(1) Prezenta norma sanitară veterinara stabilește cerințele minime pentru identificarea și înregistrarea animalelor, fără a se prejudicia regulile comunitare mai detaliate care pot fi stabilite în scopul eradicarii sau controlului bolilor.
(2) Prezenta norma sanitară veterinara se aplică, fără a se aduce atingere prevederilor Deciziei Comisiei 89/153/CEE privind corelarea probelor prelevate pentru examinarea reziduurilor cu animalele și fermele de origine ale acestora și regulilor de implementare stabilite în conformitate cu Norma sanitară veterinara privind stabilirea principiilor care reglementează organizarea controalelor veterinare pentru animalele care intră în România din tari terțe, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 83/2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 12 martie 2003, ce transpune în legislația naționala Directiva Consiliului 91/496/CEE .
În sensul prezentei norme sanitare veterinare, se aplică următoarele definiții:
a) animal - orice animal din speciile la care se referă Norma sanitară veterinara privind problemele de sănătate a animalelor ce afectează comerțul intracomunitar cu animale din speciile bovine și suine, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 61/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 30 martie 2006, ce transpune în legislația naționala Directiva Consiliului 64/432/CEE , altul decât animalele din specia bovine;
b) exploatatie - orice întreprindere, construcție sau, în cazul unei ferme în aer liber, orice loc în care sunt ținute, crescute sau unde se lucrează cu animale;
c) deținător - orice persoană fizica sau juridică responsabilă, chiar temporar, pentru animale;
d) autoritate competentă - Autoritatea Naționala Sanitară Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor, ca autoritate competentă să efectueze controale veterinare, sau orice autoritate căreia i-a fost delegată această competență în scopul aplicării prezentei norme sanitare veterinare;
e) comerț - comerț asa cum este definit la art. 2 din Norma sanitară veterinara privind controalele veterinare și zootehnice aplicabile comerțului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii și produse de origine animala, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 580/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 11 aprilie 2003, ce transpune în legislația naționala Directiva Consiliului 90/425/CEE .
(1) Autoritatea Naționala Sanitară Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor trebuie să dețină o baza de date actualizată a tuturor exploatațiilor, situate pe teritoriul României, ce dețin animale care fac obiectul prezentei norme sanitare veterinare, în care să fie menționate speciile de animale deținute și deținătorii acestora. Asemenea exploatații trebuie să rămână în baza de date menționată timp de 3 ani consecutivi din momentul în care nu va mai exista niciun animal în exploatatie. Aceasta baza de date va include, de asemenea, marca sau mărcile care permit identificarea exploatatiei, în conformitate cu art. 5 și 8.
(2) Comisia Europeană, autoritatea competentă și orice autoritate responsabilă pentru supravegherea aplicării Regulamentului Consiliului nr. 1.782/2003 care stabilește norme comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și care stabilește anumite scheme de sprijin pentru agricultori pot avea acces la toate informațiile obținute în baza prezentei norme sanitare veterinare.
(3) Autoritatea Naționala Sanitară Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor poate fi autorizata, în baza procedurii comunitare, sa excludă de la obligativitatea înregistrării în baza de date prevăzută la alin. (1) persoanele fizice care dețin un singur porc în scop de agrement sau destinat consumului personal ori luând în considerare alte circumstanțe particulare, cu condiția ca acest animal să fie supus, înainte de orice mișcare, controalelor stabilite de prezenta norma sanitară veterinara.
(1) Orice deținător de porcine menționat în baza de date prevăzută la art. 3 alin. (1) trebuie să țină un registru în care să fie menționat numărul de animale existente în exploatatie.
(2) Acest registru include o înregistrare actualizată a miscarilor, numărul de animale intrate sau ieșite, cel puțin pe baza miscarilor totale, specificand, după caz, originea sau destinația acestora și data unor astfel de miscari.
(3) Marca de identificare aplicată în conformitate cu art. 5 și 8 trebuie să fie menționată în toate cazurile.
(4) În cazul suinelor de rasa pura și hibrizi care sunt înscriși într-o carte genealogica a efectivului, în conformitate cu Norma privind animalele de reproducție din specia porcine, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 13/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 15 februarie 2006, ce transpune în legislația naționala Directiva Consiliului 88/661/CEE , poate fi recunoscut, în baza procedurii comunitare, un sistem alternativ de înregistrare bazat pe identificare individuală, care să permită identificarea animalelor, dacă acesta oferă garanțiile echivalente unui registru.
(5) Orice deținător furnizează autorității competente, la cerere, toate informațiile privind originea, identificarea și, după caz, destinația animalelor pe care le-a avut, le-a deținut, le-a transportat, le-a comercializat sau le-a tăiat.
(6) Orice deținător de animale care urmează sa transporte animale la sau de la o piața ori un centru de colectare trebuie să prezinte un document care să conțină detalii privind animalele în cauza operatorului pieței sau centrului de colectare, care este un deținător temporar al animalelor.
(7) Operatorul poate utiliza documentele obținute, în conformitate cu prevederile alin. (5), pentru a efectua obligațiile stabilite la alin. (3).
(8) Registrele și informațiile sunt păstrate în exploatatie pentru o perioadă de 3 ani și vor fi puse la dispoziția autorității competente, la cerere.
(1) Autoritatea Naționala Sanitară Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor dispune respectarea următoarelor principii generale:
a) mărcile de identificare trebuie să fie aplicate înainte ca animalele sa părăsească exploatatia de origine;
b) nicio marca nu poate să fie îndepărtată sau înlocuită fără permisiunea autorității competente. Dacă o marca a devenit ilizibila sau a fost pierdută, se aplică o marca noua în conformitate cu prezentul articol;
c) deținătorul înregistrează orice marca noua în registrul menționat la art. 4, pentru a se stabili o legătură cu marca anterioară aplicată animalului;
d) crotalia trebuie să fie aprobată de Autoritatea Naționala Sanitară Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor, sa nu poată fi falsificata și să fie lizibila pe toată durata vieții animalului. Aceasta trebuie să fie imposibil de reutilizat și sa rămână atașată animalului fără a-i afecta bunăstarea.
(2) Animalele trebuie să fie marcate cat mai rapid și, în orice caz, înainte de părăsirea exploatatiei, cu o crotalie sau un tatuaj care să facă posibila stabilirea exploatatiei din care au provenit și să permită ca referința să fie specificată în orice document de însoțire care trebuie să menționeze fiecare crotalie sau tatuaj, precum și în baza de date menționată la art. 3 alin. (1).
(3) Animalele care poarta o marca temporară de identificare a lotului transportat trebuie să fie însoțite pe parcursul deplasarii de un document care să permită determinarea originii, proprietarului, locului de plecare și de destinație.
(1) Atunci când Autoritatea Naționala Sanitară Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor, ca autoritate competentă din România, ca stat membru de destinație, decide sa nu păstreze marca de identificare alocata animalului în exploatatia de origine, toate cheltuielile datorate înlocuirii marcii trebuie să fie suportate de Autoritatea Naționala Sanitară Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor. Atunci când marca a fost înlocuită, trebuie stabilită o legătură între identificarea alocata de autoritatea competentă a statului membru de expediere și noua identificare alocata de Autoritatea Naționala Sanitară Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor, ca autoritate competentă din România, ca stat membru de destinație. Aceasta legătură trebuie înregistrată în registrul prevăzut la art. 4.
(2) Opțiunea prevăzută la alin. (1) nu poate fi invocată în cazul animalelor destinate tăierii care sunt importate în condițiile prevăzute la art. 8, fără să fie identificate cu o noua marca, în conformitate cu art. 5.
(3) Atunci când animalele au fost comercializate, Autoritatea Naționala Sanitară Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor, ca autoritate competentă din România, ca stat membru de destinație, poate, în sensul art. 5 din norma sanitară veterinara aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 580/2002, să aplice prevederile art. 4 din Norma sanitară veterinara privind asistența mutuala între autoritățile administrative ale statelor membre ale Uniunii Europene și cooperarea acestora cu Comisia Europeană în scopul asigurării aplicării corecte a legislației din domeniile veterinar și zootehnic, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 41/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 3 martie 2006, ce transpune în legislația naționala Directiva Consiliului 89/608/CEE , pentru a obține informații referitoare la animale, efectivul de origine al acestora și la orice mișcare la care acestea au fost supuse.
(1) Orice animal importat dintr-o țara terta care a îndeplinit condițiile cu privire la controalele prevăzute de norma sanitară veterinara aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 83/2003 și care rămâne pe teritoriul Comunității trebuie ca, în termen de 30 de zile de la efectuarea controalelor menționate și, în orice caz, înainte de miscarea acestuia, să fie identificat printr-o marca, conform art. 5, în afară cazului în care exploatatia de destinație este un abator situat pe teritoriul României și animalul este efectiv tăiat în această perioadă de 30 de zile.
(2) Trebuie sa existe o legătură între identificarea stabilită de țara terta și identificarea alocata de România, ca stat membru de destinație. Aceasta legătură trebuie să fie înregistrată în registrul prevăzut la art. 4.