LEGE nr. 5 din 18 decembrie 1985

LEGE Marea Adunare Na?ională
Official source
View on legislatie.just.ro
Published in
BULETINUL OFICIAL nr. 71 din 20 decembrie 1985
Entered into force
01.01.1986
Consolidated form as of
01.01.1986

cu privire la creșterea productivitatii muncii, perfecționarea organizării și normarii producției și a muncii

Înfăptuirea obiectivelor prevăzute în Programul Partidului Comunist Roman de faurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și inaintare a României spre comunism, a hotărîrilor Congresului al XIII-lea al Partidului Comunist Roman, impune accentuarea laturilor calitative ale dezvoltării economiei românești, valorificarea superioară a muncii sociale, creșterea productivitatii muncii în toate sectoarele de activitate, în vederea sporirii venitului național și, pe aceeași baza, a nivelului de trai al poporului.

Realizarea acestor obiective cere din partea ministerelor, celorlalte organe centrale și locale, a centralelor, întreprinderilor, a unităților de cercetare științifică, inginerie tehnologică și de proiectare, o preocupare permanenta pentru introducerea pe scara larga a progresului tehnic, a cuceririlor științei în toate domeniile de activitate, pentru aplicarea celor mai noi forme și metode de organizare și normare a producției și a muncii, perfecționarea pregătirii profesionale a personalului muncitor.

Oamenii muncii, în calitatea lor de proprietari, producători și beneficiari ai bunurilor materiale, sînt direct interesați și răspund de utilizarea completa, eficienta a dotării tehnice, a forței de muncă și a timpului de lucru, de creșterea mai puternica a productivitatii muncii și sporirea avutiei naționale, sursa sigura a ridicării vieții întregului popor.

În scopul perfecționării cadrului juridic în acest domeniu,

Marea Adunare Naționala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege.

Capitolul 1 — Creșterea productivitatii muncii ↑ Contents

Articolul 1

Creșterea permanenta a productivitatii muncii constituie factorul hotărîtor al valorificării superioare a muncii sociale în toate domeniile de activitate, dezvoltării intensive a economiei naționale, sporirii rapide a venitului național și ridicării, pe aceasta baza, a nivelului de trai al oamenilor muncii.

Articolul 2

Ridicarea continua a productivitatii muncii impune promovarea pe scara larga a progresului tehnic, îmbunătățirea neîntreruptă a organizării producției și a muncii, asigurarea normarii științifice a producției și a muncii, creșterea nivelului pregătirii profesionale a personalului muncitor.

Articolul 3

Sarcinile de creștere a productivitatii muncii se stabilesc pe baza planului național unic de dezvoltare economico-socială și constituie obligații permanente ale întreprinderilor, unităților de cercetare științifică, inginerie tehnologică și de proiectare, centralelor, ministerelor și celorlalte organe centrale și locale.

Articolul 4

Creșterea productivitatii muncii se fundamentează pe bază de programe anuale și de perspectiva, elaborate de întreprinderi, centrale, ministere, alte organe centrale și locale, care cuprind măsuri concrete cu privire la introducerea și extinderea progresului tehnic, perfecționarea organizării producției și a muncii, ridicarea nivelului de calificare a personalului muncitor, în vederea îndeplinirii și depășirii indicatorilor planificati.

Secțiunea 1 — Introducerea progresului tehnic

Articolul 5

Promovarea progresului tehnic în toate sectoarele economiei naționale se realizează prin afirmarea revoluției tehnico-științifice, valorificarea celor mai noi cuceriri ale științei, introducerea și extinderea tehnologiilor avansate, a mecanizarii și automatizarii, a electronizarii, robotizării și cibernetizarii proceselor de producție.

Articolul 6

Consiliul Național pentru Știința și Tehnologie coordonează și răspunde de întreaga activitate de cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și de introducere a progresului tehnic, în vederea aplicării cuceririlor științei și tehnicii în toate ramurile și domeniile activității economico-sociale.

Articolul 7

Unitățile de cercetare științifică, inginerie tehnologică și de proiectare, împreună cu întreprinderile, centralele, ministerele, celelalte organe centrale și locale sînt obligate sa acționeze pentru introducerea progresului tehnic, în principal prin:

a) dezvoltarea accentuata a ramurilor și domeniilor de înaltă tehnicitate care asigura valorificarea superioară a materiilor prime și a forței de muncă;

b) proiectarea și realizarea de mașini, utilaje și instalații cu performanțe tehnico-functionale ridicate, de înaltă productivitate, care să asigure reducerea substantiala a consumurilor materiale și energetice, precum și a efortului fizic al personalului muncitor;

c) ridicarea nivelului tehnic al producției prin introducerea electronicii și microelectronicii, a automatizarii complete, folosirii robotilor, a dispozitivelor și aparaturii moderne de măsura și control;

d) creșterea gradului de tipizare și standardizare a pieselor, subansamblelor, produselor, introducerea și generalizarea tehnologiilor tipizate de mare productivitate, cu consumuri reduse de manopera, materii prime, materiale, combustibili și energie;

e) asimilarea și introducerea în fabricație, în fiecare ramura de activitate, a unor produse noi și modernizate cu performanțe tehnice ridicate, competitive pe plan mondial;

f) dezvoltarea accelerata a bazei energetice prin identificarea și valorificarea în condiții de înaltă eficienta a resurselor noi de energie;

g) perfecționarea tehnologiilor, utilajelor și instalațiilor necesare recuperării integrale și reintroducerii în circuitul economic a tuturor categoriilor de resurse energetice și materiale refolosibile;

h) extinderea mașinilor specializate, mașinilor-agregat și liniilor automate de prelucrare la operațiile de baza ale proceselor de producție;

i) modernizarea liniilor și instalațiilor tehnologice existente prin aplicarea de soluții tehnice care să asigure creșterea performantelor constructiv-functionale ale acestora.

Articolul 8

(1) La proiectarea noilor obiective de investiții și produse, precum și la elaborarea de noi tehnologii, trebuie să se adopte soluții tehnice cu performanțe la nivelul celor mai bune realizari din țara sau pe plan mondial ori superioare acestora.

(2) Se interzic proiectarea, omologarea și introducerea în producție a unor mașini, utilaje și instalații, tehnologii de fabricație și producție care nu asigura randamente superioare celor existente, costuri de producție mai reduse și un nivel ridicat de competitivitate la export a produselor.

Secțiunea a 2-a — Organizarea producției și a muncii

Articolul 9

(1) Organizarea producției și a muncii trebuie să asigure valorificarea cu maxima eficienta a potențialului tehnic, material și uman, în concordanta cu cerințele concentrarii și integrării producției, ale specializării unităților, intaririi ordinii și disciplinei în toate sectoarele de activitate.

(2) Organizarea producției și a muncii se va asigura încă din faza de proiectare. Odată cu proiectarea noilor obiective de investiții sau cu dezvoltarea și modernizarea celor existente, a proceselor de fabricație, a produselor noi sau modernizate, se va elabora și proiectul de organizare a producției și a muncii care cuprinde: fluxul tehnologic, amplasarea utilajelor, organizarea locurilor de muncă, programarea, lansarea și urmărirea producției, controlul fabricației, transportul intern al materiilor prime, materialelor și produselor, precum și depozitarea acestora, întreținerea și repararea utilajelor, nivelul producției și productivitatii muncii, normele de producție, consumul de muncă pe produs, forta de muncă necesară în structura pe meserii, sistemul informațional, în concordanta cu capacitatile de producție și parametrii tehnico-economici proiectati.

Articolul 10

Ministerele, celelalte organe centrale și locale, centralele, întreprinderile, unitățile de cercetare științifică, inginerie tehnologică și de proiectare sînt obligate să asigure perfecționarea permanenta a organizării producției și a muncii, corespunzător celor mai moderne metode utilizate în țara și pe plan mondial, sa elaboreze și să aplice unitar, în toate ramurile și sectoarele de activitate, proiecte de organizare a producției și a muncii, care să conducă la o eficienta maxima în fiecare unitate socialistă și la scara întregii economii naționale.

Articolul 11

Perfecționarea organizării producției și a muncii în fiecare unitate se realizează, în principal, prin:

a) extinderea concentrarii și specializării întreprinderilor, integrarea producției și perfecționarea cadrului de cooperare și conlucrare între unitățile economice;

b) aplicarea celor mai eficiente metode, tehnici, procedee și forme de organizare a producției și a muncii;

c) utilizarea deplina a mașinilor, utilajelor, instalațiilor și suprafețelor de producție existente, prin încărcarea corespunzătoare în toate schimburile a liniilor și utilajelor tehnologice, instalațiilor și agregatelor și dotarea cu mașini și utilaje a spațiilor productive nou construite;

d) pregătirea și programarea corespunzătoare a producției, pe baza documentației tehnice de fabricație, elaborate în raport cu nivelul de inzestrare tehnica a unităților;

e) asigurarea dotării cu scule, dispozitive și verificatoare, cu aparate de măsura și control a mașinilor, utilajelor și instalațiilor, a tuturor locurilor de muncă;

f) aprovizionarea ritmica cu materii prime, materiale, semifabricate și cu energie a locurilor de muncă în cantitatea și de calitatea prevăzute în documentațiile tehnice și în programele de producție; recuperarea energiei reziduale, reciclarea resurselor refolosibile și reducerea consumurilor neproductive;

g) organizarea rațională a activității de transport uzinal, de manipulare și depozitare a materiilor prime, materialelor și extinderea pachetizarii, paletizarii, containerizarii, transcontainerizarii și a altor sisteme moderne de transport;

h) perfecționarea activității de întreținere și reparații în vederea creșterii duratei de funcționare între doua reparații și modernizarea, în cadrul lucrărilor de reparații, a mașinilor, utilajelor și instalațiilor;

i) elaborarea și aplicarea unor regimuri optime de funcționare a mașinilor, utilajelor și instalațiilor;

j) proiectarea noilor procese de muncă și perfecționarea celor existente la nivelul fiecărui loc de muncă, în condițiile respectării parametrilor tehnologici și ai calității produselor;

k) organizarea corespunzătoare a locurilor de muncă, folosirea integrală a timpului de lucru, întărirea ordinii și disciplinei în producție, în vederea creșterii eficientei activității;

l) dimensionarea optima a subunitatilor, compartimentelor, colectivelor de lucru și stabilirea formelor de cooperare în munca;

m) organizarea și extinderea lucrului la mai multe mașini;

n) organizarea activității în schimburi și asigurarea asistenței tehnice pe fiecare schimb;

o) aplicarea celor mai eficiente forme, metode și mijloace de control al calității produselor, operațiilor, lucrărilor, cu respectarea prevederilor legale în acest domeniu;

p) asigurarea funcționarii mașinilor, utilajelor și instalațiilor în condițiile respectării normelor de tehnica securității și igiena muncii, eliminarea noxelor și a altor factori care influențează randamentul personalului muncitor și starea de sănătate a acestuia.

Secțiunea a 3-a — Normarea producției și a muncii

Articolul 12

(1) Normarea producției și a muncii trebuie să asigure utilizarea integrală a capacităților de producție la parametrii tehnico-economici stabiliți prin proiectele de execuție și tehnologice pentru toate mașinile, utilajele și instalațiile din dotare, folosirea eficienta a forței de muncă.

(2) Normarea producției și a muncii constituie un element esențial pentru aplicarea principiului cointeresarii materiale a oamenilor muncii, a principiului socialist de retribuire în raport cu munca prestată și rezultatele obținute.

Articolul 13

(1) În cadrul activității de normare a producției și a muncii se stabilesc norme de muncă fundamentate științific, în strinsa concordanta cu dotarea tehnica, cu formele noi de organizare a producției și a muncii și cu sarcinile de creștere a producției și a productivitatii muncii.

(2) Normele de muncă se exprima, în funcție de caracteristicile procesului de producție sau ale activității la care se aplică, sub forma de norme de producție, norme de timp și norme de personal.

Articolul 14

(1) Normele de producție se aplică în mod generalizat în toate unitățile economice din industrie, construcții, agricultura, transporturi și din celelalte sectoare ale economiei naționale și trebuie să asigure volumul producției și productivitatea fizica a muncii programate pentru fiecare loc de muncă.

(2) În condițiile în care, datorită specificului activității, sarcinile de muncă pentru unele operații, lucrări sau servicii nu pot fi măsurate sub forma de norme de producție, acestea se exprima prin timpul de muncă real necesar pentru executarea operațiilor, lucrărilor sau serviciilor respective, sub forma de norme de timp.

(3) Pentru procesele de producție la care organizarea și desfășurarea muncii se fac în colectiv, sarcina de muncă normata va cuprinde și norma de personal prin care se stabilește numărul strict necesar de personal pe meserii, funcții și nivel de calificare.

Articolul 15

Normele de muncă pentru procese de producție și activități economice, sociale, culturale, de cercetare științifică, inginerie tehnologică și de proiectare pentru investiții, care se regăsesc în mai multe unități, precum și pentru procese de muncă tipizate, se elaborează ca norme de muncă unificate pe economie, pe minister, alt organ central sau local, ori unificate pe grup de unități.

Articolul 16

Normele de muncă se aplică în mod obligatoriu în toate domeniile de activitate și pentru toate categoriile de personal și constituie instrumentul de determinare a necesarului de personal pe meserii, funcții și niveluri de calificare.

Articolul 17

(1) Normele de muncă se elaborează de personal de specialitate tehnic-productiv, cu o temeinica pregătire în domeniul organizării și normarii producției și a muncii, cu participarea muncitorilor, maiștrilor, inginerilor și altui personal de specialitate din unitate.

(2) Normele de muncă se dezbat în consiliul oamenilor muncii al unității.

Articolul 18

Aplicarea normelor de muncă în unități se face după încunoștințarea și instruirea personalului muncitor cu privire la conținutul acestora, precum și după însușirea proceselor tehnologice, a metodelor de muncă ce se vor aplica. La aplicarea normelor de muncă se vor asigura baza materială și fondurile necesare realizării condițiilor tehnice și organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă.

Articolul 19

(1) În situațiile în care pentru asigurarea condițiilor tehnice și organizatorice prevăzute în normele de muncă unificate sînt necesare noi investiții sau dezvoltări ale capacităților de producție, lucrări de reamplasare a unor mijloace de producție, proiectarea și executarea unor dispozitive speciale, perioada de asigurare a acestor condiții se stabilește pe bază de grafic aprobat de ministerul sau organul central ori local ierarhic superior.

(2) În unitățile în care condițiile tehnice și organizatorice s-au modificat și sînt superioare celor care au stat la baza elaborării normelor sau normativelor de muncă unificate, se vor elabora și aplica, potrivit prevederilor prezentei legi, norme și normative de muncă corespunzătoare acestor condiții. În termen de doua luni unitatea va aduce la cunoștința organului elaborator al normelor de muncă unificate condițiile tehnice și organizatorice create, în vederea îmbunătățirii în mod corespunzător a normelor de muncă unificate.

Articolul 20

Unitățile de cercetare științifică, inginerie tehnologică și de proiectare sînt obligate sa stabilească și sa înscrie în notele de comanda și în proiectele de execuție sau în cartea tehnica, după caz, capacitatile și normele de producție, pentru obiectivele de investiții, mașini, utilaje și instalații, numărul de mașini care trebuie deservite de un muncitor, consumul de muncă pe produs, precum și necesarul de personal pe întreprindere, secții, ateliere și locuri de muncă.

Articolul 21

Sarcinile de muncă normate se înscriu în fișele tehnologice, foile de lucru în acord, planul de muncă sau alte documente similare întocmite odată cu organizarea activității sau lansarea producției. Răspunderea pentru corecta stabilire a sarcinilor de muncă normate revine personalului de normare și de specialitate care le-a calculat și verificat, desemnat de organul de conducere colectivă al unității.

Articolul 22

(1) Normele de muncă se reexamineaza anual sau ori de cîte ori intervin modificări în desfășurarea procesului de producție, pentru a fi permanent puse de acord cu noile condiții tehnice, tehnologice și de organizare a producției și a muncii.

(2) Modificarea normelor de muncă este obligatorie în cazurile în care: a) se introduc în producție noi procese de muncă, mașini, utilaje, tehnologii sau alte măsuri tehnico-organizatorice care conduc la modificarea consumului de muncă necesar executării produselor, operațiilor, lucrărilor sau serviciilor, dacă noul consum de muncă poate fi determinat imediat. În aceste cazuri, noile norme de muncă se aplică odată cu schimbarea condițiilor de lucru;

b) se modifica consumul de muncă necesar efectuării operațiilor, lucrărilor sau serviciilor, în urma aplicării unor măsuri tehnice și organizatorice, ale căror efecte nu se pot determina imediat, dar se acumuleaza treptat, precum și în urma perfecționării pregătirii profesionale și a creșterii deprinderilor în munca ale majorității lucrătorilor, datorită executării repetate a acelorași operații sau lucrări. În aceste cazuri, normele de muncă se modifica anual, pe baza programelor aprobate de adunările generale ale oamenilor muncii din unități;

c) se constată că normele de muncă au fost greșit fundamentate sau au fost elaborate cu încălcarea prevederilor legale. În acest caz, normele de muncă se modifica de la data constatării.

Secțiunea a 4-a — Perfecționarea pregătirii profesionale a personalului muncitor

Articolul 23

(1) Ridicarea continua a pregătirii profesionale a personalului din toate domeniile de activitate se realizează în strinsa concordanta cu cerințele progresului tehnic, cu gradul ridicat de tehnicitate a mașinilor, utilajelor și al produselor, cu formele superioare de organizare a producției și a muncii.

(2) Perfecționarea pregătirii profesionale a personalului muncitor se desfășoară în întreprinderi, alte unități socialiste, centrale, ministere, alte organe centrale și locale și se realizează, în principal, prin următoarele forme:

a) instruire la locul de muncă, sub controlul șefului direct;

b) cursuri organizate în cadrul unității sau în alte unități;

c) programe personale de perfecționare cu verificarea periodică a cunoștințelor asimilate;

d) stagii de practica și specializare în unitatea proprie ori în alte unități.

(3) Ministerele, centralele, întreprinderile, unitățile de cercetare și învățămînt, împreună cu Ministerul Educației și Învățămîntului, Ministerul Muncii și Consiliul Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, vor lua măsuri, potrivit legii, pentru asigurarea pregătirii profesionale a personalului muncitor în structura pe meserii și specialități și perfecționarea continua a acesteia, corespunzător exigențelor revoluției tehnico-științifice contemporane, gradului de inzestrare tehnica a tuturor ramurilor economiei naționale cu utilaje și instalații de înaltă tehnicitate, extinderii automatizarii, cibernetizarii și robotizării producției, precum și sporirii complexității proceselor economice.

Articolul 24

Perfecționarea pregătirii profesionale se face diferențiat pe categorii de personal în raport cu specialitatea, nivelul de pregătire, funcția deținută în cadrul procesului de producție, urmărindu-se însușirea cunoștințelor necesare realizării sarcinilor de muncă și de producție la cel mai înalt nivel calitativ, în timpul optim necesar și cu minimum de efort fizic.

Articolul 25

(1) Activitatea de perfecționare a pregătirii profesionale a personalului muncitor trebuie să asigure cunoașterea de către fiecare om al muncii a tehnologiilor noi și modernizate, a caracteristicilor tehnice de funcționare a mașinilor, utilajelor și instalațiilor nou introduse, a dispozitivelor și elementelor de modernizare a celor existente, precum și a modului de folosire, reglare, întreținere și reparare a acestora, cunoașterea și utilizarea în mod corespunzător a sculelor și aparatelor de măsura și control specifice proceselor de producție.

(2) Prin perfecționarea pregătirii profesionale se urmărește, totodată, cunoașterea și însușirea de către personalul muncitor a formelor moderne de conducere și organizare a unităților, subunitatilor și locurilor de muncă.

(3) Pregătirea personalului muncitor se face pe profile largi, care să permită obținerea unei calificări suplimentare, în vederea deservirii mai multor mașini și utilaje sau a reintegrarii rapide în activitate în cazul schimbării locului de muncă.

Capitolul 2 — Planificarea și urmărirea realizării sarcinilor de creștere a productivitatii muncii ↑ Contents

Articolul 26

Stabilirea nivelurilor productivitatii muncii și urmărirea realizării acestora se desfășoară un raport cu cerințele dezvoltării economiei naționale, pe baza planului național unic de dezvoltare economico-socială.

Articolul 27

(1) În planul național unic de dezvoltare economico-socială se înscriu distinct obiectivele referitoare la nivelurile și ritmurile de creștere a productivitatii muncii în principalele ramuri și activități din sfera producției materiale.

(2) Nivelul indicatorilor productivitatii muncii și forței de muncă, precum și ritmurile de creștere a acestora pe ansamblul economiei, pe ramuri, în profil teritorial și departamental, se stabilesc prin plan, în stricta concordanta cu prevederile acestuia referitoare la producție, cercetare științifică, resurse de muncă, pregătirea personalului și punerea în funcțiune a noilor obiective de investiții.

Articolul 28

Titularii de plan asigura defalcarea pe unități a sarcinilor de creștere a productivitatii muncii aprobate prin planul național unic de dezvoltare economico-socială și stabilesc măsurile de realizare a acestora, în condițiile utilizării cît mai rationale a bazei tehnico-materiale și a personalului, îmbunătățirii structurii și limitării acestuia la strictul necesar, urmărindu-se creșterea ponderii personalului cuprins în activități productive.

Articolul 29

Activitatea de planificare și realizare a productivitatii muncii se desfășoară pe baza programelor de creștere a productivitatii muncii în toate întreprinderile, centralele, ministerele și celelalte organe centrale și locale cu participarea nemijlocită a oamenilor muncii.

Articolul 30

(1) Programele de creștere a productivitatii muncii cuprind, pentru fiecare etapa, măsuri concrete, strins corelate cu sarcinile înscrise în planurile și programele privind cercetarea și dezvoltarea tehnologică, ridicarea nivelului tehnic și calitativ al producției, reducerea cheltuielilor materiale și de producție, sporirea gradului de valorificare a materiilor prime, materialelor, combustibililor și energiei, urmărindu-se creșterea eficientei economice a întregii munci sociale.

(2) Programele prevăzute la alin. (1) cuprind, totodată, mijloacele și fondurile necesare aplicării măsurilor, urmărindu-se permanent folosirea la maximum a capacităților existente, creșterea producției la 1.000 lei fonduri fixe.

Articolul 31

Proiectele programelor de creștere a productivitatii muncii elaborate de întreprinderi și centrale se supun dezbaterii și aprobării adunărilor generale ale oamenilor muncii, iar cele elaborate de ministere și celelalte organe centrale și locale, organelor de conducere colectivă ale acestora.

Articolul 32

Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Muncii și Direcția Centrala de Statistica, împreună cu ministerele, celelalte organe centrale și locale, sînt obligate sa ia măsuri pentru îmbunătățirea permanenta a sistemului de determinare, fundamentare și urmărire a productivitatii muncii și extinderea numărului de produse la care se stabilesc sarcini de productivitate exprimate în unități naturale, natural-convenționale și unități de muncă.

Articolul 33

Comitetul de Stat al Planificarii, Consiliul Național pentru Știința și Tehnologie și Ministerul Muncii, împreună cu ministerele, celelalte organe centrale și locale, verifica nivelul indicatorilor productivitatii muncii propus în documentațiile tehnice pentru noile obiective de investiții, urmărind ca acesta să fie mai ridicat decît cel ce se va realiza în unități similare existente în anul prevăzut pentru atingerea parametrilor proiectati.

Articolul 34

Ministerele, celelalte organe centrale și locale, centralele și întreprinderile vor asigura, la toate locurile de muncă, condițiile tehnice și de organizare avute în vedere la elaborarea programelor de creștere a productivitatii muncii și vor urmări aplicarea la termenele stabilite și cu eficienta prevăzută a tuturor măsurilor înscrise în programe.

Capitolul 3 — Atribuții și raspunderi în domeniul creșterii productivitatii muncii, perfecționării organizării și normarii producției și a muncii ↑ Contents

Secțiunea 1 — Atribuțiile și răspunderile organelor de conducere colectivă și ale personalului din conducerea întreprinderilor, centralelor, ministerelor, celorlalte organe centrale și locale

Articolul 35

Consiliul oamenilor muncii, biroul executiv al acestuia și directorul din întreprinderi și celelalte unități economice au următoarele atribuții principale:

a) elaborează și asigură realizarea programelor de creștere a productivitatii muncii la nivelul sarcinilor stabilite în plan și al normelor de consum de muncă pentru toate produsele din nomenclatorul unității;

b) analizează periodic și raportează în adunarea generală a oamenilor muncii asupra modului în care se realizează programele de măsuri pentru creșterea productivitatii muncii și modificarea normelor de muncă;

c) răspund de aplicarea proiectelor de organizare a producției și a muncii elaborate de unitățile de cercetare științifică, inginerie tehnologică și de proiectare, precum și de aplicarea măsurilor proprii de perfecționare continua a organizării producției și a locurilor de muncă;

d) răspund de aplicarea normelor de producție, de timp și de personal stabilite și de asigurarea condițiilor tehnice și organizatorice care au stat la baza elaborării acestora;

e) răspund de încadrarea în numărul de personal planificat și de respectarea normativelor specifice pentru toate categoriile de personal, de corelarea - în perioada de plan - a numărului de personal pe categorii cu producția prevăzută a se realiza în condițiile îndeplinirii nivelului planificat al productivitatii muncii; asigura redistribuirea în alte activități productive a personalului devenit disponibil;

f) răspund de încadrarea stricta în normele de consum de muncă pe produse și grupe de produse aprobate prin planul național unic de dezvoltare economico- socială;

g) asigura respectarea disciplinei tehnologice și folosirea integrală a timpului de lucru, întărirea ordinii și disciplinei la fiecare loc de muncă;

h) asigura perfecționarea pregătirii profesionale a personalului muncitor și utilizarea eficienta a tuturor categoriilor de personal.

Articolul 36

Consiliul oamenilor muncii, biroul executiv al acestuia și directorul general din centrale și unitățile asimilate, consiliul de conducere și biroul executiv din ministere și celelalte organe centrale, ministrul sau conducătorul acestora, precum și comitetele sau birourile executive ale consiliilor populare și președinții acestora, au următoarele atribuții principale:

a) răspund de încadrarea stricta a unităților din subordine în sarcinile de creștere a productivitatii muncii, în consumurile de muncă normate pe produse și grupe de produse, precum și de promovarea și generalizarea celor mai eficiente metode de organizare a producției și a muncii, a tehnologiilor de mare productivitate, cu un consum redus de manopera, materii prime, materiale, combustibili și energie;

b) stabilesc, pentru unitățile subordonate, măsuri privind innoirea și modernizarea producției, a muncii și a tehnologiilor, creșterea gradului de mecanizare și automatizare, majorarea corespunzătoare a normelor de producție și reducerea consumului de manopera, în strinsa concordanta cu nivelurile și ritmurile de creștere a productivitatii muncii de la o etapa la alta, fără sporirea efortului fizic al personalului muncitor;

c) răspund de elaborarea și aplicarea proiectelor de organizare științifică a producției și a muncii, a programelor de creștere a productivitatii muncii și a planului de normare a muncii;

d) controlează respectarea cu strictețe, în unitățile subordonate, a tuturor regulilor de ordine și disciplina a muncii și iau măsuri pentru desfășurarea în bune condiții a întregii activități;

e) răspund de elaborarea și aprobarea normelor de muncă unificate pe grup de întreprinderi, pe minister și pe economie, potrivit competentelor acestora;

f) asigura elaborarea de norme de producție odată cu proiectarea mașinilor, utilajelor și instalațiilor, tehnologiilor produselor noi sau modernizate, în condiții de eficienta economică, productivitate ridicată și costuri de producție reduse, comparabile cu cele mai bune realizari din țara sau pe plan mondial;

g) răspund de calitatea normelor de producție, de timp și de personal elaborate și aplicate în unități, precum și de asigurarea condițiilor tehnice și organizatorice stabilite odată cu elaborarea acestora;

h) controlează și sprijină întreprinderile subordonate pentru realizarea la termen a proiectelor de organizare științifică a producției și a muncii, a programelor de creștere a productivitatii muncii și a planului de normare a muncii;

i) asigura elaborarea programelor de perfecționare a pregătirii profesionale a personalului muncitor și controlează realizarea acestora.

Secțiunea a 2-a — Atribuțiile și răspunderile Comitetului de Stat al Planificarii, Consiliului Național pentru Știința și Tehnologie și Ministerului Muncii

Articolul 37

Comitetul de Stat al Planificarii are următoarele atribuții principale:

a) întocmește propuneri pentru proiectele planurilor curente și de perspectiva, pe baza studiilor proprii și a propunerilor titularilor de plan, cu privire la creșterea productivitatii muncii, folosirea rațională a forței de muncă și perfecționarea continua a pregătirii acesteia;

b) elaborează, împreună cu Ministerul Muncii și titularii de plan, programele de creștere a productivitatii muncii pe economie, asigurind, prin măsuri concrete, realizarea integrală a sarcinilor de creștere a productivitatii muncii, prevăzute în planurile unice de dezvoltare economico-socială și în programul de perspectiva;

c) răspunde, împreună cu Ministerul Muncii și titularii de plan, potrivit legii, de execuția planului cu privire la productivitatea muncii și folosirea forței de muncă și exercită un control permanent asupra îndeplinirii sarcinilor prevăzute pentru a preveni orice nerealizare și a asigura înfăptuirea ritmurilor planificate.

Articolul 38

Consiliul Național pentru Știința și Tehnologie are următoarele atribuții principale:

a) răspunde de cuprinderea în plan și de realizarea obiectivelor de cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și de introducere a progresului tehnic care asigura ridicarea permanenta a nivelului tehnic-calitativ al produselor, promovarea și generalizarea tehnologiilor avansate, reducerea consumurilor materiale și energetice, creșterea gradului de utilizare a resurselor refolosibile;

b) stabilește măsuri obligatorii pentru perfecționarea organizării activității de cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și de introducere a progresului tehnic, de îmbunătățirea conținutului și creșterea eficientei acestei activități;

c) îndrumă și controlează activitatea ministerelor, celorlalte organe centrale și locale, a unităților de cercetare științifică, inginerie tehnologică și de proiectare în realizarea planului de cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și de introducere a progresului tehnic.

Articolul 39

Ministerul Muncii are următoarele atribuții principale:

a) raspunde, împreună cu Comitetul de Stat al Planificarii, de elaborarea proiectului de plan și a programelor de creștere a productivitatii muncii pe economie, pe baza propunerilor ministerelor, celorlalte organe centrale și locale;

b) elaborează proiectul planului de normare a muncii pe ansamblul economiei naționale, pe baza propunerilor ministerelor și celorlalte organe centrale, iar după aprobare urmărește modul de aplicare a acestuia;

c) urmărește, împreună cu Consiliul Național pentru Știința și Tehnologie, cu ministerele și celelalte organe centrale și locale, elaborarea proiectelor de organizare științifică a producției și a muncii pentru noile obiective sau de modernizare și dezvoltare a celor existente;

d) elaborează, în colaborare cu ministerele și celelalte organe centrale și locale, proiecte de norme de personal pe unele ramuri, subramuri, precum și pentru unele sectoare sau domenii cu pondere însemnată în economie, care urmează să fie aprobate prin decret al Consiliului de Stat;

e) întocmește, în colaborare cu ministerele și celelalte organe centrale și locale, și supune spre aprobare Consiliului de Miniștri propuneri de măsuri de ansamblu privind perfecționarea organizării producției și a muncii, în vederea creșterii productivitatii muncii, a eficientei economice în toate sectoarele de activitate;

f) urmărește și analizează modul în care se desfășoară activitatea de organizare a producției și a muncii în unitățile economice; controlează modul de aplicare a măsurilor privind perfecționarea organizării producției și a muncii și măsurile luate pentru creșterea productivitatii muncii; informează Consiliul de Miniștri asupra constatărilor făcute;

g) efectuează controlul de specialitate asupra modului cum se elaborează și se aplică programele pentru fundamentarea productivitatii muncii planificate, normele de producție, de timp și de personal, stabilind, totodată, răspunderile și măsurile ce se impun pentru înlăturarea neajunsurilor constatate;

h) colaborează cu Ministerul Educației și Învățămîntului, cu celelalte organe interesate, în vederea includerii în programele de învățămînt de toate gradele a cunoștințelor necesare privind creșterea productivitatii muncii și perfecționarea organizării și normarii producției și a muncii.

Articolul 40

Consiliul de Miniștri coordonează și controlează activitatea desfășurată în domeniul creșterii productivitatii muncii, perfecționării organizării și normarii producției și a muncii de către ministere, celelalte organe centrale și locale și ia măsuri pentru înlăturarea oricăror neajunsuri constatate în acest domeniu.

Secțiunea a 3-a — Răspunderile sindicatelor și ale oamenilor muncii

Articolul 41

Consiliul Central al Uniunii Generale a Sindicatelor, comitetele uniunilor sindicatelor pe ramuri de activitate și comitetele sindicale din centrale, întreprinderi și din celelalte unități vor acționa pentru:

a) mobilizarea tuturor categoriilor de oameni ai muncii în vederea creșterii productivitatii muncii, perfecționării organizării și normarii producției și a muncii, ridicării nivelului de calificare și de pregătire tehnico-profesională;

b) intensificarea activității de investiții și inovații, generalizarea, împreună cu ministerele economice și Consiliul Național pentru Știința și Tehnologie, a inventiilor și inovatiilor, a metodelor și tehnologiilor de mare productivitate, precum și a formelor superioare de organizare a producției și a muncii;

c) dezvoltarea conștiinței socialiste a tuturor oamenilor muncii, întărirea ordinii și disciplinei, a spiritului de răspundere și formarea unei atitudini noi, comuniste, față de muncă.

Articolul 42

Oamenii muncii, în calitatea lor de proprietari ai mijloacelor de producție, de producători și beneficiari ai valorilor materiale, trebuie să acționeze pentru creșterea eficientei economice a întregii activități a unităților, gospodărirea judicioasă a părții din avutia naționala încredințată de societate în administrare, sporirea contribuției fiecărei unități la dezvoltarea generală a societății, la ridicarea nivelului productivitatii muncii sociale.

Articolul 43

Fiecare om al muncii răspunde de respectarea stricta a disciplinei, de folosirea integrală a timpului de lucru și are obligația sa utilizeze cu eficienta maxima mașinile, utilajele, instalațiile, sculele și dispozitivele cu care lucrează, să asigure întreținerea și reglarea acestora, să se încadreze în consumurile normate de muncă, de materii prime, materiale, combustibili și energie, precum și în condițiile de calitate prescrise ale produselor.

Articolul 44

Fiecare om al muncii este obligat să-și ridice continuu nivelul de pregătire profesională și politica, să respecte condițiile tehnice și organizatorice pe baza cărora s-au elaborat normele de producție, sa acționeze pentru realizarea lor, pentru eliminarea oricăror forme de risipa, înlăturarea neglijentelor în păstrarea și folosirea mijloacelor de muncă, în desfășurarea normală a proceselor de producție.

Capitolul 4 — Dispoziții finale ↑ Contents

Articolul 45

Încălcarea dispozițiilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravențională sau penală, după caz, a persoanelor vinovate.

Articolul 46

(1) În cazul în care se constata încălcări ale prevederilor prezentei legi, organele de control împuternicite de Ministerul Muncii, Ministerul Finanțelor și de organele bancare au dreptul:

a) sa ceara conducătorului unității controlate ori, după caz, conducătorul organului ierarhic superior al acestei unități aplicarea de sancțiuni disciplinare persoanei vinovate, potrivit legii;

b) sa propună organelor în drept îndepărtarea din funcție, în condițiile legii, a persoanei vinovate de încălcări grave ale disciplinei de elaborare și aplicare a normelor de producție, de timp și de personal și a programelor de măsuri pentru creșterea productivitatii muncii, a proiectelor de organizare a producției și a muncii;

c) să solicite luarea de către conducătorul unității controlate a măsurilor necesare pentru stabilirea răspunderii materiale, în cazul producerii de pagube avutului obștesc.

(2) Organele cărora li s-au comunicat măsurile prevăzute la alin. (1) sînt obligate ca în termen de 15 zile sa informeze Ministerul Muncii, Ministerul Finanțelor și organele bancare asupra măsurilor luate.

Articolul 47

(1) Constituie contravenție la prevederile prezentei legi și se sancționează cu amendă de la 3.000 la 6.000 lei următoarele fapte, dacă nu sînt săvîrșite în astfel de condiții încît, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni:

a) nerespectarea prevederilor înscrise în proiectele de organizare științifică a producției și a muncii;

b) elaborarea și aplicarea de norme de producție, de timp sau de personal în neconcordanta cu condițiile tehnice și organizatorice existente la locurile de muncă;

c) aplicarea altor norme de producție, de timp și de personal decît cele aprobate potrivit legii;

d) aplicarea de norme de producție, de timp și de personal fără încunoștințarea și instruirea personalului muncitor cu privire la conținutul acestora și obligațiile ce le revin fiecăruia la locul de muncă;

e) nerespectarea parametrilor din documentația tehnica a mașinilor, utilajelor și instalațiilor la stabilirea normelor de producție;

f) menținerea în unități a personalului muncitor peste numărul planificat și nerespectarea numărului de personal stabilit, pe categorii, pe baza normativelor aprobate potrivit legii;

g) menținerea în unități a unui număr de personal mai mare decît cel corespunzător producției prevăzute a se realiza și îndeplinirii nivelului planificat al productivitatii muncii.

(2) Sancțiunile prevăzute la alin. (1) se aplică persoanelor vinovate, corespunzător atribuțiilor și raspunderilor care decurg din prezenta lege.

(3) Sancțiunile pot fi aplicate și persoanelor juridice.

Articolul 48

Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către Ministerul Muncii, Ministerul Finanțelor și organele bancare, prin personalul împuternicit în acest scop, în toate unitățile. De asemenea, poate să constate și să aplice sancțiunile contravenționale și personalul celorlalte ministere și organe centrale, al comitetelor executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București, precum și cel al centrelor și unităților asimilate acestora, anume împuternicit de către conducătorii acestora, fiecare în domeniul sau de activitate.

Articolul 49

(1) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se poate face plîngere în condițiile legii.

(2) În măsura în care prezenta lege nu dispune altfel, contravențiilor prevăzute la art. 47 le sînt aplicabile dispozițiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor.

Articolul 50

(1) Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 1986.

(2) Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 201/1958 privind îmbunătățirea metodologiei de reexaminare a normelor de muncă, prevederile art. 9 și art. 12 alin. 4 din Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 2494/1969 pentru stabilirea și sancționarea contravențiilor în domeniul muncii și ocrotirilor sociale, precum și orice alte dispoziții contrare prezentei legi, se abroga.

----------------

Source: legislatie.just.ro (Official Gazette). The text shown is the current consolidated form (in Romanian).