funcțiile unei entități economice autonome, fără însă a realiza o coordonare a comportamentului concurențial fie între agenți economici fondatori, fie între ea și aceștia, operațiunea este o concentrare în sensul prevederilor alin. (2) lit. b)".

19. în acest capitol sunt definite operațiunile de asociere care au ca efect o concentrare economică (operațiuni de asociere concentrative), distingându-le de operațiunile de asociere care dau naștere la societăți în comun de cooperare.

B. Societăți în comun concentrative

20. O operațiune de asociere constituie o concentrare economică în sensul art. 11 alin. (2) din lege, dacă îndeplinește concomitent următoarele condiții:

a. existența controlului în comun;

b. autonomia structurală a societății în comun;

c. societatea în comun să nu aibă ca obiect sau ca efect coordonarea comportamentului concurențial al societăților-mamă și/sau al agenților economici controlați de acestea.

Controlul în comun

21. O societate în comun cade sub incidența reglementărilor privind concentrările economice, dacă există o dobândire în comun a controlului asupra acesteia de către doi sau mai mulți agenți economici.

Autonomie structurală

22. O societate în comun are autonomie structurală atunci când, în calitate de persoană juridică, îndeplinește statornic toate funcțiile unei entități economice autonome, respectiv are funcționare deplină.

23. O societate în comun are funcționare deplină atunci când dispune de resursele financiare, umane și tehnice necesare desfășurării pe termen îndelungat a tuturor activităților sau funcțiilor îndeplinite în mod normal de oricare alt agent economic care acționează pe piața respectivă.

24. O societate în comun nu va fi considerată cu funcționare deplină în cazul în care preia numai o funcție specifică din afacerile societăților-mamă, fără a avea acces pe piață în nume propriu. Acesta este cazul, de exemplu, al societăților în comun, limitate la cercetare-dezvoltare, producție, distribuție sau vânzare a produselor societăților-mamă în calitate de agenți de vânzări sau create în vederea participării la o licitație publică.

Atunci când societatea în comun folosește rețeaua de distribuție a uneia sau a mai multora dintre societățile-mamă care acționează în acest caz ca agenți ai societății în comun, aceasta din urmă se consideră că are funcționare deplină.

25. Un alt aspect suplimentar care se are în vedere la aprecierea caracterului de funcționare deplină a unei societăți în comun este faptul că acea societate în comun își realizează aproape integral vânzările către societățile-mamă sau se aprovizionează aproape în totalitate de la acestea.

Această situație se întâlnește frecvent în perioadele inițiale, de pornire a activității, când societățile în comun își câștigă și consolidează poziția pe piață. Stabilirea duratei perioadei inițiale depinde de condițiile specifice de pe piața respectivă, dar nu poate fi mai mare de 3 ani. înăuntrul acestei perioade, societatea în comun se consideră că funcționează deplin.

26. În cazul în care vânzările către societățile-mamă se extind pe o perioadă îndelungată, societatea în comun are caracter de funcționare deplină, numai dacă are un rol activ pe piață, adică:

(i) ponderea vânzărilor către societățile-mamă în producția totală nu este

substanțială;

(îi) vânzările către societățile-mamă se efectuează în condiții normale de piață.

27. Caracterul de funcționare deplină în cazul aprovizionării făcute de societatea în comun de la societățile-mamă pe o perioadă Îndelungată, se apreciază în funcție de criteriul valorii adăugate produselor implicate, în cazul în care produselor achiziționate de la societățile-mamă li se adaugă o valoare scăzută în procesul de producție și/sau comercializare, societatea mixtă nu are funcționare deplină, fiind mai apropiată de un agent de vânzare, în cazul în care societatea în comun are un rol activ pe piață, respectiv:

(i) ponderea aprovizionărilor din alte surse decât de la societățile-mamă este

substanțială;

(îi) are facilitățile necesare (de exemplu, pentru o specializare în activitatea de

distribuție: magazine, depozite, mijloace de transport, personal etc.);

(iii) cumpărările de la societățile-mamă se fac în condiții normale de piață, ea are

funcționare deplină.

28. Un alt aspect suplimentar care se are în vedere la definirea funcționării depline, este durata de funcționare, ca regulă generală funcționarea deplină asociindu-se cu o activitate pe termen lung.

Faptul că, societățile-mamă asigură societăților în comun toate resursele necesare (financiare, materiale etc.) demonstrează o intenție de activitate pe termen lung. Această constatare va fi întărită, dacă în contractul de societate și statut se prevede o durată de funcționare suficient de lungă pentru a determina o schimbare de durată în structura agenților economici implicați. O societate în comun nu va fi considerată ca funcționând deplin, dacă este constituită pentru o perioadă scurtă. Acesta este cazul unei societăți în comun, înființată exclusiv pentru realizarea unui proiect specific și care urmează să-și înceteze activitatea în momentul înfăptuirii acestuia.

Elemente relevante pentru aprecierea coordonării comportamentului concurențial al agenților economici implicați

29. În evaluarea riscului de coordonare a comportamentului concurențial al agenților economici implicați - acesta fiind un criteriu major de departajare a societăților în comun concentrative de cele de cooperare - se va avea în vedere dacă agenții economici implicați sunt concurenți, actuali sau potențiali, pe piața relevantă.

30. Coordonarea comportamentului concurențial ai agenților economici independenți este exclusă, dacă societățile-mamă își transferă integral activitățile sau totalitatea activităților dintr-un anumit sector industrial către societatea în comun.

31. Coordonarea poate fi exclusă dacă societățile-mamă nu sunt active pe piața societății în comun sau își transferă totalitatea activităților lor de pe această piață către societatea în comun.

Situația este valabilă și în cazul în care doar o societate-mamă rămâne activă pe piața societății în comun sau își menține doar o mică parte a activității pe această piață.

32. Spre deosebire de cazul menționat la pct. 31, există o mare probabilitate de coordonare a comportamentului concurențial atunci când două sau mai multe societăți-mamă își păstrează, într-o măsură semnificativă, activitățile pe aceeași piață a produsului cu aceea a societății în comun, în măsura în care aceste activități se vor desfășura pe aceeași piață geografică.

33. Există probabilitatea coordonării și în cazul în care societățile-mamă și societatea în comun se specializează pe segmente specifice importante ale pieței produsului.

Fac excepție cazurile în care aceste segmente sunt de importanță minoră în comparație cu activitățile de bază ale societăților-mamă sau ale societății în comun și când societățile-mamă au motive obiective să-și rețină anumite activități, cum ar fi cele bazate pe tehnologii proprii, în aceste cazuri, simpla existență a societății în comun nu justifică presupunerea că ar exista o coordonare a comportamentului concurențial în aceste domenii.

34. Atunci când există deja o rețea de legături de cooperare între societățile-mamă pe piața societății în comun, obiectivul sau efectul principal al societății în comun poate fi suplimentarea legăturilor și, astfel, întărirea coordonării existente.

35. În cazul în care societățile-mamă sunt active pe piața din avalul pieței societății în comun, poate apărea o coordonare între acestea, dacă societatea în comun este principalul lor furnizor și dacă la nivelul societăților-mamă se adaugă produselor o valoare nouă, relativ mică; în mod similar, atunci când societățile-mamă sunt active pe piața din amonte a pieței societății în comun, poate apărea coordonarea, dacă principalul lor client este societatea în comun.

36. Dacă două sau mai multe societăți-mamă au activități semnificative pe o piață învecinată pieței societății în comun, care din punct de vedere economic are o importanță semnificativă comparativ cu piața societății în comun, colaborarea în cadrul societății în comun poate conduce la^coordonarea comportamentului concurențial al societăților-mamă pe piața învecinată, în acest context, o piață învecinată este o piață separată, dar strâns legată de piața societății în comun, ambele piețe având caracteristici comune, incluzând tehnologie, clienți sau concurenți.

37. Atunci când societățile-mamă și societatea în comun sunt active pe piețe geografice diferite, existența coordonării se evaluează în funcție de legăturile dintre piețe și de probabilitatea interacțiunii lor prezente sau viitoare. Evaluarea se va face în mod similar și în cazul în care doar o societate-mamă este prezentă pe piața geografică a societății în comun, celelalte societăți-mamă fiind active pe alte piețe geografice.

38. În cazul în care societățile-mamă sunt active pe aceeași piață geografică, care este diferită de cea a societății în comun, există posibilitatea coordonării comportamentului concurențial al societăților-mamă, dacă activitatea societății în comun are o importantă economică deosebită comparativ cu activitățile societăților-mamă pe piața lor și dacă există sau va exista interacțiune între piața societăților-mamă și piața societății în comun, în prezent sau în viitorul apropiat.

39. Faptul că printr-o societate în comun se realizează coordonarea comportamentului concurențial ai societăților-mamă nu elimină posibilitatea unei concentrări atunci când elementele de cooperare sunt doar de importanță economică minoră în comparație cu ansamblul operațiunii. Totuși, un cumul însemnat de elemente minore de coordonare poate conduce la aprecierea că operațiunea în ansamblu este de cooperare.

40. Scopul acestui capitol este să ofere un cadru unitar privind modul în care Consiliul Concurenței aplică prevederile art. 11 alin. (2) din lege, conform căruia o operațiune de concentrare economică are loc atunci când:

a. doi sau mai mulți agenți economici, anterior independenți, fuzionează;

b. una sau mai multe persoane care dețin deja controlul cel puțin asupra unui agent economic ori unul sau mai mulți agenți economici dobândesc, direct sau indirect, controlul asupra unuia sau mai multor agenți economici ori asupra unor părți ale acestora, fie prin luare de participare la capital, fie prin cumpărare de elemente de activ, prin contract sau prin alte mijloace.

A. Fuziuni între agenți economici anterior independenți. Părțile implicate

41. O fuziune, în înțelesul art. 11 alin. (2) lit. a) din lege, poate avea loc prin contopire, prin absorbție și de facto.

42. Contopirea are loc atunci când doi sau mai mulți agenți economici independenți se reunesc într-un nou agent economic și încetează să mai existe ca persoane juridice distincte.

În cazul fuziunii prin contopire, părțile implicate sunt agenții economici care fuzionează și grupurile din care fac parte.

43. Absorbția are loc atunci când un agent economic este înglobat de un alt agent economic, acesta din urmă păstrându-și personalitatea juridică, în timp ce primul încetează să mai existe ca persoana juridică.

În cazul fuziunii prin absorbție, părțile implicate sunt agentul economic absorbant și grupul acestuia, pe de o parte, și agentul economic absorbit și agenții economici pe care îi controlează, pe de altă parte.

44. Fuziunea de facto este combinarea activităților a doi sau mai mulți agenți economici independenți care, deși își păstrează personalitatea juridică, în absența unui act juridic legal, creează un grup care se manifestă concurențial ca o singură entitate economică.

45. Premise de realizare a unei fuziuni de facto pot fi:

a. existența unei conduceri unice, permanente, a agenților economici respectivi;

b. compensarea internă a profiturilor și pierderilor între agenții economici respectivi; c. răspunderea comună a agenților economici respectivi față de terți; d. deținerea încrucișată de acțiuni între agenții economici respectivi.

În cazul fuziunii de facto, părțile implicate sunt agenții economici care fuzionează și grupurile din care aceștia fac parte.

B. Dobândirea controlului unic. Părțile implicate

46. Dobândirea controlului unic conduce la o operațiune de concentrare economică, în sensul art. 11 alin. (2) lit. b) din lege.

47. Controlul unic se exercită, de regulă, prin deținerea majorității drepturilor de vot sau prin deținerea unei poziții minoritare de control.

48. Majoritatea drepturilor de vot este conferită, ca regulă generală, de deținerea majorității capitalului social.

O excepție de la regulă o reprezintă situația în care, datorită unor prevederi particulare din actul constitutiv al societății (de exemplu: algoritme de calcul al drepturilor de vot), deținerea majorității capitalului nu conferă majoritatea drepturilor de vot.

49.Controlul unic, exercitat de un acționar (asociat) care deține o poziție minoritară de control, poate fi legal sau de facto.

- acțiuni preferențiale care conferă majoritatea drepturilor de vot;

- puterea de a stabili strategia comportamentului comercial (cum ar fi: numirea a mai mult de jumătate din numărul membrilor organelor de conducere).

Se mai poate dobândi controlul unic, de facto de către un acționar (asociat) minoritar, dacă acesta are dreptul să conducă activitățile agenților economici și să le determine politica comercială.

Părțile implicate în dobândirea controlului unic

50. În cazul în care agentul economic este achiziționat în întregime, sunt implicați:

a. achizitorul și grupul din care acesta face parte;

b. agentul economic achiziționat și agenții economici pe care îi controlează.

51. în situația în care controlul unic este dobândit asupra unor părți (active) dintr-un agent economic, sunt implicați:

a. achizitorul și grupul din care acesta face parte;

b. partea sau părțile achiziționate.

52. În situația în care controlul unic este dobândit asupra unui agent economic care a fost redus sau mărit anterior, sunt implicați:

a. achizitorul și grupul din care acesta face parte;

b. agentul economic achiziționat în configurația lui ia data operațiunii și agenții economici pe care îi controlează.

Consiliul Concurenței se bazează pe configurația agenților economici implicați, la data evenimentului care declanșează obligația notificării, respectiv la data încheierii acordului de fuziune, la data prezentării ofertei la o licitație publică pentru vânzarea activelor unui agent economic sau la data achiziționării pachetului de acțiuni (părți sociale) de control la un agent economic.

53. În situația în care, controlul unic este dobândit prin intermediul unui membru al unui grup, sunt implicați:

a. membrul achizitor din cadrul grupului și grupul din care acesta face parte;

b. agentul economic achiziționat și agenții economici pe care îi controlează.

În ceea ce privește notificarea, aceasta poate fi făcută de către:

a. membrul achizitor din cadrul grupului;

b. agentul economic sau persoana fizică ce controlează membrul achizitor.

C. Dobândirea controlului în comun. Părțile implicate

54. Controlul în comun există, dacă doi sau mai mulți acționari (asociați), agenți economici ori persoane fizice ajung la un acord pentru luarea deciziilor importante privind agentul economic controlat, având astfel posibilitatea să exercite o influență determinantă asupra acestuia.

55. Influență determinantă, în acest sens, înseamnă puterea de a bloca acțiunile care determină comportamentul strategic comercial al agentului economic controlat.

Necesitatea unui acord prealabil între părți, realizat pe baze legale sau de facto, este esențială din cauza dificultății realizării unui consens în luarea deciziilor strategice.

56. Controlul în comun exercitat pe baze legale sau de facto poate avea forme diverse de realizare: egalitatea în drepturile de vot sau la numirea organelor de conducere, drepturile de veto, sau chiar în situații rezultând din exercitarea obișnuită a drepturilor de vot.

Egalitatea în drepturile de vot sau la numirea organelor de conducere

57. Cea mai clară formă de control în comun există atunci când agentul economic controlat are numai doi acționari (asociați) care dețin cote egale din capitalul social și care își împart în mod egal drepturile de vot.

Egalitatea poate fi realizată, de asemenea, dacă ambii acționari (asociați) au dreptul să numească un număr egal de membri în organele de conducere ale agentului economic controlat.

Drepturile de veto

58. Controlul în comun poate exista, chiar dacă nu există egalitate în privința voturilor sau în reprezentarea în organele de conducere; aceste cazuri de control în comun se exercită când acționarii (asociații) minoritari au drepturi suplimentare de veto care le permit să se opună deciziilor esențiale pentru comportamentul strategic comercial al agentului economic controlat.

59. Dreptul de veto - acela de a bloca o decizie - se prevede, de regulă, în statutul agentului economic controlat sau poate fi conferit prin acordul dintre acționari (asociați). Dreptul de veto poate opera de facto și prin intermediul unui cvorum specific cerut pentru deciziile care se iau în adunarea generală sau în alte organe de conducere, în măsura în care acționarii (asociații) sunt reprezentați în acestea. Este posibil ca deciziile strategice să fie supuse aprobării unui organism (de exemplu: un comitet de supraveghere), în care acționarii (asociații) minoritari sunt reprezentați și fac parte dintr-un cvorum necesar pentru adoptarea acestor decizii.

60. Se pot acorda drepturi de veto acționarilor (asociaților) minoritari în vederea protejării intereselor lor financiare într-o societate comercială. Această protecție normală a drepturilor acționarilor (asociaților) minoritari este legată de decizii esențiale ale societății în comun, cum ar fi: schimbări în statut, modificarea capitalului social sau lichidarea societății. Drepturile de veto care asigură protecția sus-menționată nu conferă acționarilor (asociaților) minoritari controlul în comun în accepțiunea prezentelor precizări.

61. Contrar celor prevăzute la pct. 60, drepturile de veto care asigură exercitarea controlului în comun sunt cele care privesc deciziile strategice asupra politicii de afaceri cu impact asupra comportamentului pe piață al agentului economic controlat, și anume:

a. alegerea conducerii și adoptarea bugetului de venituri și cheltuieli

Drepturile de veto asupra acestor tipuri de decizii cu influență decisivă asupra politicii comerciale a agentului economic controlat conferă titularilor controlul în comun.

b. planul de afaceri

Dreptul de veto asupra planului de afaceri conferă controlul în comun, numai dacă acesta prevede pe lângă obiectivele agentului economic și măsurile ce vor fi luate pentru atingerea lor. în situația în care planul de afaceri conține doar declarații generale privind obiectivele de afaceri, dreptul de veto nu conferă deținătorilor controlul în comun.

c. investițiile

Importanța dreptului de veto asupra acestor decizii decurge din: volumul investițiilor, ponderea investițiilor în ansamblul activității agentului economic controlat, măsura în care investițiile constituie o caracteristică esențială a pieței pe care acționează agentul economic controlat, în legătură cu primul aspect, dacă volumul investițiilor este foarte mare, dreptul de veto poate fi considerat ca o protecție normală a intereselor acționarilor (asociaților) minoritari. Referitor la celelalte doua aspecte, puterea de a determina comportamentul investițional al unui agent economic este un element important în aprecierea existenței controlului în comun, în măsura în care pe piața respectivă investițiile joacă un rol semnificativ în comportamentul de piață al unui agent economic.

d. alte decizii cu impact asupra comportamentului de piață

Acestea se referă la decizii speciale care sunt importante doar în contextul unei anumite piețe pentru agentul economic controlat, cum ar fi: tehnologia folosită, în măsura în care aceasta reprezintă o caracteristică esențială pentru activitate; noi linii de producție, în condițiile în care agentul controlat își desfășoară activitatea pe o piață caracterizată prin produse diferențiate și cu un grad semnificativ de înnoire.

62. Controlul în comun există chiar dacă acționarii (asociații) nu au făcut uz de influența lor decisivă conferită de dreptul de veto; este suficient să existe unul sau mai multe dintre drepturile de veto privind deciziile strategice menționate.

Exercitarea obișnuită a drepturilor de vot

63. Controlul este exercitat, de regulă, de acționarii (asociații) care dețin împreună majoritatea drepturilor de vot.

Doi sau mai mulți agenți economici acționari (asociați) minoritari la un alt agent economic pot dobândi controlul în comun chiar când aceștia nu au drepturi de veto speciale, atunci când prevăd și pun în aplicare împreună, printr-un acord legal sau de facto mijloacele pentru controlul agentului economic care urmează a fi achiziționat.

În această situație, acționarii (asociații) minoritari vor avea majoritatea drepturilor de vot și vor acționa concertat pentru exercitarea acestora.

64. Mijloacele legale pentru asigurarea exercitării în comun a drepturilor de vot pot fi sub forma:

a. unui agent economic căruia acționarii (asociații minoritari) îi transferă drepturile;

b. unui acord prin care acționarii (asociații) minoritari se angajează ei înșiși să acționeze în același mod (pooling agreement).

În mod cu totul excepțional, acțiunea colectivă se poate realiza de facto, atunci când între acționarii (asociații) minoritari există interese comune puternice care îi determină să nu acționeze unul împotriva altuia în exercitarea drepturilor în legătură cu agentul economic controlat.

65. Probabilitatea existenței unor interese comune puternice apare atunci când:

a. există legături anterioare între acționarii (asociații) minoritari;

b. operațiunea de achiziție a pachetelor de acțiuni (părți sociale) se face în mod concertat;

c. la înființarea unui nou agent economic, societățile-mamă pot dobândi controlul în comun, iar acest lucru este valabil mai ales atunci când ei își aduc o contribuție vitală (tehnologii specifice, know-how, acorduri de livrare etc.), situație în care cooperarea deplină pe bază de acord între acționari (asociați) este necesară. Dacă numărul societăților-mamă este mare, probabilitatea de a exista cooperare deplină (control în comun) este redusă.

66. Atunci când deciziile nu se iau cu o majoritate stabilă - de fiecare dată realizându-se combinații diferite între acționarii (asociații) minoritari, nu se poate presupune că aceștia controlează în comun agentul economic respectiv.

Alte considerații în legătură cu controlul în comun

67. În cazul în care unul dintre acționari (asociați) deține cunoștințe specifice și experiență în afacerile societății controlate, iar celălalt acționar (asociat) nu are specializarea necesară, acesta din urmă poate juca un rol modest sau chiar inexistent în conducerea curentă, deși prezența lui este motivată de considerente financiare, de strategie pe termen lung, imagine de marcă etc.

Dacă cel de-al doilea acționar (asociat) își menține posibilitatea reală^de a contesta deciziile luate de primul acționar (asociat), există control în comun, în caz contrar, controlul este unic.

Părțile implicate în cazul dobândirii controlului în comun

68. În cazul dobândirii controlului în comun asupra unui agent economic nou creat, părțile implicate sunt cele care dobândesc controlul și grupurile din care acestea fac parte.

69. În cazul dobândirii controlului în comun asupra unui agent economic existent anterior, precum și în cazul când în urma operațiunii se realizează o trecere de la control unic la control în comun, părțile implicate sunt:

a. agenții economici și/sau persoanele fizice care dobândesc controlul în comun și grupurile din care acestea fac parte.

b. agentul economic achiziționat și agenții economici pe care îi controlează.

70. în cazul în care doi sau mai mulți agenți economici și/sau persoane fizice achiziționează împreună un alt agent economic, cu scopul unic de a împărți patrimoniul dobândit, imediat după încheierea tranzacției, pe baza unui plan preexistent, operațiunea se definește astfel:

a. ansamblul tranzacției nu reprezintă o concentrare, întrucât patrimoniul dobândit este controlat în comun, în mod legal doar temporar, până la împărțirea sa;

b. tranzacția se constituie din mai multe operațiuni de dobândire de control unic de către fiecare achizitor asupra unei părți din agentul economic achiziționat, pe care o va controla efectiv după împărțire.

Părțile implicate sunt fiecare achizitor inclusiv grupurile din care aceștia fac parte și partea pe care o va dobândi după împărțire.

D. Controlul exercitat de un singur acționar (asociat) pe baza drepturilor de veto

71. Un caz special de control există atunci când numai un acționar (asociat) se poate opune prin veto deciziilor strategice în cadrul unui agent economic, dar acest acționar (asociat) nu are puterea proprie de a impune astfel de decizii.

O asemenea situație poate apărea, de exemplu, atunci când un acționar (asociat) deține 50% din capitalul social al unui agent economic, în timp ce restul de 50% este deținut de doi sau mai mulți acționari (asociați) minoritari, sau atunci când există un cvorum necesar pentru deciziile strategice, care în fapt conferă un drept de veto numai unui acționar (asociat) minoritar.

În aceste situații, un singur acționar (asociat) posedă același nivel de influență ca și cel de care se bucură în mod normal deținătorii controlului în comun, de exemplu puterea de a bloca adoptarea deciziilor strategice.

Totuși, acest acționar (asociat) nu deține puterile care sunt conferite în mod normal unui agent economic cu control unic, de exemplu puterea de a impune deciziile strategice.

Întrucât acest acționar, care deține dreptul de veto, poate crea aceeași situație de blocaj ca și în cazurile normale de control în comun, el dobândește influență determinantă și, prin urmare, controlul în înțelesul reglementării concentrărilor economice, întrucât acest acționar (asociat) este singurul agent economic care dobândește controlul, numai acest acționar (asociat) este obligat să întocmească și să depună notificarea operațiunii conform prezentului regulament.

E. Alte situații

Schimbări în structura controlului și părțile implicate

72. Structura acționariatului - respectiv identitatea, numărul și ponderea fiecărui acționar (asociat) în capitalul social - se poate modifica în cursul existenței unei societăți în comun, de regulă prin vânzare-cumpărare de acțiuni (părți sociale):

a. fie între acționarii (asociații) existenți (schimbarea identității acestora și/sau a ponderii lor în capitalul social);

b. fie între acționarii (asociații) existenți și acționarii (asociații) noi;

care poate să conducă la reducerea sau la majorarea numărului de acționari (asociați) și/sau a ponderii acestora în capitalul social.

Schimbarea structurii acționariatului poate avea ca efect modificări calitative ale controlului exercitat asupra societății în comun, astfel:

a. trecerea de la controlul în comun la controlul unic;

b. trecerea de la controlul unic la controlul în comun;

c. menținerea formei de control în comun, schimbându-se identitatea acționarilor (asociaților) care-l exercită.

În cazul în care operațiunea de schimbare în structura acționarilor (asociaților) conduce la modificări calitative ale controlului exercitat asupra societății în comun, operațiunea constituie o concentrare economica ce trebuie supusă controlului Consiliului Concurenței, în consecință, părțile implicate sunt acționarii (asociații) achizitori - atât cei existenți cât și cei noi, inclusiv grupurile din care aceștia fac parte și societatea în comun în cauză, inclusiv agenții economici pe care îi controlează. Acționarii care nu dobândesc controlul în urma operațiunii de schimbare a acționarilor (asociaților) nu sunt părți implicate.

Dobândirea controlului de către o societate în comun și părțile implicate

73. În tranzacțiile în care o societate în comun dobândește controlul asupra unui agent economic, părțile implicate sunt: agentul economic achiziționat, inclusiv agenții economici pe care îi controlează și societatea în comun achizitoare, inclusiv grupurile din care fac parte societățile-mamă sau persoanele fizice care controlează societatea achizitoare, dacă societatea în comun îndeplinește condițiile prevăzute la pct.20 din prezentul regulament.

Ieșirea din fuziune, dezmembrarea agenților economici și părțile implicate

74. Atunci când doi agenți economici fuzionează sau înființează o societate în comun și ulterior ies din fuziune sau desființează societatea în comun, patrimoniul este împărțit între ei în mod diferit față de configurația inițială, iar separarea va fi compusă din două operațiuni:

a. o achiziție de către unul dintre agenții economici a diverselor active (unele dintre cele deținute anterior de el însuși, unele deținute anterior de către celălalt agent economic și unele active dobândite în comun de către entitatea economică rezultată din fuziune);

b. o achiziționare similară de către celălalt agent economic.

75. Pentru ieșirile din fuziune, părțile implicate sunt, pentru fiecare operațiune, agenții economici participanți inițial la fuziune și grupurile din care aceștia fac parte, împreună cu patrimoniul pe care fiecare dintre acești agenți economici îl achiziționează.

Pentru divizarea unei societăți în comun, părțile implicate sunt, pentru fiecare operațiune, partenerii inițiali în societatea în comun fiecare în calitate de achizitor și grupurile din care aceștia fac parte, împreună cu acea parte din societatea în comun achiziționată de fiecare dintre partenerii inițiali.

Părțile implicate în schimbul de active

76. Doi sau mai mulți agenți economici, care schimbă între ei, prin tranzacții, elemente din patrimoniul propriu sunt părțile implicate în schimbul de active.

Chiar dacă aceste transferuri de active sunt convenite printr-un singur contract sau au loc simultan, se consideră că schimbul se compune din două operațiuni distincte de achiziție de active.

Prin urmare, părțile implicate pentru fiecare transfer de active vor fi agentul economic achizitor și grupul din care acesta face parte și activele dobândite.

Dobândirea controlului de către un agent economic cu capital de stat și părțile implicate

77. În cazul în care are loc o fuziune sau o achiziționare a controlului între doi agenți economici cu capital de stat, operațiunea se apreciază astfel:

a. restructurare internă, dacă cei doi agenți economici au fost anterior părți ale aceluiași agent economic cu capital de stat;

b. concentrare economică, dacă cei doi agenți economici au fost anterior părți ale unor agenți economici cu capital de stat diferiți, cu putere independentă de decizie, aceștia fiind părți implicate.

Dobândirea controlului de către persoane fizice și părțile implicate

78. Art. 11 alin. (2) lit. b) din lege prevede că o concentrare economică are loc, și în cazul în care, una sau mai multe persoane fizice care controlează deja cel puțin un agent economic dobândesc, direct sau indirect, controlul integrai sau parțial asupra unuia sau mai multor agenți economici.

Acest text arată că dobândirea controlului de către persoane fizice va determina o schimbare de lungă durată în structura agenților economici implicați, numai dacă respectivele persoane fizice desfășoară, direct sau indirect, activități economice proprii.

79. Părțile implicate sunt agentul economic care urmează a fi achiziționat și agenții economici pe care îi controlează, precum și achizitorul - persoana fizică și agenții economici controlați, direct sau indirect, de către aceasta.

Operațiuni în cadrul grupului

80. O operațiunile de fuziune, respectiv de dobândire a controlului, nu constituie concentrare economică, în sensul art.11 alin. (2) din lege, atunci când părțile implicate fac parte din același grup, așa cum este definit la pct.14 din prezentul regulament.

F. Exceptări în baza prevederilor Legii concurentei cu privire la concentrările economice

81. Art. 12 din lege stabilește patru situații, în care dobândirea controlului nu constituie o concentrare economică, și anume:

a. Dobândirea și exercitarea controlului de către un lichidator, desemnat prin hotărâre judecătorească, sau de către o altă persoană mandatată de autoritatea publică pentru îndeplinirea unor proceduri de încetare de plăți, redresare, concordat, lichidare judiciară, urmărire silită sau altă procedură similară.

b. Achiziționarea și deținerea cu titlu temporar de participări la capitalul social al unui agent economic, de către bănci și alte instituții de credit, instituții financiare și societăți financiare, societăți de servicii de investiții financiare sau societăți de asigurare și reasigurare, a căror activitate normală include tranzacții și negocieri de titluri pe cont propriu sau pe contul terților, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

- achiziționarea titlurilor de participare este făcută în vederea revânzării lor;

- agentul economic achizitor să nu exercite drepturile de vot aferente acestor participări, astfel încăt să determine comportamentul concurențial al respectivului agent economic, ori le exercită numai în vederea pregătirii și vânzării totale sau parțiale a respectivelor titluri de participare;

- agentul economic achizitor poate dispune de mijloacele sale de control pe durata unui an de la data achiziționării, perioadă în care trebuie să-și vândă titlurile de valoare deținute, respectiv să-și reducă participarea cel puțin la un nivel care să nu-i confere controlul asupra agentului economic în cauză.

La cerere, Consiliul Concurenței poate prelungi termenul de un an, dacă solicitantul dovedește că revânzarea participării dobândite nu a fost rezonabil posibilă în decurs de un an de la data achiziționării.

Atunci când o societate bancară sau un grup de societăți bancare dobândesc controlul asupra unui agent economic, prin preluarea datoriilor acestuia, în scopul redresării economice și revânzării ulterioare, operațiunea constituie concentrare economică.

În acest caz, părțile implicate sunt societățile bancare care achiziționează controlul și grupurile din care acestea fac parte, precum și agentul economic achiziționat, inclusiv agenții economici pe care îi controlează.

c. Dobândirea controlului de către persoanele sau agenții economici prevăzuți la art. 11 alin. (2) lit. b) din lege, cu condiția ca drepturile de vot aferente participării deținute să nu fie exercitate, mai ales la numirea de membri în organele de administrare, conducere executivă, supraveghere și control ale agentului economic la care deținea participarea, decât în scopul salvgardării valorii integrale a plasamentului respectiv, fără a determina direct sau indirect comportamentul concurențial al agentului economic controlat.

d. Operațiunile de restructurare și reorganizare realizate în cadrul grupului de către agenții economici care fac parte din același grup.

82. Pentru a se determina dacă drepturile aferente participărilor dobândite la un agent economic sunt folosite de către achizitor în scopul determinării comportamentului concurențial al agentului economic respectiv, se va urmări modul de exercitare a următoarelor drepturi:

- dreptul de a numi sau de a se opune la numirea de membri în organele de conducere ale agentului economic;

- dreptul de a adopta sau de a se opune la adoptarea bugetului de venituri și cheltuieli al agentului economic;

- dreptul de a adopta sau de a se opune la adoptarea planului de afaceri al agentului economic;

- dreptul de a adopta sau de a se opune la adoptarea planului de investiții al agentului economic.

Aceste drepturi pot fi stipulate în actele constitutive ale agentului economic achiziționat sau în orice act juridic încheiat între părțile implicate.

Exercitarea oricăruia dintre drepturile enumerate este suficientă pentru a se considera că achizitorul determină comportamentul concurențial al agentului economic ia care a dobândit participarea.

Pe de altă parte, acele drepturi care sunt necesare doar pentru ca investitorul (achizitorul) să-și poată proteja interesele financiare nu sunt determinante pentru comportamentul concurențial al agentului economic controlat. Printre acestea, se numără capacitatea de a împiedica creșterea sau scăderea valorii acțiunilor ori modificarea capitalului social al agentului economic controlat, lichidarea afacerii sau schimbări ale statutului.

83. Prin precizările din acest capitol, Consiliul Concurenței stabilește interpretarea pe care o dă noțiunii de restricționări direct legate și necesare pentru implementarea concentrărilor economice.

Restrictionările avute în vedere în prezentele precizări sunt cele convenite între părțile la o concentrare economica, ce limitează propria lor libertate de acțiune pe piață și nu restricționările în detrimentul terților.

Principii generale

84. O concentrare economică poate cuprinde înțelegeri contractuale și acorduri care stabilesc controlul, în sensul art. 11 alin. (4) din lege. De asemenea, toate acordurile referitoare la activele necesare realizării obiectivului principal ai concentrării economice sunt părți integrante ale operațiunii, în plus față de aceste înțelegeri și acorduri, părțile implicate într-o concentrare economică pot încheia și alte acorduri care nu reprezintă parte integrantă a concentrării economice și care limitează libertatea părților de a acționa pe piață. Dacă aceste acorduri cuprind restricționări direct legate și necesare pentru implementarea concentrării economice și sunt consecința inevitabilă a concentrării, acestea trebuie analizate împreună cu operațiunea care le generează, în baza prevederilor din lege privind concentrările economice și a prezentelor precizări.

În caz contrar, este necesară o evaluare a efectelor restrictive în conformitate cu prevederile art. 5 și 6 din lege și cu reglementările elaborate pentru aplicarea acestora.

85. Pentru ca restricționăriie să fie considerate "direct legate de implementarea concentrării economice" nu este suficient ca un acord să fie încheiat în același timp sau în același context cu concentrarea economică.

86. Acordurile convenite de părțile la o concentrare trebuie să fie "necesare implementării concentrării economice", ceea ce înseamnă că în absența acestora, concentrarea economică nu poate fi implementată sau poate fi aplicată în condiții nesigure, cu un cost substanțial ridicat, după o perioadă apreciabil mai lungă sau cu dificultăți considerabil mai mari. Aceste criterii sunt îndeplinite de obicei de acordurile care au drept scop protejarea valorii transferate, menținerea continuității în aprovizionare după divizarea fostei entități economice sau care permit începerea activității de către o nouă entitate.

87. În privința necesității restricționării, trebuie să se țină seama nu numai de natura restricționării, ci și - în mod egal - să se asigure că durata, subiectul și aria geografică de aplicare a restricționării nu depășesc ceea ce este necesar, în termeni rezonabili, pentru implementarea concentrării economice. Dacă pentru atingerea scopului legitim propus sunt disponibile alte soluții pentru concentrarea economică, agenții economici trebuie să aleagă soluția care, în mod obiectiv, este cea mai puțin restrictivă pentru concurentă.

88. Pentru concentrările economice care se realizează în etape, înțelegerile contractuale referitoare la etapele anterioare dobândirii controlului, în sensul art. 11 alin. (2) și (4) din lege, nu pot fi considerate direct legate și necesare implementării concentrării economice. Acestea sunt supuse prevederilor art. 5 și 6 din lege.

Totuși, acordurile care au ca obiect facilitarea dobândirii controlului pot fi considerate direct legate și necesare implementării concentrării economice.

89. Restricționările nu sunt direct legate și necesare pentru implementarea unei concentrări doar pentru că părțile implicate le consideră ca atare.

A. Principii aplicabile clauzelor uzuale în cazul achiziționării unui agent economic

90. în contextul transferului unui agent economic, restricționările stabilite între părți pot fi în avantajul achizitorului sau al vânzătorului, în termeni generali, necesitatea ca achizitorul să beneficieze de o anumită protecție este mai mare decât o astfel de necesitate corespunzătoare vânzătorului. Achizitorul are nevoie să se asigure că dobândește valoarea completă a activității achiziționate. Astfel, ca regulă generală, restricționările de care beneficiază vânzătorul, fie nu sunt direct legate și necesare implementării concentrării economice, fie aria de aplicare și/sau durata lor trebuie să fie mai limitată decât clauzele de care beneficiază achizitorul.

Clauze de non-concurentă

91. Obligațiile de non-concurența care sunt impuse vânzătorului, în contextul transferului unui agent economic sau a unei părți a acestuia, pot fi direct legate și necesare implementării concentrării economice.

În vederea dobândirii întregii valori a activelor transferate, achizitorul trebuie să beneficieze de o anumită protecție împotriva acțiunilor concurențiale ale vânzătorului, pentru a câștiga încrederea clienților și pentru a asimila și exploata know-how. Astfel de clauze de non-concurența garantează transferul către achizitor a întregii valori a activelor care fac obiectul tranzacției, care include, în general, atât active corporale, cât și active necorporale, cum ar fi reputația mărcii câștigată de vânzător sau kwow-how-ul dezvoltat de acesta.

Aceste restricționări nu sunt doar direct legate de concentrarea economică dar sunt, de asemenea, necesare implementării acesteia deoarece, în absenta unor astfel de restricționări ar exista motive rezonabile pentru ca vânzarea agentului economic sau a unei părți din acesta să nu poată avea loc.

92. Totuși, astfel de clauze de non-concurența sunt justificate doar de obiectivul legitim al implementării concentrării economice atunci când durata, aria geografică de aplicare a acestora, subiectul și părțile implicate nu depășesc ceea ce în mod rezonabil este necesar pentru înfăptuirea concentrării, în general, o astfel de protecție nu poate fi considerată ca necesară, în cazul în care transferul este de fapt limitat la activele corporale (cum ar fi terenul, clădirile sau utilajele) sau la drepturi exclusive de proprietate industrială și comercială (deținătorii acestora ar putea reacționa imediat împotriva încălcărilor prin transfer a unor asemenea drepturi).

93. Cu privire la durata acceptabilă a interdicției concurenței, în cazul în care transferul unui agent economic include, atât reputația mărcii, cât și know-how, clauzele de non-concurența sunt în general justificate pe o perioadă de până la 3 ani; în cazul în care este inclusă doar reputația mărcii, aceste clauze sunt în generai justificate pe o perioadă de până la 2 ani. Durate mai mari pot fi justificate doar în împrejurări specifice, de exemplu, atunci când se poate dovedi că fidelitatea clientului față de vânzător va persista pe o perioadă mai lunga de 2 ani sau mai lungă de 3 ani atunci când aria de aplicare sau natura know-how-ului transferat justifică o perioadă suplimentară de protecție.

94. Aria geografică de aplicare a clauzei de non-concurența trebuie, în mod normal, limitată la aria geografică în care vânzătorul comercializa produsele sau serviciile respective înainte de transfer. Se presupune că achizitorul nu are nevoie de protecție împotriva concurenței din partea vânzătorului în teritoriile în care vânzătorul nu a activat anterior transferului; excepție face cazul în care se dovedește că o astfel de protecție este cerută de împrejurările specifice ale cazului, de exemplu pe teritoriile în care vânzătorul intenționa să pătrundă la momentul tranzacției, considerând că acesta investise deja în acest sens.

95. în mod similar, clauzele de non-concurența trebuie limitate la produsele (inclusiv versiuni îmbunătățite sau actualizate ale produselor și produsele care le înlocuiesc) și serviciile care constituie activitatea economică a agentului economic transferat. De asemenea, pot fi incluse produse și servicii aflate, la momentul tranzacției, într-un stadiu avansat de îmbunătățire sau produse care sunt în întregime îmbunătățite, dar nu sunt încă introduse pe piață.

Nu este nevoie ca achizitorul să fie protejat împotriva concurentei din parte vânzătorului pe piețele produselor sau serviciilor pe care agentul economic transferat nu era activ anterior transferului.

96. Vânzătorul își poate impune restricționări lui însuși, filialelor, sucursalelor și reprezentanțelor sale comerciale. Totuși, o obligație prin care se impun restricționări similare terților nu va fi considerată ca direct legată și necesară pentru implementarea concentrării economice. Aceasta se aplică în special clauzelor care ar putea restricționa libertatea revânzătorilor sau utilizatorilor de a importa sau de a exporta.

97. Clauzele care limitează dreptul vânzătorului de a cumpăra sau de a deține acțiuni/părți sociale într-o companie concurentă cu agentul economic transferat sunt considerate ca fiind direct legate și necesare implementării concentrării economice, în aceleași condiții menționate mai sus pentru clauzele de non-concurența. Excepție face cazul în care vânzătorul este împiedicat să achiziționeze sau să dețină acțiuni/părți socialei fără ca acestea să-i confere, direct sau indirect, funcții de conducere sau o influența determinantă în compania concurentă.

98. Clauzele de non-solicitare și de confidențialitate trebuie evaluate în mod similar cu clauzele de non-concurența, în măsura în care efectele lor restrictive nu depășesc efectul unei clauze de non-concurența. Totuși, deoarece aria de acoperire a clauzelor de non-solicitare și de confidențialitate poate fi mai limitata decât cea a clauzelor de non-concurența, acestea pot fi susceptibile de a fi considerate direct legate și necesare implementării concentrării economice.

Clauzele de confidențialitate pot fi acceptate, dacă sunt justificate de circumstanțele specifice fiecărui caz, pentru perioade mai lungi de 3 ani, ținând cont de interesele companiei de a proteja secretele importante ale afacerii.

Acorduri de licența

99. Transferul unui agent economic sau a unei părți a acestuia include, în general, transferul către achizitor al activelor în vederea exploatării depline a acestora, a drepturilor de proprietate intelectuala sau know-how.

Totuși, vânzătorul poate rămâne proprietarul drepturilor, în vederea exploatării acestora pentru alte activități decât cele care fac obiectul transferului, în aceste cazuri, mijloacele uzuale care conferă achizitorului garanția folosirii depline a activelor transferate sunt încheierea de acorduri de licențiere în favoarea sa. De asemenea, dacă vânzătorul a transferat drepturile de proprietate intelectuală împreună cu afacerea, poate continua să utilizeze unele sau toate aceste drepturi pentru alte activități decât cele transferate; în acest caz achizitorul va acorda o licența vânzătorului.

100. Licențele de brevete, de drepturi similare sau de know-how pot fi considerate necesare implementării concentrării economice, în aceeași măsură, acestea pot fi considerate ca parte integrantă a concentrării economice și, nu este necesară limitarea lor în timp. Aceste licențe pot fi simple sau exclusive și pot fi limitate la anumite domenii de utilizare, în măsura în care corespund activităților agentului economic transferat.

Totuși, limitarea teritorială a activității transferate nu este în mod normal necesară implementării concentrării economice. Restricționările într-un acord de licența care depășesc prevederile mai sus menționate, cum ar fi cele care protejează titularul licenței și mai puțin pe cel care primește licența, nu sunt în mod normal necesare implementării operațiunii de concentrare economică. Aceste restricționari pot fi evaluate potrivit art 5 din lege. în cazul în care vânzătorul acordă cumpărătorului o licența pentru o anumită activitate, vânzătorul poate fi subiectul unei restricționari teritoriale în cadrul unui acord de licența în aceleași condiții stipulate pentru clauzele de non-concurența în contextul vânzării activității sale.

101. În mod similar, în cazul licențelor de mărci comerciale, a numelor de afacere, a drepturilor de design, de copyright sau al altor drepturi similare situațiilor în care vânzătorul dorește să rămână proprietarul acestora în legătură cu activitățile reținute, în timp ce achizitorul are nevoie de aceste drepturi pentru comercializarea bunurilor sau serviciilor produse de agentul economic transferat sau de o parte a acestuia, se aplică aceleași condiții ca și cele mai sus menționate.

102. Acordurile referitoare la utilizarea numelor de afacere sau a mărcilor comerciale trebuie în mod normal să fie analizate în contextul drepturilor de proprietate intelectuală aferente licențelor respective.

Obligații de cumpărare și de furnizare

103. În multe cazuri, transferul unui agent economic sau a unei părți a acestuia poate avea ca efect întreruperea relațiilor tradiționale de aprovizionare și de furnizare, care existau anterior integrării activităților în cadrul entității economice a vânzătorului.

Pentru a face posibilă divizarea unității economice a vânzătorului, precum și transferul parțial al activelor către achizitor în condiții rezonabile, este adesea necesară menținerea legăturilor existente sau stabilirea unor legături similare între vânzător și achizitor, cel puțin pentru o perioadă tranzitorie. Acest obiectiv este realizat, în mod normal, prin obligații de cumpărare sau de furnizare ale vânzătorului și/sau ale achizitorului agentului economic sau a unei părți a acestuia. Ținând cont de situația particulară care rezultată din divizarea unității economice a vânzătorului, astfel de obligații care pot conduce la restricționări ale concurenței, pot fi recunoscute ca fiind direct legate și necesare pentru implementarea concentrării economice. Acestea pot fi în favoarea vânzătorului sau a achizitorului, în funcție de circumstanțele specifice fiecărui caz.

104. Scopul unor astfel de obligații poate fi asigurarea continuității furnizării, către una sau alta din părți, a produselor necesare pentru activitățile reținute de vânzător sau preluate de achizitor. Astfel, există motive de recunoaștere, pentru o perioadă de tranziție, a necesității unor obligații de furnizare. Acestea au drept scop garantarea cantităților furnizate anterior în cadrul entității integrate a vânzătorului care include, în mod corespunzător, posibilitatea adaptării acestora în funcție de evoluția previzibilă a cererii.

105. De asemenea, scopul acestor obligații poate fi de a asigura continuitatea vânzărilor, așa cum erau garantate anterior în cadrul unei singure entității economice. Obligațiile de cumpărare de care beneficiază furnizorul unui produs vor necesita o justificare riguroasă, în funcție de circumstanțele specifice fiecărui caz.

106. Atât obligațiile de furnizare, cât și cele de cumpărare referitoare la cantități fixe sau variabile, pot fi recunoscute ca fiind direct legate și necesare pentru implementarea concentrării economice. Totuși, obligațiile referitoare la furnizarea cantităților nelimitate sau care conferă un statut privilegiat furnizorului sau cumpărătorului nu sunt considerate necesare implementării concentrării economice. Astfel de obligații trebuie să fie justificate de circumstanțele specifice fiecărui caz.

107. De asemenea, nu există o justificare generală pentru obligațiile exclusive de cumpărare sau de furnizare, în afara unor circumstanțe excepționale, ca de exemplu cele rezultate din absența unei piețe sau din specificitatea produselor în cauză, o astfel de exclusivitate nu este necesară pentru implementarea concentrării economice.

108. În ceea ce privește durata obligațiilor de cumpărare și de furnizare, aceasta trebuie limitată la o perioadă necesară pentru înlocuirea relațiilor de dependență cu cele de autonomie pe piața. Durata contractelor de cumpărare și de furnizare în cazul produselor industriale complexe este în mod normal justificată pentru o perioadă de tranziție de 3 ani. în orice situație, aceasta trebuie să fie justificată de circumstanțele particulare ale cazului respectiv, ținând cont de bunurile sau serviciile în discuție.

109. Efectul înțelegerilor privind serviciile poate fi similar cu cel al acordurilor de furnizare; în acest caz, se aplică aceleași principii menționate mai sus. Acordurile de distribuție pot fi de asemenea privite ca restricții direct legate și necesare implementării concentrării economice, în caz contrar, acordurile care conțin restricții privind concurenta cad sub incidența prevederilor art. 5 din lege.

B. Principii aplicabile clauzelor uzuale în cazul achiziționării în comun

110. Regulamentul privind autorizarea concentrărilor economice se aplică și în cazul în care doi sau mai mulți agenți economici convin să achiziționeze în comun, în special prin intermediul unei licitații publice, unul sau mai mulți agenți economici, având ca obiect sau ca efect împărțirea între achizitori a agenților economici achiziționați sau a activelor acestora. Aceasta este o concentrare economică realizată în două etape succesive, strategia comună limitându-se la dobândirea controlului, în acest context, un acord între achizitori pentru lansarea unei oferte comune la licitație și abținerea acestora de la prezentarea de oferte separate, concurențiale, sau de a nu obține altfel controlul asupra aceluiași agent economic pot fi considerate direct legate și necesare implementării concentrării economice.

111. În plus, restricționările care au ca scop împărțirea activelor agentului economic achiziționat, controlat în comun, vor fi considerate direct legate și necesare implementării concentrării economice. Aceast principiu se aplică și înțelegerilor dintre părți pentru dobândirea în comun a controlului asupra unui agent economic, în vederea împărțirii facilităților de producție, a rețelelor de distribuție, împreuna cu mărcile de comerț existente ale agentului economic achiziționat în comun.

112. În măsura în care o astfel de divizare implică dezmembrarea entității economice existente anterior, înțelegerile care o fac posibilă în condiții rezonabile pot fi considerate ca direct legate și necesare implementării concentrării economice. Din acest punct de vedere, trebuie aplicate, prin analogie, principiile menționate mai sus referitoare la înțelegerile de cumpărare și de furnizare pentru o perioadă tranzitorie în cazul transferului agenților economici.

C. Principii aplicabile clauzelor uzuale în cazul creării unei societăți în comun, în conformitate cu art. 11 alin. (3) din Legea concurenței nr. 21/1996 cu modificările și completările ulterioare

Obligații de non-concurența

113. O obligație de non-concurența între societățile-mamă și societatea în comun poate fi considerată direct legată și necesară pentru implementarea concentrării economice. Clauzele de non-concurența pot reflecta, inter alia, necesitatea asigurării bunei credințe în timpul negocierilor, utilizarea în totalitate a activelor societății în comun, acordarea permisiunii acesteia de a asimila know-how-ul și reputația mărcii aduse ca aport de către societățile-mamă sau de a proteja interesele societătilor-mamă în cadrul societății în comun împotriva actelor de concurența facilitate, printre altele, de accesul privilegiat al societăților-mamă la know-how și la reputația mărcii transferate către sau dezvoltate de societatea în comun.

114. Ca regulă generală, în cazul societăților în comun, astfel de clauze pot fi justificate pentru perioade de până la 5 ani. Totodată, în situația în care clauzele de non-concurența depășesc 3 ani, acestea trebuie justificate în funcție de circumstanțele specifice cazului în speța, în plus, obligațiile de non-concurența între societățile-mamă și o societate în comun, care depășesc durata de viață a societății în comun, nu pot fi considerate niciodată ca direct legate și necesare implementării concentrării economice.

115. Aria geografică a unei clauze de non-concurența trebuie să fie limitată la zona în care societățile-mamă își comercializau produsele și serviciile în cauză, anterior creării societății în comun. Aceasta arie geografică poate fi extinsă la teritoriile în care societățile-mamă intenționau să pătrundă la momentul tranzacției, considerând că acestea investiseră deja în acest sens.

116. De asemenea, clauzele de non-concurența trebuie să fie limitate la produsele și serviciile care constituie activitatea economică a societății în comun. Acestea pot include produse și servicii aflate într-un stadiu avansat de dezvoltare la momentul tranzacției, precum și produse și servicii care sunt deja dezvoltate dar nu sunt încă introduse pe piața.

117. În cazul în care o societate în comun este creata în scopul intrării pe o nouă piață, în cadrul acordului sau al statutelor se vor face referiri la produsele, serviciile și teritoriile care vor reprezenta domeniul de activitate al societății în comun. Se presupune că interesul uneia dintre societățile-mamă în cadrul societății în comun nu necesită protecție împotriva concurenței celeilalte societăți-mamă pe alte piețe decât cele pe care societatea în comun va activa din momentul înființării sale.

118. în plus, se va considera, ca regulă generală, că obligațiile de non-concurent între societățile-mamă care nu exercită controlul și o societate în comun nu sunt direct legate și necesare implementării concentrării economice.

119. Aceleași principii se aplică și clauzelor de non-solicitare și de confidențialitate, în măsura în care efectul lor restrictiv nu depășește efectul unei clauze de non-concurența. Deoarece aria de aplicare a clauzelor de non-solicitare și de confidențialitate poate fi mai restrânsă decât cea a clauzelor de non-concurența, acestea pot fi considerate, într-un număr mai mare de cazuri, ca fiind direct legate și necesare implementării concentrării economice. Mai mult, durata clauzelor de confidențialitate poate depăși 5 ani, în funcție de circumstanțele specifice cazului în speța, ținând cont de interesele companiilor de a proteja secretele importante de afaceri.

Acordurile de licență

120. O licență acordată societății în comun de către societățile-mamă poate fi considerată ca fiind direct legată și necesară implementării concentrării economice. Această regulă se aplică indiferent dacă licența este sau nu exclusivă și indiferent dacă este limitată sau nu în timp. Licența poate fi restricționată la un domeniu specific de utilizare care corespunde activităților societății în comun.

121. Licențele acordate de către societatea în comun uneia dintre societățile-mamă sau licențierile reciproce pot fi considerate ca direct legate și necesare implementării concentrării economice în aceleași condiții ca și în cazul vânzării unei activități, în schimb, acordurile de licență între societățile-mamă nu vor fi considerate direct legate și necesare implementării unei societăți în comun.

122. Acordurile de licență care conțin o restricționare a concurenței, dar care nu sunt considerate direct legate și necesare implementării concentrării economice pot cădea sub incidența art. 5 din lege.

Obligații de cumpărare și de furnizare

123. În cazul în care societățile-mamă rămân prezente pe piața situată în amonte sau în aval față de piața societății în comun, toate acordurile de cumpărare și de furnizare, inclusiv cele de distribuție, trebuie examinate în conformitate cu principiile aplicabile în cazul transferului unui agent economic.

A. Părțile obligate să înainteze notificări. Termenul de notificare

124. Concentrările economice care depășesc pragurile valorice prevăzute de art. 15 din lege sunt supuse controlului și vor fi notificate Consiliului Concurenței.

125. Părțile obligate să înainteze notificarea sunt:

a. în cazul fuziunii, participanții la fuziunea proiectată/preconizată;

b. în cazul unei concentrări realizate prin dobândirea controlului unic, partea care dobândește controlul;

c. în cazul unei concentrări economice realizate prin dobândirea controlului în comun asupra unui agent economic, părțile care dobândesc controlul în comun;

d. în cazul unei concentrări realizate prin înființarea unei societăți în comun concentrative, părțile care participă la înființarea respectivei societăți.

Pentru identificarea părților cărora le revine obligația notificării, în alte cazuri decât cele enumerate mai sus, vor fi avute în vedere precizările cuprinse în Capitolul III al Părții l din prezentul regulament.

126. Părțile menționate la pct.125 vor înainta Consiliului Concurentei notificarea în termen de 30 de zile. În acest termen, Consiliul Concurenței, la solicitarea scrisa a părților, poate prelungi termenul de 30 de zile cu maxim 15 zile, atunci când această solicitare este întemeiată.

127. În termen de 7 zile, părțile vor informa, în scris, Consiliul Concurenței cu privire la operațiunea ce urmează să fie notificată. Termenul de 7 zile este inclus în termenul prevăzut la pct. 126.

128. Termenele prevăzute la pct. 126 și 127 încep să curgă:

a. în cazul operațiunilor realizate în condițiile art. 11 alin. (2) lit. a) din lege, de la data semnării acordului de fuziune;

b. în cazul operațiunilor realizate în condițiile art. 11 alin. (2) lit. b) din lege, de la data semnării actului juridic în baza căruia se realizează dobândirea controlului;

c. în alte cazuri decât cele prevăzute la lit. a) și b), de la data la care părțile implicate au luat cunoștință de realizarea operațiunii.

Când ultima zi a termenului nu este o zi lucrătoare, acesta se va prelungi până la sfârșitul următoarei zile lucrătoare.

129. Notificarea se semnează de către reprezentanții legali ai părților obligate să înainteze notificări.

În cazul în care părțile obligate să notifice împuternicesc o terță persoană pentru reprezentarea în raporturile cu Consiliul Concurenței, aceasta trebuie să depună, în original, odată cu notificarea, și împuternicirea legală, autentificată.

Partea care înaintează notificarea este responsabilă pentru exactitatea și corectitudinea informațiilor furnizate.

130. Notificările pentru operațiunile de concentrare economică realizate prin dobândirea controlului în comun, vor fi prezentate de către un reprezentant împuternicit să transmită și să primească documente în numele tuturor părților obligate să notifice.

B. Publicarea informării cu privire la o notificare

131. Atunci când Consiliul Concurenței constată că o concentrare economică notificată prezintă un interes public major, va putea publică o informare privind notificarea primită, indicând numele părților, natura concentrării, sectoarele economice implicate și data primirii notificării.

Eventualele completări sau modificări ale informațiilor care privesc concentrarea respectivă, vor putea fi, de asemenea, publicate.

Consiliul Concurenței va ține seama de interesul legitim al agenților economici implicați privind păstrarea secretului de afaceri al acestora.

C. Prezentarea notificărilor

132. Notificarea prezentată Consiliului Concurenței trebuie să cuprindă:

a. adresa de înaintare, semnată de reprezentantul legal sau de persoana împuternicită;

b. formularul de notificare, completat conform modelului cuprins în anexa la prezentul regulament;

c. documentele justificative enumerate la pct. 199 din prezentul regulament; d. dovada plății tarifului de notificare.

133. Notificarea va fi înaintată Consiliul Concurenței în 3 (trei) exemplare: 2 exemplare în scris și unul în format electronic.

Documentele anexate la formular, vor fi prezentate în original și/sau în copii, copiile fiind certificate, pentru conformitate, de către părțile care notifică.

134. Odată cu înaintarea notificării, părțile vor face dovada plății tarifului de notificare.

D. Informațiile și documentele care trebuie furnizate

135. Notificările vor cuprinde informațiile, inclusiv documentele, cerute în formularul cuprins în Anexa la prezentul regulament.

Informațiile furnizate trebuie să fie exacte și complete, cuprinzând schimbările de jure și de facto care se produc prin operațiunea notificată. Părțile vor ține seama de recomandările cuprinse în pct. 194 din prezentul regulament.

136. În situația în care, informațiile furnizate în formularul de notificare nu sunt corecte sau complete, Consiliul Concurenței va solicita completarea acestora.

Notificarea va fi considerată efectivă numai după completarea și/sau corectarea ei.

A. Data efectivă a notificării

137. Notificarea devine efectivă la data la care a fost înregistrată la Consiliul Concurenței, cu excepția cazurilor în care informațiile cuprinse în notificare sunt inexacte sau incomplete.

În aceste cazuri, în termen de 20 de zile, Consiliul Concurenței va solicita, în scris, completarea notificării și va stabili un termen limită pentru furnizarea informațiilor solicitate. Termenul va fi stabilit în funcție de natura informațiilor solicitate, fără însă a depăși 15 zile de la data solicitării.

Notificarea devine efectivă la data la care au fost primite și înregistrate la Consiliul Concurenței informațiile solicitate, cu condiția ca acestea să fie exacte și complete.

Consiliul Concurenței va comunică părților notificatoare, neîntârziat, data la care notificarea a devenit efectivă.

B. Deciziile emise de Consiliul Concurenței în cazurile de concentrare economică

138. În termen de 30 de zile de la data la care notificarea a devenit efectivă, Consiliul Concurenței:

a. va emite o decizie de neintervenție, când ajunge la concluzia că operațiunea de concentrare economică notificată nu cade sub incidența legii;

Decizia de neintervenție va fi emisă în cazul în care operațiunea de concentrare economică, deși nu cade sub incidența legii, a fost totuși notificată.

Nu se va plăti taxă de autorizare în cazul în care se emite o decizie de neintervenție.

b. va emite o decizie de neobiecțiune, când constată că deși operațiunea de concentrare economică notificată cade sub incidența legii, nu există îndoieli serioase privind compatibilitatea cu un mediu concurențial normal;

Consiliul Concurenței analizează impactul anticoncurențial pe care îl are sau ar putea să îl aibă concentrarea economică notificată și, dacă nu există îndoieli serioase privind compatibilitatea cu un mediu concurențial normal, va autoriza concentrarea economică în cauză printr-o decizie de neobiecțiune, în sensul că autorizarea se face fără condiții.

Taxa de autorizare prevăzută de art. 33 alin 1) din lege va fi stabilită și în cazul în care se autorizează concentrarea economică prin decizie de neobiecțiune.

c. va decide deschiderea unei investigații, în cazul în care constată că operațiunea de concentrare economică notificată cade sub incidența legii și prezintă îndoieli serioase privind compatibilitatea cu un mediu concurențial normal.

139. În termen de maximum 5 luni de la data la care notificarea unei operațiuni de concentrare economică a devenit efectivă, iar pentru operațiunea respectivă de concentrare economică s-a emis un ordin de deschidere a investigației, în condițiile art. 51 alin. (1) lit. c) din lege, după audierea părților și după evaluarea operațiunii, Consiliul Concurenței va emite o decizie, după cum urmează:

a. decizie de refuz, dacă prin operațiunea respectivă de concentrare economică se creează sau se consolidează o poziție dominantă care conduce sau ar putea conduce la restrângerea, înlăturarea sau denaturarea semnificativă a concurenței pe piața româneasca sau pe o parte a acesteia;

b. decizie de autorizare, dacă prin operațiunea respectivă de concentrare economică nu se creează și nici nu se consolidează o poziție dominantă care conduce sau ar putea conduce la restrângerea, înlăturarea ori denaturarea semnificativă a concurenței pe piața româneasca sau pe o parte a acesteia;

c. decizie de autorizare condiționată, prin care se stabilesc obligațiile și/sau condițiile ce trebuie îndeplinite pentru autorizarea operațiunii de concentrare economică în cauză, dacă operațiunea respectivă, cu modificările respective, ar putea fi compatibilă cu un mediu concurențial normal.

140. înainte de emiterea unei decizii conform art. 51, Consiliul Concurenței poate impune - printr-o decizie privind măsuri interimare - agenților economici implicați luarea oricărei măsuri pe care o consideră necesară în scopul restabilirii mediului concurențial.

Măsurile prevăzute trebuie să fie strict limitate, atât în durată, cât și în obiectul lor, la ceea ce este necesar pentru a corija o afectarea manifesta și intolerabilă a liberei concurențe.

141. Deciziile emise de Consiliul Concurenței vor avea la bază și analiza restricționărilor direct legate și necesare pentru implementarea concentrărilor economice, care pot afecta mediul concurențial.

142. Deciziile emise de Consiliul Concurenței pot fi revocate și concentrarea economică se suspendă automat, în situația în care părțile implicate în concentrarea economică nu își îndeplinesc obligațiile asumate - menționate în decizia de autorizare condiționată de modificare a planului inițial al concentrării.

143. Deciziile emise conform art. 51 din lege vor fi comunicate de îndată părților în cauză, de către Secretariatul General al Consiliului Concurenței, și vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala solicitantului ori pe pagina de Internet a Consiliului Concurenței.

La publicarea deciziilor se va ține seama de interesele legitime ale agenților economici în cauză, astfel încât secretul profesional să nu fie divulgat.

144. În cazul în care Consiliul Concurenței nu a luat nici o decizie în termenele prevăzute de art. 51 alin. (1) și (2) din lege, operațiunea de concentrare economică notificată poate avea loc.

145. Deciziile luate de Consiliul Concurenței cu privire la o operațiune de concentrare economică pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel București în termen de 30 de zile de la data comunicării către părți. Instanța poate ordona, la cerere, suspendarea executării deciziei atacate.

146. Decizia emisă cu privire la o operațiune de concentrare în care este implicată o regie autonomă va fi notificată și ministrului de resort, în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei, Guvernul, la propunerea ministrului de resort, poate lua, pe răspunderea sa, o decizie diferită de cea a Consiliului Concurenței, pentru rațiuni de interes public general. Decizia este executorie și va fi publicată împreună cu decizia Consiliului Concurenței, în Monitorul Oficial al României, Partea I.

C. Calculul termenelor

147. Termenele de 30 de zile și de maximum 5 luni, prevăzute de art. 51 alin. (1) și (2) din lege, încep să curgă de la data la care notificarea a devenit efectivă.

148. Termenele de 30 de zile, respectiv de 5 luni, se calculează potrivit art. 101 din Codul de procedură civila.

149. Termenul de 30 de zile se va împlini în cea de a treizecea zi calendaristică.

Termenul de 5 luni se va împlini la sfârșitul zilei care, în luna a cincea, cade în aceeași dată ca și ziua în care a început să curgă termenul. Când o astfel de zi nu există în luna a cincea, perioada se va încheia la sfârșitul ultimei zile din luna a cincea.

150. Când ultima zi a termenului nu este o zi lucrătoare, acesta se va prelungi până la sfârșitul următoarei zile lucrătoare.

D. Schimbarea caracterului notificării

151. Atunci când Consiliul Concurenței constată că operațiunea notificată nu constituie o concentrare economică în înțelesul legii, va informa, în scris, părțile notificatoare sau pe reprezentantul lor comun, în astfel de cazuri, cum ar fi înființarea unei societăți în comun de cooperare cu caracter structural, părțile care au înaintat notificarea pot solicita Consiliului Concurenței acordarea unei dispense individuale, caz în care se urmează procedura corespunzătoare, prevăzută în Regulamentul pentru aplicarea prevederilor art. 5 și 6 din lege, privind practicile anticoncurențiale.

E. Realizarea concentrărilor economice

152. Concentrările economice vor putea fi puse în aplicare numai în următoarele situații:

a. la primirea de către părțile notificatoare a deciziei de neintervenție, respectiv a deciziei de neobiecțiune emisă de Consiliul Concurenței, în condițiile art. 51 alin. (1) lit. a) și b) din lege;

b. la primirea deciziei în condițiile art. 51 alin. (2) lit. b) și c) din lege;

c. în condițiile art. 51 alin. (3) din lege.

153. Prevederile punctului precedent nu vor împiedica desfășurarea unei licitații publice sau dobândirea controlului pe bază de ofertă publică, cu condiția ca drepturile de vot aferente participării obținute să nu fie exercitate, mai ales la numirea de membri în organele de administrare, conducere executivă, supraveghere și control ale agentului economic la care dețin controlul, decât în scopul salvgardării valorii integrale a acestei investiții, iar nu pentru a determina direct sau indirect comportamentul concurențial al agentului economic controlat. Concentrarea economică devine efectivă în acest caz numai după primirea deciziei emisă de Consiliul Concurenței.

154. Până la emiterea de către Consiliul Concurenței a unei decizii, în conformitate cu art. 51 din lege, este interzisă punerea în aplicare a unei operațiuni de concentrare economică. Agenții economici implicați pot lua numai acele măsuri legate de concentrare care nu sunt ireversibile și nu modifică definitiv structura pieței.

Pot constitui măsuri ireversibile, printre altele:

a. intrarea agentului economic achiziționat pe o altă/nouă piață;

b. ieșirea agentului economic achiziționat de pe piața pe care activa;

c. modificarea obiectului de activitate al agentului economic achiziționat;

d. exercitarea drepturilor de vot dobândite pentru numirea de membri în organele de conducere ale agentului economic;

e. exercitarea drepturilor de vot dobândite pentru adoptarea bugetului de venituri și cheltuieli al agentului economic;

f. exercitarea drepturilor de vot dobândite pentru adoptarea planului de afaceri al agentului economic;

g. exercitarea drepturilor de vot dobândite pentru adoptarea planului de investiții al agentului economic achiziționat;

h. schimbarea denumirii agentului economic achiziționat;

i. restructurarea, închiderea sau divizarea agentului economic achiziționat;

j. vânzarea de active aparținând agentului economic achiziționat,

k. concedierea angajaților agentului economic achiziționat,

l. încheierea sau rezilierea unor contracte pe termen lung sau a altor acorduri importante încheiate cu terții,

m. listarea (cotarea) agentului economic achiziționat la bursa de valori.

155. La cerere, Consiliul Concurenței poate acorda o derogare de la regula instituită la art. 16 alin. (4) din lege; cererea de acordare a derogării trebuie să fie motivată.

În decizia pe care o va emite Consiliul Concurenței va tine cont de efectele suspendării concentrării economice asupra unuia sau mai multora dintre agenții economici implicați în operațiune, asupra unei terțe părți, precum și de efectele asupra concurentei.

Această derogare poate fi condiționată de impunerea unor obligații ce trebuie îndeplinite de către părți și poate fi acordată oricând, atât anterior, cât și ulterior notificării.

156. Validitatea oricărei operațiuni realizate în contradicție cu art. 16 alin. (4) din lege va depinde de decizia pe care Consiliul Concurenței o va lua cu privire la operațiunea notificată, conform art. 51 alin. (1) lit. b), alin. (2) lit. a), b) sau c) sau alin. (3).

157. Prezentul capitol stabilește, în baza art. 50 alin. (5) din lege, procedura simplificată de analiză a anumitor operațiuni de concentrare economică.

Astfel, concentrările economice, care îndeplinesc condițiile cerute în acest capitol și în absența unor împrejurări speciale, pot fi analizate prin această procedură, deoarece nu prezintă îndoieli serioase în ceea ce privește compatibilitatea lor cu un mediu concurențial normal.

Prin procedura simplificată de analiză a anumitor concentrări economice, Consiliul Concurenței urmărește eficientizarea controlului asupra acestor operațiuni. Totodată se urmărește și încurajarea contactelor dintre părțile notificatoare și autoritatea de concurență, anterior înaintării formularului de notificare privind o operațiune de concentrare economică.

158. În cazul în care toate condițiile necesare cerute de prezentul capitol sunt îndeplinite și în absența unor împrejurări speciale, Consiliul Concurenței va emite o decizie, în conformitate cu prevederile art. 51 din lege, în termen de 30 de zile de la data primirii notificării.

Categoriile de concentrări economice care pot beneficia de procedura simplificată de analiză

159. Procedura simplificată de analiză se va aplica următoarelor categorii de concentrări economice:

a. în cazul în care, doi sau mai mulți agenți economici dobândesc controlul în comun asupra unui alt agent economic (societate în comun), cu condiția ca societatea în comun să nu desfășoare, să nu prevadă desfășurarea sau să desfășoare o activitate neglijabilă pe teritoriul României. Aceste prevederi se aplică atunci când:

- cifra de afaceri*1) a societății în comun și/sau cea a activităților*2) transferate nu depășește echivalentul în lei a 4 milioane Euro pe teritoriul României; și

___________

*1) Cifra de afaceri a societății în comun se calculează pe baza ultimelor bilanțuri contabile ale societăților-mamă sau ale societății în comun, potrivit cărora există sau nu înregistrări separate pentru resursele regrupate în cadrul societății în comun

*2) Alternativa "și/sau" este utilizată pentru a ține cont de diversitatea situațiilor vizate; spre exemplu:

- în cazul achiziționării în comun a unei societăți ținta, cifra de afaceri de luat

în considerare este cea a societății ținta (adică societatea în comun),

- în căzui creării unei societăți în comun căreia societățile-mamă îi transferă

activitățile lor, cifra de afaceri de luat în considerare este cea aferentă

activităților transferate,

- în cazul în care o societate terță devine una dintre părțile care controlează o

societate în comun existentă, cifra de afaceri de luat în considerare este cea a

societății în comun și cea care este aferentă activităților transferate de către

noua societate-mamă (dacă este cazul).

- valoarea totală a activelor*3) transferate societății în comun nu depășește echivalentul în lei a 4 milioane Euro pe teritoriul României*4);

__________

*3) Valoarea totală a activelor societății în comun se calculează pe baza ultimului bilanț contabil, elaborat și aprobat, de către fiecare societate-mamă. Noțiunea de "active" include: 1) toate imobilizările corporale și necorporale care sunt cedate/transferate societății în comun (de ex. imobilizări corporale precum echipamentele de producție, rețelele de angrosiști sau detailiști și stocurile de mărfuri; imobilizări necorporale precum proprietatea intelectuală, vadul comercial etc.) și 2) suma creditelor sau a angajamentelor societății în comun pe care una dintre societățile-mamă a acceptat să le acorde sau să le garanteze

*4) În cazul în care activele transferate generează o cifra de afaceri, nici valoarea acestor active, nici cifra de afaceri nu trebuie să depășească echivalentul în lei a 4 milioane Euro

b. în cazul în care, doi sau mai mulți agenți economici fuzionează, ori unul sau mai mulți agenți economici dobândesc controlul unic sau controlul în comun asupra unui alt agent economic, cu condiția ca nici una dintre părțile implicate să nu desfășoare activități comerciale pe aceeași piață a produsului și pe aceeași piață geografică sau pe o piață a produsului care se situează în amonte sau în aval față de o piață a produsului pe care operează orice altă parte implicată în operațiunea de concentrare economică;

c. în cazul în care, doi sau mai mulți agenți economici fuzionează, ori unul sau mai mulți agenți economici dobândesc controlul unic sau controlul în comun asupra unui alt agent economic:

- două sau mai multe dintre părțile implicate desfășoară activități comerciale pe aceeași piață a produsului și aceeași piață geografică (relații orizontale); sau

- una sau mai multe dintre părțile implicate desfășoară activități comerciale pe o piață a produsului care se situează în amonte sau în aval față de o piață a produsului pe care orice altă parte implicată în concentrarea economică își exercită activitatea (relații verticale),

cu condiția ca segmentele de piață cumulate ale acestora să se situeze sub 15%, în cazul relațiilor orizontale, și sub 25%, în cazul relațiilor verticale*5).

___________

*5) Aceasta înseamnă că numai concentrările economice în cadrul cărora nu este afectată nici o piața intră în această categorie. Pragurile referitoare la relațiile orizontale și verticale se aplică cotelor de piață pe piața/piețele relevante definite. Este important ca definirea pieței/piețelor relevante în formularul de notificare, să fie suficient de precisă pentru a justifica faptul că aceste praguri nu sunt atinse și că orice alte definiții posibile ale pieței/piețelor sunt menționate (inclusiv piețele geografice mai restrânse decât piața națională)

160. Se consideră ca operațiunile de concentrare economică descrise mai sus nu antrenează, cu excepția unor împrejurări excepționale, o combinație de poziții pe piață care să fie susceptibilă de a afecta mediul concurențial normal.

Garanții și excluziuni

161. Pentru a aprecia dacă o concentrare economică se încadrează într-una dintre categoriile definite mai sus, Consiliul Concurenței se va asigura că toate circumstanțele relevante în acest sens sunt stabilite suficient de clar.

Având în vedere că definirea pieței este un element cheie al acestei aprecieri, părților notificatoare li se recomandă, ca anterior notificării, să furnizeze informații asupra tuturor posibilelor definiri ale pieței. Părțile vor descrie toate posibilele piețe relevante (ale produsului și geografice) și vor furniza date și informații în legătură cu definirea acestor piețe, asupra cărora concentrarea economică notificată ar putea produce efecte.

În urma analizei cazului, Consiliul Concurenței își rezervă dreptul de a stabili piața relevantă, în cazul în care este dificilă definirea pieței relevante sau determinarea cotei de piață a părților, Consiliul Concurenței nu va aplica procedura simplificată de analiză.

162. În mod normal, se poate presupune că operațiunile care intră în categoriile menționate mai sus nu ridică îndoieli serioase în privința compatibilității cu un mediu concurențial normal. Există însă anumite operațiuni care, deși s-ar putea încadra în categoriile de concentrări economice susceptibile de a beneficia de procedura simplificată, necesită o analiză aprofundată, deoarece pot conduce la consolidarea puterii de piață a părților. Exemple de asemenea operațiuni:

- concentrările economice realizate prin combinarea resurselor tehnologice, financiare sau a altor resurse, chiar dacă părțile la concentrare nu desfășoară activități pe aceeași piață;

- concentrările economice cu aspecte de conglomerat, în cazul în care una sau mai multe dintre părțile implicate dețin individual o cotă de piață de cel puțin 25% pe orice piață a produsului pe care nu există relații orizontale sau verticale între părți;

- concentrările economice în care părțile activează pe piețe noi sau puțin dezvoltate, situație în care este dificilă stabilirea cu precizie a cotelor de piață ale acestora;

- concentrările economice realizate pe piețe caracterizate de puternice bariere la intrare, de un grad ridicat de concentrare sau de alte probleme de concurența bine cunoscute;

- concentrările economice, în cazul în care se pune o problemă de coordonare, în sensul art. 11 alin. (3) din lege.

În asemenea cazuri, Consiliul Concurenței nu va aplica procedura simplificată de analiză a concentrării economice și, în termenele stabilite la art. 51 din Legea concurenței nr. 21/1996, va emite una dintre deciziile prevăzute la același articol din lege.

Prevederi procedurale

163. Pentru concentrările economice care îndeplinesc condițiile prevăzute în acest capitol și în absența unor împrejurări speciale, părțile în cauză pot solicita Consiliului Concurenței permisiunea de a beneficia de procedura simplificată de analiză a respectivelor operațiuni.

În acest scop, părțile care urmează să înainteze notificarea, vor solicita în scris permisiunea de a beneficia de o analiză a concentrării economice în termen de 30 de zile de la data notificării. Solicitarea va fi temeinic motivată prin date și informații care să justifice aplicarea acestei proceduri.

Părților notificatoare li se recomandă să contacteze Consiliul Concurenței, anterior înregistrării formularului de notificare. Contactele dintre autoritatea de concurență și părțile notificatoare sunt considerate foarte utile în vederea stabilirii informațiilor ce trebuie furnizate în formularul de notificare.

164. În termen de 7 zile de la data înregistrării solicitării părților notificatoare, în urma analizei acesteia pe baza datelor și informațiilor furnizate, Direcția în a cărei sferă de activitate revine analiza concentrării economice avută în vedere, va răspunde, în scris, în sensul acordării sau nu a permisiunii de a beneficia de procedura simplificată de analiză a operațiunii respective.

Îndeplinirea procedurii descrisă mai sus nu va aduce atingere termenului prevăzut la pct. 126 din prezentul regulament.

165. În mod normal, pentru o concentrare economică notificată și analizată prin procedura simplificată, Consiliul Concurentei va emite o decizie, în conformitate cu art. 51 din lege, în termen de 30 de zile de la data notificării. Totuși, înaintea expirării termenului de 30 de zile, Consiliul Concurenței își rezervă dreptul de a aplica procedura de analiză în termenele prevăzute la art. 51 din lege.

Restricționări direct legate și necesare implementării concentrării economice

166. Cu excepția unei decizii contrare a Consiliului Concurentei, procedura simplificată de analiză a anumitor concentrări economice se va aplica și restrictionărilor direct legate și necesare pentru implementarea acestor operațiuni. Decizia emisă în urma analizei unei concentrări economice prin procedura simplificată va acoperi și restricționările specificate de către părțile notificatoare și care sunt direct legate și necesare pentru implementarea concentrării economice.

167. În legătură cu o operațiune de concentrare economică, Consiliul Concurenței, poate porni investigații:

a. din oficiu;

b. la primirea unei cereri sau plângeri privind încălcarea prevederilor art. 13 și/sau ale art. 16 din lege;

c. în condițiile art. 51 alin. (1) lit. c) din lege.

168. Pornirea unei investigații, în cazurile prevăzute la pct. 167, este dispusă prin ordin de către președintele Consiliului Concurenței.

169. Investigația va fi condusă de un raportor desemnat de președintele Consiliului Concurenței prin ordinul de deschidere a investigației.

170. Raportorul desemnat instrumentează toate actele procedurii de investigație, propune președintelui Consiliului Concurenței dispunerea măsurilor care sunt de competența acestuia și este răspunzător pentru întocmirea raportului asupra investigației, comunicarea lui părților în cauză, primirea observațiilor și prezentarea raportului în plenul Consiliului Concurenței.

171. Orice procedură de investigare necesită audierea părților implicate în concentrarea economică. Audierea este dispusă de președintele Consiliului Concurenței.

Președintele Consiliului Concurenței poate admite, la cerere, audierea oricărei persoane fizice sau juridice care declară că deține date și informații relevante pentru stabilirea adevăratelor condiții în care urmează să se realizeze concentrarea economică investigată (cum ar fi: furnizori, agenți economici concurenți, clienți, membri ai organelor de administrație sau de conducere ale părților implicate ori reprezentanți ai salariaților agenților economici implicați).

172. Cu minimum 30 de zile înainte de data fixată de Consiliul Concurenței pentru audiere, o copie de pe raportul asupra investigației va fi transmisă pentru luare la cunoștință:

a. părților participante la concentrarea economică, a căror audiere a fost dispusă;

b. persoanelor și agenților economici a căror audiere a fost admisă la cererea acestora, dacă președintele Consiliului Concurenței apreciază că este util în interesul cauzei.

În adresa de remitere a copiei de pe raportul de investigație, Consiliul Concurenței va indica termenul până la care părțile respective vor putea prezenta observațiile lor.

În comentariile lor scrise, părțile sus menționate pot expune toate aspectele semnificative pentru cazul investigat și pot atașa orice document relevant ca dovadă a faptelor susținute.

173. Persoanele fizice și juridice a căror audiere a fost dispusă, respectiv admisă, vor fi citate pentru audiere la data stabilită de Consiliul Concurenței, precizându-se ora și locul de desfășurare.

Neprezentarea la audiere, precum și refuzul de a face depoziții, nu constituie impedimente pentru continuarea și finalizarea procedurii de investigație.

174. Audierile vor fi ținute în plenul Consiliului Concurenței, după prezentarea de către raportor a raportului asupra operațiunii de concentrare economică investigată, completat cu eventualele observații ale părților.

Audierile vor fi făcute separat sau, după caz, în prezența altor persoane citate, caz în care se va acorda atenția cuvenită intereselor legitime ale părților implicate, pentru păstrarea secretelor lor de afaceri. Depozițiile făcute de fiecare persoană audiată vor fi consemnate în scris și semnate de persoana respectivă sau vor fi înregistrate pe bandă magnetică.

175. Președintele Consiliului Concurenței poate permite părților în cauză consultarea dosarului la secretariatul Consiliului Concurenței și obținerea, contra cost, de copii și extrase de pe actele procedurii de investigație.

Documentele, datele și informațiile din dosarul cauzei, care prezintă caracter de secret de stat ori sunt confidențiale, nu sunt accesibile pentru consultare ori pentru obținerea de copii sau de extrase decât cu aprobarea președintelui Consiliului Concurenței, în condițiile legii.

Dispozițiile de mai sus, referitoare la consultarea dosarului sunt aplicabile asociaților și directorilor executivi ai entităților participante la concentrare, în măsura în care aceștia justifică în cauză un interes legitim.

176. Constituie contravenții și se sancționează, potrivit art. 55 din lege, cu amendă de până la 1% din cifra de afaceri totală din anul financiar anterior emiterii deciziei de sancționare, următoarele fapte:

a. omisiunea notificării unei concentrări economice care depășește pragurile valorice prevăzute de lege;

b. furnizarea de informații inexacte sau incomplete prin notificarea concentrării economice;

c. furnizarea de informații inexacte sau incomplete ori de documente incomplete sau nefurnizarea informațiilor și documentelor solicitate conform prevederilor art. 41 din lege;

d. furnizarea de informații, documente, înregistrări și evidențe într-o formă incompletă în timpul inspecțiilor desfășurate conform prevederilor art. 42 din lege;

e. refuzul de a se supune unei inspecții desfășurate conform prevederilor art.42 și 43 din lege.

177. Constituie contravenții și se sancționează, potrivit art. 56 din lege, cu amendă de până la 10% din cifra de afaceri totală realizată în anul financiar anterior sancționării următoarele fapte:

a. încălcarea prevederilor art. 13 din lege;

b. punerea în practică a unei operațiuni de concentrare economică cu încălcarea prevederilor art. 16 alin. (4) și (5) din lege;

c. începerea unei acțiuni de concentrare economică declarată incompatibilă cu prevederile legii, printr-o decizie a Consiliului Concurenței luata conform prevederilor art. 51 alin. (2) lit. a);

d. neindeplinirea unei obligații sau a unei condiții impuse printr-o decizie luată în conformitate cu prevederile legii.

178. Prin excepție de la prevederile art. 56 alin. (1) din lege, Consiliul Concurenței va stabili, prin instrucțiuni condițiile și criteriile de aplicare a unei politici de clemența, care poate merge până la absolvire de răspundere pecuniară.

179. Individualizarea sancțiunilor în cazul contravențiilor enumerate la pct. 176 și 177 se face ținând seama de gravitatea și durata faptei și a consecințelor sale asupra concurenței. Sancțiunile vor fi gradate pe tranșe, prin instrucțiuni adoptate de către Consiliul Concurenței.

180. Consiliul Concurentei poate obliga, potrivit art. 59 din lege, prin decizie, agenții economici sau asociațiile de agenți economici la plata unor amenzi cominatorii, în sumă de până la 5% din cifra de afaceri zilnică medie din anul financiar anterior sancționării, pentru fiecare zi de întârziere, calculată de la data stabilită prin decizie, pentru a-i determina:

a. să respecte prevederile art. 13 din lege;

b. să aplice măsurile enunțate printr-o decizie luată conform prevederilor art. 51 alin. (2) lit. c) și ale art. 52 alin. (1) și (2) din lege;

c. să furnizeze în mod complet și corect informațiile și documentele care le-au fost cerute conform prevederilor art. 41 din lege;

d. să se supună inspecției prevăzute la art. 42 - 44 din lege.

181. Contravențiile prevăzute în lege se constată și se sancționează de către Consiliul Concurenței în plen, de către comisii sau prin inspectorii de concurență.

Sancțiunile pentru contravențiile prevăzute la art. 55 lit. b)-e) și la art. 56 alin. (1) lit. d) din lege se aplică de către inspectorii de concurență.

Sancțiunile pentru contravențiile prevăzute de art. 55 lit. a) și la art. 56 alin. (1) lit. c), precum și amenzile cominatorii prevăzute la art. 59 din lege se aplică de către comisiile Consiliul Concurenței prin decizii. Sancțiunile pentru contravențiile prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. a) și b) se aplică de către plenul Consiliului Concurenței prin aceeași decizie prin care s-a constatat săvârșirea respectivei contravenții.

Deciziile luate în condițiile paragrafului de mai sus pot fi atacate la Curtea de Apel București, Secția contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la comunicare.

În baza deciziei Consiliului Concurenței profiturile sau, după caz, veniturile suplimentare realizate de agenții economici ca urmare a săvârșirii contravențiilor prevăzute și sancționate de lege vor fi confiscate și vărsate la bugetul de stat.

182. Contravențiilor prevăzute la art. 55 lit. b) - e) și la art. 56 alin. (1) lit.d) din lege li se aplică prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare, cu excepția art. 28-29.

183. Deciziile emise conform art. 59 și 60 din lege vor fi comunicate părților în cauză, de către Secretariatul General al Consiliului Concurenței, și vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala contravenientului ori pe pagina de Internet a Consiliului Concurenței.

184. Dreptul Consiliului Concurenței de a aplica sancțiuni contravenționale pentru încălcările prevederilor legii se prescrie după cum urmează:

Orice acțiune întreprinsă de către Consiliul Concurenței în scopul unei examinări preliminare sau în scopul declanșării unei investigații în legătură cu o anumita încălcare a legii va întrerupe cursul termenelor de prescripție, întreruperea termenului de prescripție va avea efect de la data comunicării acțiunii întreprinse de către Consiliul Concurenței, făcută către cel puțin un agent economic sau asociație de agenți economici care a participat la săvârșirea încălcării legii.

Acțiunile ce pot fi întreprinse de către Consiliul Concurenței și care întrerup cursul termenului de prescripție includ, în principal, următoarele:

Întreruperea termenului de prescripție își produce efectele față de toți agenții economici sau asociațiile de agenți economici care au participat la săvârșirea încălcării legii.

În cazul întreruperii termenului de prescripție, un nou termen, cu o durată similară, începe să curgă de la data la care Consiliul Concurenței a întreprins una dintre acțiunile menționate mai sus. Termenul de prescripție va expira cel mai târziu în ziua în care se împlinește perioada egală cu dublul termenului de prescripție, aplicabil pentru săvârșirea încălcării în cauză, în situația în care Consiliul Concurenței nu a impus nici una dintre sancțiunile prevăzute de lege.

Noțiunea de piață relevantă

185. Noțiunea de piață relevantă afectată de concentrarea economică, la care se face referire în "Instrucțiunile cu privire la calculul cifrei de afaceri în cazurile de comportament anticoncurențial, prevăzute la art. 5 și 6 din Legea concurentei și în cazurile de concentrare economică" și în "Instrucțiunile date în aplicarea art. 33 alin. (2) din Legea concurenței nr. 21/1996, cu privire la calculul taxei de autorizare a concentrărilor economice", trebuie interpretată în sensul de piață relevantă pe care are loc operațiunea de concentrare economică.

În cazul unei concentrări economice "pe verticală", piața relevantă pe care are loc operațiunea de concentrare economică este piața relevantă a agentului economic achiziționat.

Confidențialitatea informațiilor

186. Orice persoană care utilizează sau divulgă, în alte scopuri decât cele prevăzute de lege, documente sau informații cu caracter de secret profesional, primite sau despre care a luat cunoștință în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, răspunde potrivit legii penale, putând fi obligată și la repararea prejudiciului cauzat.

Păstrarea secretului profesional nu împiedică publicarea de informații generale sau de rapoarte ce nu conțin și secretele profesionale ale părților implicate în operațiunea de concentrare.

Stabilirea termenului pentru modificarea planului de concentrare

187. Pentru modificarea planului concentrării economice notificate, în așa fel ca aceasta, să poată deveni compatibilă cu un mediu concurențial normal, în condițiile unei decizii de autorizare condiționată, Consiliul Concurenței va stabili un termen adecvat.

Transmiterea documentelor

188. Transmiterea documentelor și citațiilor de către Consiliul Concurenței, destinatarilor poate fi efectuată pe una dintre următoarele căi:

a. personal, contra semnătură de primire (număr de înregistrare);

b. scrisoare recomandată;

c. telefax;

d. telex;

e. poștă electronică, cu confirmare de primire.

189. Prevederile pct. 188 lit. a) și b) se aplică și pentru transmiterea, la Consiliul Concurenței, a documentelor, de către părțile notificatoare, de către alte părți implicate sau de către terți, alte informații putând fi transmise și prin căile menționate la lit. c), d) sau e).

190. Când un document sau o citație este trimisă prin telefax, telex sau poșta electronică, se consideră că a fost primit de destinatar în ziua în care a fost transmis/ transmisă.