Articolul 1
Agenții economici, persoane juridice, cu excepția societăților bancare și a instituțiilor financiare specializate, pot constitui următoarele provizioane deductibile fiscal:
a) provizioane pentru clienții neincasati, în cazul declarării falimentului acestora, pe baza hotărârii judecătorești prin care se atesta aceasta situație, în limita creanței neacoperite prin avansurile încasate și garanțiile deținute de agentul economic asupra clienților respectivi, și orice alte elemente asiguratorii.
Diminuarea sau anularea provizioanelor se efectuează prin trecerea acestora pe venituri, în cazul încasării creanțelor, sau în cazul înregistrării acesteia pe cheltuieli pe baza unei hotărâri judecătorești definitive prin care se atesta imposibilitatea încasării creanței;
b) provizioanele pentru pierderi din diferențe de curs valutar aferente creanțelor și obligațiilor în valută, evidentiate în bilanțul contabil de la sfârșitul exercițiului financiar.
Deductibilitatea fiscală a acestor provizioane se acordă numai la încheierea exercițiului financiar anual, la nivelul pierderii nete din diferențele de curs valutar, respectiv dintre valoarea creanțelor și datoriilor evaluate la cursul valutar de referința al Băncii Naționale a României din ultima zi a exercițiului financiar și cursurile de schimb valutar la care acestea au fost înregistrate în contabilitate.
Prin pierdere neta se înțelege diferența dintre sumele înregistrate în contul de conversie - activ și cele înregistrate în contul de conversie - pasiv la sfârșitul fiecărui an.
Înregistrarea pe venituri a provizioanelor se efectuează fie pe măsura lichidării creanțelor și datoriilor în valută, pentru care acestea au fost constituite, fie ca urmare a scaderii cursului valutar de referința la încheierea exercițiului financiar;
c) provizioane pentru garanții de buna execuție, acordate clienților conform clauzelor contractuale, în limita cheltuielilor prevăzute pentru efectuarea remedierilor în perioada de garanție.
Aceste provizioane se constituie lunar numai pentru bunurile livrate, lucrările executate și serviciile prestate în cursul lunii respective, ce au perioada de garanție în perioadele următoare, la nivelul cotelor prevăzute în contractele încheiate, dar nu mai mult decît cota medie realizată în exercițiul financiar precedent.
Cota medie realizată în exercițiul financiar precedent reprezintă raportul dintre cheltuielile efectuate cu remedierile în perioada de garanție și veniturile realizate din vânzarea bunurilor, lucrărilor executate și serviciilor prestate, pentru care s-au acordat garanții conform contractelor încheiate. Pentru lucrările de construcții care necesita garanții de buna execuție, conform prevederilor din contractele încheiate, astfel de provizioane se constituie lunar în limita cotelor prevăzute în contracte, cu condiția reflectării integrale la venituri a valorii lucrărilor executate și confirmate de beneficiar pe baza situațiilor de lucrări.
În situațiile în care în anul precedent nu au existat cheltuieli cu remedierile în perioada de garanție, în anul curent provizioanele pentru garanția de buna execuție se constituie la nivelul cheltuielilor efective, dar nu mai mult decît cota prevăzută în contract.
Înregistrarea la venituri a provizioanelor create pentru garanțiile de buna execuție se face pe măsura efectuării cheltuielilor cu remedierile sau la expirarea perioadei de garanție înscrise în contract.