NORME din 31 iulie 2009

Orice asigurător/reasigurător, care deține o autorizație de funcționare, emisă de autoritatea competentă a statului membru de origine, poate desfășura activitatea de asigurare/reasigurare pe teritoriul României prin intermediul unei sucursale, cu notificarea prealabilă a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor de către autoritatea respectivă.

Notificarea prevăzută la art. 1 este însoțită de următoarele documente:

Asigurările obligatorii nu pot fi practicate decât cu aprobarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în conformitate cu prevederile legislației naționale.

Pentru a putea practica asigurări de sănătate, în baza dreptului de stabilire, asigurătorul trebuie să prezinte Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor condițiile contractuale generale și specifice, redactate în limba română, anterior subscrierii polițelor respective.

Dacă asigurătorul/reasigurătorul intenționează, în baza dreptului de stabilire, să acopere riscuri prevăzute în clasa de asigurări generale nr. 10 "Asigurări de răspundere civilă auto" (altele decât răspunderea transportatorului), este obligat:

În cazul în care asigurătorul/reasigurătorul intenționează, în baza dreptului de stabilire, să acopere riscuri prevăzute în clasa de asigurări generale nr. 17 "Asigurări de protecție juridică", acoperirea cheltuielilor cu asistența juridică trebuie să facă obiectul unui contract separat de cel încheiat pentru alte clase de asigurare sau se tratează într-un capitol separat al unei polițe unice, în care se precizează natura acoperirii cheltuielilor de asistență juridică, conform prevederilor legale în vigoare.

În cazul în care asigurătorul/reasigurătorul intenționează, în baza dreptului de stabilire, să acopere riscuri prevăzute în clasa de asigurări generale nr. 18 "Asigurarea de asistență a persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor sau absențelor de la domiciliu ori de la locul de reședință permanentă", studiul de fezabilitate prevăzut pentru această clasă va cuprinde și următoarele informații:

Înainte ca sucursala unui asigurător/reasigurător să își înceapă activitatea, în baza dreptului de stabilire, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor comunică în scris, în termen de două luni de la data primirii notificării și a documentației complete, asigurătorului/reasigurătorului și autorității competente din statul membru de origine legislația ce trebuie respectată de către sucursală și condițiile în care trebuie să fie exercitată activitatea de asigurare/reasigurare pe teritoriul României, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentele norme.

Orice modificare a informațiilor notificate este comunicată de către asigurător/reasigurător și Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în maximum 30 de zile de la data primirii aprobării de la autoritatea competentă din statul membru de origine.

În cazul închiderii sucursalei, autoritatea competentă din statul membru de origine va informa Comisia de Supraveghere a Asigurărilor asupra propunerii de închidere a sucursalei și cu privire la modul în care vor fi administrate polițele subscrise de către aceasta.

Procedura menționată la art. 10 se va aplica ori de câte ori o sucursală nu mai acceptă încheierea de contracte de asigurare/reasigurare, iar portofoliul de contracte nu mai este administrat prin intermediul sucursalei.

Atunci când produsele de asigurare/reasigurare sunt promovate pe piața românească, prin orice modalitate de marketing, obligatoriu se vor menționa numele asigurătorului/ reasigurătorului, forma legală, statul membru de origine, adresa, sediul central din statul membru de origine și sediul sucursalei cu care se poate încheia un contract de asigurare/reasigurare.

În timpul exercitării activității de marketing sau publicitate, asigurătorului/reasigurătorului îi este interzis să ofere informații false sau să utilizeze orice alte metode care nu sunt adecvate sau în conformitate cu principiile bunei practici, în legătură cu drepturile și protecția consumatorilor.

În vederea garantării unei protecții unitare a asiguraților, a beneficiarilor polițelor de asigurare și a terților păgubiți, persoane juridice sau fizice cu sediul, domiciliul sau rezidența în România, asigurătorii/reasigurătorii, care desfășoară activitate în România, în baza dreptului de stabilire, datorează Fondului de garantare aceeași contribuție ca și asigurătorii/reasigurătorii persoane juridice române, care se calculează, se evidențiază, se raportează și se achită până la data de 25 a lunii următoare terminării semestrului. Plata contribuției la Fondul de garantare se calculează începând cu semestrul II 2009.

Toate documentele și raportările trebuie să fie redactate în limba română.

Orice asigurător/reasigurător, care deține o autorizație de funcționare, emisă de autoritatea competentă a statului membru de origine, poate desfășura activitate de asigurare/reasigurare pe teritoriul României, în baza libertății de a presta servicii, cu notificarea prealabilă a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor de către autoritatea respectivă.

Notificarea prevăzută la art. 16 este însoțită și de informații privind procedurile de soluționare a reclamațiilor, inclusiv denumirea și adresa organismului care se ocupă cu soluționarea acestora.

Asigurările obligatorii nu pot fi practicate decât cu aprobarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în conformitate cu prevederile legislației naționale.

Pentru a putea practica asigurări de sănătate, în baza libertății de a presta servicii, asigurătorul/reasigurătorul trebuie să prezinte Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor condițiile contractuale generale și specifice, redactate în limba română, anterior subscrierii polițelor respective.

Dacă asigurătorul intenționează, în baza libertății de a presta servicii, să acopere riscuri prevăzute în clasa de asigurări generale nr. 10 "Asigurări de răspundere civilă auto" (altele decât răspunderea transportatorului), este obligat:

În cazul în care asigurătorul/reasigurătorul intenționează, în baza libertății de a presta servicii, să subscrie riscuri prevăzute în clasa de asigurări generale nr. 17 "Asigurări de protecție juridică", acoperirea cheltuielilor cu asistența juridică trebuie să facă obiectul unui contract separat de cel încheiat pentru alte clase de asigurare sau se tratează într-un capitol separat al unei polițe unice, în care se precizează natura acoperirii cheltuielilor de asistență juridică, conform prevederilor legale în vigoare.

În cazul în care asigurătorul/reasigurătorul intenționează, în baza libertății de a presta servicii, să acopere riscuri prevăzute în clasa de asigurări generale nr. 18 "Asigurarea de asistență a persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor sau absențelor de la domiciliu ori de la locul de reședință permanentă", studiul de fezabilitate prevăzut pentru această clasă va cuprinde și următoarele informații:

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor comunică în scris cât mai curând posibil către sediul central al asigurătorului/reasigurătorului și către autoritatea competentă din statul membru de origine legislația ce trebuie respectată și condițiile în care acesta trebuie să își desfășoare activitatea pe teritoriul României, prevăzute în anexa la prezentele norme.

Asigurătorul/Reasigurătorul poate începe să desfășoare activitatea specifică, în baza libertății de a presta servicii, imediat ce Comisia de Supraveghere a Asigurărilor și autoritatea competentă din statul membru de origine îi comunică faptul că au luat cunoștință de intenția sa.

Asigurătorul/Reasigurătorul va notifica, în scris, autoritatea competentă din statul membru de origine cu privire la orice modificări ale informațiilor notificate inițial.

În cazul în care asigurătorul/reasigurătorul desfășoară pe teritoriul României activități care nu sunt cuprinse în notificarea transmisă de autoritatea competentă din statul membru de origine, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează imediat autoritatea respectivă.

În vederea asigurării unei protecții uniforme a tuturor asiguraților, beneficiarilor polițelor de asigurare și a terților păgubiți, persoane juridice sau fizice din România, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor monitorizează activitatea desfășurată de asigurători/reasigurători, în baza dreptului de stabilire și a libertății de a presta servicii.

În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor constată că asigurătorul/reasigurătorul, care desfășoară activitate în baza dreptului de stabilire sau a libertății de a presta servicii, nu respectă legislația română în vigoare, îi solicită să adopte măsuri de remediere a situației. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va transmite o scrisoare către sediul central al societății și o copie către autoritatea competentă a statului membru de origine. Scrisoarea va conține măsurile care trebuie luate pentru remedierea situației.

Dacă asigurătorul/reasigurătorul nu a adoptat toate măsurile necesare pentru remedierea situației, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează autoritatea competentă din statul membru de origine, în vederea impunerii unor măsuri de remediere, furnizând toate informațiile relevante, descrierea situației create și măsurile sugerate în vederea remedierii.

În situația în care, măsurile luate de autoritățile competente din statul membru de origine se dovedesc a fi inadecvate și/sau insuficiente, iar asigurătorul în cauză continuă să încalce prevederile legislației române în vigoare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor își exercită atribuțiile ce îi revin conform legii, după informarea autorității competente din statul membru de origine, în vederea sancționării nerespectării prevederilor legislației naționale, fiind în drept să dispună inclusiv interzicerea desfășurării activității și a subscrierii de noi polițe de asigurare.

Împotriva unui asigurător/reasigurător, care desfășoară activitate în România în baza dreptului de stabilire, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate aplica toate măsurile prevăzute de legislația în vigoare, inclusiv asupra proprietăților pe care acesta le deține pe teritoriul României.

Atunci când autoritatea competentă din statul membru de origine decide să efectueze un control la sediul unei sucursale de pe teritoriul României, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate lua parte la acesta, informând în prealabil autoritatea respectivă despre această intenție și comunicându-i numele și funcția persoanelor desemnate să participe la acțiunea respectivă.

La cererea expresă a autorității competente din statul membru de origine, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate efectua un control la sediul sucursalei, în numele autorității respective. Reprezentanții sucursalei au obligația de a pune la dispoziția persoanelor împuternicite să execute controlul toate situațiile, documentele, registrele, evidențele, contractele, declarațiile de daune, documentele contabile și informațiile solicitate.

Refuzul reprezentanților sucursalei de a pune la dispoziție documentele solicitate poate avea ca rezultat aplicarea măsurilor și sancțiunilor prevăzute de legislația în vigoare.

În cazul în care, în scopul verificării conformității cu prevederile legislației aplicabile în domeniul asigurărilor, este necesar un control la sediul sucursalei, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate efectua acest control din proprie inițiativă.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează autoritatea competentă din statul membru de origine cu privire la inițierea unei proceduri de sancționare, conform prevederilor legislației naționale.

Pentru a permite Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor să verifice conformitatea cu prevederile legale în vigoare, toți asigurătorii/reasigurătorii din statele membre, care desfășoară activități pe teritoriul României, prin intermediul unei sucursale, trebuie să comunice, la solicitarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, informații referitoare la toate documentele a căror transmitere este obligatorie pentru asigurătorii/reasigurătorii cu sediul central în România.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor solicită, în urma consultărilor prealabile cu autoritatea competentă din statul membru de origine, informații cu privire la resursele specifice pe care asigurătorul/reasigurătorul își propune să le utilizeze, în scopul oferirii produselor sale pe piața românească.

Asigurătorii din statele membre care, în baza dreptului de stabilire sau a libertății de a presta servicii, practică clasa de asigurări nr. 2 "Asigurări de sănătate", atunci când utilizează tabele de morbiditate și orice alte date statistice relevante cu privire la contractele de asigurări de sănătate, au obligația de a le prelua pe cele publicate de Institutul Național de Statistică.

Toate reclamațiile depuse de asigurați, de beneficiari ai polițelor de asigurare și de terți păgubiți, persoane juridice sau fizice române, sunt administrate de către organismul care se ocupă cu soluționarea reclamațiilor din statul membru de origine.

Pentru a facilita rezolvarea pe cale amiabilă a reclamațiilor primite, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor le transmite organismului desemnat de asigurător/reasigurător, prin notificarea inițială.

Dacă este posibil, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează reclamantul cu privire la modul în care va fi soluționată reclamația.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor aplică următoarea procedură, în situația în care primește o reclamație:

Autoritatea competentă din statul membru de origine informează Comisia de Supraveghere a Asigurărilor atunci când decide să retragă sau să anuleze autorizația de funcționare a unui asigurător/reasigurător, care desfășoară activitate pe teritoriul României în baza dreptului de stabilire sau a libertății de a presta servicii.

Prezentele norme transpun o parte din prevederile Protocolului general privind cooperarea dintre autoritățile de supraveghere a asigurărilor din statele membre ale Uniunii Europene, încheiat la Sienna la 31 martie 2008, și ale următoarelor directive: Directiva 92/49/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 de coordonare a actelor cu putere de lege și actelor administrative privind asigurarea generală directă și de modificare a directivelor 73/239/CEE și 88/357/CEE (a treia directivă privind "asigurarea generală"); Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viață; Directiva 90/618/CEE a Consiliului din 8 noiembrie 1990 de modificare, în special în ceea ce privește asigurarea de răspundere civilă auto, a directivelor 73/239/CEE și 88/357/CEE de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind asigurarea generală directă; Directiva 2005/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 noiembrie 2005 privind reasigurarea și de modificare a directivelor 73/239/CEE și 92/49/CEE ale Consiliului, precum și a directivelor 98/78/CE și 2002/83/CE .