REGULAMENT din 4 iunie 2008 (*actualizat*)

(1) Persoanele prevăzute la art. 8 din Legea nr. 656/2002 au obligația de a aplica măsurile-standard de cunoaștere a clientelei în următoarele situații:

a) la stabilirea unei relații de afaceri;

b) la efectuarea tranzacțiilor ocazionale în valoare de cel puțin 15.000 euro ori echivalent, indiferent dacă tranzacția se realizează printr-o singură operațiune sau mai multe operațiuni care par a avea o legătură între ele;

c) când există suspiciuni că operațiunea în cauză are drept scop spălarea banilor sau finanțarea actelor de terorism, indiferent de valoarea operațiunii sau de incidența prevederilor derogatorii de la obligația de a aplica măsurile-standard de cunoaștere a clientelei, stabilite în Legea nr. 656/2002 și în prezentul regulament;

d) dacă există îndoieli privind veridicitatea sau pertinența informațiilor de identificare deja deținute despre client;

e) la cumpărarea sau schimbarea în cazinouri de jetoane a căror valoare minimă reprezintă echivalentul în lei a 2.000 euro.

(2) Când suma nu este cunoscută în momentul acceptării tranzacției, persoana fizică sau juridică obligată să stabilească identitatea clienților va proceda la identificarea de îndată a acestora, atunci când este informată despre valoarea tranzacției și când a stabilit că a fost atinsă limita minimă prevăzută la alin. (1) lit. b).

(3) Persoanele prevăzute la art. 8 din Legea nr. 656/2002 vor aplica măsurile-standard de cunoaștere a clientelei tuturor clienților noi, precum și, cât mai curând posibil, în funcție de risc, în cazul tuturor clienților existenți.

(4) Instituțiile de credit și instituțiile financiare nu vor deschide și opera conturi anonime, respectiv conturi pentru care identitatea titularului sau a beneficiarului nu este cunoscută și evidențiată în mod corespunzător.

(5) În aplicarea prevederilor alin. (3), persoanele prevăzute la art. 8 din Legea nr. 656/2002 vor aplica cât mai curând posibil măsurile-standard de cunoaștere a clientelei tuturor titularilor și beneficiarilor conturilor și carnetelor de economii anonime existente.

(6) Utilizarea în orice fel a conturilor și carnetelor de economii anonime existente nu va fi permisă decât după aplicarea măsurilor-standard de cunoaștere a clientelei prevăzute la alin. (5).

(1) Măsurile-standard de cunoaștere a clientelei sunt:

a) identificarea clientului și verificarea identității acestuia pe bază de documente și, după caz, de informații obținute din surse de încredere independente;

b) identificarea, dacă este cazul, a beneficiarului real și verificarea pe bază de risc a identității acestuia, astfel încât informațiile deținute să fie satisfăcătoare pentru persoana prevăzută la art. 8 din Legea nr. 656/2002 și să permită, inclusiv, înțelegerea structurii de proprietate și de control a clientului entitate juridică;

c) obținerea de informații despre scopul și natura relației de afaceri;

d) monitorizarea continuă a relației de afaceri, inclusiv prin analizarea tranzacțiilor încheiate pe parcursul acesteia, pentru a se asigura că aceste tranzacții corespund informațiilor deținute despre client, profilul său de risc și profilul activității, inclusiv, după caz, despre sursa fondurilor, și prin asigurarea actualizării documentelor, datelor și informațiilor deținute.

(2) Datele de identificare a clienților vor cuprinde cel puțin:

a) în cazul persoanelor fizice - datele de stare civilă menționate în documentele de identitate prevăzute de lege;

b) în cazul persoanelor juridice - datele menționate în documentele de înmatriculare prevăzute de lege, precum și dovada că persoana fizică care conduce tranzacția reprezintă legal persoana juridică.

(3) Persoanele prevăzute la art. 8 din Legea nr. 656/2002 vor aplica toate măsurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-d), putând să le circumstanțieze pe bază de risc, în funcție de tipul de client, de relația de afaceri, de produs sau tranzacție, caz în care trebuie să poată demonstra autorităților sau structurilor prevăzute la art. 17 din Legea nr. 656/2002 că măsurile de cunoaștere a clientelei sunt adecvate în raport de riscul de spălare a banilor și finanțare a terorismului.

(4) Atunci când persoanele prevăzute la art. 8 din Legea nr. 656/2002 nu pot aplica prevederile alin. 1 lit. a)-c), acestea au obligația, după caz, de a nu efectua tranzacția, de a nu începe relația de afaceri sau de a termina relația de afaceri și de a semnala de îndată acest aspect Oficiului.

(5) Dispozițiile alin. (4) nu se aplică persoanelor prevăzute la art. 8 lit. e) și f) din Legea nr. 656/2002 în ceea ce privește informațiile obținute de la sau despre clienți, în cazurile în care evaluează situația juridică a acelui client, reprezintă sau asistă respectivul client în cadrul ori în legătură cu o procedură judiciară sau îl consiliază în scopul inițierii ori evitării unei astfel de proceduri, chiar dacă respectivele informații au fost obținute anterior, în cursul sau după procedura în cauză.

(6) Persoanele prevăzute la art. 8 din Legea nr. 656/2002 au obligația de a verifica identitatea clientului și a beneficiarului real înainte de stabilirea relației de afaceri sau de efectuarea tranzacției ocazionale.

(1) Persoanele prevăzute la art. 8 din Legea nr. 656/2002 pot utiliza, în scopul aplicării măsurilor-standard de cunoaștere a clientelei prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a)-c), informațiile referitoare la client obținute de la terțe părți, chiar dacă respectivele informații se obțin pe baza unor documente a căror formă diferă de cea folosită la nivel intern.

(2) În situația prevăzută la alin. (1), responsabilitatea pentru îndeplinirea tuturor măsurilor-standard de cunoaștere a clientelei aparține persoanelor care utilizează informațiile obținute de la terța parte.

(3) Terța parte din România care intermediază contactul cu clientul va transmite persoanei care aplică măsurile-standard de cunoaștere a clientelei toate informațiile obținute în cadrul procedurilor proprii de identificare, astfel încât să fie respectate cerințele prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a)-c).

(4) Copii ale documentelor pe baza cărora s-au realizat identificarea și verificarea identității clientului și, după caz, a beneficiarului real vor fi transmise imediat de terța parte din România, la cererea persoanei căreia i-a fost recomandat clientul.

(5) Persoanele prevăzute la art. 8 din Legea nr. 656/2002 au obligația să asigure aplicarea prevederilor Legii nr. 656/2002 și ale prezentului regulament și în cazul activităților externalizate ori al celor desfășurate prin agenți. Agenții și entitățile prin care sunt desfășurate activități externalizate de către persoanele anterior menționate nu pot fi considerate terțe părți, în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. d).

(6) Persoanele prevăzute la art. 8 din Legea nr. 656/2002 nu vor utiliza pentru îndeplinirea cerințelor de cunoaștere a clientelei prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a)-c) măsurile de cunoaștere a clientelei aplicate de o terță parte dintr-un stat terț, cu privire la care Comisia Europeană a adoptat o decizie în acest sens.

(1) Prin excepție de la prevederile art. 4 alin. (1) lit. a), b) și d), persoanele prevăzute la art. 8 din Legea nr. 656/2002 aplică măsuri simplificate de cunoaștere a clientelei în cazul în care clientul este o instituție de credit sau financiară dintr-un stat membru sau, după caz, o instituție de credit ori financiară dintr-un stat terț, care impune cerințe similare cu cele prevăzute de Legea nr. 656/2002 și le supraveghează referitor la aplicarea acestora.

(2) Prin derogare de la prevederile art. 4 alin. (1) lit. a), b) și d), persoanele prevăzute la art. 8 din Legea nr. 656/2002 pot aplica măsurile simplificate de cunoaștere a clientelei în următoarele situații:

a) în cazul polițelor de asigurare de viață, dacă prima de asigurare sau ratele de plată anuale sunt mai mici ori egale cu echivalentul în lei al sumei de 1.000 euro ori prima unică de asigurare plătită este în valoare de până la echivalentul în lei a 2.500 euro. Dacă ratele de primă periodice sau sumele de plată anuale sunt ori urmează să fie mărite în așa fel încât să depășească limita echivalentului în lei a 1.000 euro, respectiv echivalentului în lei a 2.500 euro, se vor aplica măsurile-standard de cunoaștere a clientelei;

b) în cazul actelor de aderare la fondurile de pensii;

c) în cazul monedei electronice definite de Legea nr. 127/2011

a) societățile ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată în înțelesul Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, în unul sau mai multe state membre și societățile listate pe o piață din state terțe și care sunt supuse unor cerințe de raportare și transparență echivalente cu legislația comunitară;

b) beneficiarii reali ai tranzacțiilor derulate prin conturile colective administrate de notari și alte persoane care exercită profesii juridice liberale din state membre sau din state terțe care impun cerințe de prevenire și combatere a spălării banilor și finanțării terorismului echivalente standardelor prevăzute de Legea nr. 656/2002 și de prezentul regulament și le supraveghează referitor la aplicarea acestora, cu condiția ca, la cerere, administratorii respectivelor conturi colective să furnizeze depozitarilor conturilor informații privind identitatea beneficiarilor reali;

c) autoritățile publice naționale;

d) clienții care prezintă un risc scăzut din perspectiva spălării banilor sau a finanțării terorismului și care îndeplinesc cumulativ următoarele criterii:

(1) Prin excepție de la prevederile art. 4 alin. (1) lit. a), b) și d), persoanele prevăzute la art. 8 din Legea nr. 656/2002 pot aplica măsurile simplificate de cunoaștere a clientelei în cazul produselor și al operațiunilor aferente acestora, care îndeplinesc cumulativ următoarele criterii:

a) produsul este oferit pe baza unui contract scris;

b) operațiunea aferentă produsului este desfășurată prin intermediul unui cont al clientului deschis la o instituție de credit din state membre sau din state terțe care impun cerințe similare cu cele prevăzute în Legea nr. 656/2002 și în prezentul regulament;

c) produsul sau operațiunea aferentă este nominativă și prin natura ei permite aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 4 alin. (1) lit. c);

d) valoarea produsului nu depășește limita prevăzută la art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, în cazul polițelor de asigurare și al produselor de economisire similare, sau limita de 15.000 euro ori echivalent, în cazul celorlalte produse;

e) beneficiarul produselor sau al operațiunilor aferente acestora nu poate fi o terță persoană, cu excepția cazurilor de deces, invaliditate, vârstă predeterminată sau a altor situații similare;

f) în cazul în care produsele sau operațiunile aferente acestora permit investiții în active financiare sau creanțe, inclusiv asigurări de orice tip ori alte creanțe contingente, dacă se îndeplinesc următoarele criterii cumulative:

(1) În situațiile prevăzute la art. 7 și 8, persoanele prevăzute la art. 8 din Legea nr. 656/2002 trebuie să obțină informații suficiente despre clienți și să monitorizeze permanent activitatea acestora pentru a stabili că aceștia se încadrează în categoria pentru care este prevăzută respectiva derogare.

(2) Oficiul informează autoritățile cu competențe similare din alte state membre și Comisia Europeană asupra cazurilor în care apreciază că un stat terț îndeplinește cerințele prevăzute la art. 7 și 8 sau în situațiile prevăzute de art. 9.

(1) Persoanele prevăzute la art. 8 din Legea nr. 656/2002 aplică, în plus față de măsurile-standard de cunoaștere a clientelei, pe bază de risc, măsuri suplimentare de cunoaștere a clientelei în toate situațiile care prin natura lor pot prezenta un risc sporit de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului. Aplicarea măsurilor suplimentare de cunoaștere a clientelei este obligatorie cel puțin în următoarele situații:

a) în cazul persoanelor care nu sunt prezente fizic la efectuarea operațiunilor;

b) în cazul relațiilor de corespondent cu instituții de credit din state terțe;

c) referitor la tranzacțiile ocazionale sau relațiile de afaceri cu persoanele expuse politic, care sunt rezidente într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European ori într-un stat străin.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), persoanele prevăzute la art. 8 din Legea nr. 656/2002 aplică una sau mai multe dintre următoarele măsuri, fără ca această enumerare să fie limitativă:

a) solicită documente și informații suplimentare pentru a stabili identitatea clientului;

b) întreprind măsuri suplimentare pentru verificarea ori certificarea documentelor furnizate sau vor solicita o certificare din partea unei instituții de credit ori financiare supuse unor cerințe de prevenire și combatere a spălării banilor și finanțării terorismului echivalente standardelor prevăzute în Legea nr. 656/2002 și în prezentul regulament;

c) solicită ca prima operațiune să se realizeze prin intermediul unui cont deschis în numele clientului la o instituție de credit supusă unor cerințe de prevenire și combatere a spălării banilor și finanțării terorismului echivalente standardelor prevăzute în Legea nr. 656/2002 și în prezentul regulament.

(3) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), instituțiile de credit vor aplica următoarele măsuri:

a) obțin suficiente informații despre instituția de credit din statul terț pentru a înțelege pe deplin natura activității acesteia și pentru a determina, pe baza informațiilor disponibile în mod public, reputația acesteia și calitatea supravegherii la care este supusă;

b) evaluează mecanismele de control implementate de instituția de credit din statul terț în scopul prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării actelor de terorism;

c) obțin aprobarea conducerii executive înainte de stabilirea fiecărei noi relații de corespondent;

d) stabilesc pe bază de documente răspunderea fiecăreia dintre cele două instituții de credit;

e) în cazul conturilor de corespondent accesibile direct clienților instituției de credit din statul terț, se asigură că aceasta a aplicat măsuri-standard de cunoaștere a clientelei tuturor clienților care au acces la aceste conturi și că este în măsură să ofere, la cerere, informații despre clienți, obținute prin aplicarea respectivelor măsuri.

(4) În cazul tranzacțiilor ocazionale sau al relațiilor de afaceri cu persoanele expuse politic, persoanele prevăzute la art. 8 din Legea nr. 656/2002 sunt obligate să aplice următoarele măsuri:

a) să dispună de proceduri pe bază de risc care să le permită identificarea clienților care se încadrează în această categorie;

b) să obțină aprobarea conducerii executive înainte de stabilirea unei relații de afaceri cu un client din această categorie;

c) să adopte măsuri corespunzătoare pentru a stabili sursa veniturilor și sursa fondurilor implicate în relația de afaceri sau în tranzacția ocazională;

d) să realizeze o supraveghere sporită, permanentă, a relației de afaceri.

(5) Persoanele prevăzute la art. 8 din Legea nr. 656/2002 vor acorda atenție sporită tranzacțiilor și produselor care, prin natura lor, pot favoriza anonimatul sau pot avea legătură cu spălarea banilor ori cu finanțarea terorismului.