privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri electromagnetice
În temeiul art. 108 din Constituția României, republicată,
Guvernul României adopta prezenta hotărâre.
Prezenta hotărâre stabilește cerințele minime pentru protecția lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătatea și securitatea lor, generate sau care pot fi generate de expunerea la câmpuri electromagnetice de la 0 Hz la 300 GHz, în timpul lucrului.
(1) Prezenta hotărâre se referă la riscurile pentru sănătatea și securitatea lucrătorilor datorate efectelor recunoscute ca nocive pe termen scurt asupra corpului uman, provocate de circulația curentilor indusi și de absorbtia de energie, precum și de curentii de contact.
(2) Prezenta hotărâre nu vizează posibilele efecte pe termen lung.
(3) Prezenta hotărâre nu vizează riscurile care decurg din contactul cu conductori sub tensiune.
Prevederile Legii securității și sănătății în munca nr. 319/2006 se aplică în totalitate întregului domeniu prevăzut la art. 1, fără a aduce atingere prevederilor mai restrictive și/sau mai specifice din prezenta hotărâre.
În înțelesul prezentei hotărâri, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:
a) câmpuri electromagnetice - câmpuri magnetice statice și câmpuri electrice, magnetice și electromagnetice care variaza în timp cu frecvente până la 300 GHz;
b) valori limita de expunere - limitele de expunere la câmpuri electromagnetice care se bazează direct pe efectele cunoscute asupra sănătății și pe consideratii biologice; respectarea acestor limite asigura protecția lucrătorilor expusi la câmpuri electromagnetice împotriva oricărui efect nociv cunoscut asupra sănătății;
c) valori de declansare a acțiunii - nivelul parametrilor direct masurabili, exprimati în termeni de intensitate a câmpului electric (E), de intensitate a câmpului magnetic (H), de inductie magnetica (B) și de densitate a puterii (S), începând de la care trebuie să fie luate una sau mai multe măsuri prevăzute în prezenta hotărâre; respectarea valorilor de declansare a acțiunii asigura respectarea valorilor limita de expunere relevante.
Valorile limita de expunere și valorile de declansare a acțiunii pentru campurile electromagnetice sunt prevăzute în tabelele nr. 1 și 2 din anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
(1) Pentru evaluarea, măsurarea și/sau calculul expunerii lucrătorilor la câmpuri electromagnetice se poate recurge la standardele naționale în domeniu.
(2) Se poate recurge la standardele prevăzute la alin. (1) până la data publicării standardelor naționale adaptate standardelor europene armonizate care acoperă întreaga serie de evaluări, masurari și calcule, stabilite de Comitetul European pentru Standardizare în Electrotehnica (CENELEC).
(1) În îndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 7 alin. (4) și la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 319/2006, angajatorul trebuie să evalueze și, dacă este necesar, sa masoare și/sau sa calculeze nivelurile campurilor electromagnetice la care sunt expusi lucrătorii.
(2) Evaluarea, măsurarea și calcularea nivelurilor campurilor electromagnetice la care sunt expusi lucrătorii se pot efectua în conformitate cu standardele prevăzute la art. 6 alin. (1) și, după caz, luându-se în considerare nivelurile de emisie indicate de producătorii echipamentelor, atunci când acestea sunt reglementate de legislația naționala, până la data publicării standardelor naționale adaptate standardelor europene armonizate ale CENELEC care acoperă întreaga serie de evaluări, masurari și calcule.
Evaluarea, măsurarea și/sau calculele prevăzute la art. 7 și 8 nu este absolut necesar să fie efectuate în locuri de muncă cu acces public, cu condiția ca o evaluare sa fi fost deja efectuată în conformitate cu prevederile Normelor de reglementare a nivelurilor de referința admisibile de expunere a populației generale la câmpuri electromagnetice cu frecventele de la 0 Hz la 300 GHz, aprobate prin Ordinul ministrului sănătății și familiei nr. 1.007/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002, și ca restricțiile menționate în aceste norme să fie respectate în cazul lucrătorilor și riscurile pentru securitate să fie excluse.
Evaluarea, măsurarea și/sau calculele prevăzute la art. 7 și 8 trebuie să fie programate și efectuate de către servicii sau persoane competente, la intervale adecvate, luându-se în considerare, în special, prevederile art. 8, 9 și 18 din Legea nr. 319/2006.
Datele rezultate din evaluarea, măsurarea și/sau calculul nivelului de expunere trebuie să se păstreze într-o formă care să permită consultarea lor ulterioară.
În conformitate cu art. 7 alin. (4) din Legea nr. 319/2006, la evaluarea riscurilor angajatorul trebuie să acorde o atenție deosebită următoarelor elemente:
a) nivelului, spectrului de frecventa, duratei și tipului expunerii;
b) valorilor limita de expunere și valorilor de declansare a acțiunii, prevăzute la art. 5;
c) efectelor asupra stării de sănătate și securității lucrătorilor care aparțin unor grupuri sensibile la riscuri specifice;
d) efectelor indirecte, cum ar fi: interferentele cu echipamente și dispozitive medicale electronice, inclusiv stimulatoare cardiace și alte dispozitive implantate, riscul de proiectare a obiectelor feromagnetice în câmpuri magnetice statice având o inductie magnetica mai mare de 3 mT, amorsarea dispozitivelor electroexplozive detonatoare, incendiile și exploziile rezultate în urma aprinderii materialelor inflamabile datorită scanteilor provocate de câmpuri induse, curenți de contact sau descărcări de scantei;
e) existenței unor echipamente de muncă alternative proiectate pentru a reduce nivelurile de expunere la câmpuri electromagnetice;
f) informațiilor adecvate obținute în urma supravegherii stării de sănătate, inclusiv informațiilor publicate, atunci când este posibil;
g) surselor de expunere multiple;
h) expunerii simultane la câmpuri de frecvente multiple.
(1) Angajatorul trebuie să dețină o evaluare a riscurilor, în conformitate cu art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 319/2006, și trebuie să stabilească măsurile care trebuie luate pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, în conformitate cu art. 14-20.
(2) Evaluarea riscurilor trebuie să fie înregistrată pe un suport adecvat care să asigure păstrarea datelor.
(3) Atunci când natura și amploarea riscurilor legate de campurile electromagnetice nu justifica o evaluare mai detaliată a riscurilor, evaluarea riscurilor trebuie să conțină argumente prezentate de angajator pentru a justifica acest fapt.
(4) Evaluarea riscurilor trebuie să fie actualizată periodic și ori de câte ori s-au produs modificări semnificative în urma cărora aceasta poate deveni caducă sau atunci când rezultatele supravegherii medicale demonstreaza ca este necesar.
Riscurile generate de expunerea la câmpuri electromagnetice trebuie să fie eliminate sau reduse la minimum, ținându-se seama de progresul tehnic și de existenta măsurilor de control al riscului la sursa.
Reducerea riscurilor rezultate din expunerea la câmpuri electromagnetice se bazează pe principiile generale de prevenire prevăzute de Legea nr. 319/2006.
Pe baza evaluării riscurilor, efectuată în conformitate cu art. 7-13, atunci când sunt depășite valorile de declansare a acțiunii prevăzute la art. 5, cu excepția cazului în care evaluarea efectuată în conformitate cu art. 8 demonstreaza ca expunerea nu depășește valorile limita și ca este exclus orice risc legat de securitate, angajatorul trebuie să stabilească și sa pună în aplicare un program de măsuri tehnice și/sau organizatorice care urmăresc ca expunerea sa nu depășească valorile limita de expunere, ținându-se seama, în special, de următoarele elemente:
a) alte metode de lucru care să conducă la o expunere mai redusă la câmpuri electromagnetice;
b) alegerea unor echipamente care emit mai puține câmpuri electromagnetice, luând în considerare activitatea care se efectuează;
c) măsuri tehnice prin care se urmărește reducerea emisiei campurilor electromagnetice, inclusiv, dacă este necesar, recurgerea la mecanisme de blocare, ecranare sau mecanisme similare de protecție a stării de sănătate;
d) programe adecvate de întreținere a echipamentelor de muncă, a locului de muncă și a posturilor de lucru;
e) proiectarea și amenajarea locurilor de muncă și a posturilor de lucru;
f) limitarea duratei și a intensitatii expunerii;
g) disponibilitatea unui echipament adecvat de protecție individuală.
(1) Pe baza evaluării riscurilor, prevăzută la art. 7-13, locurile de muncă la care lucrătorii pot fi expusi la câmpuri electromagnetice care depășesc valorile de declansare a acțiunii trebuie să fie semnalizate corespunzător, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 971/2006 privind cerințele minime pentru semnalizarea de securitate și/sau sănătate la locul de muncă, cu excepția cazului în care evaluarea efectuată în conformitate cu art. 8 demonstreaza ca expunerea nu depășește valorile limita și ca este exclus orice risc legat de securitate.
(2) Locurile de muncă prevăzute la alin. (1) trebuie să fie identificate și accesul la acestea să fie limitat, unde este posibil tehnic și exista riscul depășirii valorilor limita de expunere.
(1) În nicio situație lucrătorii nu trebuie să fie expusi la valori ale câmpului electromagnetic care depășesc valorile limita de expunere.
(2) Dacă expunerea depășește valorile limita, în pofida măsurilor luate de angajator pentru aplicarea prezentei hotărâri, acesta trebuie să ia imediat măsuri de reducere a expunerii la un nivel inferior valorilor limita, sa determine cauzele depășirii valorilor limita de expunere și sa modifice în consecința măsurile de protecție și prevenire, pentru a evita orice alta depasire.
Angajatorul trebuie să adapteze măsurile prevăzute în prezenta secțiune la nevoile lucrătorilor care aparțin grupurilor sensibile la riscuri specifice, în conformitate cu art. 35 din Legea nr. 319/2006.
Fără a aduce atingere art. 16, 17, 20 și 21 din Legea nr. 319/2006, angajatorul trebuie să asigure informarea și formarea lucrătorilor expusi la locul de muncă la riscuri generate de câmpuri electromagnetice și/sau a reprezentanților acestor lucrători în raport cu rezultatele evaluării riscurilor, prevăzută la art. 7, în special în ceea ce privește următoarele:
a) măsurile luate în aplicarea prezentei hotărâri;
b) valorile și conceptele referitoare la valorile limita de expunere și la valorile de declansare a acțiunii, precum și potentialele riscuri asociate;
c) rezultatele evaluării, masurarii și/sau calculelor privind nivelurile de expunere la câmpuri electromagnetice, efectuate în aplicarea art 7-13;
d) modul de detectare a efectelor nocive ale expunerii asupra stării de sănătate și modul de semnalare a acestora;
e) condițiile în care lucrătorii au dreptul la supravegherea stării de sănătate;
f) practicile profesionale sigure, în scopul reducerii la minimum a riscurilor datorate expunerii.
Consultarea și participarea lucrătorilor și/sau a reprezentanților acestora la aplicarea prevederilor prezentei hotărâri trebuie să se desfășoare în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 319/2006.
În scopul prevenirii și detectarii cat mai rapid posibil a oricărui efect nociv asupra stării de sănătate care rezultă din expunerea la câmpuri electromagnetice, trebuie să se asigure o supraveghere adecvată a stării de sănătate a lucrătorilor, în conformitate cu prevederile art. 24 și 25 din Legea nr. 319/2006.
(1) În orice situație, atunci când se depisteaza o expunere la câmpuri electromagnetice care depășește valorile limita, lucrătorul în cauza trebuie să fie supus unui examen medical.
(2) Dacă se depisteaza o deteriorare a stării de sănătate a lucrătorului rezultată din expunerea la câmpuri electromagnetice care depășește valorile limita, angajatorul trebuie să efectueze o reevaluare a riscurilor, potrivit prevederilor art. 7-13.
Angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru a asigura accesul medicului de medicina muncii la rezultatele evaluării riscurilor prevăzute la art. 7-13.
Dosarele medicale cuprinzând rezultatele supravegherii medicale trebuie să fie păstrate într-o formă adecvată, astfel încât să poată fi consultate ulterior, cu respectarea secretului medical.
La cerere, lucrătorii au drept de acces la dosarele medicale personale.
(1) Constituie contravenție și se sancționează cu amendă următoarele fapte:
a) încălcarea dispozițiilor art. 13 alin. (1), art. 16 și 17, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei;
b) nerespectarea prevederilor art. 20, cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei.
(2) Contravențiilor prevăzute la alin. (1) li se aplică prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Constatarea contravențiilor și aplicarea amenzilor prevăzute la art. 27 alin. (1) se fac de către inspectorii de muncă.
Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei raportează Comisiei Europene, la fiecare 5 ani, cu privire la aplicarea dispozițiilor prezentei hotărâri, indicând punctele de vedere ale partenerilor sociali.
Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 octombrie 2006.
*
Prezenta hotărâre transpune Directiva 2004/40/CE privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenți fizici (câmpuri electromagnetice), publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L 159/2004.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
---------------
Ministrul muncii,
solidarității sociale și familiei,
Gheorghe Barbu
p. Ministrul economiei și comerțului,
Darius Mesca,
secretar de stat
Ministrul sănătății publice,
Gheorghe Eugen Nicolaescu
p. Ministrul integrării europene,
Adrian Ciocanea,
secretar de stat
Ministrul finanțelor publice,
Sebastian Teodor Gheorghe Vladescu
București, 30 august 2006.
Nr. 1.136.
Domeniul de frecvențeDensitatea de curent indus în cap și trunchi J (mA/m2) (rms)SAR medie pentru întregul corp (W/kg)SAR localizată (cap și trunchi) (W/kg)SAR localizată (membre) (W/kg)Densitatea de putere S (W/m2) până la 1 Hz40---- 1-4 Hz40/f---- 4-1000 Hz10---- 1000 Hz-100 kHzf/100---- 100 kHz-10 MHzf/1000,41020- 10 MHz-10 GHz-0,41020- 10-300 GHz----50 Domeniul de frecvențăIntensitatea câmpului electric E (V/m)Intensitatea câmpului magnetic H (A/m)Inducția magnetică B (μT)Densitatea de putere pentru undă plană echivalentă S(eq) (W/m2)Curent de contact I(C) (mA)Curent indus în extremități I(L) (mA) 0-1 Hz-1,63 x 1052 x 105-1,0- 1-8 Hz20.0001,63 x 105/f22 x 105/f2-1,0- 8-25 Hz20.0002 x 104/f2,5 x 104/f-1,0- 0,025-0,82 kHz500/f20/f25/f-1,0- 0,82-2,5 kHz61024,430,7-1,0- 2,5-65 kHz61024,430,7-0,4f- 65-100 kHz6101.600/f2.000/f-0,4f- 0,1-1 MHz6101,6/f2/f-40- 1-10 MHz610/f1,6/f2/f-40- 10-110 MHz610,160,21040100 110-400 MHz610,160,210-- 400-2.000 MHz3f1/20,008f1/20,011/2f/40-- 2-300 GHz1370,360,4550--
VALORI LIMITA
de expunere și valori de declansare a acțiunii pentru campurile electromagnetice
Se folosesc următoarele marimi fizice pentru a caracteriza expunerea la câmpuri electromagnetice:
1. Curentul de contact (I(C)) între o persoană și un obiect este exprimat în amperi (A). Un obiect conductor în camp electric poate fi încărcat de acest camp.
2. Densitatea de curent (J) se defineste ca fiind curentul care traverseaza o unitate de suprafața, perpendiculara pe fluxul de curent, într-un volum conductor cum ar fi corpul uman sau o parte a corpului. Aceasta se exprima în amperi pe mp (A/mp).
3. Intensitatea câmpului electric este o mărime vectoriala (E) care corespunde forței exercitate asupra unei particule încărcate, independent de deplasarea ei în spațiu. Aceasta se exprima în volti pe metru (V/m).
4. Intensitatea câmpului magnetic este o mărime vectoriala (H) care, împreună cu inductia magnetica, defineste un camp magnetic în orice punct din spațiu. Aceasta se exprima în amperi pe metru (A/m).
5. Inductia magnetica sau densitatea de flux magnetic este o mărime vectoriala (B) definită ca forta exercitată asupra sarcinilor mobile, exprimată în tesla (T). În spațiul liber și în materiile biologice pot fi utilizate atât inductia magnetica, cat și intensitatea câmpului magnetic, aplicând echivalenta 1A/m = f2'f04 10^-7T.
6. Densitatea de putere (S) este mărimea adecvată pentru utilizarea în cazul frecventelor foarte înalte, atunci când profunzimea penetrarii corpului este redusă. Reprezintă cantitatea de putere radianta, incidența perpendicular pe o suprafața, împărțită la aria acestei suprafețe. Aceasta se exprima în wati pe mp(W/mp).
7. Absorbtia specifică a energiei (SA) se defineste ca energia absorbită pe unitate de masa de tesut biologic. Aceasta se exprima în jouli pe kilogram (J/kg). În prezenta hotărâre se folosește pentru a limita efectele nontermice ale radiatiilor de microunde în impulsuri.
8. Rata de absorbție specifică (SAR) a energiei medii pe întregul corp sau pe o anumită parte a corpului se defineste ca debitul cu care este absorbită energia pe unitatea de masa de tesut corporal. Aceasta se exprima în wati pe kilogram (W/kg).
SAR pe întregul corp este o mărime larg acceptată pentru a stabili raportul între efectele termice nocive și expunerea la câmpuri de radiofrecventa (RF).
SAR medie pe întregul corp și valorile de SAR locală sunt necesare pentru a evalua și a limita depozitarea excesiva de energie pe părți mici ale corpului, datorată condițiilor speciale de expunere, cum ar fi: expunerea unei persoane legate la pământ la o frecventa radio inferioară din domeniul de frecvente în MHz sau expunerea unei persoane în câmpul apropiat unei antene.
Dintre aceste marimi, cele care pot fi măsurate direct sunt: inductia magnetica, curentul de contact, intensitatea câmpului electric, intensitatea câmpului magnetic și densitatea de putere.
A. Valori limita de expunere
În funcție de frecventa, pentru a defini valorile limita de expunere pentru campurile electromagnetice se folosesc următoarele marimi fizice:
a) se prevăd valori limita de expunere pentru densitatea de curent pentru campurile variabile în timp de până la 1 Hz, pentru a preveni efectele asupra sistemului cardiovascular și a sistemului nervos central;
b) între 1 Hz și 10 MHz, se prevăd valori limita de expunere pentru densitatea de curent, cu scopul de a preveni efectele asupra funcțiilor sistemului nervos central;
c) între 100 kHz și 10 GHz, se prevăd valori limita de expunere cu privire la SAR, pentru a preveni stresul termic al întregului corp și o încălzire excesiva localizata a tesuturilor. În domeniul de frecvente cuprinse între 100 kHz și 10 MHz, se prevăd valori limita de expunere referitoare atât la densitatea de curent, cat și la SAR;
d) între 10 GHz și 300 GHz, se prevăd valori limita de expunere pentru densitatea de putere, în scopul de a preveni o încălzire excesiva a tesuturilor la suprafața corpului sau în apropierea acestei suprafețe.
Tabelul 1
Valori limita de expunere - condiții care trebuie îndeplinite
Note:
1. f este frecventa exprimată în hertzi.
2. Valorile limita de expunere pentru densitatea de curent trebuie să protejeze împotriva efectelor acute ale expunerii asupra tesuturilor sistemului nervos central la nivelul capului și al trunchiului.
Valorile limita de expunere în domeniul de frecvente de la 1 Hz la 10 MHz se bazează pe efectele nocive constatate asupra sistemului nervos central.
Astfel de efecte acute sunt prin definiție instantanee și, din punct de vedere științific, nu exista nici un motiv pentru modificarea valorilor limita pentru expunerile de scurta durata. Totuși, deoarece valorile limita de expunere se bazează pe efectele nocive asupra sistemului nervos central, aceste valori limita pot permite densitati de curent mai mari în alte tesuturi corporale decât sistemul nervos central, în aceleași condiții de expunere.
3. Datorită eterogenitatii electrice a corpului uman, trebuie calculată media densitatilor de curent pe o secțiune de 1 cmp, perpendiculara pe direcția curentului.
4. Pentru frecventele de până la 100 kHz, valorile de vârf ale densitatii de curent pot fi obținute prin înmulțirea valorii rms cu (2)^1/2 .
5. Pentru frecvente de până la 100 kHz și pentru campurile magnetice în impulsuri, densitatea maxima de curent asociata impulsurilor poate fi calculată pornind de la timpul de creștere/descrestere și de la viteza maxima a fluctuatiei inductiei magnetice. Densitatea de curent indus poate fi comparata cu valoarea limita de expunere adecvată. Pentru impulsuri de durata t(p), frecventa echivalenta care se aplică valorilor limita de expunere se calculează după formula f = 1/(2t(p)).
6. Toate valorile medii SAR trebuie să fie măsurate într-un interval de timp de 6 minute.
7. Masa luată în calcul pentru evaluarea SAR medie localizata este de 10 g de tesut adiacent.
SAR maxima astfel obținută reprezintă valoarea folosită la estimarea expunerii.
Aceste 10 g de tesut trebuie să fie o masa de tesut adiacent cu proprietăți electrice aproape omogene. Prin precizarea ca trebuie luată în considerare o masa de tesut adiacent se recunoaște faptul ca acest concept poate fi folosit în dozimetria informatica, dar poate prezenta dificultăți în cazul masurarilor fizice directe. Se poate folosi o masa simpla de tesut de forma cubica, cu condiția ca marimile dozimetrice calculate să aibă valori mai scăzute decât cele prezentate în recomandări.
8. Pentru expunerile la camp în impulsuri, în domeniul de frecvente cuprinse între 0,3 și 10 GHz, și pentru expunerea localizata a capului se recomanda o valoare limita de expunere suplimentară, cu scopul de a limita și de a evita efectele auditive provocate de expansiunea termoelastica.
În acest caz, SA nu trebuie să depășească 10 mJ/kg în medie pentru 10 grame de tesut.
9. Densitatile de putere medii trebuie calculate pentru o suprafața expusă de 20 cmp și un interval de timp de 68/f^1,05 minute (f exprimată în GHz), în scopul de a compensa scăderea progresiva a adancimii de penetrare pe măsura ce crește frecventa.
Valoarea medie a densitatii spatiale maxime de putere, calculată pentru 1 cmp, nu trebuie să depășească valoarea de 50 W/mp .
10. Pentru campurile electromagnetice în impulsuri ori tranzitorii sau, în general, pentru expunerea simultană la câmpuri de frecvente multiple, trebuie să se aplice metode de evaluare, de măsurare și/sau de calcul adecvate, care permit analizarea caracteristicilor formei de unda și a naturii interactiunilor biologice, ținând seama de standardele naționale în domeniu ce adopta standarde europene armonizate, stabilite de CENELEC.
B. Valori de declansare a acțiunii
Valorile de declansare a acțiunii, prevăzute în tabelul nr. 2, sunt obținute plecand de la valori limita de expunere în conformitate cu principiile stabilite de Comisia internationala pentru protecția împotriva radiatiilor neionizante (ICNIRP), în recomandările sale vizând limitarea expunerii la radiatii neionizante (ICNIRP 7/99).
Tabelul 2
Valori de declansare a acțiunii (valori rms în camp neperturbat)
Note:
1. f este frecventa în unitățile de măsura indicate în coloana domeniului de frecventa.
2. Pentru frecventele cuprinse între 100 kHz și 10 GHz, mediile valorilor S(eq), E, H, B și I(L) se măsoară pe un interval de timp de 6 minute.
3. Pentru frecventele mai mari de 10 GHz, mediile valorilor S(eq), E, H și B se măsoară pe un interval de 68/f^1,05 minute (f este exprimată în GHz).
4. Pentru frecvente de până la 100 kHz, valorile de vârf de declansare a acțiunii pentru intensitatile de camp se calculează inmultind valoarea rms cu (2)^1/2 . Pentru impulsuri de durata t(p), frecventa echivalenta care trebuie aplicată pentru valorile de declansare a acțiunii trebuie calculată formula f = 1/(2t(p)).
Pentru frecventele cuprinse între 100 kHz și 10 MHz, valorile de vârf de declansare a acțiunii pentru intensitatile de camp se calculează inmultind valorile rms relevante cu 10^a, unde a = [0,665 log(f/10^5) + 0,176], f fiind exprimată în Hz.
Pentru frecventele cuprinse între 10 MHz și 300 GHz, valorile de vârf de declansare a acțiunii se calculează inmultind valorile rms corespunzătoare cu 32 pentru intensitatea câmpului și cu 1.000 pentru densitatea de putere a undei plane echivalenta.
5. În ceea ce privește campurile electromagnetice în impulsuri sau tranzitorii sau, în general, în ceea ce privește expunerea simultană la câmpuri de frecvente multiple, trebuie să se aplice metode de evaluare, de măsura și/sau de calcul adecvate, care să permită analizarea caracteristicilor formelor de unda și a naturii interactiunilor biologice, ținându-se seama de standardele naționale în domeniu ce adopta standarde europene armonizate, stabilite de CENELEC.
6. Pentru valorile de vârf ale campurilor electromagnetice în impulsuri modulate, cu frecvente purtătoare de peste 10 MHz, se recomanda ca valoarea medie S(eq) pe durata impulsului sa nu depășească de 1.000 de ori valoarea S(eq) de declansare a acțiunii sau ca intensitatea câmpului sa nu depășească de 32 de ori valoarea de declansare a acțiunii pentru intensitatile de camp corespunzătoare frecvenței purtătoare.
--------
Source: legislatie.just.ro (Official Gazette). The text shown is the current consolidated form (in Romanian).
We use cookies to analyze site traffic. See our Privacy Policy for details.